Dokumen - Tips - Histologie LP Complet 5634f8f003389

7/16/2019 Histologie LP Complet
Lucrarea practică 1.
Microscopul. Tehnica microscopică. Metodele histochimice şi imunohistochimice.

Celula. Criterii generale de recunoa ştere a ţesuturilor.
Coloraţii:
HE
Tricromă Masson
Tricromă Gömöri
PAS
Impregnare argentică pentru reticulină
Albastru de toluidină
Anti-actină
Anti-citokeratine
1
http://slidepdf.com/reader/full/histologie-lp-complet-5634f8f003389 1/184

1. Microscopul optic:
Corp (rol de sus ţinere)

Oculare
Revolver cu obiective
Platină
Macro – şi microviză

Condensator
Sistem de iluminare
Corpul microscopului
- susţine celelalte componente

- plasează ocularele, obiectivele, preparatul şi sursa de iluminare în acelaşi ax
Ocularele
-- lentile
formeaz măăritoare (10x)
prin intermediul prismei o imagine binocular ă
- distanţa interpupilar ă reglabilă (privind cu 2 ochi se vede un singur câmp)
- dioptrii reglabile (imagine clar ă pentru fiecare ochi)
Revolverul cu obiective
- permite schimbarea lor facilă

- obiective de 4x, 10x, 20x, 40x, 100x
- obiectivele se schimbă din revolver FĂR Ă modificarea macrovizei
Platina
- susţine lama cu preparatul
- sistem de fixare a lamei (cavaleri)
- sistem de deplasare a lamei pe axele Ox şi Oy
Macro – şi microviza
- sisteme de angrenaje
- permit deplasarea pe axa Oz
- macroviza produce deplasări vizibile
- microviza produce deplasări de ordinul micrometrilor
Condensatorul
- sistem de lentile care împreună cu apertura transformă fasciculul de lumină emis

de sursă într – unul paralel (iluminare uniformă a câmpului)
Sursa de lumină
- permite trecerea luminii prin preparat (transiluminare)

2

Etapele examinării unei lame la microscop
- se mută platina în cea mai de jos poziţie
- se fixează în ax obiectivul 4x
- se ajustează intensitatea luminoasă a sursei
- se ajustează distanţa interpupilar ă (un singur câmp la privirea cu ambii ochi)
- plasarea lamei cu preparatul pe platină
- aducerea preparatului în axul optic
- privind în microscop, se deplaseaz ă platina din macroviză (se ridică preparatul) până se
obţine imaginea relativ clar ă
- se clarifică imaginea cu microviza
- deplasarea zonei de interes în mijlocul câmpului
- schimbarea obiectivului
Prelucrarea primar ă a preparatelor
- permite conservarea şi manipularea lor

- este standardizată (Ehrlich, acum peste 100 ani)
- etape:
- fixarea: întrerupe procesele de distrucţie celular ă post – mortem
- incluzionarea: înlocuirea apei din preparat cu alcool şi apoi cu benzen
sau xilen şi în final cu parafină → bloc care se poate manipula
- secţionarea: cu ajutorul microtomului, secţiuni cu grosimea de 5μ care
se lipesc pe lamă (de obicei cu albumină)
- colorarea are ca scop creşterea contrastului dintre nucleu şi citoplasmă,
permiţând identificarea celulelor şi ţesuturilor (pe lama necolorată nu se
văd detaliile morfologice celular – tisulare)
- montarea: li irea unei lamele deasu ra sec iunii cu balsam de Canada
Colorarea
→ acidofilia: afinitatea pentru coloranţi acizi (caracteristică substraturilor bazice
– proteine citoplasmatice, colagen)
→ bazofilia: afinitatea pentru coloranţi bazici (caracteristică substraturilor acide –
acizi nucleici – nucleu şi reticul endoplasmic rugos)
→ metacromazia: proprietate mixtă a substratului şi a colorantului: virarea culorii
colorantului în contact cu anumite substraturi (cea mai frecvent ă: albastru–violet)
Coloraţii:
1. Morfologice:
- bicrome (un colorant nuclear bazic şi unul acid, pentru citoplasmă)
- cea mai frecvent utilizată: Hematoxilină – Eozină (HE)
- tricrome (un colorant nuclear, 2 coloran ţi acizi, din care de regulă unul pentru
colagen)
- cele mai frecvente:
- Masson: colagenul este colorat în albastru
- Gömöri: colagen verde, citoplasma roşu aprins, nuclei violet
închis
3

2. Coloraţii histochimice:
- permit identificarea cu relativ ă specificitate a unui substrat prin reac ţii de

culoare sau de precipitare datorate unor grupări ale acestuia
- se mai folosesc:
- reacţia PAS: identificarea polizaharidelor prin colorarea în violet-roşu a
grupărilor aldehidice
- colora libere create
ţia cu albastru în structura
de toluidin lor (glicogen,
ă: identificarea membrane bazale) din
glicozaminoglicanilor
granulaţiile mastocitelor şi mucinelor prin metacromazie (violet), utilitate pentru
organele nervoase
- coloraţia albastru alcian: mucine (glicozaminoglicani)
- impregnările argentice: 4 tipuri
- pentru fibre de reticulină şi membrane bazale
- pentru componente ale neuronilor şi celulelor gliale
- pentru celule neuroendocrine
- pentru germeni ( H. pylori)
- mucicarmin (pentru mucus)
- orceină – pentru fibre elastice

- coloraţii histoenzimologice: identificarea prezenţei şi activităţii unor enzime
- se mai folosesc:
- ATP – aza (intens pozitivă la polul biliar al hepatocitelor, identificarea
canaliculilor biliari)
- mieloperoxidaza (identificarea unor subtipuri de leucocite)
3. Coloraţii imunohistochimice:
- bazate pe reacţia antigen – anticorp
- anticorp primar – anticorp secundar
-- anticorpul secundar
vizualizare esteţie
prin reac marcat, ă enzimatic
de regulcatalizat
de culoare ă de enzima care marchează
anticorpul secundar
- identifică tipuri de celule şi molecule ale acestora, inclusiv când celulele sunt
transformate malign
- utile în embriologie molecular ă, histologie şi patologie
- exemple de markeri: citokeratine, vimentină, actină de tip muşchi neted,
cromogranină A, enolază neuronal specifică, proteină glială fibrilar ă acidă,
colagen IV
4. Coloraţii citologice:
- APT - Dr ăgan: - simplă, nu dă foarte multe detalii celulare
- Papanicolaou:
- mai complicată
- dă detalii celulare mai multe (ex. acumularea de keratină în citoplasmă,
utilă în diagnosticul cervico – vaginal, pleural, lavaj bronşic)
- May – Grünwald – Giemsa:
- utilă pentru frotiuri de sânge periferic şi măduvă osoasă hematogenă
- dă detalii citoplasmatice mai multe (granulaţii)
4
Epitelii de acoperire: simple, pseudostratificate şi stratificate. Membrana bazală.
Coloraţii:
HE
Impregnare argentică
PAS
Anti – pancitokeratină
Preparate:
Epiteliu simplu scuamos – aortă

Epiteliu simplu cubic – rinichi, glande salivare
Epiteliu simplu columnar – stomac, intestin, uter
Epiteliu pseudostratificat – uroteliu, epiteliu respirator, epididim
Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat – esofag, limbă
Epiteliu stratificat scuamos keratinizat – piele
Membrana bazală – PAS, impregnare argentică
1

ŢESUTURILE EPITELIALE
Definiţie: Ţesuturile epiteliale sunt formate preponderent din celule dispuse ordonat pe membrana
bazală, strâns unite între ele prin intermediul joncţiunilor. Marker-ul imunohistochimic este
citokeratina.
Criterii de recunoaştere:
sunt formate predominant din celule, apoziţionate şi dispuse ordonat;

prezintă pol bazal pe membrana bazal ă şi pol apical liber;


prezintă polaritate structurală şi funcţională, prin microdomeniile de membrană, apical,


bazal şi lateral;
nu sunt vascularizate cu excepţia striei vasculare din urechea internă;

conţin în citoplasmă filamente de citokeratină (CK).


Clasificare generală
Epiteliile se clasifică în 5 categorii :
Epitelii de acoperire - acoper ă suprafaţa corpului şi delimitează organele cavitare;

Epitelii glandulare – secretă produşi specifici;


Mioepiteliile – prezintă în citoplasmă, pe lângă CK, actină, cu rol contractil;


Epitelii senzoriale - recepţionează stimuli din exterior pe care îi transformă în influx


nervos (ex. mugurii gustativi din cavitatea bucală);

Epitelii atipice.

