UMANITATEA ARE NEVOIE DE UN BUTON DE RESET.

Cristian N. Antonescu·Sunday, July 31, 2016

75 Reads
Ma uitam din nou, la faptul ca vrem ca sa tot redescoperim istoria noastra. Ca vrem ca sa ne mandrim cu ceva.
Dar, in esenta, ce conteaza ce am fost? Ce conteaza? Pentru ca, daca ne cramponam, inseamna sa redam puterea
regilor si reginelor, imperiilor.

Acele vremuri sunt apuse. Desi doar aparent, pentru ca noi imperii au luat nastere, economice si financiare,de
data asta. Sunt transfrontaliere si iti dau impresia ca ai fi suveran in tara ta, desi esti un sclav modern, care nici
macar nu isi mai da seama ca este un sclav.

Esti inclusiv sclavul domnelor religioase, al credintelor religioase care, desi par a nu mai fi atat de puternice, ele se
manifesta inca in constiinta ta, ca si urmare a educatiei pe care ai primit-o inca de cand erai bebelus. Ti s-au
implantat credintele picatura dupa picatura, fara ca sa fii constient nici de asta.
Nu te-ai nascut crestin, budist, evreu, musulman, jainist, hindus. Te-ai nascut liber. Toate celelalte ti-au fost
sublim implantante in creierul tau simplu, de copil.

Da, umanitatea are nevoie de un buton de reset. Umanitatea are nevoie de o simpla apasare de buton, pentru
deprogramare instantanee.
Astazi, cand atat descoperirile stiintifice din toate domeniile, cat si progresul tehnologic au ajuns atat de departe,
noi inca traim dupa mentalitatile de acum 100 de ani, 200, 500, 1000, 2000, 4000 de ani.
Da avem avem nevoie de aceasta deprogramare morala, religioasa, etica, sociala.
Suntem atat de avansati in comunicarile instantanee, cu oricine de pe suprafata Pamantului, dar ne ghidam dupa
programe care astazi nu isi mai au locul, in societatea moderna.

Astazi, tehnologia, responsabil folosita, ne poate ajuta ca sa eradicam setea si foamentea pretudindeni pe
Pamant.
Din pacate, astazi, consumerismul ne obliga sa ne distrugem propriile case, intr-un ritm in care nu s-a mai vazut
pana acum.
Aruncam mancare, aruncam metal, aruncam orice. Pentru a ne lua ceva nou.

Atelierele de reparatii aproape ca au disparut. E aproape la fel de scump ca sa reparam ceva, decat sa cumparam
ceva nou. Da, suntem invatati sa aruncam la gunoi. Pentru ca, iluzia trebuie sa continue.
Iti sunt vandute produse cu o perioada scurta de viata, foarte bine calculata. Pentru ca tu sa ceri ceva nou. Ce e
vechi nu mai merita reparat.

Sar de la una la alta. Avalansa gandurilor e prea mare ca sa ii pot face fata. Da, avem nevoie de un buton de reset.

Avem nevoie ca sa o luam de la zero. Nu conteaza cine am fost.

Conteaza doar ce putem face de acum inainte, pentru bunastarea tuturor, pentru respectul fata de Mama
Pamant. Si... totul e atat de simplu! Stiu, pare a fi simplu.
Pentru ca, pentru a fi simplu... pare a fi un drum greu.

Pentru noi, cei programati deja, e anevoios, greu, dureros.

Pentru ca, vezi Doamne, cum sa renunti la ceea ce ti-au spus altii ca ai fi, ca ar fi moral, ca ar fi etic? Nici macar nu
vrei ca sa te uiti cu adevarat la esenta. La esenta ta de bebelus, dinainte de a fi devenit „cineva”.
Da, acolo vei regasi simplitatea si frumusetea vietii. Viata e al dracului de frumoasa, daca te uiti cu adevarat la ea.
Vei vedea ca toti cei din jurul tau sunt al dracului de frumosi.
Doar ca... iluzia competitiei, a parvenirii, a prefecatoriei ce ti-au fost atat de dragut implantate e mult mai
tentanta.
De ce animalele (carnivorele) nu ucid mai mult decat au nevoie pentru a se hrani? Da, ucid si fara a le fi foame,
pentru a-si apara teritoriul. Atata pot ele.

