Cursuri SM

STIINTA SI INGINERIA
MATERIALELOR
Prof.Dr.Ing. Catalin POPA

BIBLIOGRAFIE
Varianta 1 (2020): class files – NU DESCHIDETI IN TIMPUL CURSULUI !!!
Varianta 2 (2019):
http://www.sim.utcluj.ro/wp/
→ Studenti → Download cursuri: Popa Catalin; password = PopaCatalin
• W. D. Callister, D. G. Rethwisch - Fundamentals of materials science and

engineering, John Wiley and Sons,
https://www.researchgate.net/publication/332275311_materials-science-and-
engineering-8th-edition-callister/link/5cab60e192851c64bd581907/download;
• H. Colan, V. C. Cândea, s.a. - Ştiinţa materialelor Vol. 1, U.T. Press 2013;
• V. Cândea, C. Popa, T. Marcu - Atlas, structuri metalografice, U.T.Press 2012;
• V.Candea, C.Popa, N.Sechel, V.Buharu – Clasificarea si simbolizarea aliajelor feroase si
neferoase, UTPress, 2010;
• C. Popa, V. Cândea, V. Şimon, D. Lucaciu, O. Rotaru - Ştiinţa biomaterialelor.
Biomateriale metalice, U.T.Press 2008;
• V.A.Serban, A.Raduta, Stiinta si ingineria materialelor, Timisoara, Ed. Politehnica 2012;
• D.Askeland – Introduction to Materials Science, J.Wiley & Sons, 1993
• W. D. Callister, D. G. Rethwisch - Fundamentals of materials science and engineering,
John Wiley and Sons 2013;
• W. F. Hosford, Elementary materials science , ASM International 2013;
ACTIVITATI
• CURS: Prof.Dr.Ing. Catalin Popa
• LABORATOR: S.L. Dr.Ing. Violeta Merie
ATENTIE!
Conditia de prezentare la evaluarea finala:
finalizarea CU NOTA a laboratoarelor
Nota finala: Quiz (Forms), teste pe parcurs, laborator

SCOPUL CURSULUI
NU! - proiectarea materialelor;

- producerea materialelor;
- proiectarea protocoalelor
de evaluare - caracterizare a
materialelor;
- selecţia materialelor în
sisteme complexe;
Competenţe în:
- înţelegerea comportăriii materialelor;
- alegerea corectă a materialelor;
- achiziţia corectă a materialelor;
- utilizarea corectă a terminologiei specifice;
- interfaţa cu inginerii de materiale;
MIT FALS: Nu conteaza fundamentele stiintifice.
Doar practica e importanta!
Automobil
electric
alimentat cu
pile de combustie
Stocarea hidrogenului
in compusi (ex. MgB2 )
Inginer neinteresat de
fundamentele stiintifice
eliminarea
rezervorului de H2
DAR, TEORIA FARA PRACTICA E INUTILA!

INTRODUCERE IN STIINTA MATERIALELOR
Stiinta materialelor : Ramura a stiintelor tehnice care studiaza
raportul dintre
• compozitia chimica
• structura pentru materialele de uz ingineresc
• proprietati
• Vechime : ca stiinta, dupa 1840 (microscopul optic)

INGINERIA
MATERIALELOR
Inginerul proiectant - selectia materialelor si a starii lor in functie de

proprietati, consecinta a structurii (pe toate nivelurile) si compozitiei chimice;
Inginerul tehnolog - tehnologii de fabricatie pentru obtinerea eficienta a

pieselor de calitate avand caracteristicile prescrise de proiectant;
Continutul cursului
§ Introducere in Stiinta Materialelor. Clasificarea materialelor de uz tehnic.
§ Proprietatile materialelor.
§ Rezistenta la coroziune. Metode de protectie anticoroziva.
§ Legaturile interatomice. Structura cristalina şi amorfă.
§ Cristalizarea metalelor.
§ Deformarea plastica a metalelor.
§ Ecruisarea, recristalizarea. Ruperea.
§ Teoria aliajelor.
§ Diagrama Fe-C. Oţelurile nealiate. Fonte de turnatorie.
§ Tratamente termice.
§ Oteluri aliate
§ Aliaje neferoase: aliaje cu baza Al, Cu;
§ Polimeri Cod de culori pentru slide-uri:
§ Materiale ceramice Rosu – esential
§ Materiale compozite Albastru – foarte important
Negru – importanta normala
Promovarea disciplinei
NOTA FINALA
N = 0.5 Nc + 0.3 Nt + 0.2 Nl

Nc = nota la colocviu
Nt = media la testele pe parcurs
Nl = nota pentru lucrarile de laborator
Conditii
Nl ≥ 5
Testul eliminatoriu: ADMIS
0.5 Nr + 0.3 Nt ≥ 4;
Proprietatile materialelor
• Fizice
• Mecanice
• Chimice → proprietati functionale
• Tehnologice SUDABILITATE
ASCHIABILITATE
TURNABILITATE
[DEFORMABILITATE]
….
Metode de procesare a materialelor
- Turnarea -
- Deformarea plastica -
Forjarea (la cald)

Laminarea (la cald)

Trefilarea
Ambutisarea
- Aschierea -
Strunjirea
- Sudarea -
Sudarea cu arc electric

- Agregarea de pulberi -
- Fabricatia aditiva -
Efectul structurii asupra proprietatilor
Ex.: grafitul
Ex.: fibrele de grafit
Ex.: nanotuburile de grafit
Ex.: grafenul
Extrem de usor: suprafata unui teren de fotbal ̴ 1g
Cel mai rezistent material:

de peste 130 de ori mai rezistent decat un otel de mare rezistenta
CLASIFICAREA MATERIALELOR
A. Dupa modul de obtinere
naturale (os, roca, lemn, proteine, etc.)
de sinteza
Panza de paianjen
CLASIFICAREA MATERIALELOR
B – NATURA C – UTILIZARI
• Metale • Structurale
• Ceramici
• Functionale
• Polimeri Material rulant
Aerospatiale
• Multimateriale Electronica
Compozite Optoelectronica
Materiale stratificate Biomateriale
Stocare de energie
Echipament sportiv
….
METALE
• 91 (95) in tabelul periodic – caracter
electropozitiv, niveluri energetice comune intre
banda de conductie si cea de valenta
• Practic nu metale pure, ci aliaje (termenul nu se
foloseste decat in cazul metalelor!)
(contin si alte elemente, sunt pe baza unui metal)
• Cele mai folosite – Fe, Al, Cu, Mg, Zn, Ti, Ni, ...
• Stare metalica: conductori electrici, rezistivitatea
creste cu temperatura; conductori termici; luciu
metalic; efect termoelectronic
METALE
METALE: ALIAJE AVANSATE
Aliaje cu
memoria formei
Aliaje super-usoare Biomateriale metalice
Superaliaje
CERAMICI
Definitie: Materiale formate din compusi anorganici, fara
caracter metalic.
General: contin elemente metalice combinate cu elemente

puternic nemetalice (O, Cl, F, ....)
Exceptii: C, B
Clasificare: A. Clasice (portelan, faianta, lut, ....)

Tehnice (alumina, zircona, TiN,...)
B. Amorfe – sticle
Cristaline
CERAMICI TEHNICE CRISTALINE
STICLE TEHNICE
POLIMERI
Definitie: Materiale organice macromoleculare

constituite din lanturi lungi de atomi
(C + H, O, N)
(M = 104 – 106 Da)
Clasificare: termoplasti
termorigizi
elastomeri
POLIMERI
POLIMERI
COMPOZITE
Materiale compuse constituite din: matrice (majoritatea volumului,
mentine forma piesei) + constituent de armare
Clasificare: A. Dupa materialul matricei Polimerica

Metalica
Ceramica
B. Dupa forma constituentului de armare

Fibre lungi
scurte
Tesatura
Particule
COMPOZITE
COMPOZITE AVANSATE
Boeing
787
MULTIMATERIALE STRATIFICATE
Materiale compuse alcatuite din straturi de materiale diferite
imbinate solidar, care se comporta ca un material unitar
Exemplu:
schiurile
PROPRIETATILE MATERIALELOR
PROPRIETATI FIZICE
Densitatea r = m / V metale: Li(0.53) …Mg(1.74)…Al(2.7)…Fe(7.8)… Os(22.5)
[kg/m3] ceramici: Grafit(2.28)….WC(13-15.3)
polimeri: 0.83 – 2.15
valori faţă de apă [kg/m3 x 10-3]
Conductivitatea electrica σ
Metale: conductori Ag – Cu – Au – Al - ... – Mn
Ceramici: izolatori (general);
exceptii: C, semiconductori, unii supraconductori
Polimeri: izolatori (general)
exceptii: polimeri conductori
Conductivitatea termica λ
= energia termică transferată prin material pentru a creşte cu un grad
temperatura la o distanţă de 1 m în timp de 1 s;
In general similar cu σ metalele: conductori Au – Cu – Ag – Al - ....

ceramici, polimeri: izolatori
PROPRIETATI FIZICE
Coeficientul de dilatare termica α l = l0 (1 + a Dt )
(aproximativ)
In general: polimeri > metale > ceramici

exceptii: aliaj invar
Proprietati magnetice χm = susceptibilitatea magnetica;

μ = permeabilitatea magnetica
Materiale: diamagnetice (χm < 0) (Cu, Ag, Au, ...)

paramagnetice (χm >0, mic) (Feγ, Al, Ti, ...)
feromagnetice (χm >>0)
(Feα, Ni, Co, sub temperatura Curie)
MATERIALELOR
CURS 2
PROPRIETATILE MATERIALELOR
Abordare din punctul de vedere al
utilizatorului de materiale:
Proprietati mecanice
fizice
chimice
tehnologice
PROPRIETATI MECANICE
• Caracterizează răspunsul unor eşantioane de material cu forme şi
dimensiuni standardizate (epruvete) la solicitări simple, de natură pur
mecanică.
• Unei proprietăţi mecanice îi este asociată întotdeauna o valoare
numerică.
Clasificarea încercărilor
A. Dupa tipul solicitarii aplicate Axiala Tractiune

Compresiune
Incovoiere
Forfecare
Rasucire
Presiune de contact
B. Dupa modul de aplicare a sarcinii
Statica Progresiva
Regresiva
Oscilanta
Constanta
Dinamica Soc
Modul / orientare variabila
C. Dupa temperatura Rece (<0°C)

Ambiant
Cald (<300°C)
INCERCAREA LA TRACTIUNE
Fig.1 Epruveta cu secţiune rotundă pentru încercarea la tracţiune;

S0-secţiunea iniţială; Lt-lungimea totală; Lc-lungimea porţiunii calibrate;
L0-lungimea iniţială între repere (lungimea măsurată pentru calculul extensiei).
Rezistenţa mecanică (general): definită prin reacţiunea cu care

materialul se poate opune unui efort la care este supus şi se
calculează ca raport între forţă şi secţiunea transversală a
epruvetei
Efortul unitar normal real s=F e dificil de calculate

S
F
>>> inlocuire cu rezistenta tehnica R =
S0
(E Ok, deoarece S0 > S → R < σ)
[R] = MPa =N/mm2

Curba de tracţiune Curba caracteristică

forţă - deformaţie la tracţiune a materialului
Zone caracteristice: deformaţie elastică proporţională (O-A)

neproporţională (A-B);
deformaţie plastică curgere (B-C’)

ecruisare (C’-D)
gâtuire (D-rupere)
Deformaţia elastică proporţională: legea lui Hooke
E´S
F= Dl s = E ´e
l0
Rezistenta
Rezistenta de rupere la tractiune

Raportul dintre valoarea maxima a fortei pe curba caracteristica
si sectiunea initiala
Fm
Rm =
Limita de curgere tehnica S0
Raportul dintre forta care produce o deformatie neproportionala
prescrisa (cel mai frecvent 0.2%)
si sectiunea initiala F p 0.2
R p 0.2 =
S0
Cele mai mari valori: metale / compozite > ceramici > polimeri
Curba de tracţiune Curba caracteristică

forţă - deformaţie la tracţiune a materialului
Ductilitatea
Capacitatea materialului de a se deforma plastic inainte de rupere
(notiuni conexe: plasticitate, maleabilitate – se refera la procesare);
opusul ductilitatii = fragilitate
lu - l 0 S0 - Su
A= ´ 100 [%] Z = ´ 100 [%]
l0 S0
Alungirea procentuala dupa rupere Coeficient de gatuire
Cele mai mari valori: polimeri / metale >> ceramici

Tenacitatea
Capacitatea materialelor de a inmagazina energie fara sa se

rupa
Material tenace: Rezistent + Ductil
(presupune inclusiv rezistenta la socuri – rezilienta)
Tenacitatea la rupere:
capacitatea de a rezista la
propagarea unei fisuri existente
Cele mai performante: metale / compozite > polimeri >> ceramici

Rigiditatea
Caracterizeaza modul in care se opun materialele deformarii elastice

sub actiunea fortelor exterioare
E = tg α Modulul lui Young caracterizeaza rigiditatea
Cele mai mari valori:

compozite / multimateriale > ceramici / metale >> polimeri
Polimeri: 0.001 – 4GPa

Metale: Pb - 12GPa; oteluri – 210GPa; Al – 80GPa; Ti – 113GPa;
Fibre grafit - 290GPa; Fibre sticla – 170GPa
Duritatea
Capacitatea materialelor de a se opune patrunderii
penetratorilor exteriori
Cel mai frecvent se masoara static

Mohs – minerale (ceramici)
Knoop – toate categoriile
Brinell (HB), Rockwell(HRB, HRC,...) – metale
Vickers – metale, ceramici
Shore – polimeri
Cele mai mari valori: ceramici > metale >> polimeri

PROPRIETATI CHIMICE
Esential: stabilitatea chimica
Timp (problema la polimeri)
Caldura + alte radiatii (problema la polimeri)
Medii agresive (problema la polimeri si metale)
Metale: coroziune chimica - reactie cu agenti puternic

oxidanti
electrochimica - reactie redox in mediu

electrolitic
metalul care se oxideaza – anod!