Epiteliile de acoperire:
 se clasifică în funcţie de:
 numărul de straturi de pe membrana bazală:
o
o
epitelii simple
epitelii pseudostratificate
o epitelii stratificate
 forma celulelor din stratul superficial:
o scuamoase
o cubice
o columnare
Forma celulei se apreciază după forma nucleului:

- celula scuamoasă are nucleul ovalar, paralel cu membrana bazală;
- celula cubică are nucleul rotund;
- celula columnar ă are nucleu ovalar, perpendicular pe membrana bazal ă.
Prin combinarea numărului de straturi şi a formei celulelor rezultă următoarele tipuri de epitelii de
acoperire:
2

Epitelii simple scuamoase:
 sunt formate dintr-un singur rând de celule
turtite, cu lăţimea mai mare decât înălţimea;
 localizare: endotelii, mezotelii, foiţa parietală
a capsulei Bowmann, alveole pulmonare.
Epitelii simple cubice:

 sunt formate dintr-un rând de celule
izodiametrice:
înălţimea; lăţimea este egală cu
 localizare: ducte excretorii din glandele
exocrine, epiteliul de acoperire al ovarului.
Epitelii simple columnare:

 sunt formate dintr-un rând de celule
columnare: înălţimea celulei este mai mare
decât lăţimea, iar axul lung al celulei este
perpendicular pe membrana bazală;
 localizare: epiteliul intestinal, tube uterine,
vezicula biliar ă.
3
Epiteliu respirator

Epitelii pseudostratificate:
 sunt formate dintr-un singur rând de celule
cu situaţi la înceea
nucleii epiteliului,
grosimea
ălţimi diferite în
ce creează
impresia de falsă stratificare;
 toate celulele ajung cu polul bazal pe MB,
dar nu toate ajung cu polul apical la suprafaţa
liber ă;
 localizare: Uroteliu
o trahee - epiteliul pseudostratificat ciliat
de tip respirator;
o vezică urinar ă, uretr ă – uroteliul;
o epididim.
Epiteliile stratificate sunt formate din mai multe straturi celulare, doar stratul profund fiind situat pe
membrana bazală. Fiecare strat poate fi format din unul sau mai multe rânduri de celule. Dup ă forma
celulelor din ultimul strat, epiteliile stratificate se clasifică în scuamoase, cubice şi columnare.
Epiteliul stratificat scuamos keratinizat:

 localizare: epiderm;
 are următoarele straturi:
o bazal: regenerator, un rând de celule
cubice;
o intermediar: 3 – 5 rânduri de celule
izodiametrice, unite prin desmozomi,
care în urma deshidratării capată un
aspect spinos;
o granulos: 2 – 3 rânduri de celule
scuamoase, citoplasma acidofilă, granule
citoplasmatice bazofile de keratohialin;
o cornos sau exfoliativ: scuame celulare
f ăr ă nucleu, complet keratinizate, intens
acidofile.
 particularităţi:
o pielea de pe talpă: între stratul
granulos şi cel cornos se interpune
stratul lucios sau lucid, o masă
citoplasmatică f ăr ă nuclei, intens
acidofilă, eozinofilă.
4
Epiteliul stratificat scuamos nekeratinizat:

 localizare: mucoasa bucală, orofaringe,
esofag, exocol uterin, vagin, canal anal;
 are trei straturi celulare:
o stratul bazal: regenerator, pe membrana
celuleă cubice;
bazal (MB), alcătuit dintr-un rând de
o stratul intermediar: 3 - 5 rânduri de
celule epiteliale izodiametrice;
o stratul superficial: 2 - 3 rânduri de celule
scuamoase, cu nuclei ovalari, axul mare
paralel cu MB.
Epiteliile stratificate cubice:

 sunt alcătuite din două rânduri de celule
izodiametrice;
 localizare: ducte exctretorii mari;
Epiteliile stratificate columnare:
 sunt alcătuite din mai multe rânduri de
celule, celulele stratului superficial sunt
columnare;
 localizare: ducte excretorii mari.
Membrana bazală
separ ă ţesutul epitelial de cel conjunctiv

subadiacent;
este groasă la trahee şi cornee, dar foarte

subţire la uroteliu.
în coloraţia HE se distinge greu, sub

forma unei structuri slab acidofile

(eozinofile), omogenă, acelular ă.
se identifică specific prin reacţia PAS,

impregnare argentică sau cu anticorpi
anti-colagen IV sau anti-laminina.
5
Epitelii glandulare exocrine: tipuri de acini şi glandele tubulare. Epitelii glandulare endocrine: cuiburi,
foliculi, cordoane
Coloraţii:
HE
Tricromă Azan – Mallory
PAS
Albastru alcian
Anti – citokeratină 8
Anti – actină de tip muşchi neted
Anti – chromogranină A
Preparate:
Epitelii glandulare exocrine:
Celule caliciforme – colon

Glande tubulare simple – uter
Glande tubulare ramificate – stomac (corp şi fundus gastric)
Glande tubulo-acinare – glandele salivare, esofag
Celule mioepiteliale – anti actină muşchi neted
Epitelii glandulare endocrine:
Insule – pancreas
Foliculi – tiroidă
Cordoane – suprarenale
Cuiburi – hipofiză
6

EPITELIILE GLANDULARE
Definiţie: sunt formate din celule specializate în sinteza unor produşi specifici, intr ă în alcătuirea
glandelor exo- şi endocrine.
Clasificare
După locul de eliminare a produsului de secreţie, se clasifică în:
o epiteliile glandulare exocrine:
îşi elimină produsul de secreţie la suprafaţa organismului sau în cavităţile acestuia,


printr-un sistem de ducte;

o epiteliile glandulare endocrine:
îşi elimină produsul de secreţie, denumit hormon, direct în sânge;


nu prezintă sistem de ducte;


sunt puternic vascularizate;


celulele sunt organizate sub formă de cuiburi (adenohipofiza), cordoane (suprarenal ă,


paratiroide), foliculi (tiroidă), insule (gonade, pancreas endocrin);


celule izolate localizate în structura diferitelor ţesuturi şi organe care au posibilitatea de
a prelua, sintetiza şi excreta substanţe care acţionează similar hormonilor (amine
biogene şi peptide cu grutate molecular ă mică)
 markeri imunohistochimici: sinaptofizina, Chromogranina A.
Epitelii glandulare exocrine se clasifică

1. după numărul de celule:
o unicelulare: celula caliciformă;
o multicelulare: formează glandele exocrine:
prezintă por ţiune secretorie (formată din epitelii glandulare exocrine) şi por ţiune


excretorie reprezentată de un sistem de ducte, prin care produsul sintetizat este eliminat
la suprafaţă sau în cavităţi.
2. după forma por ţiunii secretorii:
 acinare: formă sferică sau elipsoidală – acini seroşi, mucoşi, micşti, acini
mamari şi prostatici;
 tubulare: forma unui tub;
 tubulo-acinare.
dacă ductele nu sunt ramificate, glanda se numeşte simplă. În cazul în care sistemul de

ducte este ramificat glanda se nume şte compusă.
Tipuri de glande multicelulare:

o strat continuu de celule columnare secretoare de mucine: epiteliu gastric;
o
glande tubulare simple: glandele gastrice, intestinale, sudoripare şi endometriale;
o glande tubulare ramificate: endocol, corp gastric
o glande tubulo-acinare: glandele salivare, glandele mamare, prostata.
7
Celula caliciformă
 pol apical dilatat de vacuole de mucus;
 pol bazal efilat,
 nucleu heterocromatic împins bazal,
citoplasmă spumoasă palidă;


localizare: epiteliul intestinal şi respirator.
histochimic: pozitivă la reacţia PAS, albastru

alcian, mucicarmin şi metacromatică la
coloraţia cu albastru de toluidină.
Acinul seros
 structur ă bine delimitată
 dimensiuni mici
 formă rotundă
 lumen punctiform
 celulele seroase:
o citoplasmă întunecată, acidofilă,
granular ă la polul apical.
o citoplasmă bazofilă la polul bazal
(RER).
o nucleu eucromatic, rotund, dispus
ordonat în treimea bazală a celulei.
Acinul mucos
 structur ă bine delimitată
 dimensiuni mari
 formă ovalar ă
 lumen larg
 celulele mucoase:
o citoplasma spumoasă, palid colorată;
o nucleu eucromatic, ovalar, turtit,
împins periferic pe MB.
Acinul

mixt
structur ă bine delimitată
 dimensiuni mari
 are două componente:
o mucoasă situată central şi
o seroasă situată periferic, sub
forma unei semilune.
8
Acinul mamar (TDLU unitatea terminală

ductal - lobular ă):
dimensiuni mici

lumen îngust

epiteliu cu celule secretorii şi


celule mioepiteliale
Acinul prostatic:
dimensiuni mari

formă neregulată

lumen larg


epiteliu cu 3 tipuri de celule
- bazale – proliferativ
- principale secretorii (PSA)
- endocrine (ChrA, Syn)
Celulele mioepiteliale:


fusiforme sau stelate
între membrana bazală şi celulele

epiteliale acinare şi ductale

glandele salivare, glanda mamar ă,

sudoripare, lacrimale
marker: actină de tip muşchi neted

9
Glanda tubular ă simplă:

 invaginare a epiteliului de acoperire:
 localizare: antru gastric, endometru,
intestin
Gland subţire;
ă tubular ă ramificată:
 localizare: cardie, corp gastric, endocol
uterin;
Epitelii glandulare endocrine
Insule, Chr A Cordoane, HE
Foliculi, HE Cuiburi, tricromă
10
Lucrarea nr. 4
Ţesuturile conjunctive. Celulele conjunctive fixe şi mobile. Fibrele conjunctive.
Coloraţii:
HE
Tricromă
AT/ AA
Orceină
Lucrarea nr. 4. ŢESUTURILE CONJUNCTIVE.
Celulele conjunctive fixe şi mobile. Fibrele conjunctive.
 Definiţie: Ţesuturile conjunctive au origine comună (mezenchimul - ectomezenchimul

embrionar), dar cu funcţii variate. Acest grup de ţesuturi are în structur ă celule şi
matrice extracelular ă, alcătuită din componente celulo-dependente (fibrele conjunctive
şi substanţa fundamentală).
 Caractere generale: Ţesuturile conjunctive se caracterizează prin polimorfism celular
şi aparentă dezordine celular-fibrilar ă.
 Componente:
 Celule conjunctive fixe şi mobile, distanţate unele de altele.
 Fibre conjunctive: colagene, de reticulină, elastice şi oxitalanice.
 Substanţă fundamentală (cromofobă sau slab cromofilă).

