Pasiunea magnetică

“Ar fi trebuit să ne oprim aici: amanții ar trebui să se despartă în cel mai puternic moment al pasiunii
lor, să se părăsească din exces de armonie precum alții se sinucid din exces de fericire.”  În mintea lui
Didier începe să se contureze banalitatea iubirii sale și să fie tentat de o escapadă cu Rebecca.

Deși capacitatea de îndrăgostire este fabuloasă, reclamând un magnetism sclipitor, o dată atins abisul
perversiunii, ura ce se naște din iubire este dureroasă fizic și psihic: “Pentru că trezesc forțe de obicei
ațipite, momentele de mare luxură se pot converti de îndată în cruzime”. Astfel dorindu-și să își distrugă
femeia încearcă orice, dezvăluind că în familia lui bărbații și-au împins femeile în pragul alienării,
spunându-ne ca pecetea transmiterii intergeneraționale este o ambuscadă din care nu poți ieși: “Cel ce
nu învață nimic din trecutul lui, din trecutul strămoșilor lui, se condamnă să retrăiască nenorocirile
acestora.”