Si totusi, noi ca si oameni, omoram si animale, ne omoram si pe noi intre noi, doar pentru a avea ceva in plus,
ceva mai mult. De parca te-ai duce in groapa cu ceva. Nu, nu ramane nimic in urma ta. Zero material. Tot ceea ce
consideri ca ar ramane in urma ta, e tot de-aici de pe Pamant. Ai transformat doar materia prima.
Dar, cu adevarat, nu lasi nimic in urma. Bani si avere? Pai nu sunt ale tale. Si nu vor fi nici ale copiilor tai. Sunt ale
Pamantului.

Nu facem decat sa ne jucam de-a creatul, de-a transformarea cacatului in bici. Pamantul e aici, aici l-am gasit cand
ne-am nascut, si tot aici va fi si dupa ce nu vom mai fi.
Indiferent daca vrei tu, sau daca nu vrei, Pamantul nu va plange dupa disparitia ta. Te va primi inapoi, in bratele
lui, de unde ai si venit.

Da, distrugem alte specii, distrugem mediul, dar acesta isi va reveni, daca noi ca si rasa umana vom disparea.
Poate ca va rasufla usurat. Cel putin sutele de mii de specii, care tot evolueaza intr-o simbioza de miliarde de ani,
vor rasufla usurate.
Si, daca si acestea vor disparea in urma agresiuni noastre, vor aparea alte si alte specii. Au mai disparut civilizatii
umane avansate inaintea noastra. Nu stim de ce, inca. Dar au disparut. Vedele indiene ne povestesc despre ele. La
fel si mitologia chineza. La fel si insemnele aborigenilor, ale triburilor primordiale, povestesc despre alte civilizatii.
Ce a ramas in urma acelor civilizatii aici pe Pamant?

Extrapoland, ce conteaza ca esti grec, indian, chinez, zulu, viking, rus, american, brazilian, mayas, incas, japonez?
Cui ii pasa de istoria ta? Aia a fost.
Putem sa ne aducem miliarde de acuzatii unii altora. Sau de laude noua insine, referitoare la trecut. Dar... ce
conteaza? Pe bune, conteaza? Cei care au facut istorie sunt morti de mult, sunt oale si ulcele de mult.
Ce sunt ei acum? Unde sunt ei acum? Unde mai e maretia lor?
Unde sunt regii si reginele, unde sunt imparatii si imparatesele, unde sunt sclavii, unde sunt boierii despre care tot
vrem sa vorbim, ca si istorie. Sunt morti. Morti de-a binelea.
Ce a ramas in urma lor? Parazitul din mintea noastra. Dorinta noastra de a fi regi si regine.

Si atunci... te intreb, cu ce esti diferit de animalul care vrea sa fie sef de haita?
Sa nu care cumva sa imi spus ca esti diferit fata de acela, sau ca i-ai fi superior. Esti la fel ca si acela. Doar ca esti
mult mai crud.
Pentru ca iti place ca sa faci rau, doar pentru ca sa faci rau. Pentru ca iti place sa omori mai mult decat poti
manca. Nu ar fi nicio problema in asta, nimic nu se pierde pe Pamant.
Totul se transforma in materii prime, sau in hrana pentru alte vietuitoare macro sau microorganisme.