Lichid interstiţial (cromofob).
CELULELE CONJUNCTIVE
Celulele conjunctive fixe
Au mobilitate limitată, fiind rezidenţi permanenţi ai ţesutului conjunctiv.
Celulele conjunctive fixe: celula mezenchimală, reticular ă, fibroblastul, fibrocitul,
miofibroblastul, mastocitul, celula adipoasă albă şi brună, pericitul şi macrofagul.
Celula mezenchimală
Localizare: pe
primordiile de lamele
organe de
sauembrion între
la periferia
secţiunii.
Formă stelată, cu prelungiri fine,
ramificate
Nucleu mare, eucromatic, polinucleolat.
Citoplasmă slab bazofilă sau cromofobă.
Celula reticulară
Localizată în srtoma organelor
hematolimfoformatoare.
Formă stelată, prelungiri lungi,
ramificate.
Nucleu central,eucromatic, nucleolat.
Citoplasma slab bazofilă.

Fibroblastul
Localizat în toate ţesuturile
conjunctive, în contact cu fibrele.
Forma alungită sau stelată, cu
prelungiri
formă efilatgroase; dină.profil are
ă, alungit
Nucleu oval, eucromatic, nucleolat.
Citoplasma slab bazofilă.
Fibrocitul
conjunctive, mulatţesuturile
Localizat în toate pe fibre.
Formă alungită, puţine prelungiri
scurte.
Nucleu heterocromatic, ovalar sau
aplatizat (din profil).
Citoplasma slab acidofilă
Mastocitul
Localizat în ţesutul conjunctiv
perivascular, între fibrele musculare etc.
Nucleu oval, central, haterocromatic.
Citoplasma conţine granulaţii specifice
care NU se văd la HE.
Metode de evidenţiere pentru granulaţii:
AT (orto/metacromazie), AA, AAS,
PAS (inconstant+).
Miofibroblastul are formă asemănătoare cu fibroblastul de care nu poate fi deosebit în coloraţiile

morfologice. Se identifică imunohistochimic cu anticorpi antiactină muşchi neted.
Adipocitul alb (unilocular)

Formează ţesutul adipos alb şi se găseşte
izolat (în grupuri mici) în ţesutul
conjunctiv lax şi seroase.
Formă sferică sau poliedrică.
Nucleu heterocromatic, la periferia
celulei.
Citoplasma -inel acidofil fin la periferie.
Centrul celulei este ocupat de o picătur ă
lipidică cromofobă în coloraţii uzuale.
Adipocitul brun (multilocular)

Localizare: embrion, f ăt; la adult sunt
limitate la axilă, perirenal, regiunea
cervicală.
Formă poliedrică.
Nucleu rotund, dispus central sau uşor
excentric.
Citoplasma acidofilă, conţine numeroase
globule lipidice, de diferite dimensiuni,
cromofobe în colora iile morfologice.
Pericitul
Localizat în MB a capilarelor şi
venulelor postcapilare.
Formă stelată, cu prelungiri lungi.
Nucleu oval, uşor turtit.
Citoplasma acidofilă.
Eviden ţ
anticorpiere: imunohistochimic
antiactin cu
ă muşchi neted.
Macrofagul
Formă neregulată, cu prelungiri scurte,
sau rotund-ovalar.
Nucleu ovalar, heterocromatic, central
sau excentric.
Citoplasma
material slab acidofilă, poate conţine
fagocitat.
Caracterele morfologice ale macrofagelor variază în raport cu momentul funcţional (repaus sau
fagocitoză). Totalitatea macrofagelor formează sistemul monocitomacrofagic, care cuprinde: macrofagul
conjunctiv, osteoclastul, celulele cu praf din plămân, celula Kupfer din ficat, microglia din SNC
Celulele conjunctive mobile

Sunt celule migrate din sânge în ţesuturile conjunctive ca r ăspuns la stimuli specifici: monocitul,
limfocitul, plasmocitul, granulocitele.
Plasmocitul
Formă ovalar ă.
Nucleu ovalar, excentric, heterocromatic, cu
cromatina dispusă în blocuri triunghiulare
pe membrana nuclear ă.
Citoplasma bazofilă cu excepţia unei zone
perinucleare, unde este cromofobă.
FIBRELE
Sunt produsulCONJUNCTIVE
de secreţie al celulelor –NU AU NUCLEI.
Fibrele colagene
Localizare: în ţesuturile conjunctive, în
cantităţi, şi cu orientări variabile.
Morfologie: fibre groase, polifibrilare, lungi,
sinuoase, neramificate, neanastomozate,
organizate în fascicole de grosimi variabile
Evidenţiere: HE –roz; tricromă Gömöri –
verde, tricromă Masson –albastru, van Gieson
–roşu.
Fibrele de reticulină
Localizare: organe hematolimfoformatoare,
rinichi, ficat, plămâni, glande endocrine.
Morfologie: subţiri, monofibrilare, cu grosime
variabilă în lungul aceleiaşi fibre şi de la o
fibr ă la alta; sunt ramificate şi anastomozate,
formând reţele.
Evidenţiere: impregnare argentică –negru.
Granulocitele –neutrofil, acidofil şi bazofil-, limfocitul şi monocitul, vor fi studiate la capitolul “Sânge”

Fibrele elastice
Localizare: piele, ligamente, plămân, vase.
Morfologie: monofibrilare, sinuoase, cu
grosime variabilă de la o fibr ă la alta, dar
constantă în lungul aceleaşi fibre. Fibrele
se ramifică şi se anastomozează, formând
reţele sau lamele.
Evidenţiere: orceină: brun-vişiniu;
rezorcin-fuxină: roşu; aldehid-fuxină:
negru.
Lucrarea nr. 5.
Tipuri de ţesut conjunctiv. Ţesutul mezenchimal. Ţesutul conjunctiv lax. Ţesuturi conjunctive
dense dezordonate şi ordonate. Ţesutul adipos. Ţesutul conjunctiv reticular.
Coloraţii:
HE
Tricromă
Lucrarea nr. 5. TIPURI DE ŢESUT CONJUNCTIV

Ţesuturile conjunctive pot fi clasificate pe criterii funcţionale, după raportul dintre celule- fibre -şi
substanţa fundamentală, şi după gradul de organizare al celulelor şi al componentelor extracelulare.
 Ţesuturile conjunctive embrionare: ţesutul mezenchimal, ţesutul conjunctiv mucos.
 Ţesuturile conjunctive propriu zise: ţesutul conjunctiv lax, ţesutul conjunctiv dens (ordonat şi
dezordonat), ţesutul adipos (alb şi brun).
 Ţesuturile conjunctive specializate: cartilaginos, osos, sânge, ţesutul mieloid, limfoid, reticular
şi elastic.
Ţesutul mezenchimal
Criterii de recunoaştere: reţea
tridimensională de celule mezenchimale,
în ochiurile căreia se găseşte substanţă
fundamentală (SF) amorf ă slab bazofilă
sau cromofobă. Nu are fibre.
Localizare: embrion, între primordiile de
organe.
Ţesutul conjunctiv lax

Criterii de recunoaştere: dezordine celular-
fibrilar ă; prezintă toate tipurile de celule
fixe şi mobile, SF bogată şi rare fibre
colagene subţiri.
Localizare: derm papilar,
parenchimatoase, stroma organelor
lamina propria a
mucoasei organelor cavitare şi tubulare.
Ţesuturi conjunctive dense

Criterii de recunoaştere: varietatăţi de ţesut conjunctiv în care predomină fibrele de colagen, cu
puţine celule (fibroblaste, fibrocite) şi puţină SF.
În funcţie de aranjamentul fibrelor, se clasifică în: ţesut conjunctiv dens dezordonat şi ţesut
conjunctiv dens ordonat.
Ţesutul conjunctiv dens dezordonat

Criterii de recunoaştere: fascicule groase
de fibre colagene orientate în diferite
direcţii, puţine fibroblaste -cite, SF
redusă cantitativ.
Localizare: dermul reticular,
submucoasa organelor cavitare sau
tubulare, stroma unor organe
parenchimatoase.
Ţesutul conjunctiv dens ordonat