PROPRIETATI CHIMICE
Anod: (oxidare)
M ® M 2+ + 2e -
Catod: (reducere)
1
2e - + H 2 O + O2 ® 2OH -
2
→ M(OH)2 ¾uscare
¾¾® MO
MO – pelicula protectoare daca e stabila chimic

aderenta
impermeabila
Exemple: Al, Ti, otel inoxidabil
PROPRIETATI CHIMICE
Cauza polarizarii: diferenta de potential de electrod
Potential „0” de referinta – „electrodul normal de hidrogen”

H 2 Û 2 H + + 2e - reactia la echilibru, presiunea H = 1 atm.
Metal Au+ Pt2+ Ag+ Cu+ H+ Ni2+ Co2+ Fe2+ Cr3+ Zn2+ Ti3+ Al3+
Potenţial 1,692 1,18 0,799 0,521 0 -0,257 -0,28 -0,447 -0,744 -0.76 -1,37 -1.66
standard
[V]
Me1 / Me2 = anod / catod

daca V1 < V2
si exista contact electric Me1 - Me2
→ Me1 se corodeaza (daca Me1O nu protejeaza)

Metode de prevenire a coroziunii:
Metode care tin de:
A. Conditiile exterioare
A.1. mediul coroziv
combinare de factori: temperatura, particule abrazive, tensiuni
inhibitori, absorbanti de umiditate (desicanti), etc.
A.2. cuplurile de materiale in contact (coroziune electrochimica)

coroziunea apare la anod (atentie la potentialele de electrod)
protectie catodica – anozi de sacrificiu – Zn / otel, etc.
B. Materialul de protejat
B.1 Acoperiri de protectie
Polimerice: vopsea (grund), straturi polimerice, pulberi
Metalice: electrodepunere la rece - Ni, Cr. Cd, etc.

la cald - Zn
depunere chimica – Ni
placare prin presare la cald (cladding) – Al / aliaj Al, Cu / otel, etc.
metalizare cu pulberi – HVOF, plasma, laser, etc.
Ceramice: oxizi: Ex. pasivare anodica (eloxare pt. Al)
portelan (smalt) / fonta, otel, Al, etc.

B.2. Utilizarea de aliaje rezistente la coroziune
oteluri rezistente la coroziune ( ̴ inoxidabile),
Al (ATENTIE cuplu electrochimic!), Ni, Co, Ti, etc.
Al / Oţel
PROPRIETATI TEHNOLOGICE
Proprietati generale care caracterizeaza modul in care un
material se poate prelucra prin diverse tehnologii
Exemple: Turnabilitate
Aschiabilitate
Deformabilitate
Sudabilitate...
MATERIALELOR
CURS 3
STRUCTURA CRISTALINĂ ŞI AMORFĂ.
DEFORMAREA PLASTICĂ A METALELOR.
LEGATURILE INTERATOMICE
Proprietatile materialelor –
determinate in mare masura de structura la nivelul
aranjamentelor atomice, consecinta a
legaturilor interatomice
Exemple: Metalele – conductori

Ceramicile – izolatori
Legaturile interatomice Legaturi tari:

ionica, covalenta nepolara, metalica
Legaturi slabe:
de hidrogen, covalenta polara, Van der Waals
1. LEGATURI TARI
1.1 LEGATURA IONICA

Se stabileste la diferente mari de electronegativitate;
are loc prin schimb de electroni
→ caracter ionic
→ grad minim de mobilitate a electronilor
Exemplu: Na(11): 3s1
Cl(17): 3p5 → 3p6

1. LEGATURI TARI
1.2 LEGATURA COVALENTA NEPOLARA
Intre atomi de acelasi fel, practic fara diferenta de electronegativitate;

Se realizeaza prin partajarea electronilor de valenta
→ mobilitate mica a electronilor
Esentiala la polimeri: C-C

1. LEGATURI TARI
1.3 LEGATURA METALICA
• Intre atomi ai metalelor (diferenta mica de electronegativitate);
• Tot prin partajarea electronilor de valenta

– intre toti atomii (niveluri energetice suprapuse)
→ ioni pozitivi
• Formeaza retele cristaline
• Mobilitate mare a electronilor
• Model: retea ionica, „gaz” de electroni de conductie (Fermi)

1. LEGATURI TARI
1.3 LEGATURA METALICA
Modelul clasic al
legaturii metalice
Consecinta - starea metalica: luciu metalic

conductivitate electrica / termica
cresterea rezistivitatii cu temperatura
emisie termoelectronica
2. LEGATURI SLABE
2.1. LEGATURA COVALENTA POLARA
Intre un atom cu electronegativitate relativa mare si unul cu χ mai mic
Exemplu: apa
2. LEGATURI SLABE
2.2 LEGATURA DE
HIDROGEN
Intre atomi puternic electronegativi

(O, N, F) dintr-o molecula si un atom
de hidrogen legat covalent de
atomi puternic electronegativi
in alta molecula.
Importanta in polimeri –
legare transversala, ducand la
alterarea proprietatilor
mecanice
2. LEGATURI SLABE
2.3 LEGATURA VAN DER WAALS
Cauzata de polarizarile de scurta durata ale atomilor prin miscarea electronilor

in jurul nucleului;
Exemple:
polimeri (polietilena)
imbinarea metal / ceramica-polimeri
ADEZIUNEA GECKO
14,000 peri / mm2 - 5 μm diametru (părul uman: 18 – 180 μm)
Fiecare fir are 100 - 1,000 spatule (0.2 μm lungime)
Interactiunile Van der Waals nu necesita fluide
Teoretic – manunchi de peri sintetici ar adera usor
Perii se autocurata
Un gecko de 70 g poate sustine 133 kg >>> fiecare spatula poate tine 10 nN
fiecare fir poate sustine 100 μN
STRUCTURA CRISTALINA
Ordine in materiale: apropiata (in jurul unui atom)
la distanta
Materiale Cristaline ordine apropiata + la distanta

Ex.: metale, unele ceramici
Amorfe numai ordine apropiata
Ex.: polimeri, sticle

Celula cristalina: unitatea structurala
care pastreaza caracteristicile
cristalului 3D. Prin repetare pe cele 3
axe se genereaza cristalul.
Celula elementara: cea mai mica

formatiune 3D de atomi care prin
repetare genereaza reteaua.
(diferente la sistemul hexagonal)
Parametrii cristalini
Sisteme cristaline: retelele Bravais
7 fundamentale
7 derivate de baza – atomi in centrele

volumelor / fetelor
+ alte sisteme derivate

(atomi in alte pozitii)
Sistem cristalin Celule elementare
triclinic
simplu centrat
monoclinic
simplu baze centrate volum centrat fete centrate
ortorombic
Sistem cristalin Celule elementare
hexagonal
romboedric
(trigonal)
simplu volum-centrat
tetragonal
simplu volum centrat fete centrate

cubic
Metale: Cubic cu volum centrat (cvc)
Feα, Cr, W, V, Mo, Tiβ, ...
Cubic cu fete centrate (cfc)

Feγ, Al, Cu, Au, Ag, ...
Hexagonal compact (hc) – Zn, Mg, Tiα, ...
Polmorfism (in general): proprietatea unei entitati de a lua forme diferite
Alotropie (pentru metale) = proprietate de a cristaliza in sisteme diferite;

trecerea de la o stare alotropica la alta – transformare alotropica
912!
Exemplu: Fea (cvc) ¬¾
¾® Feg (cfc)
c.v.c c.f.c h.c.

Deformarea plastica in celula cristalina:
alunecarea
alunecare usoara >> reactiune mica alunecare dificila >> reactiune mare
Analogie in celula cristalina: ductilitate mare >>> rezistenta mica

ductilitate mica >>> rezistenta mare
Plan de alunecare: plan cu numar maxim de atomi in
interiorul celulei
(= plan de densitate atomica maxima)
deformatiile in cristal - in principal in planele de alunecare

numar mare de plane de alunecare → plasticitate buna
cfc (8) cea mai buna plasticitate, rezistenta / duritate mica

cvc (6) plasticitate mai scazuta, rezistenta / duritate mare
hc (2) (planele de baza) – plasticitate scazuta
STRUCTURA CRISTALELOR REALE
Defecte ale cristalelor:
1. punctiforme simple vacante, atomi interstitiali

complexe
2. LINIARE DISLOCATII
3. de suprafata defecte de impachetare

Dislocatie marginala Dislocatie elicoidala
Dislocatiile – determina plasticitatea metalelor

Se deplaseaza in planul de alunecare sub actiunea eforturilor de forfecare
In cristal – numar mare de dislocatii (de la solidificare sau prin deformare)

Rezistenta teoretica >1000 x Rezistenta reala a metalelor
CRISTALIZAREA METALELOR
Topirea: Trecerea corpurilor de la stare solida la stare
lichida (prin incazire, de obicei)
Prin ruperea legaturilor
Materiale cristaline stricarea ordinii la distanta

temperatura bine definita (temperatura de topire)
Materiale amorfe se trece prin stare vascoasa
Se absoarbe caldura latenta de topire
Cristalizarea: Formarea structurii cristaline.

