Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Este cunoscut mai ales datorită activitații sale de culegător de basme populare românești pe care
le-a repovestit cu un har remarcabil.
Viața
Copilăria și studiile
Petre Ispirescu s-a născut în ianuarie 1830, la București, în mahalaua Pescăria Veche, în familia
frizerului Gheorghe Ispirescu. Mama, Elena, de origine transilvăneană, era, se pare, o
povestitoare neîntrecută. De la părinți sau de la calfele și clienții tatălui său, Ispirescu a putut
asculta, în copilărie, numeroase creații populare, mai ales basme.
Tânărul Petre nu a urmat cursurile unor școli, el a fost educat de mai mulți dascăli de pe lângă
unele biserici, după care și-a format singur cultura, citind cărți de la tipografiile la care a lucrat.
El îi mărturisea lui J. U. Crainic că "n-am trecut nici patru clase primare". Din inițiativa mamei,
Petre a fost învățat să citească de către dascălul Nicolai de la biserica Udricani din cartierul lor;
ulterior, el a continuat studiile cu cantorul Lupescu de la biserica Olteni. La 12 ani, băiatul a
învățat psaltichia cu profesorul de muzică George Voiculescu de la biserica Domnița Bălașa.
La paisprezece ani, Ispirescu a intrat ucenic la tipografia condusă de Zaharia Carcalechi, sperând
că acolo unde se tipăresc cărțile se poate studia. Z. Carcalechi edita din 1843 ziarul Vestitorul
românesc. Aici Ispirescu a lucrat câte 14 ore pe zi, iar în 1848 a devenit tipograf calificat.
După ce tatăl său a murit, Petre a învățat să cânte la chitară pentru a-i ține de urât mamei. Tot
atunci, el a început să scrie câteva versuri. La fel și în cazul prozei memorialiste, însă, în
domeniul versurilor, încercările sale au rămas îmbinări hibride de influențe insuficient asimilate.
Lucrul în tipografii
Petre Ispirescu
La această tipografie, a devenit asociatul unei părți egale: Boerescu deținea capitalul, iar
Ispirescu direcția și activitatea. A fost perioada cea mai fericită din viața lui, mai luminoasă în
stare a bucura pe maica lui sărmană. Trăia în liniște și pace, cu conștiința împăcată și în liniște și
siguranță financiară. Astfel, el și-a cumpărat o casă pe strada Sălciilor, astăzi în plin centrul
Bucureștilor. Activitatea sa de tipograf l-a pus în contact cu scriitori și oameni importanți
timpului său (Ion Ionescu de la Brad, Nicolae Filimon, Ion Ghica, Dimitrie Bolintineanu etc.).
În 1862, Ispirescu a publicat primele șase basme culese de el, în Țăranul român, la îndemnul
lui Nicolae Filimon. Este vorba de basmele Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de
moarte, Prâslea cel voinic și merele de aur, Balaurul cel cu șapte capete, Fata de împărat și
pescarul și Fiul vânătorului. Ele au fost reunite apoi, împreună cu altele, în prima sa culegere de
basme, astăzi devenită o raritate bibliografică.
După ce în 1863, Vasile Boerescu, asociatul său, a vândut imprimeria, C. A. Rosetti, viitor
ministru, l-a invitat să lucreze ca director al imprimeriei ce tipărea Românul, revista Partidului
Liberal, atunci în opoziție. Împreună cu Rosetti, Ispirescu a participat la înființarea primei "Case
de ajutor reciproc a tipografilor din România".
În 1864, însă, guvernul a suprimat ziarul Românul, iar Ispirescu, împreună cu alți
asociați, Walter Scarlat și Frederic Göbl, a înființat Tipografia Lucrătorilor Asociați. Cu un an
mai târziu, Ispirescu conducea personal foaia Tipograful român. Timp de un deceniu,
din 1862 până în 1872, autorul nu a publicat niciun basm. După abdicarea lui Alexandru Ioan
Cuza în 1866, la invitația ministrului de interne Ion Ghica, Ispirescu a acceptat să conducă
Imprimeria de Stat. După o perioadă de doi ani, împreună cu alți trei asociați, a înființat Noua
tipografie a laboratorilor români.
Sarea în bucate, timbru din 1987 la comemorarea a 100 de ani de la decesul lui Petre Ispirescu.
În 1882, la îndemnul lui Vasile Alecsandri, Petre Ispirescu reunește toate basmele și legendele
într-o culegere completă: Legendele sau basmele românilor. Alecsandri îi elogiază culegerea
printr-o scrisoare convertită ulterior în prefață a volumului publicat: „recunoștința noastră îți este
dar câștigată pentru totdeauna. Prețiosul dumitale volum trebie să se afle în fiecare casă”.
Sfârșitul vieții
După 50 de ani petrecuți numai în București, Ispirescu a călătorit la Roșiorii de Vede, un oraș
situat la 120 km de București, unde fiica sa trebuia să fie numită institutoare.
Petre Ispirescu a murit la 21 noiembrie 1887 (sau 27 noiembrie 1887, conform altor surse), după
o congestie cerebrală suferită la masa de lucru. Ședința literară a grupului de la Revista
Nouă (compusă din Ionescu-Gion, Delavrancea, Vlahuță, Hasdeu) a fost suspendată la anunțarea
morții sale.
Opere
Volume publicate
Pilde și ghicitori (1880)
Legendele sau basmele românilor (1882)
Basme
Aleodor Împărat
Ileana Simziana
Înșir-te mărgărite
Zâna zânelor
Zâna munților
Greuceanu
Coman vânătorul
Cotoșman Năzdrăvanu
Pasărea măiastră
Sarea în bucate
In memoriam