Criterii de recunoaştere: fibre dispuse
ordonat şi orientat pentru a forma
structuri fasciculare sau lamelare, puţine
celule aplatizate şi puţină SF.
Localizare: tendoane, ligamente, cornee.
Tendonul
Ţesut conjunctiv dens ordonat
fascicular şi ţesut conjunctiv lax
(endotenonium, peritenonium,
epitenonium).
În secţiune longitudinală: fascicole
paralele de fibre colagene groase, între
care se găsesc în SF redusă, tenocite
(fibrocite) aplatizate, grupate câte 2
(bigeminism).
Tendonul
În secţiune transversală: arii acidofile
omogene de formă rotundă sau
poligonală, între care se observă nucleii
hipercromi, de formă stelată, ai
tenocitelor.
Un grup deşifascicole, ă cu
tenocitele SF dintreîmpreun
ele, este separat de
fascicolele învecinate prin
endotenonium.
Ţesutul conjunctiv dens lamelar

Fibrele colagene sunt dispuse ordonat, în
lamele paralele sau concentrice.
Între lamele se găsesc puţine fibroblaste
aplatizate şi SF.
Localizare: teaca conjunctivă a nervului,
a foliculului pilos, capsula corpusculilor
senzitivi, stroma corneană.
Ţesutul adipos
Criterii de recunoaştere: ţesut conjunctiv
cu predominanţă de celule adipoase,
puţine celule mobile, puţine fibre, SF
redusă.
Ţesutul adipos alb
Aspect dantelat datorită predominanţei
de adipocite uniloculare. Între celule –
numeroase vase.
Localizare:
prin subcutanat
trabeculi –unde
conjunctivi este septat
în lobuli-, în
jurul unor organe –ochi, rinichi.
10

Ţesutul adipos brun
Ţesut adipos caracterizat prin
predominanţa de adipocite brune.
Este lobulat prin septuri conjunctive.
Între celule – numeroase vase sanguine
şi pot apare adipocite albe.
Localizare: axilar, cervical, perirenal.
Ţesutul reticular
Criterii de recunoa ştere: reţea
tridimensional ă celulo-fibrilar ă (celule
şi fibre reticulare), în ochiurile căreia
se găseşte o SF bogată.
Localizare: stroma organelor
hematolimfoformatoare (cu excepţia
timusului)
11
Lucrarea nr. 6.
Ţesuturi cartilaginoase: hialin, elastic, fibros. Ţesutul osos: tipuri de os, sisteme haversiene.
Coloraţii
HE
Tricromă
Orceină
Alizarină
Albastru Evans
12

Lucrarea nr. 6.
Ţesuturi cartilaginoase: hialin, elastic, fibros.
Ţesutul osos: tipuri de os, sisteme haversiene.

ŢESUTUL CARTILAGINOS
Varietate de ţesut conjunctiv specializat, alcătuit din celule specifice (condroblaste, condrocite) şi o
matrice extracelular ă.
Criterii generale de recunoa ştere: mase compacte de ţesut, în care, celulele specifice
(condrocitele) sunt dispuse izolat sau în grupuri izogene, în lacune s ă pate în matricea extracelular ă.
Componentele cartilajului: celule specifice (condroblaste, condrocite, condroclaste), matrice
extracelular ă, pericondru.
Clasificare: În funcţie de structura histologică: cartilaj hialin, elastic, fibros
Condroblastele
Formă lenticular ă sau ovalar ă, nucleu
mare, eucromatic, nucleolat, citoplasmă
slab bazofilă.
Localizare: la periferia cartilajului, par ţial
incluse în matricea cartilaginoasă.
Condrocitele
Formă ovalar ă sau angular ă, nucleu rotund,
hipercrom, excentric, citoplasmă slab
bazofilă sau acidofilă.
Localizare: fiecare celulă este cantonată
într-o lacună să pată în matrice, şi se dispun
izolat, sau în grupuri izogene.
Grupuri izogene: grupuri de condrocite cu

genitor comun.
În funcţie de dispoziţia celulelor, pot fi:
-axiale- celulele sunt dispuse de-a lungul
unui ax (cartilajul de cre ştere).
-coronare- celulele sunt dispuse de-a
lungul unor axe radiare (cartilaj hialin
matur).
13

Matricea extracelular ă
Compusă din fibre (colagene, elastice) şi
SF (glicoproteine şi proteoglicani).
Matricea este uşor acidofilă,
metacromatic ă şi alcianofilă.
Intensitatea cromatică este mai mare în
jurul ă) şi mai
slabă celulelor
în zonele(matricea teritorial
dintre celule (matrice
interteritorială).
Pericondrul
Delimiteaz ă cartilajul la periferie.
Are două zone:
-extern- ţesut conjunctiv dens dezordonat
-intern- pericondrul condrogen- conţine
numeroase condroblaste.
Din pericondru se pot desprinde canale
vasculare- canale cartilaginoase.
Cartilajul hialin
Criterii de recunoaştere: matrice amorf ă,
relativ bogată, în care se g ăsesc grupuri
izogene mari (3-5-7) de condrocite. La
periferie prezintă pericondru.
Localizare: schelet primitiv, cartilajele de
creştere, sept nazal, cartilaje laringiene
mari, inele traheale şi bronhice, cartilaje
costale, cartilajele articulare.
14
Cartilajul elastic
Criterii de recunoaştere: numeroase
condrocite relativ mari, aranjate în grupe
izogene mici; matrice redusă cantitativ,
bogat ă în fibre elastice care formează o
reţea dens ă pericelular ă. La periferie
prezintă pericondru.
Localizare: pavilionul urechii, tuba
auditivă, epiglota, cartilajele laringiene
mici.
Cartilajul fibros
Criterii de recunoaştere: insule de ţesut
cartilaginos (condrocite izolate sau în
grupuri izogene mici, matrice teritorială),
separate prin ţesut conjunctiv dens
dezordonat. Nu prezintă pericondru.
Localizare: disc intervertebral, simfiza
pubiană, articulaţia temporo-mandibular ă
şi sterno-clavicular ă, la inser ţia
tendoanelor mari de os.
ŢESUTUL OSOS
Varietate de ţesut conjunctiv specializat, alcătuit dintr-o matrice extracelular ă intens mineralizată şi
celule specifice, isolate în lacune să pate în matrice.
Criterii generale de recunoa ştere: matrice extracelular ă organizată în lamele, în/ între care, în
lacune izolate, se găsesc celulele specifice.
Componente: celule osoase (osteoprogenitoare, osteoblaste, osteocite, osteoclaste) şi matrice
extracelular ă organizată în lamele. Lamelele osoase împreună cu osteocitele aferente, formează
unit ăţile morfofuncţionale ale ţesutului osos.
Clasificare: după dispoziţia lamelelor osoase, se disting dou ă tipuri de ţesut osos: compact şi
spongios.
15
Ţesut osos compact

Criterii de recunoaştere: lamelele
osoase sunt fie paralele între ele şi
cu suprafeţele libere ale osului ( ţesut
osos circumferenţial), fie dispuse
concentric în jurul unui canal ( ţesut
osos haversian- osteon).
Osteoanele sunt unite prin lamele
arcuate necentrate de canale –
sisteme interstiţiale)
Localizare: compacta oaselor scurte
şi late, diafiza oaselor lungi.
Ţesut osos spongios (trabecular)

Criterii de recunoaştere: lamelele
osoase se întretaie formând trabeculi
de grosimi variabile, care
delimitează cavităţi pline cu măduvă
osoasă.
Localizare: formează zona centrală a
oaselor scurte şi late, şi epifizele
oaselor lungi.
16
Lucrarea nr.7.
Celulele osoase. Osul ca organ. Osificarea endomembranoasă şi endocondrală. Creşterea oaselor în
lungime.
Coloraţii:
HE
Tricromă
17
Lucrarea nr. 7. Celulele osoase. Osul ca organ. Osificarea

endomembranoasă şi endocondrală. Creşterea oaselor în lungime.
Celulele ţesutului osos