Solidificarea materialelor cristaline.
Procesul cristalizarii are loc in 2 etape:
I. Germinarea (formarea germenilor cristalini)
II. Cresterea germenilor cristalini
I. II.
Procesul cristalizarii:
I. Germinare; II. Cresterea germenilor si formarea structurii
I. Germeni cristalini = particule solide de mici dimensiuni de
unde incepe procesul de cristalizare
Germeni omogeni grupuri de atomi de aceeasi

natura cu topitura
eterogeni particule solide de alta natura
(in general ceramica)
Germinarea eterogena este mult mai probabila decat cea
omogena
II. Prin cresterea germenilor viabili se formeaza agregatul

policristalin – microstructura:
cristalite cu diferite orientari ale planelor cristalografice,
separate prin limite de graunte
Analiza transformarilor la racire – curbe de racire:
temperatura = f (timp)
Curba de racire a unui corp Curba de racire a unui

(fara transformari de faza )- exponentiala - metal pur (cristalizare la ts)
Puncte critice = temperaturi la care au loc transformari in stare solida
882!
Ex.: transformari alotropice Tia (h.c.) ¬¾ ¾® Tib (c.v.c.)
Curba de racire pentru un metal Curba de racire /

cu 2 transformari alotropice curba de incalzire pentru un metal
ELABORAREA ALIAJELOR
Elaborarea = aducerea unui aliaj la compozitia chimica dorita
(de obicei in stare lichida)
Aliajul elaborat se toarna in lingotiera >>>> LINGOU
Lingou de Cu sub forma

de piele de animal
(Grecia antica)
Structura lingoului; partea superioara = maselota
1 – zona grauntilor marginali; 2 – zona cristalitelor columnare;
3 – zona cristalitelor centrale
DEFECTELE LINGOULUI
1. Retasura – gol rezultat prin contractia de solidificare
superioara in maselota defect de principiu
centrala defect accidental
dispersata defect accidental
2. Segregatia = neomogenitate chimica

macroscopica (la nivelul lingoului)
microscopica (in interiorul grauntilor cristalini)
Segregatia zonara superioara

inferioara
Maselota: retasura (superioara) + segregatia superioara

DEFECTELE LINGOULUI
3. Incluziunile nemetalice – particule ceramice
exo / endogene
incluziuni macroscopice
microscopice
sufluri = incluziuni de gaze
4. Zone de minima rezistenta – zone de intalnire a

cristalitelor columnare de pe laturi adiacente
DEFORMAREA PLASTICA A METALELOR
I. Deformarea monocristalului
Monocristalul = cristalita unica (retea cristalina continua)
Monocristalul este anizotrop
(proprietati diferite pe axe diferite)
Agregatul policristalin (netexturat) - izotrop
I.1. Deformarea prin alunecare

Cand tensiunea depaseste o valoare limita, dislocatiile se
deplaseaza in planele de alunecare (plane cu densitate
atomica maxima) → deformare prin alunecare
Fig.11 Deformarea prin alunecare a monocristalului

AA’ – plan teoretic
BB’ – plan real
Metalele: c.f.c. – 8 plane de alunecare

c.v.c. – 6 plane de alunecare
h.c. – ~ 2 plane de alunecare
I.2 Deformarea prin maclare = despicarea retelei cristaline dupa un plan,

rezultand zone simetrice → macle
Deformari mari prin maclare,

mici prin alunecare
Rezulta o reorientare a retelei

(propice pt. metalele cu plane
putine de alunecare – h.c.)
→ noi orientari de plane
de alunecare
Deformarea prin maclare
MATERIALELOR
CURS 4
DEFORMAREA AGREGATULUI POLICRISTALIN.
ECRUISAREA. RECRISTALIZAREA.
RUPEREA
TEORIA ALIAJELOR
DEFORMAREA AGREGATULUI POLICRISTALIN
Agregat policristalin – ansamblu de cristalite cu orientare diferita a retelei

Deformare: fiecare graunte dupa orientarea proprie
+ deformari la limitele de graunte
Orientarea cea mai favorabila: 45° fata de axa de solicitare

Orientarea cea mai defavorabila: 0° sau 90°
Interactiuni graunte deformat – graunte nedeformat

(prin limitele de graunte)
→ reorientarea partiala a retelei
(grauntii cu orientare nefavorabila)
→ deformare continua
Orientarea cristalitelor
O STRUCTURA FINA ESTE TENACE! fata de axa de deformare
ECRUISAREA
Deformare plastica (la rece) → structura cu graunti alungiti, fibrosi
se epuizeaza o parte din posibilitatile

de deformare a grauntilor
reteaua cristalina este distorsionata
Ecruisare = fenomenul de crestere a rezistentei prin deformare plastica la rece
Prin ecruisare cresc rezistenta mecanica, duritatea, rezistivitatea electrica
scad ductilitatea, tenacitatea, rezistenta la coroziune
Pentru unele aliaje (cu baza Al, Cu, Au, etc.) – singura metoda de crestere a
rezistentei
Exemplu: otelul pentru corzi de pian - Rm > 3000 MPa (de la < 600)
RECRISTALIZAREA
Semifabricat obtinut prin deformare plastica la rece (Ex. sarma):
grad de deformare S = ΔS / S0
S > Scr → ecruisarea impiedica deformarea in continuare
→ se efectueaza o RECOACERE DE RECRISTALIZARE
Recristalizarea = readucerea aliajului ecruisat la o structura echiaxiala,

ductila dar cu scaderea rezistentei si duritatii
Starea ecruisata – instabila termodinamic

→ se elimina prin incalzire (peste o temperatura – prag)
RECRISTALIZAREA
Procesul recristalizarii 3 etape I. Restaurarea retelei
II. Germinarea
III. Cresterea grauntilor cristalini
I. Restaurarea retelei: Prin incalzire usoara se reface forma initiala a

retelei cristaline;
II. Germinarea: Prin incalzire peste tcr apar primii germeni de
recristalizare in zonele cele mai intens deformate (limite de graunte)
tcr = prag critic de recristalizare

depinde de tipul de aliaj si de gradul anterior de deformare
(scade cu cresterea gradului de deformare)
Ex. tFe ≈ 450°C; tAl ≈ 60°C; tPb ≈ 0°C;
deformare la cald – peste tcr
III. Cresterea grauntilor cristalini: practic, recoacerea cu 150 – 200°C peste tcr
RUPEREA
General: Ruperea reprezinta fragmentarea corpurilor solide sub

actiunea unor tensiuni
Rupere: A. statica forta aplicata continuu, lent

(si fluaj – sarcina mica si constanta, timp indelungat)
dinamica soc
oboseala – sarcina mica, variabila
(modul / orientare)
B. intercristalina – la cald
intracristalina - la rece (sau / si soc)
C. ductila (a)
fragila (c)
(b) moderat ductila
(tenace)
RUPEREA
RUPEREA LA OBOSEALA
OBOSEALA DE INCOVOIERE
Ax rupt la oboseala Surub ortopedic rupt

RUPEREA LA OBOSEALA
OBOSEALA DE TORSIUNE
RUPEREA LA OBOSEALA
OBOSEALA DE TRACTIUNE
TEORIA ALIAJELOR
Aliaj = material complex (stare metalica),
alcatuit din metal + metal / metaloid (la nivel atomic)
Elementele chimice constitutive: componenti (A, B)

Exemplu: Fe-C (oteluri, fonte); Cu-Zn (alame)
Totalitatea aliajelor din aceiasi componenti = sistem de aliaje
Aliaje: binare (2 componenti); ternare (3 componenti); polinare
Concentratia: masica = nr. g dintr-un component in 100 g aliaj
atomica = nr. atomi dintr-un component in 100 atomi aliaj

(+ volumica, electronica)
TEORIA ALIAJELOR
Constituenti structurali = partile constitutive ale microstructurii aliajelor
Constituenti structurali
omogeni (nu pot fi separati optic) = FAZE metale de mare puritate

solutii solide
compusi
eterogeni (amestecuri mecanice)

TEORIA ALIAJELOR
Solutii solide = amestecuri intime de atomi
a.
a. b.
Fig.10 Tipurile de solutii solide; a – de substitutie; b - interstitiala
Solubilitate totala in stare lichida totala in stare solida

partiala
insolubilitate totala
limitata
TEORIA ALIAJELOR
Compusi (definiti) – au formula AmBn
au retea cristalina diferita de a componentilor
General: duri, fragili

temperatura de topire fixa
(ca la metalele pure)
DIAGRAME BINARE DE ECHILIBRU
= Reprezentari grafice
in coordonate temperatura - concentratie (0 – 100%)
pentru sistemele de aliaje.
Furnizeaza informatii despre:

domeniile de existenta a fazelor;
temperaturile la care se produc transformari;
structura aliajelor la diferite temperaturi.
Diagrama cu solubilitate totala
(in stare solida)
Intre A si B – solubilitate nelimitata (0 – 100%) – solutie solida α
Trasarea diagramei cu solubilitate totala

(in stare solida)
Linii caracteristice:
Linia lichidus
>>> margineste domeniul integral lichid;
Linia solidus
>>> margineste domeniul integral solidificat;
Intre lichidus si solidus:

Interval de cristalizare
Reguli:
1. Domeniie de existenta a fazelor sunt delimitate
de linii pline (inclusiv axele);
2. Solutiile solide se noteaza cu litere grecesti
mici;
3. Natura si concentratiile fazelor aflate in
echilibru la o anumita temperatura se determina
Diagrama cu solubilitate totala prin intersectia cu liniile de delimitare a
domeniului acestora;
(in stare solida)
Diagrama Cu - Ni
CRISTALIZAREA SOLUTIILOR SOLIDE
De obicei cresterea este dendritica
Sectiune
in dendrita
Schema formarii dendritelor
Structura dendritica in bronz turnat

Diagrama cu insolubilitate totala in stare
solida si formare de eutectic
Eutectic = amestec mecanic rezultat prin descompunerea izoterma a
unui lichid de concentratie definita
LE ¾¾® ( A + B) = E
tE
Diagrama cu insolubilitate totala in stare solida si
formare de eutectic
MATERIALELOR
CURS 5
DIAGRAME BINARE DE ECHILIBRU
DIAGRAMA FE-C.
CRISTALIZAREA ALIAJELOR IN SISTEMUL Fe – Fe3C.
Diagrama cu solubilitata limitata si formare de eutectic
Exista o solubilitate limitata

B in A (c %) solutia solida α
A B (d %) solutia solida β
α, β – solutii solide marginale
Eutecticul : LE ¾¾®
tE
(a + b ) = E
Diagrama cu solubilitata limitata si variabila
si formare de eutectic
• Exista o solubilitate limitata A(B) = α si B(A) = β
• Solubilitatea scade cu temperatura

(cazul cel mai frecvent)
→ separare secundara de β’’ in jurul grauntilor α si de α’’ in
jurul grauntilor β; separarile formeaza o retea
• Solutiile solide ating saturatia (concentratia maxima) la

temperatura eutectica: αC , βD
REGULA PARGHIEI
Regula parghiei: Se traseaza segmentul de izoterma intre concentratiile fazelor /
constituentilor structurali si se considera punctul de echilibru in concentratia
aliajului. Cantitatea procentuala a unei faze / constituent structural este egala cu
raportul dintre segmentul de izoterma opus concentratiei si segmentul total.
Diagrama cu insolubilitate totala; Diagrama cu insolubilitate totala;

aplicarea regulii parghiei pentru faze aplicarea regulii parghiei pentru
constituentii structurali
d b
A faza = ´ 100[%] Aconst .struct . = ´ 100[%]
c+d a+b
c a
B faza = ´ 100[%] E= ´ 100[%]
c+d a+b
Diagrame cu transformari alotropice ale componentilor
Diagrame cu eutectoid
• Eutectoid: Amestec mecanic rezultat prin descompunerea izoterma a unei
solutii solide de concentratie determinata
Intre A β si B β : solubilitate totala

– solutia solida γ;
Intre Aα si Bα: insolubilitate totala
Eutectoid:
g E ¾¾®
t
( Aa + Ba ) = E
E
Diagrama de echilibru Ni - Ti
Actuator spatial cu aliaj Nitinol

DIAGRAMA Fe-C
• Punctele critice ale fierului – 2 transformari alotropice +

temperatura Curie
• Ts = 1539°C → Feα
• A4 = 1394°C – transformarea alotropica ;
• A3 = 912°C – transformarea alotropica ;
• [A2 = 770°C (temperatura Curie)]

DIAGRAMA Fe-C
Sistemul stabil: Fe – grafit

Sistemul metastabil: Fe – Fe3C (cementita)
Faze si constituenti structurali

1. Faze Ferita solutie solida Feα(C) – c.v.c.
(~80 – 90 HB, Rm≈250 – 300 MPa, A≈25 – 40 %);
Austenita solutie solida Feγ(C) – c.f.c.

