Prevenirea și combaterea violenței în școală

„A lupta contra violenţei şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate
persoanele angrenate în actul educaţional.”(Dardel Jaouadi)

Fenomenul violenței în cadrul școlii este destul de îngrijorător și actual, ce constituie

în prezent o problemă gravă cu care ne confruntăm. Injurii verbale, intimidarea, excluderea,
amenințările, șantajul sau violența fizică, sunt prezent din nefericire pentru noi la toate
nivelurile de vârstă ale școlarității, punând sub semnul amenințării procesul și succesul
educațional în formarea elevilor. Învățarea eficientă poate avea succes doar într-un climat cu
deplină siguranță și a atmosferă armonioasă între grupele de elevi. 1

Ce este violența?

Această problemă a violenței care perturbă societatea contemporană de astăzi, este

adusă tot mai mult în atenția marilor specialiști din diferite domenii, pentru a se găsi o soluție
în a stopa această maladie. Multitudinea formelor de violență se află deja pe agenda publică
a marilor instituții naționale și internaționale, care sunt în căutarea și soluționarea acestei
probleme cu care ne confruntăm zi de zi. Existența violenței se poate vedea concret în viața
publică, în cea privată, în instituții - printre care și școala, de care ne vom ocupa în
momentele ce urmează, ocupând un loc privilegiat în prelegerea noastră.

Se lucrează foarte mult la implantarea unor campanii sociale și programe educaționale

care urmăresc dezvoltarea culturii și a frumosului, în locul unei violenței crude și reci; cât și
ameliorarea manifestării violenței în relațiile umane.

Violența este o realitate proprie naturii umane, indispensabilă de aceasta, dar e proprie
totodată și naturii animale. Omul în structura sa cuprinde și violența. Sintagma „eradicarea
violenței” este inadecvată subiectului umane. Cu toate acestea, nu înseamnă că nu trebuie să
dăm un răspuns ferm, prin acordarea unui rol special prevenirii și combaterii acestui fenomen
social. Cu toate că în Sfânta Scriptură, Proorocul David zice: „Mâniați-vă dar nu greșiți” (Ps.
4, 4). Ceea ce trebuie să se schimbe cu exactitate este atitudinea față de violență.
Devalorizarea ei treptată prin conștientizarea consecințelor ei negative, nedezirabile și
implicit, creșterea autocontrolului asupra pulsiunilor violente individuale sau colective.

1
https://sites.google.com/site/violentaiinciclulprimar/website-builder/-violenta-in-scoala
 Mânia poate fi întrebuințată cu folos în raport cu propria fire, atunci când o pornim
împotriva propriilor gânduri întunecate, înclinate spre împlinirea răului și satisfacerea plăcerii
roditoare din interiorul eu-lui nostru.

În actualitate prin progresul tehnologic se încearcă aruncarea unor tendințe

genocidale, având ca scop bine definit distrugerea resurselor interumane de relație dimpreună
cu resursele ecologice ale ecosistemului. Jared Diamond, ne pune o definiție a acestui
fenomen pe care îl trăim astăzi, spunând: „pentru a înțelege genocidul ca formă dramatică de
violență colectivă, nu trebuie să gândim îngust, ci să apelăm la biologie, etică și psihologie.”
Comportamentul animalic pe care îl îmbrăcăm în unele ipostaze, este dovedit și de istorie
prin permanentizarea violenței și a exceselor de violență ca și momentele de pace și liniște. În
decursul învolburat al istorie și până astăzi, s-au înregistrat aproximativ de 37 de genociduri.
Agresivitatea omului este foarte greu de stăpânit în contextul în care el însuși se luptă cu
propriile arme create de el.

Definiția violenței: Amenințarea sau utilizarea intenționată a forței fizice sau a puterii
asupra sinelui, altuia sau asupra unui grup ori comunități care antrenează sau riscă puternic de
a antrena un traumatism, un deces, o alterare psihologică, o dezvoltare precară sau privațiuni.2

Violența există peste tot în lume: pe stradă, în școală, în mass-media, în interiorul

nostru, care atrage și îndepărtează.

Etimologia cuvântului provine de la verbul „violare” înseamnă „a profana”, „a

transgresa” adică a depăși limitele impuse de lege. In dicționare, cuvântul violență trimite la
ceea ce se efectuează cu o „forță intensă”, brutală și adesea distructivă, la abuzul de forță
pentru a constrânge pe cineva la ceva.

Etimologia latină și greacă a cuvântului violență vine în sprijinul celor care, estimează
că violența este un dat substanțial vieții și naturii biologice umane, în sensul instinctiv de
putere și dorință de a trăi.

Potrivit afirmației lui Freud asupra frustrării s-a constatat că violența este totdeauna
urmarea unei frustrări care întotdeauna antrenează un comportament violent.

Violenta afectează un număr mare de copii fără apărare prin diferite forme de
privare, de exemplu, ne referim la părinții sau persoanele care îngrijesc copilul într-un
2
Rapport Mondial sur la violence et la santé, sous la direction de Krug, Dahlberg, Mercy, Zwi, LozanoAscencio,
OMS, Genève, 2002.
asemenea fel, încât produc acestuia vătămări fizice sau emoționale într-un grad ridicat, încât
starea sănătății sale fizice și emoționale precum și dezvoltare sa sunt în pericol.