- Osteoprogenitoare: sunt localizate pe suprafe ţele
osoase. Au formă ovoidală sau aplatizată, nucleu
eucromatic, nucleolat, citoplasmă bazofilă.
- Osteoblastele: sunt dispuse în strat continuu pe
suprafaţa matricei osoase. Au formă poliedrică sau
cuboidală, nucleu eucromatic, nucleolat, citoplasmă
intens bazofilă.
- Osteocitele: celule cu prelungiri, nucleu rotund sau
ovalar f ăr ă nucleol, citoplasma slab bazofilă sau
acidofilă. Corpul celular este cantonat în lacune
matriceale, iar prelungirile- în canaliculi osoşi care
comunică cu canaliculii lacunelor învecinate.
- Osteoclastele: sunt localizate pe suprafaţa lamelelor
osoase, în depresiuni lacunare. Sunt celule gigante,
multinucleate (10- 60 nuclei) şi au citoplasmă acidofilă.
Osul ca organ
-Periostul: ţesut conjunctiv dens dezordonat, cu o zonă
internă bogat celular ă (celule osteoprogenitoare,
osteoblaste). ţelorăarticulare.
Acoper
excepţia suprafe suprafaţa externă a oaselor, cu
-Ţesut osos compact circumferenţial (compacta
externă şi internă)
-Ţesut osos compact haversian (diafiza oaselor lungi).
Canalele Havers, paralele între ele şi cu axul lung al
osului, sunt interconectate şi comunică cu periostul şi
cu canalul medular central, prin canale oblice,
neînconjurate de lamele osoase.
--Endost- ţesut conjunctiv bogat în celule
osteoprogenitoare, care tapetează toate cavităţile
osoase.
-În centrul diafizei oaselor lungi- canal medular
central, iar în centrul oaselor scurte şi late- ţesut osos
spongios.
18
Osteogeneza
-Procesul de formare şi diferenţiere a ţesutului osos din
ţesut mezenchimal (osificare intramembranoasă) sau
cartilaginos (osificare endocondrală).
Osificarea intramembranoasă (oasele cutiei craniene,
maxilă). Etape:
- apariţia de nuclee de condensare celular ă în ţesutul
mezenchimal.
- diferenţierea celulelor mezenchimale în celule
osteoprogenitoare → osteoblaste care sintetizează
matrice preosoasă (spiculi). Pe măsur ă ce matricea se
acumulează, celulele r ămase incluse în matrice se
transformă în osteocite.
- unirea spiculilor cu formarea de trabeculi pe suprafaţa
cărora se dispun osteoblastele
- mezenchimul restant – de la periferie- se transformă în
periost.
Osificare endocondrală (oase lungi şi scurte)

Se realizează pe modelul de cartilaj hialin al viitorului
os.
Etape:
- formarea modelului de cartilaj hialin
-formarea (prin osificare intramembranoasă) a osului
periostal. Pericondrul se transformă în periost.
- degenerarea condrocitelor şi calcificarea matricei
cartilaginoase în centrul diafizei.
- invadarea cartilajului calcificat de c ătre un mugure
osteogenic (ţesut conjunctiv tânăr cu celule
osteoprogenitoare) şi apariţia centrului de osificare
primar (diafizar).
- celulele osteoprogenitoare→osteoblaste care
sintetizează matrice preosoasă, cu apariţia primelor
trabecule de os primar.
- ţesutul osos din centrul diafizei este rezorbit de
osteoclaste: apare canalul medular.
- formarea centrelor secundare –epifizare- de osificare.
- ţesutul cartilaginos r ămâne cantonat la joncţiunea
diafizo- epifizar ă (cartilajul de creştere) şi pe suprafeţele
articulare.
19
Creşterea oaselor în lungime

Se realizează pe seama cartilajului de creştere
metafizar, în care se disting, dinspre epifiz ă spre
diafiză, următoarele zone:
- zona cartilajului de rezervă – cartilaj hialin;
- zona cartzilajului hiperplazic – grupe izogene
axiale mari, paralele între ele şi cu axul lung al
diafizei;
- zona cartilajului hipertrofic – condrocite
hipertrofiate, matrice redusă la septe fine
intercelulare;
- zona cartilajului degenerat – condrocitele
degenerate lasă lacune goale; calcificarea septurilor
matriceale;
- frontul de înaintare vascular ă;
- zona de osificare – formarea osului imatur;
- zona ţ esutului osos matur .
20
Ţesuturile musculare. Ţesutul muscular striat scheletal. Placa motorie. Ţesutul muscular
striat cardiac. Ţesutul nodal. Ţesutul muscular neted.

Coloraţii:
HE
Heidenheim
Tricromă
Impregnare argentică pentru placa motorie
Anti-actină
Anti-desmină
1
ŢESUTURILE MUSCULARE
Definiţie. Ţesuturi caracterizate prin prezenţa de celule specializate pentru funcţia de

contracţie, responsabile de mişcările corpului, de menţinerea poziţiei acestuia, precum şi
de modificările de formă şi de mărime ale unor organe. Marker-ul imunohistochimic este
desmina.
Clasificare morfologică:
o Ţesut muscular striat:
o caracterizat prin prezenţa striaţiilor transversale în citoplasma celulelor.
o se subclasifică, după localizare, în:
ţesut muscular striat scheletal - asociat scheletului;

ţesut muscular striat visceral – limbă, esofag, faringe;


ţesut muscular striat cardiac - cord şi la baza vaselor mari.


o
Ţesut muscular neted:
o caracterizat prin absenţa striaţiilor transversale (cu prezenta striaţiilor
longitudinale);
o formează tunica muscular ă a organelor cavitare.
Celulele musculare striate scheletale, secţiune

longitudinală:
• sinciţiu morfologic multinucleat;
• formă: coloană cilindrică;
• sarcolemă, dublată la exterior de o lamin ă
bazală cu fibre de reticulină şi celule satelite;
• nuclei multipli: ovalari, heterocromatici,
dispuşi imediat sub sarcolemă;
• sarcoplasma acidofilă, cu striaţii transversale,
determinate de dispoziţia ordonată a
miofibrilelor în sarcomere.
Celulele musculare striate scheletale, secţiune

transversală:
 arii poligonale, acidofile, cu aspect punctat
datorită miofibrilelor;
 nuclei multipli, heterocromatici, rotunzi, sub
sarcolemă.
2
Muşchiul striat scheletal are:

o o componenta muscular ă;
o o componenta conjunctiv ă:
o
endomisium - ţesut conjunctiv lax,
bogat în fibre de reticulină dispuse în
jurul fiecărei fibre musculare;
o perimisium - ţesut conjunctiv lax, ce
înconjoar ă fasciculele de fibre
musculare;
o epimisium - ţesut conjunctiv dens,
dispus la exterior, peste care se
suprapune fascia sau aponevroza.
Ţesutul muscular striat cardiac :

Celulele musculare striate cardiace, secţiune
longitudinală:
 formă de coloană ramificată;
 1 - 2 nuclei dispuşi central, ovalari,

eucromatici;
 sarcoplasmă acidofilă, cu striaţii
transversale;
 Celulele sunt solidarizate între ele prin
discuri intercalare (ansamblu de joncţiuni strânse

şi comunicante care permit musculaturii să se
contracte sincron, devenind un sinci ţiu
funcţional).
3
Celulele musculare striate cardiace, secţiune

transversală:
arii acidofile, de formă neregulată, de

mărimi diferite, cu aspect punctat;


2 nuclei situa ţi central, doar în ariile
1 – mari.
acidofile
Ţesutul muscular neted:

Celulele musculare netede, secţiune
longitudinală:
 au formă de fus;
 un singur nucleu, situat central, form ă
de bastonaş;

striaţ ii transversale;
citoplasma acidofilă omogenă, f ăr ă
particularitate structurală: dispoziţia

alternativă a nucleilor;
diagnostic diferenţial cu tendonul

(nuclei bigeminaţi la tendon).
4
Celulele musculare netede, secţiune

transversală:
arii rotunde, acidofile, omogene, de

mărimi diferite;
nucleu rotund, central, în ariile mari.

5
Lucrarea nr. 9
Ţesutul nervos.
Coloraţii:
HE

tricromă Masson

impregnare argentică

enolaza neuronal specifică


GFAP

proteina S100

 Preparate de examinat:
 Neuroni:
- unipolari
- bipolari
- multipolari
 Astrocite protoplasmatice

Oligodendrocit
 Microglia
 celula Schwann
 celule satelite
Ţesutul nervos
1.Celulele sistemului nervos

1.1.Neuroni
1.2.Glii
1.3.Celule de susţinere
2. Neuropil
3. Organizarea generală
2.1. Substanţa cenuşie
2.2. Substanţa albă
1. Celule sistemului nervos
1.1. Neuronii-celulele nervoase, prezintă corp (pericarion) şi

prelungiri neuronale (multiple-dendrite, unică-axon)
Criterii microscopice de recunoa ştere:

- corp de forme diferite: rotund-neuroni unipolari (1),
fusiform, alungit - neuroni bipolari (2), piramidal (3) sau stelat (4) -
neuroni multipolari, aspect piriform (neuroni Purkinje) (5)
- nucleu mare, veziculos, central, cu nucleol proeminent.
- prezen ţ a corpilor Nissl ca şi formaţiuni poligonale sau

neregulate, bazofile în coloraţia HE (stînga), metacromatic cu
albastru de toluidină (dreapta) şi violet intens în coloraţia cu
cresyl violet
- +/- pigment lipofuscinic