(ductilitate mare)
in aliajele binare nu apare la temperatura ambianta;
Cementita compus chimic cu formula Fe3C

6.67% C
duritate mare (>700 HB), fragilitate;
DIAGRAMA Fe-C
DIAGRAMA Fe-C
2. Constituenti eterogeni
Perlita eutectoid
°C
A0.77%C ¾727
¾¾ ® ( F + Fe3 C ) = P
(200 – 220 HB, Rm≈750 – 800 MPa, A≈10 – 12 %)
la echilibru, lamele de cementita pe fond de ferita;
Ledeburita eutectic
°C
L4.3%C ¾1148
¾¾ ® ( A + Fe3C ) = Led
dura si fragila
constituent tipic in fontele albe;
DIAGRAMA Fe-C
PL – perlita lamelara (echilibru)

PG – perlita globulara (prin tratament ulterior)
L – ledeburita (temperatura ambianta)
DIAGRAMA Fe-C
DIAGRAMA Fe-C
Oteluri – aliajele de la 0 la 2.11%C
feritice (max.0.05%C)
hipoeutectoide (0.05 – 0.77%C) F + P
eutectoide (~0.77%C) P
hipereutectoide (0.77 – 2.11%C) P + C’’
Fonte albe – aliajele de la 2.11 la 6.67%C
hipoeutectice (2.11 – 4.3%C) P + C’’ + Led

eutectice (~4.3%C) Led
hipereutectice (4.3 – 6.67%C) Led + C’
Otel cu 0.01%C (feritic)
L → (L + F → F → F + A) → A → A + F → F
Otel cu 0.77% C (eutectoid)
L → L + A → A (727°C) → P = (F + C)
Otel hipoeutectoid (~0.01 – 0.77%C)
L → (L + F) → L + A → A
→A+F→F+P
Atac chimic: Nital 3% Atac chimic: Nital 3%
Otel cu 0.2%C Otel cu 0.35%C
Atac chimic: Nital 3% x500

Otel cu 0.65%C
Otel cu 0.45%C
Determinarea aproximativa a duritatii si rezistentei pentru un otel
hipoeutectoid (0.4%C) in stare de echilibru – Regula parghiei
𝑅𝑚 𝑀𝑃𝑎 ≈ 3.5 × 𝐻𝐵
(Pentru oteluri hipoeutectoide in stare de echilibru)
0.4%
𝐻𝐵!"#$ = 𝐶%#&$'"( ×𝐻𝐵%#&$'"( + 𝐶)#&'"( ×𝐻𝐵)#&'"(
0.4 0.77 − 0.4
𝐶%#&$'"( ≈ = 0.52 𝐶)#&'"( ≈ = 0.48
0.77 0.77
Otel hipereutectoid (0.77 – 2.11%C)
L → L + A → A → A + C’’→ P + C’’

Otel cu 1.4%C
Fonta alba eutectica (4.3%C)
L → (A + C) = Led 1148°C
Led → Led.transformata 727°C
Fonta alba eutectica
Fonta alba hipereutectica (4.3 – 6.67%C)
L → L + C’ → Led + C’ → Led.tr. + C’ Atac chimic: Nital 3% x500

Fonta alba cu 5%C
Fonta alba hipoeutectica (2.11 – 4.3%C)
L → L + A → Led + A + C’’→ Led.tr. + P + C’’ Atac chimic: Nital 3% x1000

Fonta alba cu 3%C
MATERIALELOR
CURS 6
OŢELURILE NEALIATE.
CLASIFICARE, SIMBOLIZARE, PROPRIETATI.
FONTE DE TURNATORIE.
OŢELURILE NEALIATE
OTELURI NEALIATE (CARBON)

Aliaje cu baza fier,
continand carbon sub 2%
si alte elemente chimice in cantitate mica
(elemente insotitoare)
Elemente insotitoare: Si, Mn, P, S, O, N, H
Influenta continutului de carbon

asupra proprietatilor otelurilor
nealiate fara tratament termic
OŢELURILE NEALIATE
ELEMENTE INSOTITOARE IN OTELURI
P : max. 0.05% (general)
Provine din minereu
Apare dizolvat in ferita
Fe3P, Fe2P
Fragilizeaza la rece
Formeaza fibrajul in oteluri – crestere a
rezistentei pe directia de deformare la cald
S : max. 0.05% (in general)

Provine din minereu, cocs, gaze de ardere
Formeaza eutectic Fe – FeS (topire la 985°C) →
fragilitate la cald
Sulfuri
CLASIFICAREA SI SIMBOLIZAREA OTELURILOR
NEALIATE
A. Dupa structura hipoeutectoide F+P
eutectoide P
hipereutectoide P + C’’
B. Dupa modul de obtinere a semifabricatelor turnate

deformate plastic
C. Dupa destinatie generala

precizata
(tevi, masini unelte automate, cazane, …)
Simbolizarea SR EN a otelurilor
SR EN 10027-1:2006 Sisteme de simbolizare a otelurilor. Partea 1:
Simboluri alfanumerice;
SR EN 10027-2:1996 Sisteme de simbolizare a otelurilor. Partea 2:
Sistemul numeric;
CLASIFICAREA SI SIMBOLIZAREA
OTELURILOR NEALIATE
SIMBOLIZAREA ALFANUMERICA
(G)annnn ananan… +an+an+an…

↓ ↓ ↓
simboluri simboluri simboluri suplimentare
principale suplimentare pentru produsele
pentru oţel din oţel
OTELURILOR NEALIATE
Oteluri nealiate de uz general:
Tip + rezistenta (Rp0.2) + simboluri suplimentare
Oteluri nealiate de construcţieSR EN 10025 : 1994

Oteluri pentru constructii in general
S + Rp0.2 [MPa] + (JR, J0, J2, K0, K2)
Oteluri pentru constructii mecanice

E + Rp0.2 [MPa] + (JR, J0, J2, K0, K2)
Simboluri suplimentare:
J = energia de rupere (minim 27 J) + R (20˚C); Q (0˚C); 2 (-20˚C);
K = energia de rupere (minim 40J); L = energia de rupere (minim 60J)
Ex. S355 J2, E360 JR

OTELURILOR NEALIATE
Oteluri de calitate: compozitia apare in simbol
– pt. nealiate continutul de C (in sutimi de procent)
Oteluri pentru calire si revenire SR EN 10083:94

Nealiate – parte a standardului
C + %C x 100 + E, R [+ H;HH;HL + T + indicarea stării de TT]
E – S max. = 0.035%; R – S max. = 0.02-0.04%
Ex. C45E HH-TA
H – prescripţii normale de călibilitate; HH – bandă superioară de

călibilitate; HL – bandă inferioară de călibilitate
Starea de tratament termic:
TS – pentru aşchiabilitate îmbunătaţită; TA – recoacere de înmuiere;
TN – normalizat; TQ+T – călit şi revenit
OTELURILOR NEALIATE
Oteluri pentru scule SR EN ISO 4957:2002
Nealiate – parte a standardului
C45U, C70U, C80U, C90U, C105U, C120U
+ Oteluri pentru piese turnate

SR EN 10293:2005 Oţeluri turnate pentru utilizări generale
G + marca de otel (simbolizare alfanumerica)
OTELURILOR NEALIATE
SIMBOLIZAREA NUMERICA
1 . XX YY (ZZ)
pt. toate mărcile de oţel nr. de ordine [extensie

yy = 00…99 a simbolizării]
nr. grupei
(compoziţia chimică
+ caracteristici mecanice / tehnologice)
XX = 00…99
Ex. 1.0420 = GE 200

Otelul sabiilor japoneze (katana)
(Tamahagane): 0.6 – 1.5%C
FONTE DE TURNATORIE
Fonte de turnatorie: aliaje Fe – C continand peste 2% C, destinate
pieselor turnate, in a caror structura apare grafitul
Cantitatea de grafit determinata prin raportul

Si (grafitizant) / Mn (antigrafitizant)
Si (+ continut mare de carbon) – favorizeaza structurile de tip F + grafit

Mn – favorizeaza formarea cementitei (inclusiv din perlita)
Clasificare dupa forma grafitului:

Fonte cenusii – grafit lamelar; [+ vermicular]
Fonte maleabile – grafit in cuiburi;
Fonte cu grafit nodular;
FONTE CENUSII
Compozitie: 2.8 – 3.5% C (general); 0.5 – 3.5% Si; 0.1 – 1% P; 0.02 – 0.15% S
Clasificarea grafitului:
dupa marime
forma
distributie
a, b, d – difera prin capacitatea de germinare (racire diferita, germinare eterogena)

c – la fonte hipereutectice
d, e – fonte hipereutectice; e numai prin germinare eterogena;
FONTE CENUSII
Marimea grafitului – esentiala pentru rezistenta (si tenacitatea) fontei:
grafit fin → fonta mai tenace
Matricea metalica (la marcile standardizate): F + P, P
[+ eutectic fosforos]
Eutectic fosforos intre Feα, C, P;

favorizeaza turnabilitatea dar fragilizeaza
Cresterea cantitatii de perlita – creasterea rezistentei
Rezistenta fontelor cenusii: 100 – 300 MPa

Ductilitatea: foarte mica (fragile) A = 0.2 – 0.5%
Duritatea: 100 – 300 HB
FONTE CENUSII
FONTE CENUSII
Fontele cu grafit interdendritic (rezistenta mare) – modificate
Modificare = schimbarea caracteristicilor structurii de turnare prin

introducerea unor inoculanti (modificatori) in cantitate mica (sub 1%)
Modificatori pt. fontele cenusii: SiO2, Al2O3, CaO

germeni eterogeni !!
FONTE MALEABILE
Contin grafit sub forma aglomerata neregulata – in CUIBURI (GM)
Se obtin prin tratament termic – RECOACERE DE MALEABILIZARE –

aplicat unor fonte albe
Clasificare standard – dupa mediul de tratament termic (aspectul casurii)
Fonte maleabile nedecarburate (cu miez negru) – F + GM; [P + GM]

Fonte maleabile decarburate (cu miez alb) – F + P + GM
FONTE MALEABILE
FONTE MALEABILE
Fonte maleabile decarburate (cu miez alb)

maleabilizarea in mediu oxidant pentru descompunerea cementitei libere
(secundara si ledeburitica)
Rm = 270 – 570 MPa; A = 3 – 16%; 200 – 250 HB
Fontele maleabile nedecarburate (cu miez negru)

maleabilizare in mediu neutru pentru descompunerea completa a cementitei
Cele mai folosite - pret de tratament, compromis favorabil intre Rm / A
Rm = 300 – 550 MPa; A = 2 – 10%; 150 – 320 HB
Varianta: fonte cu miez perlitic – cele mai rezistente FM

Rm = 450 – 650 MPa; A = 1– 4%
FONTE CU GRAFIT NODULAR
Fonte cu ~3.5% C, cu grafitul in noduli obtinut prin modificare

Modificatori: Mg, Ce, ... – formeaza pelicule pe suprafata grafitului
Cea mai favorabila forma de grafit
(efectul minim de concentrare a tensiunilor)
Rm = 370 – 700 MPa; A = 2 – 18%; 140 – 300 HB
STANDARDIZAREA FONTELOR DE TURNATORIE
EN-GJ… pt. toate fontele standardizate
Fonte cenusii SR EN 1561:1999 (fonte cu grafit lamelar) EN-GJL- Rm [MPa]
Ex. EN-GJL-100
Fonte maleabile SR EN 1562:1999 I – fonte decarburate (miez alb)

II – fonte nedecarburate (~miez negru)
I. EN-GJMW- Rm [MPa] – A [%]
Ex. EN-GJMW-350-4
II. EN-GJMB- Rm [MPa] – A [%]
Ex. EN-GJMB-300-6
Fonte cu grafit nodular SR EN 1563:1999 EN-GJS- Rm [MPa] – A [%]

Ex. EN-GJS-350-22
MATERIALELOR
CURS 7
TEORIA TRATAMENTELOR TERMICE.