Dar... intrebarea e: de ce atata risipa? De ce nu putem trai in bucurie si in bunastare? Materiala in primul rand, si
apoi sufleteasca. Desi... nu ar trebui ca sa acord intaietate vreuneia. Dar, spun materiala, din perspectiva
paradigmei actuale a omenirii. Aceea de a avea mai mult.
Desi... daca te uiti la animale, acestea nu-si doresc mai mult (masculii speciilor respective, cu unele exceptii in care
femelele sunt dominante) decat pentru a procrea, decat pentru a-si transmite genele mai departe.
Da, le suntem inferiori. Consideram ca avem creier superior. Putem zbura pana la Luna, pana la Soare, prin
sistemul solar si dincolo de el, dar nu suntem in state sa avem bucurie si bunastare printre toti semenii nostri.
De unde vine aceasta lipsa a bucuriei si a bunastarii? Poate fi eradicata?
Da. Prin apasarea acelui buton de reset.
Da, nu Umanitatea are nevoie, de fapt, de acel butotn de reset.

Ci TU, DOAR TU! Esti singurul/singura care o poate face. Eu nu pot face asta pentru Umanitate.

Am facut-o pentru mine. Si iti spun prin scrierile mele, asa cum am facut-o. Si mie mi-a fost greu. Ingrozitor de
greu. Am plans si am urlat. La mine, la Dumnezeu, la ceilalti. Resetarea e ingrozitor de grea. Pentru ca pare a-ti lua
intreaga ta fiinta.
Iti ia tot ceea ce credeai tu despre tine si despre celalalt. Ce ramane dupa reset?
Pai.. pace. Si o bucurie de a trai. Asa, in simplitate.

Si tu si imparatul mancati la fel de mult. Poate ca chiar prea mult, dar asta e o alta poveste.
Si tu si imparatul, cand dormiti, ocupati aceeasi suprafata, nici mai multa nici mai putina.
Cand va duceti la WC, va duceti la fel.
Veniti pe lume bebelusi, goi, plecati goi. Nu e nicio diferenta intre voi. Aveti aceleasi nevoi – sa nu va fie sete, sa
nu va fie foame, sa nu va fie frig. Va doriti sa fiti sanatosi.

Stii..., e vorba aia: ”CALITATEA VIETII TALE DEPINDE DE CALITATEA CONSTIINTEI TALE.”, ci nu de bunurile
materiale ce te inconjoara.
Dupa ce nevoile primare ti-au fost satisfacute – apa, hrana, adapost, iubire, reproducere (sex si sexualitate – in
cazul oamenilor), poti vedea bucuria din jurul tau.

Avem posibilitatea azi, pentru a asigura bunastarea si bucuria tuturor celor 7,5 miliarde de oameni ce populam azi
Pamantul? Da, desigur. Ba chiar mai mult.
Se poate? Desigur. Dar, pentru asta, trebuie ca sa apesi tu singur/singura acest buton.

Eu nu o pot face in locul tau. Iti pot oferi doar niste indicatoare depe asta. Dar tu esiti cel/cea care va apasa
butonul. NU e greu.
E nevoie de frantura de secunda de claritate. Apoi... totul curge de la sine. Catre simplitate. Nu uita insa!

Simplitatea e al dracului de complexa. Procesul transformarii catre simplitate, e al dracului de complex. Ce se

intampla cand devii simplu? Pai... pace. Si bucurie. Si multumire. Si IUBIRE. Pentru tot.

Hai sa le dam bebelusilor aceasta sansa. Ca sa nu mai aiba nevoie de acel buton de reset.
Apasa tu pentru tine butonul de reset.
Astfel... bebelusul tau... nu va mai fi masinaria care esti tu azi. Va fi liber.

Cum va fi societatea de maine, daca bebelusii vor fi liberi? Habar n-am, dar cred ca merita ca sa incercam ceva ce
nu s-a mai incercat vreodata.

Incepe cu tine, azi. APASA BUTONUL DE RESET, DE RESTART. <3 <3 <3

Top of Form
LikeShow more reactions
CommentShare
16 Ra Flo, Luminita Melinte and 14 others
16 shares
Bottom of Form