- dendritele: prelungiri ramificate ale neuronului (HE-stînga,
impregnare argentică-dreapta)
- prelungirea unică, axonul, reprezintă fibra nervoasă şi

poate fi mielinizat sau nemielinizat.
Axon mielinizat sec ţ iune longitudinal ă: neurit (asterix), teaca
de mielină (săgeată galbenă), celula Schwann (triunghi), nod
Ranvier (săgeată albastr ă), coloraţie HE
- Axon mielinizat sec ţ iune transversal ă
Neurit punctiform
Halou clar
Inel acidofil-Celula Schwann
- Eviden ţ iere teaca de mielină (longitudinal şi transversal),

tetraoxid de osmiu
1.2. Gliile :astrocite, oligodendrocit, microglie
Astrocite : corp mic, prelungiri

numeroase, arborizate, în contact
direct cu vasele sanguine
Oligodendrocite, celule mici, cu

prelungiri butonate, nucleu situat la
distanţă de axonul pe care-l
mielinizeaz ă
Microglie. Corp alungit, procese gliale

care pornesc din capetele efilate ale
corpului celular, arborizaţii scurte.
Impregnare del Rio Hortega
1.3. Celulele de susţinere: celule Schwann, celule satelite
2. Neuropil
Por ţiune din substanţa cenuşie, dispusă între corpii neuronali, constituite din termina ţii
axonice, dendritice şi procesele celulelor gliale.
Lucrarea nr. 10
Sistemul nervos central. Sistemul nervos periferic
Coloraţii:
HE

Tricromă


NFAP

tetraoxid de osmiu

enolaza neuronal specifică



proteina S100
Preparate:
Creier

Cerebel

Măduva spinării

Ganglion spinal

Ganglion nervos autonom


Nerv periferic secţiune transversală


Nerv periferic secţiune longitudinală


Terminaţii nervoase libere



receptori senzitivi: corpusculi Meissner, corpusculi Vater Pacini
1
Sistemul nervos central. Organizare generală

Creier
 Cerebel
 Măduva spinării
 Învelişurile sistemului nervos central
Organele sistemului nervos central sunt organe pline, încapsulate, organizate sub formă de
substanţă albă şi substanţă cenuşie
Substanţa albă are în structura sa:

 segmentul de conducere, mielinizat
al axonilor neuronilor motori

celule gliale-oligodendroglii
 vase capilare
Substanţa cenuşie are în structura sa:
 corpul neuronilor
 dendritele şi segmentul iniţial al
 axonilor neuronilor motori
 toate componentele inerneuronilor
 celule gliale-astrocite
 vase sanguine
La coloraţia HE:acidofilă datorită corpilor
neuronali pe care îi conţine.
2
Creierul (Encefalul)
Este un organ plin, alcătuit din:

 Capsulă reprezentată de meninge.

Substanţă cenuşie situată la periferie-cortex cerebral.
 Substanţă albă situată central, care conţine nucleii cerebrali (aglomer ări de neuroni ce
îndeplinesc aceeaşi funcţie)
 Cortexul cerebral este alcătuit din 6 straturi, f ără delimitare netă între ele.
1.molecular: sub pia mater, conţine
fibre amielinice, neuroni orinzontali Cajal

2. granular extern: neuroni piramidali
mici, neuroni stelaţi
3. piramidal extern: neuroni piramidali
mici şi mijlocii
4. granular intern: neuroni stelaţi mici
5. piramidal intern: este stratul marilor
neuroni piramidali (neuronul caracteristic
pentru creier), numiţi şi celule Betz
6. stratul polimorf: interneuroni
Printre neuroni, în cele şase straturi,
se găsesc şi celule gliale.
3
Cerebelul
Este un organ plin alcătuit din:

Capsulă reprezentată de meninge.
Substanţa cenuşie este situată la
periferie-cortex cerebelos.
Substanţa albă este situată central;
conţine nucleii cerebeloşi.
Cortexul cerebelos este format din 3

straturi, net delimitate unul de altul
1.stratul molecular: bogat în fibre
nervoase şi sărac în neuroni
2.stratul neuronilor Purkinje - neuronul
caracteristic pentru cerebel- ai căror
pericarioni sunt dispuşi pe un singur rând,
dendritele se ramifică în stratul molecular,
iar axonul trece prin stratul granular în
substanţa albă
3.stratul neuronilor granulari: conţine
cei mai mici neuroni din organism
4
Măduva spinarii
Este un organ plin alcătuit din:

Capsula este reprezentată de meninge.
Substanţa albă este situată la periferie,
conţine axoni mielinizaţi organizaţi in
tracturi.
Substanţa cenuşie este situată central,
are formă de fluture sau “H” ; prezintă
două coarne anterioare în care se găsesc
neuroni stela ţ i multipolari (neuronul
caracteristic pentru măduva spinării), două

coarne posterioare şi două coarne laterale.
În mijlocul substanţei cenuşii se găseşte
canalul ependimar, tapetat de celule
ependimare de formă columnar ă dispuse
pe un singur rând.
Canalul ependimar este delimitat de

epiteliul ependimar.
Celulele ependimare sunt de formă
columnar ă cu dispoziţie în palisadă.
5
Sistem nervos periferic. Ganglion spinal

• Organ plin, încapsulat.

•• Capsula
Componentade ţesut conjunctiv
nervoas dens dezordonat
ă: organizare zonală
1. Por ţiune periferică: corpi neuroni unipolari
2. Por ţiune centrală: fibre nervoase: alternantă de structuri liniare, acidofile (neuriti) şi
cromofobe (teaca de mielină) în HE
3. Celule satelite: strat continuu în jurul corpilor neuronali.
1.
2.
3.
Ganglion nervos autonom
 Structur ă neîncapsulată
 În peretele organelor cavitare şi tubulare
 Neuroni multipolari
 Prelungiri dispuse în toate direcţiile
 Celule satelite rare, strat discontinuu în jurul
neuronilor multipolari
6
Criterii microscopice GANGLION NERVOS SPINAL GANGLION NERVOS

AUTONOM
CAPSULA CONJUNCTIVĂ prezentă absentă
DEFINITĂ
TIP DENEURONALI
CORPI NEURONI grupaunipolari
ţi la periferie multipolari
f ără o organizare ordonată, dispuşi
printre fibrele musculare ale
organelor tubulare şi cavitare
PRELUNGIRI NEURONALE Distribuite grupat în centrul Organizare dezordonată, printre
ganglionului corpii neuronali
CELULE SATELITE Numeroase , în strat continuu în Rare, strat discontinuu în jurul
jurul corpilor neuronali globuloşi corpilor neuronali multipolari

Nervul periferic
a. Fibra nervoasă(cadran galben) b. Nerv periferic(săgeată albastr ă)
 Neurit
 Celule Schwann Învelişuri conjunctive

 +/-Teaca de mielină Fascicule de fibre nervoase


3.1.
Componentele conjunctive al nervului periferic
 Endonerv(1): ţesut conjunctiv lax în jurul fiec ărei fibre nervoase
 Perinerv(2): ţesut conjunctiv dens ordonat de tip fibrolamelar care delimitează un fascicul
de fibre nervoase
 Epinerv(3):ţesut conjunctiv dens dezordonat bogat vascularizat
7
Nervul periferic-secţiune transversală
Ob.4: fascicule (F) de fibre nervoase observate

ca arii acidofile ş
solidarizate de edelimitate
inerv E de perinerv (P) i
Ob.x200.HE. Detaliu de la nivelul unui fascicul de

fibre nervoase mielinice: structuri repetitive (fibre
nervoase). Microscopic, fiecare fibr ă nervoasă este
constituită dintr-o arie punctiformă acidofilă (neurit)
înconjurată de un halou clar (teaca de mielină) şi
delimitată de un inel subţire de asemenea acidofil
(membrana celulei Schwann).
Ob 40. Acid osmic.Evidenţierea tecilor de

mielină seţionate transversal, ca structuri
inelare repetitive, de culoare neagr ă
8
Nerv periferic secţiune longitudinală

Aspect fibrilar, palid colorat cu metoda HE datorit ă dizolvării mielinei; între tecile de mielină ale

fibrelor nervoase vecine- celule Schwann (stînga). Teaca de mielină, secţiune longitudinală,
eviden iată cu acid osmic drea ta
Terminaţii nervoase libere
Terminaţii nervoase libere din

piele, impregnare argentică, ob.x
200. Structuri liniare de culoare
neagr ă pe fond brun cu traiect
sinuos.
Corpuscul Meissner
9

Structur ă senzorială cu două componente: conjunctivă dispusă la periferie, acidofilă, cu aspect
spiralat(stînga) şi componentă nervoasă, evidenţiată prin impregnare argentică(dreapta).
Corpuscul Vater Pacini
Terminaţii nervoase încapsulate. Ţesut conjunctiv fibrolamelar dispus concentric (HE, stînga,
tricromă, dreapta), în jurul unei termina ţii nervoase evidenţiată prin impregnare argentică în
centrul structurii conjunctive cu aspect punctiform, culoare neagr ă (jos)
10
Sângele. Efectuarea frotiului sangvin. Recunoaşterea elementelor figurate sangvine.