TRATAMENTE TERMICE APLICATE OTELURILOR.
TRANSFORMARI IN OTELURI LA INCALZIRE.
TRANSFORMARI IN OTELURI LA RACIREA DIN DOMENIUL
AUSTENITIC.
DIAGRAMELE TTT ŞI TRC.
TEORIA TRATAMENTELOR TERMICE
Tratamente termice: procedee tehnologice constand din incalziri, mentineri la
anumite temperaturi si raciri in anumite conditii pentru imbunatatirea unor proprietati
prin modificarea structurii.
Clasificare:
1. Dupa pozitia TT in procesul tehnologic de fabricatie
Preliminare, Intermediare, Finale
2. Dupa tipul mecanismelor din timpul tratamentului

2.1 TT propriu-zise Recoaceri
Caliri
Reveniri
2.2 T Termochimice
2.3 T Termofizice T. termomecanice

T. termomagnetice
-DIFUZIA-
(General): Modificarea pozitiei atomilor / ionilor in solide, lichide sau gaze;
Numai pentru grupuri mari de atomi (ioni)
Heterodifuzia – determinata de un gradient de concentratie

Autodifuzia
Mecanisme:
Inlocuire reciproca
Prin internoduri
Ciclica
Prin vacante
Majoritatea transformarilor din materiale (solidificare, transformari in stare

solida, recristalizare,...): cu difuzie
Transformare cu difuzie: necesita un timp mai lung de desfasurare

-DIFUZIA-
Coeficient de difuzie: numarul de atomi care difuzeaza printr-o
suprafata unitara perpendiculara pe fluxul de atomi, intr-o secunda, la
un gradient de concentratie unitar
Qa
-
D = D0 ´ e RT
Tipuri de difuzie: Superficiala

Intergranulara
In volum
Qs < Q i < Qv
` Ds > Di > Dv
TRATAMENTE TERMICE APLICATE OTELURILOR
Punctele critice ale oţelurilor
- la incalzire: Ac Ac1, (Ac2), Ac3, Accem
- la racire: Ar Ar1, (Ar2), Ar3, Arcem
Ar3, Arcem: inceputul separarii fazei proeutectoide
Ac3, Accem: sfarsitul dizolvarii fazei proeutectoide
A1: temperatura eutectoida
(+ c / r = inceput / sfarsit dizolvare / separare faza proeutectoida)
Transformari in oteluri la incalzire
Transformarea P-A: la temperaturi peste Ac1

(practic: 30 – 50°C peste A1)
Transformari in oteluri la incalzire
Ereditatea otelurilor: tendinta de crestere a grauntilor de
austenita la incalzire
Ereditate fina (oteluri aliate, in general)

grosolana (oteluri nealiate)
Graunte Initial imediat dupa transformarea P – A

Real in conditii practice
Ereditar obtinut in conditii standard
(~930°C)
Transformari in oteluri la incalzire;
Ereditatea otelurilor
a – otel cu ereditate grosolana; b – otel cu ereditate fina

Defecte ca urmare a incalzirii otelurilor
1. Supraincalzirea = obtinerea unei structuri grosolane (fragile)
Oteluri hipoeutectoide supraincalzite;

a – racite lent; b – racite mai rapid (struct. Widmanstatten)
Structuri Widmanstatten
in otel hipereutectoid
x 150
x 200
Structura Widmanstatten
in otel hipoeutectoid
x 150
2. Oxidarea = formarea de oxizi la suprafata pieselor;
3. Decarburarea = scaderea continutului de carbon in stratul
superficial
Straturi:
I – decarburat complet (F)
II – partial decarburat
III – materialul de baza (P + F)
4. Arderea = formarea de pelicule intergranulare groase de oxizi
urmare a incalzirii apropiate de linia solidus
X 150
Transformari in oteluri la racirea din domeniul
austenitic
Racire:
Izoterma scadere brusca a temperaturii pana la un

palier de mentinere izoterma
Continua scadere continua a temperaturii pana la

temperatura ambianta cu o viteza de racire,
caracteristica mediului de racire
austenitic
Transformarea perlitica: A – P
La racire continua lenta (maximum aer) sau izoterma (550 – 700°C)

– CU DIFUZIE
Structurile perlitice: Ferita + Cementita !!!
Gradul de finete creste cu viteza de racire

(scaderea temperaturii de mentinere izoterma)
In ordinea cresterii vitezei de racire:

Perlita lamelara grosolana (de echilibru)
Perlita sorbitica (fina)
Troostita (cea mai fina perlita)
austenitic
Transformarea martensitica: A – M
Martensita = solutie solida suprasaturata de C in Feα rezultata prin
racirea brusca a austenitei
Tetragonala
Dura, rezistenta, fragila
Caracteristicile transformarii:
Rapida (ordinul 10-7 s)

FARA DIFUZIE
Compozitia chimica a M – identica cu a A
M e orientata precis in raport cu A (plane habitale)
Ireversibila la oteluri (reversibila la alte aliaje)
In interval de temperatura (Ms – Mf)
A nu se transforma integral in M (ramane austenita reziduala)
austenitic
Transformarea bainitica: intermediara intre transformarile
perlitica si martensitica
Bainita = amestec mecanic de ferita suprasaturata cu

carbon si carburi care nu au ajuns la stadiul de cementita
Se produce izoterm:
Bainita superioara la 400 – 450°C, asemanatoare troostitei
Bainita inferioara la 300 – 350°C, asemanatoare
martensitei (de revenire)
DIAGRAMA TTT
(transformare – temperatura – timp)
Prin racire izoterma se pot obtine structuri
perlitice (gradul de finete creste cu scaderea temp.)
bainitice
Martensita se obtine numai la racire continua (brusca)
Modalitati de realizare a racirii izoterme (a, b) si continue (c)

DIAGRAMA TTT
Tipurile de structuri obtinute prin racirea izoterma a austenitei

DIAGRAMA TTT
Analiza cineticii transformarilor - prin curbe cinetice de transformare:

procentul transformat din structura = f (timp)
pentru o temperatura de mentinere izoterma
DIAGRAMA TTT
• Diagrama TTT –
determina tipurile de
structuri obtinute la o
anumita temperatura de
mentinere izoterma si
dupa o anumita durata de
timp
DIAGRAMA TTT
Liniile diagramei TTT: linia de inceput de transformare
linia de sfarsit de transformare
linia inceputului transformarii martensitice
(la racire brusca)
Domeniile in diagrama TTT:
austenitic (la stanga liniei de inceput de transformare)

perlitic (la dreapta liniei de sfarsit de transformare, peste 500°C)
bainitic (la dreapta liniei de sfarsit de transformare, 300 - 450°C)
de transformare (intre liniile de inceput si de sfarsit de transformare)
martensitic (+austenita reziduala)(sub Ms, numai la racire continua)
DIAGRAMA TTT
Diagrame TTT pentru oteluri hipoeutectoide (a) si hipereutectoide (b)

DIAGRAMA TTT
Diagrama TTT pentru un otel aliat cu elemente care genereaza

carburi solubile in austenita
DIAGRAMA TRC
(transformare la racire continua)
Prin racire continua se obtin
structuri perlitice (gradul de finete creste cu viteza de racire)
martensita
DIAGRAMA TRC
DIAGRAMA TRC
Vitezele critice:
viteza critica inferioara

(curba tangenta la linia de sfarsit al transformarii)
= viteza minima la care apare martensita in structura
viteza critica superioara

(curba tangenta la linia de inceput al transformarii)
= viteza minima la care intreaga structura este
martensitica (+austenita reziduala)
MATERIALELOR
CURS 8
RECOACERILE. CALIREA. CALIBILITATEA. REVENIREA.
TRATAMENTE TERMOCHIMICE.
ALTE TRATAMENTE DE SUPRAFATA.
STRUCTURILE OBTINUTE PRIN TRATAMENT TERMIC
Structurile de tip perlitic = FERITA + Fe3C
1. Perlita grosolana: lamelara (echilibru)
globulara (recoacere de globulizare)
180 – 220 HB, A max.=12%, Rm = 700 – 800 MPa;
tenacitate mai mare la globulara
2. Perlita sorbitica: lamelara fina, obtinuta prin racirea austenitei

max.280 HB, Rm peste 800 MPa
Sorbita: structura lamelara fina, orientata;

obtinuta din martensita, prin incalzire
Rm peste 850 MPa, raport optim rezistenta / tenacitate
3. Troostita: lamelara, foarte fina

~ 400 HB, rezistenta maxima a perlitelor (Rm>900 MPa)
Perlita lamelara grosolana Perlita globulara

Troostita
Structurile de tip martensitic
Martensita = solutie solida suprasaturata de C in Feα
1. Martensita de calire: plachete (ace) de culoare alba;

Structura tetragonala, tensionata;
Rezistenta maxima (Rm > 1100 MPa), tenacitate minima
2. Martensita de revenire: plachete (ace) de culoare neagra

Tensiuni mai mici, tenacitate mai mare;
obtinuta prin incalzirea martensitei de calire (revenire)
Martensite
Martensita de calire in otel
Martensita de revenire in otel

Perlita
globulara
Martensita
de calire
Troostita
+
Martensita
Sorbita
Structurile de tip bainitic
Bainita = amestec mecanic de ferita suprasaturata cu C si
carburi care nu au ajuns la stadiul de Fe3C
1. Bainita superioara: asemanatoare troostitei;

se obtine izoterm la 400 – 450°C; ~ 450 HB;
2. Bainita inferioara: asemanatoare martensitei de revenire;

se obtine izoterm la 300 – 350°C; ~550 HB
Bainita inferioara Bainita superioara

RECOACERILE
RECOACERILE
Recoacerile = TT caracterizate prin raciri lente
(cea mai mare viteza de racire – in aer)
Recoacerea de detensionare: destinata eliminarii tensiunilor termice

rezultate in urma prelucrarilor la cald (sudare, turnare, etc.)
550 – 600°C pentru oteluri, 2-6 ore, racire in cuptor / nisip
Recoacerea de recristalizare: pentru eliminarea ecruisarii

600 – 700°C pentru oteluri
Recoacerea de omogenizare: pentru eliminarea segregatiei dendritice

1100 – 1150 °C pentru oteluri, racire in cuptor;
rezulta structuri supraincalzite
RECOACERILE
Recoacerea de echilibru:
pentru aducerea structurii in starea de echilibru (din diagrama)
La otelurile hipereutectoide: recoacere de inmuiere
Temperatura: 30 – 50°C peste A3 / Acem;
RACIRE EXTREM DE LENTA !
Recoacerea de normalizare (faramitare a grauntilor):

pentru obtinerea unei structuri fine, tenace
Temperatura: nu mai mult de 30 – 50°C peste A3 / Acem; racire in aer
Recoacerea de globulizare a perlitei:

obtinerea perlitei globulare
(mai tenace si aschiabila)
Recoacere pendulara, in jurul lui A1
CALIREA
Calirea = incalzire pentru transformare de faza
( P – A in cazul otelurilor), urmata de racire brusca
Oteluri: temperatura 30 – 50°C peste A3 / A1 (hipereutectoide)
Fiecarui mediu de racire ii corespunde o

intensitate de racire H
H = 1 pentru apa la 20°C
(H < 1 pentru ulei, motorina, ...)
(H > 1 pentru apa cu Na Cl, apa la 0°C, ...)
CALIREA
CALIREA
CALIREA
CALIREA
Calirea clasica: intr – un singur mediu
Dezavantaje: tensiuni termice (intre zone cu sectiuni diferite)

structurale (martensita are volumul maxim)
CALIREA
Procedee speciale de calire:

pentru eliminarea (partiala) a
dezavantajelor calirii clasice
- Calirea intrerupta
(2 medii: apa – ulei)
- Calirea in trepte
(mentinere pentru egalizarea temperaturii)
- Calirea izoterma
(pentru obtinerea unei structuri bainitice)
+ calirea criogenica
(pentru stabilizare dimensionala)
CALIREA
- Calirea superficiala: numai pentru

exteriorul pieselor care devine dur si
rezistent; interiorul ramane tenace
Calirea CIF: Se induc curenti

Foucault in straturile superficiale ale
piesei; incalzirea se produce prin
efect Joule;
Adancimea stratului calit se poate

regla prin frecventa curentului si
prin viteza de deplasare a
inductorului
CALIBILITATEA
Calibilitatea = proprietatea unui otel de a se cali in profunzime;
se determina prin adancimea de patrundere a calirii

(grosimea stratului calit)
Capacitatea de calire ≠ calibilitate;

Capacitatea de calire = duritatea care se obtine in urma calirii
CALIBILITATEA
CALIBILITATEA
Strat semimartensitic = stratul care are 50% martensita
(determinat prin duritate)
Adancimea de patrundere a calirii: pana la stratul semimartensitic
Mod de determinare: metoda calirii frontale (Jomini) →
duritatea = f(distanta de la capatul calit)
→ Curba de calibilitate → Banda de calibilitate
CALIBILITATEA
D0 – diametrul critic real = cel mai mare diametru al unei piese care se
caleste complet in mediul real de tratament
D∞ - diametrul critic ideal = cel mai mare diametru al unei piese care
se caleste complet intr-un mediu de racire ideal (H → ∞)
REVENIREA
Revenirea = tratamentul termic aplicat dupa calirea martensitica,
in vederea obtinerii unei structuri mai stabile si mai putin fragile
1. Revenirea joasa: 150 – 300°C

Se obtine martensita de revenire (dura, rezistenta);
pentru piese puternic solicitate la uzare, scule, etc.
2. Revenirea medie: 300 – 450°C

Se obtine troostita de revenire (rezistenta si elasticitate mare);
pentru arcuri
3. Revenirea inalta: 500 – 650°C

Se obtine sorbita; pentru piese solicitate in regim dinamic
(roti dintate, arbori, axe, etc)
CALIRE + REVENIRE INALTA = IMBUNATATIRE !!!

