Referat despre relaţiile internaţionale în a doua

jumătate a secolului al XIX

În a doua jumatate a secolului al XIX-lea, în Europa existau state cu modele politice diferite:
Anglia şi Franţa aveau la putere regimuri politice liberale, iar Germania, Austro-Ungaria,
Italia şi Rusia au optat pentru un model de guvernare autoritară. Anglia, modelul democraţiei
liberale şi parlamentare, continua să fie cea mai mare putere bancară, comercială şi
colonială, în timp ce Franţa traversa o perioadă de slăbiciune din cuza pierderii războiului cu
Prusia (1870-1871), precum şi a provinciilor Alsacia şi Lorena.

După unificare, Germania a devenit, după unificare, cea mai mare putere politică şi militară a
Europei, industria germană fiind a doua din lume. Acest fapt a avut consecinţe şi în plan
demografic: dacă în 1871 existau 41 de miliuoane de germani, la 1913 numărul lor atingea
70 de milioane. Germania a promovat o politica numită Realpolitik prin intermediul căreia
urmărea să-şi impună dominaţia în Europa Centrală şi în afara acestei zone. Austro-Ungaria
avea mari probleme naţionale, Rusia ţaristă îşi continua politica de expansiune teritorială în
Europa de Sud-Est şi Extremul Orient, iar Italia aspira la statutul de mare putere vizând
expansiunea în nordul Africii.

După anul 1871, Germania a urmărit creerea unui sistem de alianţe politice care să permită
izolarea diplomatică a Frantei. Astfel, cancelarul Otto von Bismark a reuşit să creeze în anul
1873 Alianţa celor 3 împăraţi formată din Germania, Austro-Ungaria şi Rusia însă această
coaliţie nu a rezistat din cauza diferendelor între Rusia şi Austro-Ungaria pentru dominaţia
asupra Peninsulei Balcanice.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-au format cele 2 blocuri politico-militare care s-au
confruntat ulterior în primul război mondial.

1) Tripla Alianţă

În anul 1879 s-a semnat un acord de colaborare reciprocă între Germania şi Austro-Ungaria,
prin care cele 2 ţări şi-au promis ajutor reciproc în cazul unui atac al Rusiei. În 1882 Italia
aderă la acestă alianţă, nemulţumită că Franţa a ocupar Tunisia, formându-se astfel Tripla-
Alianta. În 1883 Romania a aderat la Tripla Alianţă.

La început această coaliţie a avut un caracter defensiv, însă după anul 1890 i s-a imprimat
un caracter ofensiv, în contextul promovării de catre împăratul german Wilhelm al II-lea
(1888-1918), a unei politici expansioniste mondiale (Weltpolitik).

2) Tripla intelegere

În anii 1881-1883 s-au semnat o serie de acorduri între Franţa şi Rusia. Nemulţumită de
creşterea potenţialului german, Anglia se apropie de Franţa, cu care semnează în anul
1904, un acord numit Antanta Cordială.

În anul 1907 s-a semnat alianţa dintre Anglia şi Rusia, prin care cele 2 state şi-au delimitat
sferele de influenţă în Asia.
Formarea acestor blocuri politico-militare a determinat alocarea unor importante sume de
bani în statele respective pentru industria de apărare, fiind privilegiate mari uzine precum
Krupp (Germania),Vickers (Anglia), Skoda (Austro-Ungaria) şi uzinele Schneider-Creusot
(Franţa).