Formula leucocitar ă.
Coloraţii:
May – Grünwald - Giemsa
1
SÂNGELE
Definiţie: Este o varietate de ţesut conjunctiv fluid, format din plasmă şi elemente
figurate: eritrocite (hematii, globule roşii), leucocite (globule albe) şi trombocite
(plachetele sanguine). Se studiază pe frotiuri colorate cu diferite metode, cea mai
utilizată fiind coloraţia May-Grünwald Giemsa (MGG).
Tehnica executării frotiului

Principiu : o picătur ă de sânge capilar se
întinde în strat subţire pe o lamă, aşa încât
elementele figurate să nu fie suprapuse.
Etalarea frotiului se face cu o lamă şlefuită, cu

colţul rupt, păstrând un unghi de înclinaţie de
45 grade.
Imediat după întindere, frotiul se usuc ă prin

agitare cu scopul primei fix ări şi apoi se
colorează.
Timpii tehnicii de colorare MGG: Rezultate:

1. Se prepar ă soluţia de lucru Giemsa prin Frotiul corect colorat trebuie s ă aibă culoarea roz-
diluarea picături
cm³ de apaă3distilat ă. de colorant cu 2  sau
violet roşu-violet.
Nucleii apar coloraţi în violet de intensităţi
2. Fixarea: se acoper ă frotiul cu 20-25 de variabile, în funcţie de raportul între
picături de soluţie May- Gruenwald, se eucromatină/ heterocromatină.
lasă 2 - 3 minute, timp în care are loc  Nucleolii sunt coloraţi în albastru deschis.
fixarea chimică.  Citoplasma :
3. Colorarea se face în 2 timpi: o acidofilă se evidenţiază în roz, roşu sau
 peste soluţia M-G se adaug ă 20-25 de căr ămiziu, prin colorare cu eozină;
picături de apă tamponată, obţinând o bazofilă apare în nuanţe de albastru, , prin
colorantul în stare nativă, care se lasă colorare cu albastru de metilen;
să acţioneze 2 minute.  Granulaţiile:
 Amestecul colorant se îndepărtează o neutrofile sunt colorate în violet, cu eozinatu
f ăr ă a spăla lama, după care aceasta se de albastru de metilen (colorant neutru);
acoper ă cu soluţia Giemsa diluată care o acidofile (eozinofile) apar în ro şu căr ămiziu;
se lasă să acţioneze 25-30 minute. o bazofile sunt colorate în albastru, sau în
4. Frotiul se spală cu un jet puternic de apă violet (metacromatic) cu albastru de metilen;
de robinet, se usucă şi se examinează la o azurofile, se colorează în violet purpuriu cu
microscop, cu obiectiv imersie. azur II, din compozitia colorantului Giemsa.
2

Criteriile de recunoaştere ale elementelor figurate prezente pe frotiu:
ERITROCITELE (hematiile)

 Form ă: disc
Diametru biconcav,
mediu fiindăconsiderate
(rotund
de 7µm, pe frotiu);
etalon pentru estimarea dimensiunii
celorlalte elemente figurate;
 Sunt anucleate;
 Citoplasma lor este omogenă şi se
colorează în roşu-căr ămiziu (cu eozină),
datorită conţinutului în hemoglobină;
 Prezintă o zonă centrală, palid colorată care
ocupă 1/3 din diametru.
 Număr: 4,5-5 milioane/mm³la bărbaţi
4-4,5 milioane/mm³la femei
RETICULOCITELE
 Sunt hematii tinere, prezente în
circulaţie în propor ţie de 0,5-1,5%.
 Prezintă în citoplasmă: ribozomi,
resturi de ARN, care se evidenţiază cu

albastru-briliant cresyl, sub forma unei
reţele de filamente şi granule, colorate
în albastru.
3
LEUCOCITELE (globulele albe)

 Se recunosc uşor după morfologia nucleului
şi după dimensiuni, diametru 10-21µm, adică
de 2 -3 ori mai mari decât hematiile,
 Conţin în citoplasmă două tipuri de
granulaţii: specifice şi nespecifice.
Clasificarea leucocitelor se face dup ă prezenţa
 ţGranulocite: neutrofile, bazofile, eozinofile

granula iilor specifice, în:
 Agranulocite: monocite şi limfocite
Legendă: 1.granulocit neutrofil,
Număr: 4000-8000 /mm³ 2. granulocit acidofil, 3. granulocit
bazofil, 4. limfocit mic, 5, 6. monocite

o GRANULOCITUL NEUTROFIL
 Formă sferică, (rotundă pe frotiu),

Mărime: de 2 ori cât o hematie,
 Nucleu segmentat format din 3-5 lobi uni ţi
între ei prin filamente de cromatină,
 Citoplasmă abundentă, acidofilă, care
conţine 2 tipuri de granulaţii:
o neutrofile-specifice: violete, mici,
pulverulente, numeroase,
o azurofile-nespecifice, reduse
numeric.
1-3% din granulocitele neutrofile pot prezenta

nuclei nesegmentaţi: în formă de potcoavă
(metamielocite) sau majusculă I, S, Z
(stabkernige) şi reprezintă forme imature.
4
GRANULOCITUL ACIDOFIL sau

EOZINOFILUL
 Mărime: de 2 ori cât o hematie,

 Nucleu format din 2 lobi uniţi între ei,
 Citoplasmă: acidofilă, care conţine
granulaţii specifice: acidofile,
(eozinofile), mari, rotunde, egale ca
formă, mărime şi distribuţie în
citoplasmă.
GRANULOCITUL BAZOFIL
 Mărime: de 2 ori cât o hematie,
 Nucleu indentat, nesegmentat,
 Citoplasmă: acidofilă care conţine
numeroase granulaţii specifice,
bazofile: orto şi metacromatice, inegale
ca formăănucleul
acoper , mărimeşi-lşi fac
r ăspândire,
greu de care
examinat.
5
LIMFOCITUL MIC
 Mărime: cât o hematie, având un
diametru 6-8µ,

 Nucleu: mare,
Citoplasm sferic,
ă: bazofilă, heterocromatic,
redusă cantitativ,
sub forma unui lizereu fin, perinuclear.
Prin activare, se transformă în limfocit
mijlociu sau mare.
MONOCITUL
 Formă sferică, ovalar ă sau neregulată,
 Mărime: este cel mai mare dintre
leucocite (15-21µm), fiind de
aproximativ de 3 ori mai mare decât o
hematie,
 Nucleul: excentric, are forme diferite
(reniform, oval, trapezoid), iar
cromatina este dispusă în lamele sau
blocuri mari,
 Citoplasma bazofilă este abundentă, de
culoare albastr ă-cenuşie şi conţine
poate conţine granulaţii azurofile
lizozomi .
FORMULA LEUCOCITAR Ă
 Reprezintă raportarea procentuală a leucocitelor,
obţinută după numărarea pe frotiu a cel puţin 300 de
leucocite consecutive;
Valori normale:

Granulocite neutrofile segmentate 55-65%
 Granulocite neutrofile nesegmentate 1-3%
 Granulocite eozinofile 2-4%
 Granulocite bazofile 0-1%
 Limfocite 25-35%
 Monocite 5-8%
6
TROMBOCITELE
 Sunt fragmente citoplasmatice;
 Au formă de disc lenticular, cu
o o zonă periferică omogenă, palid
colorată, numită hialomer, care conţine
microtubuli şi microfilamente,
o o zonă centrală, întunecată, numită
granulomer, formată din: lizozomi,
peroxizomi, granule alfa, corpi denşi şi
mitocondrii;
 Nu au nucleu
Număr: 150.000-300.000 /mm³
7
Lucrare practică numărul 12

Hematopoeza. Ţesutul mieloid. Măduva hematogenă
Coloraţii:
May Grunwald Giemsa

Hematoxilină eozină

Hematopoeza
Definiţie: procesul de formare al elementelor figurate sanguine.


La adult, toate elementele figurate sanguine se formează numai în măduva


hematogenă.
Metode de studiu: frotiul efectuat prin punc ţie aspirativă din stern sau creasta iliacă.

Medulograma reprezintă raportarea procentuală a precursorilor elementelor


figurate sanguine.
Toate elementele figurate derivă din celula stem pluripotentă.