TRATAMENTE TERMOCHIMICE
Tratamente termochimice = tratamente in cadrul carora stratul
exterior al pieselor se imbogateste intr-un anumit element chimic ;
numele provine de la elementul chimic (carburare, siliciere,...)
Procesul decurge in 3 etape :
1. Disocierea mediului – obtinerea atomilor activi, care participa la

procesele ulterioare
2 NH3 → 3H2 + 2N*
2 CO → CO2 + C*
2. Adsorbtia – fixarea atomilor activi pe suprafata piesei
3. Difuzia
Carburarea: imbogatirea stratului exterior in carbon
Pentru oteluri cu continut de C < 0.2%
Mediu : (solid, lichid), gaz, plasma

Temperatura : 900 – 950°C
Grosimea stratului : 0.2 – 2 mm
Nu este tratament final
Nitrurarea: imbogatirea stratului exterior in azot
Numai pentru oteluri aliate cu elemente care formeaza

nitruri stabile (Al, Mo, Cr, V, …)
Mediu: gaz, plasma

Temperatura: 500 – 550°C
Grosime strat: 0.2 – 0.5 mm (foarte dur, > 1000 HV)
Este tratament final

Carbonitrurarea: imbogatirea exteriorului pieselor
simultan in C si N
Avantaje:
- se pot trata si oteluri nealiate
- temperatura este mai scazuta decat la carburare
- exista posibilitatea calirii directe dupa tratament
- grosimea stratului mai mare decat la nitrurare
- duritatea mai mare decat la carburare
Alte tratamente de suprafata
- Improscarea cu alice -
Ecruisare superficiala
+ schimbarea rugozitatii
- Depunere chimica in vapori -
- Depunere fizica in vapori -
- Implantare ionica -
ALTE TRATAMENTE DE SUPRAFATA
- Straturi nanostructurate-
ZnO
Aplicatii:
Optoelectronica
Celule solare
Fibre optice ultrasensibile
Senzori
Diode laser UV
Varistori
SEM images of ZnO nanostructures annealed at

different temperatures: (a) 450ºC; (b) 500ºC; (c) 550ºC; (d) 600ºC.
MATERIALELOR
CURS 9
OŢELURI ALIATE. CLASIFICARE.
INFLUENTA ELEMENTELOR DE ALIERE.
OŢELURI ALIATE DE CONSTRUCTIE.
OTELURI CU PROPRIETATI SPECIALE.
OTELURI ALIATE DE SCULE.
OTELURI ALIATE
OTELURI ALIATE =
aliaje complexe cu baza Fe,
principal element de aliere C (max. 2%)
+ alte elemente introduse pentru imbunatatirea unor
proprietati:
mecanice
fizice (magnetice, termice)
chimice (rezistenta la coroziune)
tehnologice (calibilitate, sudabilitate,...).
Influenta elementelor de aliere in oteluri
1. Influenta asupra transformarilor alotropice ale fierului
Elemente gamagene:
largesc domeniul de existenta al Feγ (austenita)
In cantitate mare – austenita la temperatura ambianta
Ni, Mn
Elemente alfagene:
restrang domeniul de existenta a Feγ, largindu-l pe al Feα (ferita)
In cantitate mare – structura preponderent feritica
Cr, Mo, W, V, Al, Si, Ta, ...

2. Influenta asupra carbonului
Elemente carburigene
(formeaza carburi si cementite aliate)
Mo, W, V, Cr, Ti,... (alfagene) + Mn (gamagen)
Elemente grafitizante
Si, Al, Cu, Ni

3. Influenta asupra proprietatilor
Rezistenta feritei creste la adaosuri de Mn, Si, Ni,...

Tendinta de crestere a grauntelui austenitic
scade la adaosuri de Mo, W, Cr
creste la adaosuri de Mn
Calibilitatea creste prin aliere (exceptie – Co);
efect maxim: Mn
Clasificarea otelurilor aliate
A. Dupa gradul de aliere
slab aliate (continut de elemente de aliere < 5%)
inalt aliate (continut de elemente de aliere > 5%)
B. Dupa destinatie
pentru constructii
de scule
cu proprietati speciale (fizice, chimice, ...)
cu destinatie precizata: pentru recipiente, cai ferate, etc.
Principalele elemente de aliere in oteluri
Cromul Element alfagen, carburigen
Scade pericolul supraincalzirii
Mareste rezistenta, tenacitatea, elasticitatea,
duritatea, rezistenta la uzare
Creste calibilitatea
Peste 12% dizolvat in solutie solida – otel inoxidabil
Nichelul Element gamagen

Creste calibilitatea
Creste tenacitatea, rezistenta, rezistenta la
coroziune
Mangan Element gamagen, formeaza carburi solubile
in cementita
Creste mult calibilitatea, rezistenta la uzare,
sudabilitatea
Creste tendinta de supraincalzire !
Wolfram Element alfagen, puternic carburigen

Creste mult duritatea
Scade mult marimea grauntelui de austenita dar si
tenacitatea – nu singur element de aliere
Molibden Element alfagen, mai puternic carburigen
decat W
Structura f. fina, calibilitate mare, rezistenta mare la
oboseala
Scade tendinta de fragilizare la revenire
Creste temperatura de recristalizare
Vanadiu Alfagen, excesiv carburigen

Mareste duritatea, elasticitatea, rezistenta la
oboseala
Otelurile aliate de constructie
Oteluri slab aliate (in general sub 2.5% continut de elemente de aliere)
Au structuri asemanatoare cu otelurile nealiate
Oteluri de carburare
Continut de carbon: 0.06 – 0.25%
Oteluri cu Cr (pana la max. 1.5%)
Cr – Mn (max. 1% Mn pentru calibilitate)
Cr – Ni (~ 1% Cr, max. 4% Ni) – miez bainitic
Standardizare: SR EN 10028 – 1:1996

N E1E2 N1( – N2); Ex. 14NiCr12-5 (~3%Ni, ~1.25%Cr)
N - continutul de carbon (sutimi procent); E2, E1 – elementele de aliere in
ordinea descresterii importantei;
N1, (N2) – continutul elementelor E1, E2 x f; f – factor = 4 / 10 (100, 1000)
Element de aliere
Cr, Co, Ni, Mn, Si, W Al,Pb,
Be, Cu, Mo, Nb,
Ti, Ta, V, Zr
Ce, N,
P, S B
Factor 4 10 100 1000

(f)
Oteluri pentru calire si revenire
Continut de carbon: 0.25 – 0.6%
Standardizare: SR EN 10083 – 1:1994 NE1E2N1(-N2)

N - continutul de carbon (sutimi procent); E2, E1 – elementele de aliere in
ordinea descresterii importantei; N1(N2)– continutul elementului E1(E2) x f
Oteluri cu Cr, Cr-Mo permit calirea in ulei; Ex. 40Cr4, 42CrMo4

Mn calibilitate crescuta (si tendinta de supraincalzire);
Ex. 35Mn16
Cr –Ni rezistenta mare prin tratament dar
fragilizare la revenire
a. 200 – 400°C transformare partiala Ar – M
b. 500 – 600°C difuzia P
eliminare: Cr-Ni-Mo
Cr – V structura fina si elasticitate mare; Ex. 51CrV4
OTELURI SLAB ALIATE DE MARE REZISTENTA
(HSLA)
General: oteluri sub 0.25%C, < 2% elemente aliere
Mn + Cu, Ti, V, Nb, …- cresterea rezistentei prin finetea structurii
Cu, Si, Ni, P, ... – cresc rezistenta la coroziune

(si microaliere)
- Cerinte legate de proprietati mecanice, sudabilitate

- Rezistenta la coroziune
Rm = 415 – 700 MPa; Rp0.2 = 275 – 550 MPa
Ex. ASTM :
A 242 – 0.15%C, 1%Mn, 0.15%P, 0.2%Cu: Rm = 435 – 485 MPa
A 633 C – 0.2%C, 1.15-1.5%Mn, 0.15-0.5%Si, 0.01-0.05%Nb: Rm = 450 – 620 MPa
A 710 B – 0.06%C, 0.4-0.65%Mn, 0.2-0.35%Si, 1.2-1.5%Ni, 1-1.3%Cu, >0.02%Nb:
Rm = 605 – 620 MPa
HSLA PENTRU CALIRE SI REVENIRE
General: HSLA cu < 5% elemente de aliere
Rezistente mari, ductilitate mare, tenacitate, rezistenta la coroziune,

sudabilitate
Calire + revenire >>> martensita, bainita [+ferita]
Unele tipuri: durificare prin precipitare dupa laminare / calire
Rp0.2 = 345 – 895 MPa; Rm = 485 – 1035 MPa
Ex. ASTM
A 514 A – 0.15-0.21%C, 0.8-1%Mn, 0.4-0.8%Si, 0.5-0.8%Cr, 0.18-0.28%Mo, 0.05-
0.15%Zr, 0.0025%B: Rm = 700 – 895 MPa;
A 517 Q – 0.14-0.21%C, 0.95-1.3%Mn, 0.15-0.35%Si, 1-1.5%Cr, 1.2-1.5%Ni, 0.4-
0.6%Mo, 0.03-0.08%V: Rm = 725 – 930 MPa
UHSLA
Oteluri cu Rp0.2 min = 1240 MPa, Rm min = 1380 MPa
+ tenacitate
General: Ni-Cr-Mo-V sau Ni-Co
Ex. ASTM:
AMS 6432 – 0.31-0.38%C, 0.6-0.8%Mn, 0.2-0.35%Si, 0.65-0.9%Cr, 1.65-2%Ni,
0.3-0.4%Mo, 0.17-0.2%V;
HP 9-4-30 0.3%C, 1%Cr, 7-8%Ni, 1%Mo, 4.25-4.75%Co;
Oteluri speciale pentru table auto
Oteluri avansate de mare rezistenta, tabla
(AHSS) – Prima generatie
Structuri pe baza de ferita:
DP (Dual Phase)
ferita cu insule de martensita
TRIP (Transformation Induced Plasticity)

ferita + austenita >>> martensita prin deformare
CP (Complex – Phase)
Structura f.fina complexa (austenita, ferita, perlita, martensita)
MART (Martensitic)
Oteluri avansate de mare rezistenta, tabla
(AHSS) – A doua generatie
Oteluri austenitice cu mult Mn:
TWIP(Twinning – Induced Plasticity)

>20%Mn, macle de deformare
L – IP (Al-added lightweight with induced plasticity)

<4%Al
SIP (shear band strengthened)

Martensita cu nano-macle
Oteluri pentru calire si revenire
Oteluri speciale de constructie
- Oteluri pentru rulmenti

1%C, 1.5%Cr, Mn (mai mult pt. rulmenti grei), Si
- Oteluri pentru arcuri
Nealiate 0.55 – 0.85%C (solicitari reduse)
Aliate cu Si cel mai bun raport R / A

pentru solicitari medii
cu Cr si V pentru solicitari intense;

Oteluri cu proprietati fizico-chimice speciale
Oteluri inalt aliate (continut de elemente de aliere > 5%)
Simbolizare
SR EN 10027 – 1:1996 X N E1E2 N1 – N2

N - continutul de carbon (sutimi procent); E2, E1 –
elementele de aliere in ordinea descresterii importantei;
N1, N2 – continutul elementelor E1, E2 in procente
Ex. X 5 CrNi 18-10

(+G pentru otelurile turnate); Ex. G X 10CrNi 18-8
Oteluri inoxidabile
Oteluri rezistente la coroziune (atmosferica si in alte medii)
Contin peste 12% Cr dizolvat in solutie solida

(austenita, ferita, martensita)
Rezistenta la coroziune datorita formarii peliculei

protectoare de Cr2O3
In functie de structura de normalizare:

Austenitice Cr-Ni, cele mai rezistente la coroziune
Martensitice Cr – Ni, autocalibile, R maxim
Feritice Cr (peste 13%), cele mai ieftine
OŢELURI INOXIDABILE
Diagrama Schaeffler: structura oţelurilor inoxidabile
la răcirea în aer de la 1000˚C
Oteluri refractare
Oteluri rezistenta la temperaturi ridicate
(in general, maximum 650 – 700°C)
Refractaritate = stabilitatea proprietatilor mecanice
stabilitate structurala: elemente care
formeaza carburi intergranulare
stabilitate chimica: elemente care formeaza
straturi oxidice protectoare - Cr, Al, Si
In functie de structura de normalizare:

Austenitice Cr-Ni, mai mult carbon decat cele inoxidabile
+ elemente stabilizatoare (formeaza carburi stabile): Ti, Mo, ...
Martensitice Cr – Ni + Al, Mo, Si
Feritice (cu carburi) Cr (pana la 30%)

ieftine, rezistenta scazuta
Oteluri rezistente la uzare (Hadfield)
Oteluri turnate cu continut mare de Mn (11.4 – 14.5%)
Structura austenitica supraincalzita,

ecruisare puternica in timpul uzarii
Oteluri aliate de scule
Scule: rezistente la uzare, aschietoare, pentru deformare la
rece / cald, chei, ...
Proprietati necesare:
duritate mare (pana la 65 HRC) – elemente carburigene
(+structura martensitica)
rezistenta la uzare
tenacitate
stabilitate structurala la cald (500 – 600°C) – W, Mo, Si,..
Scule pentru deformare
rece – mult Cr si C, martensita fina; Ex. 102Cr6, X210Cr12
cald – struct. sorbitica fina + carburi; Ex. 38CrCoWV18-17-17,
X30WCrV9-3
Oteluri rapide – permit viteze de aschiere pana la

400 m / min. (temperaturi de lucru 600 – 700°C)
0.8 – 1.4% C; 5 – 18%W; Mo pana la 5% pentru inlocuirea W; ~ 4% Cr,

1 – 4% V
Tipic: 0.75% C, 18% W, 4% Cr, 1% V

Notare: HS + procentele de W-Mo-V-Co; Ex. HS18-0-1 (fost Rp3)
Structura de utilizare: Martensita fina de revenire + carburi

MATERIALELOR
CURS 10
ALUMINIUL SI ALIAJELE CU BAZA ALUMINIU
CUPRUL SI ALIAJELE CU BAZA CUPRU
ALTE ALIAJE NEFEROASE
ALUMINIUL
- Al treilea element ca raspandire in natura (dupa O si Si)
- Cel mai utilizat metal dupa Fe
- Extractie: din compusi (bauxita), in final electrolitic
Ex. Metoda Bayer: bauxita >>> (rafinare) alumina

ALUMINIUL – Metoda Hall -Héroult
electroliza ignee: Al [catod] + O [anod, reactie cu C]

electrolit: Na3AlF6
ALUMINIUL - Productie
ALUMINIUL - Productie
Produse: table, folii 50.9%; lingouri 19.4%; profile extrudate, tevi 16.7%;
altele (conductori, fire, pulberi) 13%
ALUMINIUL
Metal usor – ρ = 2.7 x 103 kg/m3, grupa III
Ttopire = 660˚C, c.f.c. (a = 0.404 nm) fara transformari alotropice

>>> f. ductil
Foarte bun conductor

electric (dupa Ag, Cu, Au) ρel ≈ 0.23 μΩ m
termic (dupa Ag, Cu, Au)
Impuritati: Fe (Al3Fe la limitele de graunti)

Si (ca impuritate, dizolvat)
Proprietati mecanice:
E = 66 - 69 GPa; Rm = 50-180 MPa
(in functie de grad de ecruisare si continut de impuritati)
ALUMINIUL – Modulul de elasticitate
Maserati A6GCS/53 Pinin Farina
Sasiu tubular din otel (E = 210 GPa)

ALUMINIUL – Modulul de elasticitate
ALUMINIUL
Proprietati la temperatura ambianta
Stare Proprietati mecanice

Puritate
[%] Rm Rp0.2 A HB
[MPa] [MPa] [%]
99.997 Recopt 50 20 60 14
Ecruisat 130 90 10 43
dur
99.3 Recopt 80 40 42 20
Ecruisat 180 150 5 47
dur
ALUMINIUL – Rezistenta la coroziune
Afinitate mare fata de oxigen; formeaza oxizi amfoteri
In atmosfera: protejat complet de pelicula oxidica
aderenta/ impermeabila/ stabila chimic;
aprox. 10 nm grosime
Rezista: atmosfere corozive, acizi organici, apa (si de mare),

H2SO4 fumans !!!
Intre 0-100˚C nu se corodeaza in apa

(se formeaza pelicula de boehmit = Al2O3 x H2O)
Peste 100˚C grosimea boehmit-ului creste
>>> exfoliere (+ intergranular)
ATENTIE: cuplu electrolitic cu alte metale!!!
Imbunatatire: anodizare (eloxare) – creste si rezistenta la uzare

ALUMINIUL – Eloxarea
ALUMINIUL – Lipirea pentru evitarea
coroziunii electrochimice
Al / Oţel: lipire cu adeziv izolator electric

ALUMINIUL
Utilizare tehnica (nu aliat)
- placare pe aliaje mai putin rezistente la coroziune (duralumin)

- industria chimica
- cabluri electrice, folii,…
- armaturi condensator, oglinzi telescop, vase,…
ALIAJE DE ALUMINIU PLACATE PRIN DIFUZIE
Five-hundred-meter Aperture Spherical Telescope
(FAST) - China
ALIAJELE CU BAZA ALUMINIU. CLASIFICARE
Dupa tehnologia de obtinere a produselor
de turnatorie
deformabile - nu se intaresc prin TT
- se intaresc prin TT
Aliajele de turnatorie complexe: cantitate maxima / nr. maxim de elemente

de aliere
1 – deformabile la rece;
2 – deformabile la cald;
Aliaje de turnatorie
Au fluiditate buna si contractie mica de solidificare
Cea mai buna turnabilitate: Al – Si (siluminuri)
Aliaje hipoeutectice: α + E
Aliaje hipereutectice:
Si (foarte fragil) + E
Modificare: eutectic fin

(fibre in loc de lamele)
Modificator: Na (NaF, NaCl)

sub 0.02%
Efect secundar:
eutecticul la 13 – 14%
Diagrama Al - Si
Silumin eutectic nemodificat Silumin hipoeutectic (9% Si) modificat
12% Si: Rm = 180 – 200 MPa; A = 5 – 8 %

Prin aliere (Cu, Mg) aliajele se pot trata termic :
Aliaje Al-Si-Mg : compusii Mg2Si si Al8Mg5 in urma TT

Ex. pt. auto / aero: 7%Si, 0.3%Mg, rest Al :Rmmin=280MPa; Amin=10%;
Al – Si – Cu: Cu creste rezistenta mecanica prin TT, aschiabilitatea

Scade rezistenta la coroziune !!!
Aliaje Al-Mg: densitate mica, rezistenta buna la coroziune
Aliajele industriale intre 3 – 12%Mg, auto / aero
Avantaje: Rmmax = 500 – 520MPa; Amax = 20 – 25%
Dezavantaje: turnabilitate scazuta, OMOGENIZARE LUNGA !!!
Aliaje Al-Zn: rezistenta mare la coroziune, aschiabilitate buna

Aplicatii: in industria chimica (si eloxare), hidraulica, …
Aliaje Al-Cu: 4 – 14%Cu, in general nu binare (turnabilitate scazuta)

REZISTENTA SLABA LA COROZIUNE !!!
Al-Cu-Mg: compusi ternari cresc rezistenta la cald (+Ni)

>>> pistoane Diesel, chiulase racite cu aer (vechi)
Al-Cu-Ni (aliaje Y) – [Hiduminium Y]

Rezistenta la coroziune + temp. inalte >>> pistoane solicitate intens
B. Aliaje deformabile
B.1 Aliaje deformabile
care nu se intaresc / durifica prin TT
Aliaje monofazice (in general), cu plasticitate f. buna

(profiluri laminate, piese extrudate / ambutisate, ...):
Al tehnic, Al – Mn (max. 1.6%), Al – Mg (max. 7%)
B.2 Aliaje deformabile care se intaresc / durifica prin TT
Aliaje in care la echilibru se formeaza compusi secundari
care la cald se dizolva in solutia solida.
Tratamentul termic dublu:

1. calire pentru punere in solutie
(aducerea solutiei solide la temperatura ambianta);
2. imbatranire
(intarire / durificare prin precipitarea de faze in dezechilibru)
naturala – la temperatura ambianta
artificiala – prin incalzire;
Duraluminurile – aliaje tipice
Aliaje Al – Cu – Mg – Mn:
2 – 5.2% Cu; 0.2 – 1.8% Mg; 0.2 – 1.2% Mn
Efectul elementelor de aliere:

Cu – cresterea rezistentei prin TT dar scaderea rezistentei
la coroziune
Mg – cresterea rezistentei prin TT dar si a duratei de
omogenizare
Mn – eliminarea efectului negativ al Fe
Pentru TT: compusi solubili in α

Θ – Al2Cu
Fazele cu Mg
Calire: structura α
(plasticitatea maxima),
stabila in primele 2-3 ore
Diagrama de echilibru Al - Cu
Imbatranire: se formeaza pre-precipitate (zone Guinier-Preston)

→ tensiuni in retea → rezistenta / duritate
Prin incalzire se pierd tensiunile - SUPRAIMBATRANIRE

→ pierderea rezistentei / duritatii
Analiza imbatranirii:
curbe de imbatranire
Dezavantajele duraluminurilor:
- rezistenta mica la coroziune
(sub tensiuni)
- fragilitate la sudarea prin topire
-tensiuni reziduale mari dupa TT
Aliaje care nu au ac. dezavantaje:

Al – Zn – Mg
Al – Mg – Si
Curbe de imbatranire pentru duralumin cu 4%Cu
Standardizarea aliajelor de aluminiu
SR EN 1780-1:2003 Simbolizarea lingourilor de aluminiu nealiat si aliat
pentru retopire, a prealiajelor si a pieselor turnate.
Sistem numeric de simbolizare
EN A B xxxxx
C
M
B – brut (pt. retopire); C – piese turnate; M – prealiaj
Prima cifra: 1 – Al nealiat; 2 – Cu; 4 – Si; 5 – Mg; 7 – Zn;

Daca prima cifra 1: cifra 2 = 0; cifrele 3,4 = zecimalele cont. de Al
Pt. aliaje: a doua cifra = grupa de aliaje

Ex. 41xxx = Al-Si-Mg-Ti; 42xxx = AlSi7Mg; 43xxx = AlSi10Mg
Cifrele 3,4 – nu semnificatie speciala

Cifra 5 = 0 – aplicatii generale; ≠ 0 – lingou cu aplicatii speciale
SR EN 573-1:2005 Simbolizarea aluminiului si aliajelor de aluminiu
deformabile. Simbolizarea numerica
EN AW-xxxx (X)
Prima cifra: 1 – Al nealiat (identic al. de turnatorie); 2 – Cu; 3 – Mn; 4 –

Si; 5 – Mg; 6 – Mg si Si; 7 – Zn; 8 – alte elemente; 9 – serii neuzuale
A doua cifra : modificarile aliajului

Daca prima e 1 – modificari in limitele de impuritati sau microalieri
Cifrele 3, 4 – nu semnificatie speciala (nu seria 1)
A, B, … - variante nationale
Ex. EN AW-5052; EN AW-5154 A
(SR EN 573/2:1995 Sistem de simbolizare bazat pe simboluri chimice

SR EN 573/3:2004 Compozitia chimica)
SR EN 515:1994 Simbolizarea starilor pentru aliajele de aluminiu destinate
deformarii
F – Brut de fabricatie
O – Recopt (rezistenta cea mai mica)
H – Ecruisat
H1, 2, 3, 4 x – Ecruisat [+ tratament in volum / de suprafata]
x – indica gradul final de ecruisare: 8 – cel mai dur; 4 – ½ intre O si Hx8
W – calit pentru punere in solutie
(numai pt. aliajele care se imbatranesc natural)
T – tratat termic pt. obtinerea unor stari stabile diferite de F, O sau H
T1,2,3,4 – T.T cu imbatranire naturala
T5,6,7,8 – T.T. cu imbatranire artificiala
Cuprul : metal rosiatic,
foarte bun conductor electric / termic, foarte plastic
Densitate: 8950 kg/m3

Temperatura de topire: 1083°C
Sistem de cristalizare: c.f.c.
Foarte bun conductor electric (dupa Ag) ρel ≈ 0.015 Ω m
termic (dupa Ag)
Rezistenta mecanica: 200 – 240 MPa (recopt, in functie de puritate)
Rezistenta la coroziune: buna in atmosfera, apa (si de mare)
Alamele = aliaje Cu – Zn
Alamele tehnice: max.45% Zn
Structura α – pana la 39% Zn

α + β’ – peste 39% Zn
(β’= solutie / comp. CuZn)
Turnabilitate buna, deformabilitate f. buna (monofazice)

Se introduce Pb pentru aschiabilitate
Bronzuri = aliaje in care predomina cuprul (cu exceptia alamelor)
Bronzurile cu Sn – cele mai vechi aliaje utilizate

Tehnice: max. 25% Sn
Structura α – pana la 5-6% Sn - plastice
α + (α +δ) – dure, rezistente la uzare
Rezistenta max.: 400 – 500 MPa
Rezistenta la coroziune: buna in apa (si de mare), solutii neutre
slaba in HCl, HNO3
Bronzuri cu Al – Rm > 560 MPa, rezistenta la coroziune > decat Cu-Sn

Bronzuri cu Si – ieftine, fluide, rezistente la coroziune si eroziune
Bronzuri cu Be – Rm > 700 MPa, antiscantei, elastice
Simbolizarea cuprului si aliajelor de cupru
SR EN 1412: 1997 Cupru si aliaje de cupru.