Copii expuși violenței creează un grup foarte eterogen. În literatura de specialitate

identificăm 4 tipuri de violență: violență fizică, emoțională, neglijată și sexuală.

Nicole Vettenburg3 (1999) consideră că există trei forme de violenţă în şcoli:

- devianta tolerată sau violenţa juvenilă normală;

- violenţa socială, în care şcoala însăşi este victima violenţei manifestate în societate,
la nivel general (acest lucru este adesea invocat pentru a elibera şcoala de orice
responsabilitate);

- violenţa anti-şcoală (distrugerea echipamentelor, vandalism, insultă şi agresivitate

faţă de profesori).

pentru următoarea definiţie operaţională: violenţa în şcoală este „orice formă de

manifestare a unor comportamente precum:

exprimare inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare, ironizare, imitare,
ameninţare, hărţuire;

- bruscare, împingere, lovire, rănire;

- comportament care intră sub incidenţa legii (viol, consum/comercializare de

droguri, vandalism – provocarea de stricăciuni cu bună ştiinţă –, furt);

- ofensă adusă statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită

ireverenţioasă faţă de cadrul didactic);

- comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei,

fumatul în şcoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului
şcolar în vigoare”.

Violenţa umană este un fenomen complex, având determinări psihologice, sociale,

culturale şi economice. Acest lucru este evident dacă luăm în consideraţie amploarea
formelor ei de manifestare şi interrelaţiile pe care le presupune. 4 Violența școlară este doar

3
https://www.unicef.org/Violenta_in_scoala.pdf
4
https://www.unicef.org/Violenta_in_scoala.pdf
una dintre manifestările violenței cotidiene. Mass-media acordă o atenție sporită violenței,
contribuind la conștientizarea și creșterea interesului public față de violența tinerilor, inclusiv
față de violența școlară. Școala este o parte integrantă a comunității largi, iar problemele cu
care aceasta se confruntă ca instituție și mediu de formare a tinerilor privesc întreaga
societate.

Cu ce forme de violenţă ne întâlnim în şcoli, care sunt cauzele care determină violenţa
şcolară, de ce unii copii adoptă modalităţi de comportament violent în relaţiile lor cu colegii,
cu prietenii, cu profesorii, cu părinţii, de ce unii profesori instituie relaţii de putere, exprimate
prin violenţă la adresa elevilor, sunt doar unele dintre întrebările la care trebuie să găsim
răspunsuri pentru a asigura în şcoli un climat pozitiv şi pentru a ţine sub control violenţa
interpersonală.

Sensibilizarea faţă de fenomenul violenţei şcolare ar trebui, firesc, să ducă la creşterea

eforturilor depuse pentru ameliorarea situaţiei prezente. În acest sens, ţara noastră trebuie să
se implice în prevenirea şi combaterea violenţei, în general, şi a celei şcolare, în special, şi să
dispună de o cunoaştere la nivel naţional a fenomenului violenţei şcolare.

În şcoli a existat întotdeauna violenţă. Violenţa în şcoli nu este un fenomen social cu

totul nou. Totuşi, acest fenomen este astăzi mai vizibil, în cea mai mare parte datorită mediei,
aşa cum susţine, pe bună dreptate, Alain Mouchoux . Celor care consideră că violenţa şcolară
este un fenomen recent trebuie să li se amintească faptul că, în perspectivă istorică, şcoala a
fost întotdeauna asociată cu violenţa

Brutalitatea era o temă recurentă a climatului şcolar, devenind temă de reflexie

şi dezbatere odată cu dezvoltarea standardelor civilizaţiei, aşa cum afirmă Norbert Elias. Este
un fapt recunoscut că, în vechea Europă, în şcoli domnea brutalitatea, o brutalitate tolerată,
considerată necesară pentru disciplinarea elevilor. Manuel Eisner consideră recent că
modernizarea, auto-controlul şi violenţa, mai ales cea în forme grave (violenţa letală) trebuie
articulate pentru a putea sesiza relaţia între civilizaţie şi violenţă.

Recentul interes pentru violenţa şcolară are loc în contextul în care o schimbare
profundă şi continuă a avut loc în teoria şi practica educaţională. Violenţa împotriva copiilor
nu mai este tolerată, iar faptul că ea a existat în trecut nu justifică utilizarea ei în prezent.
 Violenţa şcolară în ţara noastră este o temă încă puţin reprezentată în preocupările
decidenţilor, atât la nivelul celor implicaţi în procesul educaţional, cât şi la nivelul societăţii
în general. Societatea contemporană se vede nevoită a regândi şcoala şi rolul ei social.

Violenţa şcolară are o influenţă mare asupra percepţiei sociale şi a valorilor

prezentului, contribuind la erodarea imaginii tradiţionale pozitive a şcolii ca instituţie sigură
şi securizată.