Sistem european de simbolizare numerica
[1 2 3 4 5 6]
1= C
2= B – lingou pentru retopire
C – produs turnat
F – adaos pentru lipire / sudare
M – prealiaje
R – Cu brut rafinat
S – materii prime recirculabile
W – produs deformat
X – nestandardizat
3, 4, 5 = cifre fara semnificatie speciala

Simbolizarea cuprului si aliajelor de cupru
6 = grupa de aliaje
A, B – Cu tehnic
C, D – Cu slab aliat (≤5%)
E, F – aliaje diverse (≥5%)
G – aliaje Cu-Al
H – aliaje Cu-Ni
J – aliaje Cu-Ni-Zn
K – aliaje Cu-Sn
L, M – aliaje Cu-Zn
N, P – aliaje Cu-Zn-Pb
R, S – aliaje Cu-Zn complexe
Magneziul
Metal usor: ρ = 1738 kg / m3
Ttop = 651˚C, h.c., fara transf. alotropice;
Foarte activ chimic: reduce oxizi / descompune hidroxizi / carbonati ai

metalelor alcaline / alcalinopamantoase;
>>> se autoaprinde in aer in stare pulverulenta (si aliajele)

+ umiditate / CH3CH2OH >>> exploziv
Proprietati mecanice nealiat: Rmax = 250 MPa (ecruisat)

A = 3 – 17 %
< 50 HB
E = 45 GPa
Aliaje cu baza Mg
Clasificare I. turnatorie
II. deformabile
III. cu proprietati (pt. aplicatii) speciale
I. Aliaje de turnatorie
a. cu rezistenta mecanica ridicata: Rm >300MPa dupa T.T.
b. refractare: max. 400˚C (timp scurt)
II. Aliaje deformabile

a. rezistenta mecanica mare: Rm > 340MPa, Mg-Al-Zn-Mn (Elektron)
b. refractare: max. 250 – 300˚C pt. durate lungi
c. superusoare: Mg-Li (1140 – 1570 kg / m3) – sateliti
III. Aliaje cu aplicatii speciale Ex. Conductori acustici pt. ultrasunete

MATERIALELOR
CURS 11
POLIMERI: STRUCTURA, TIPURI STRUCTURALE ;
POLIMERI TERMOPLASTI SI TERMORIGIZI,
ELASTOMERI
POLIMERI
Def.: Materiale organice macromoleculare constituite din lanturi lungi (M =
104 – 106 Da) - C – C – (legatura covalenta) la care se asociaza si alti
atomi – H (O, N, F, ...)
Polimerii sunt alcatuiti din unitati structurale care se repeta
Ex. Polietilena (PE) - (CH2 – CH2)n - Mu.s. = 28Da
Polimetacrilat de metil (PMMA) Mu.s. = 100Da

é CH 3 ù
ê ú
ê ú
- êCH 2 - C ú -
ê ú
ê ú
êë COOCH 3 úû n
Homopolimeri / Copolimeri aleatori A-B-A-B-B-B-A-A-

alternanti A-B-A-B-A-B-A-B-
in blocuri A-A-A-A-B-B-B-B-
Copolimeri in blocuri:
polimeri cu memoria formei
POLIMERI - STRUCTURA
Polimer cu catena liniara - U – U – U – U – U – U - ....
U = unitate structurala
U - U - U -
Polimer ramificat - U - U - U - U - U - U - U -
(cu catene laterale)
- U - U - U
- U - U U - U -
Polimer reticulat - U - U - U - U - U -
(cu legaturi transversale)
- U - U U - U
Polimeri Amorfi catena liniara / ramificata
Semicristalini catena reticulata –
prin ordonare in siruri semiparalele
Grad de cristalinitate = raportul fractie ordonata / cant. totala
Grad mai mare de cristalinitate – rigiditate si rezistenta mai mare
Cristalizare – la cald, sub sarcini mecanice, chimic

duce la cresterea rigidititatii si fragilizare
Structura 3D semicristalina in nylon 6,6 prin legatura de H

Polimer amorf Polimer semicristalin Sferulita

POLIMERI
Masa macromoleculei: M = n x Mu.s. , n = grad de polimerizare
(n < 100 pt. oligomeri)
Mn =
å NM i i
Mw =
å i i
N M 2
åN i åN M
i i
Mn – masa moleculară medie numerică;

Mw – masa moleculară medie masică
Polimerii industriali: Mn = 25,000 – 100,000Da; Mw = 50,000 – 300,000Da
i = Mw / Mn – indice de polidispersitate;
Polimerii de sinteză – amestecuri de macromolecule cu grade diferite de

polimerizare
Polimeri comerciali: i = 1.5 – 5; polimeri naturali: i ~ 1 (general)
POLIMERI
Masa moleculară infuenţează major proprietăţile polimerului:
Exemplu – polietilena
PE-HD (0.945-0.960 g/cm3): R = 22-30 MPa; A = 500-800; tmax = 70-80ºC
PE-LD (0.915-0.924 g/cm3): R = 9-11 MPa; A = 500-650; tmax = 60ºC

POLIMERI
Cele 4 legaturi simple ale atomului de carbon definesc un tetraedru regulat

POLIMERI
Polistiren
POLIMERI
Legatura C-C se poate roti in jurul axei proprii
>>> MOBILITATE MARE (minimizarea energiei)

POLIMERI
Sinteza polimerilor – pornind de la monomeri
(etilena, propilena, benzen, ...);
se rup legaturi duble si se formeaza noi legaturi simple
Poliaditie - PE, PP, PVC, PS, PUR, ...
Policondensare – se elimina o molecula mica (H2O, HCl): PA (Nylon), PF, ...

POLIMERI
Tipuri de polimeri
a. Termoplasti – trec in stare vascoasa la cald (T > Tc)

catene liniare / lanturi laterale
b. Elastomeri (cauciucuri) – legaturi transversale slabe
cauciuciri polisulfurice (tiocauciucuri)

prin vulcanizare → legaturi tranversale de sulf
continutul de S (3 – 25%) → rigiditate / duritate
[peste 50% - ebonita]
Vulcanizarea cu S a cauciucului (natural)

EXEMPLU: ANVELOPELE AUTO
Charles Goodyear – 1844: vulcanizarea cauciucului

Thomas Hancock - 1846: primele anvelope din cauciuc plin
DAIMLER CHICAGO BENTON HARBOR

ANVELOPELE AUTO
anvelope pneumatice
John Dunlop – 1888: primele anvelope caciuc / aer comprimat (bicicleta)
André Michelin – 1895; primele anvelope pneumatice (auto)
Philip Strauss - 1911: primele anvelope cu camera
Anvelopa RW Thomson
RUNABOUT
ANVELOPELE AUTO
cauciuc (natural)
PIERCE - ARROW OACKLAND

ANVELOPELE AUTO
multimateriale pe baza de cauciuc
• B.F. Goodrich - 1937: primele anvelope din cauciuc sintetic
• Michelin - 1948: anvelopa radiala
• Packard - 1954: echiparea cu primele anvelope tubeless
CHRYSLER - 1930
CADILLAC - 1940
ANVELOPELE AUTO
imbunatatiri de design
ANVELOPELE AUTO
materiale avansate - nanomateriale
POLIMERI
cauciucuri siliconice
Cauciucul siliconic
Interval de temperaturi de lucru: -120ºC – 300ºC

Duritate Shore A: 10 - 90
Poliizopren – sintetic, similar cauciucului natural;

Polietilena clorurata – rezista la cald in hidrocarburi lichide;
Polibutadienic / polibutadienstirenic – rezistenta buna sub 0ºC
>>> in anvelope;
Poliacrilic – rezistent in produse petroliere;
POLIMERI
Curba termomecanica pentru polimeri amorfi;

Tg – temperatura tranzitiei vitroase;
Tf – temperatura de curgere;
Tg > Tambiant → termoplasti; Tg < Tambiant → elastomeri
POLIMERI
c. Termorigizi (duromeri) – polimeri la care intarirea (la cald - >200º;
prin reactie – epoxi; prin iradiere) este ireversibila
Prin incalzire se distruge macromolecula, nu apare inmuierea
Au legaturi transversale tari
Polimerii epoxidici
Polimerizarea prin reactie intre o rasina epoxidica (avand grupuri

epoxid la capete) si un intaritor (poliamina)
Grupul epoxid Rasina epoxidica

Cursuri SM

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri SM

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STIINTA SI INGINERIA

Prof.Dr.Ing. Catalin POPA

• W. D. Callister, D. G. Rethwisch - Fundamentals of materials science and

• LABORATOR: S.L. Dr.Ing. Violeta Merie

Nota finala: Quiz (Forms), teste pe parcurs, laborator

NU! - proiectarea materialelor;

DAR, TEORIA FARA PRACTICA E INUTILA!

Stiinta materialelor : Ramura a stiintelor tehnice care studiaza

• structura pentru materialele de uz ingineresc

• Vechime : ca stiinta, dupa 1840 (microscopul optic)

Inginerul proiectant - selectia materialelor si a starii lor in functie de

Inginerul tehnolog - tehnologii de fabricatie pentru obtinerea eficienta a

N = 0.5 Nc + 0.3 Nt + 0.2 Nl

Forjarea (la cald)

Laminarea (la cald)

Sudarea cu arc electric

Extrem de usor: suprafata unui teren de fotbal ̴ 1g

Cel mai rezistent material:

General: contin elemente metalice combinate cu elemente

Clasificare: A. Clasice (portelan, faianta, lut, ....)

Definitie: Materiale organice macromoleculare

Clasificare: A. Dupa materialul matricei Polimerica

B. Dupa forma constituentului de armare

In general similar cu σ metalele: conductori Au – Cu – Ag – Al - ....

In general: polimeri > metale > ceramici

Proprietati magnetice χm = susceptibilitatea magnetica;

Materiale: diamagnetice (χm < 0) (Cu, Ag, Au, ...)

A. Dupa tipul solicitarii aplicate Axiala Tractiune

C. Dupa temperatura Rece (<0°C)

Fig.1 Epruveta cu secţiune rotundă pentru încercarea la tracţiune;

Rezistenţa mecanică (general): definită prin reacţiunea cu care

Efortul unitar normal real s=F e dificil de calculate

[R] = MPa =N/mm2

Curba de tracţiune Curba caracteristică

Zone caracteristice: deformaţie elastică proporţională (O-A)

deformaţie plastică curgere (B-C’)

Deformaţia elastică proporţională: legea lui Hooke

Rezistenta de rupere la tractiune

Curba de tracţiune Curba caracteristică

Alungirea procentuala dupa rupere Coeficient de gatuire

Cele mai mari valori: polimeri / metale >> ceramici

Capacitatea materialelor de a inmagazina energie fara sa se

Cele mai performante: metale / compozite > polimeri >> ceramici

Caracterizeaza modul in care se opun materialele deformarii elastice

E = tg α Modulul lui Young caracterizeaza rigiditatea

Cele mai mari valori:

Polimeri: 0.001 – 4GPa

Cel mai frecvent se masoara static

Cele mai mari valori: ceramici > metale >> polimeri

Metale: coroziune chimica - reactie cu agenti puternic

electrochimica - reactie redox in mediu

metalul care se oxideaza – anod!

MO – pelicula protectoare daca e stabila chimic

Potential „0” de referinta – „electrodul normal de hidrogen”

Me1 / Me2 = anod / catod

→ Me1 se corodeaza (daca Me1O nu protejeaza)

Metode care tin de:

A.2. cuplurile de materiale in contact (coroziune electrochimica)

Polimerice: vopsea (grund), straturi polimerice, pulberi

Metalice: electrodepunere la rece - Ni, Cr. Cd, etc.

placare prin presare la cald (cladding) – Al / aliaj Al, Cu / otel, etc.

metalizare cu pulberi – HVOF, plasma, laser, etc.

Ceramice: oxizi: Ex. pasivare anodica (eloxare pt. Al)

portelan (smalt) / fonta, otel, Al, etc.