Hematopoeza la adult cuprinde: eritropoeză, granulocitopoeză, trombocitopoeză,


limfocitopoeză, plasmocitopoeză, monocitopoeză.
Eritropoeza
Reprezintă formarea eritrocitelor, se desf ăşoar ă în măduva hematogenă


Filiaţie: stem – unităţi formatoare de colonii eritrocitare – proeritroblast – eritroblast bazofil


– eritroblast policromatofil – eritroblast acidofil – reticulocit - eritrocit

Prima celulă care se identifică morfologic: proeritroblastul

Caracterele morfologice ale seriei eritrocitare:

Unitatea formatoare de colonii eritrocitar ă nu se poate diferenţia în microscopia optică de celulele
stem.
Proeritroblastul
 Formă rotundă, ovalar ă
 Citoplasmă bazofilă, cu halou perinuclear
cromofob
 Nucleul rotund eucromatic cu
nucleoli distincţi
 Raportul N/C este supraunitar
Eritroblastul bazofil
 Formă rotundă
 Citoplasma intens bazofilă, omogenă

 Nucleu heterocromatic
Raportul N/C este supraunitar
Eritroblastul policromatofil
 Formă rotundă
 Citoplasma cu zone de acidofilie
şi bazofilie
 Nuleu mic cu cromatina dispusă
în blocuri mari
 Raportul N/C este subunitar
Eritroblastul acidofil
 Formă rotundă
 Citoplasmă acidofilă
 Nucleu mic, picnotic, uneori fragmentat
Reticulocitul este o celulă anucleată, rotundă, citoplasma conţine resturi de ARN, care

se evidenţiază cu albastru cresyl.
Eritrocitul (hematia) este elementul matur al seriei eritocitare.
Trombocitopoeza
 Filiaţie: stem – unităţi formatoare de colonii trombocitare - megacarioblast propriu-zis -
megacatioblast bazofil - megacarioblast granular - megacariocit trombocitogen - megacarocit
netrombocitogen

Prima celulă care se identifică morfologic: megacarioblastul
Caracterele morfologice ale seriei trombocitare:
Unitatea formatoare de colonii trombocitare nu se poate diferenţia în microscopia
optică de celulele stem.
Megakarioblastul propriu-zis este cea mai mică celulă din serie, cu citoplasmă
bazofilă, nucleu mare, ovalar, se divide prin amitoză.
Megakarioblastul bazofil are citoplasmă bazofilă, f ăr ă granulaţii, iar nucleul este mare,
polilobat.
Megakarioblast granular
Dimensiuni mari

Formă rotundă

Citoplasmă slab bazofilă, cu granule



Nucleu
azurofile concetrate perinuclear.
mare, cu contur neregulat
Megakariocit trombocitogen
Citoplasmă acidofilă, numeroase


granulaţmare,
Nucleu ii azurofile periferic
lobulat, cromatină
densă, f ăr ă nucleol
 Prezintă prelungiri citoplasmatice
care reprezintă situsul de eliberare
pentru trombocite
Megakariocitul netrombocitogen are citoplasmă omogen acidofilă, f ăr ă granulaţii

azurofile.
Granulocitopoeza
 Este procesul de formare al granulocitelor
 Filiaţie: stem – unităţi formatoare de colonii granulocitare – mieloblast – promielocit
- mielocit (neutrofil, eozinofil, bazofil) - metamielocit (neutrofil, eozinofil) - granulocit nesegmentat
(neutrofil, eozinofil) - granulocit matur (neutrofil, eozinofil, bazofil)
 Prima celulă care se identifică morfologic: mieloblastul
Caracterele morfologice ale seriei granulocitare:
Unitatea formatoare de colonii granulocitar ă nu se poate diferenţia în microscopia optică

de celulele stem.
Mieloblastul
Formă rotundă

Citoplasmă bazofilă cu

puţine granulaţii azurofile

Nucleu mare eucromatic cu nucleoli

Promielocitul
 Formă rotunda sau ovalar ă
 Citoplasmă slab bazofilă cu
numeroase granulaţii azurofile

Nucleu mare eucromatic cu nucleoli
Mielocitul
Formă rotundă sau ovalar ă

Citoplasmă acidofilă cu numeroase granulaţii nediferenţiate (azurofile) şi


diferenţiate (neutrofile, acidofile şi bazofile)

Nucleul este rotund sau ovalar heterocromatic

Raportul N/C este egal cu unu


Mielocitul neutrofil
Citoplasma este acidofilă cu numeroase
granulaţii diferenţiate neutrofile.
Metamielocitul
 Formă rotundă sau ovalar ă
 Citoplasmă acidofilă cu granulaţii
diferenţiate neutrofile şi acidofile
 Nucleul este nesegmentat, reniform sau în
potcoavă, heterocromatic
Granulocitele nesegmentate
 Formă rotundă
 Citoplasmă acidofilă cu granulaţii
specifice neutrofile, eozinofile sau bazofile
 Nucleu “în potcoavă” sau “S”, cu tendinţă
la segmentare
Limfocitopoeza
 Procesul de formare a limfocitelor
 Se desf ăşoar ă în timus (limfocitul T) şi măduva hematogenă (limfocitul B)
 Filiaţia: stem - unităţi formatoare de colonii limfocitare - limfoblast - prolimfocit - limfocit
 Prima celulă care se identifică morfologic: limfoblastul
Caracterele morfologice ale seriei limfocitare:
Unitatea formatoare de colonii limfocitar ă nu se poate diferenţia în microscopia optică de
celulele stem.
Limfoblastul
 Citoplasmă slab bazofilă, omogenă
 Nucleu rotund sau ovalar cu nucleoli
Prolimfocitul
 Formă rotundă
 Citoplasmă bazofilă cu

granulaţheterocromatic,
Nucleu ii azurofile cu un singur
nucleol
Plasmocitopoeza
 Se formează din limfocitul B sub influenţa limfocitului T helper
 Filiaţie: limfocit B - plasmoblast - plasmocit
Caracterele morfologice ale seriei plasmocitare:
Plasmoblastul
 Citoplasmă bazofilă
 Nucleul excentric cu cromatină
reticular ă şi nucleoli

Monocitopoeza
 Origine: celulă progenitoare medular ă, comună cu cea pentru linia granulocitar ă
 Filiaţie: stem - unităţi formatoare de colonii monocitare – monoblast – promonocit - monocit

Prima celulă care se identifică morfologic: monoblastul
Caracterele morfologice ale seriei monocitare:
Unitatea formatoare de colonii monocitar ă nu se poate diferenţia în microscopia optică de
celulele stem.
Monoblastul
Formă rotundă

Citoplasma slab bazofilă, cu puţine



granulaţrorund,
Nucleu ii azurofile
eucromatic cu nucleoli

Promonocit
 Talie mare
 Formă rotundă


Nucleu
C itoplasmă bazofilă
cu aspect neregulat
Ţesutul mieloid
 Este format din celule aflate în diferite stadii de diferenţiere ale seriilor eritrocitare, leucocitare şi
trombocitare.
 Are un aspect punctat, polimorf, policrom pe secţiunile histologice.
 Conţine megacariocite, celule marker pentru măduva hematogenă.
Megacariocitele
Sunt celule mari

Nucleul este înmugurit


Citoplasmă acidofilă, granular ă,


prin fragmentarea căreia se formează

trombocitele
Măduva hematogenă
 Este singurul organ care produce toate elementele figurate în viaţa postnatală.
 Se localizează în cavităţile oaselor late şi lungi.

Histologic se descrie ca un organ plin care prezintă un schelet de susţinere şi parenchim.
Scheletul de sus ţ inere:
 Capsulă: endost, dublat de ţesut osos
 Trabeculi osoşi acoperiţi de endost; nu
delimitează lobi
 Stromă: ţesut reticular
Parenchimul : ţesut mieloid cu megacariocite,
capilare sinusoide cu lumen larg; nu se
organizează sub formă de corticală şi medular ă.
Lucrarea practică nr. 13

Ţesutul limfoid. Forme de organizare
Organele limfopoetice. Timus. Splină. Ganglionii limfatici. Amigdalele.
Ţesutul limfoid asociat mucoaselor
Coloraţii:
HE
Tricromă
Antigen comun leucocitar
1
Ţesutul limfoid. Forme de organizare

Ţesutul limfoid este un ţesut conjunctiv specializat care formează parenchimul organelor
limfopoetice. Histologic se recunoaşte după aspectul punctat monomorf, monocrom. Prezintă trei forme
de organizare: foliculii limfoizi, cordoanele limfoide, infiltrate limfoide difuze.
Foliculul limfoid
 Primar: mic, omogen, apare în perioada prenatală
 Secundar: mare, cu zonă centrală mai palid colorată - centru germinativ - şi zonă
periferică (“manta”) mai intens colorată
 Format predominant din limfocite B
 Localizare: ganglioni limfatici, splină, amigdale, ţesut limfoid asociat mucoaselor
Cordonul limfoid
 Este format din limfocite dispuse
în cordoane simple sau ramificate
 Format predominant din
limfocite T
 Localizare: zona medular ă a
ganglionului limfatic şi tecile
periarteriolare ale splinei
2

Infiltratul limfoid difuz
 Este format din aglomer ări
masive de limfocite, f ăr ă
aranjament particular

Leagă foliculii limfoizi între ei
 Conţine limfocite B şi T în
propor ţii aproximativ egale
 Localizare: ţesutul limfoid
asociat mucoaselor, joncţiunea
corticomedular ă a ganglionului
limfatic, amigdală
Organele limfopoetice: timus, splină, ganglionii limfatici, amigdalele, ţesut limfoid

asociat mucoaselor
Planul general de organizare:
Sunt organe pline alcătuite din schelet de susţinere şi parenchim.
Scheletul de sus ţ inere este format din:
 Capsulă conjunctivă fibroasă (ganglion, timus), conjunctivo-muscular ă (splină),
conjunctivo-epitelială (amigdală)
 Trabeculi conjunctivi cu excepţia amigdalelor care prezintă cripte
 Stromă formată din ţesut reticular, cu excepţia timusului care are stromă epitelială
Parenchimul este format din ţesut limfoid
Timusul
Organ plin, lobulat

Schelet de susţinere
 Capsula: ţesut conjunctiv dens
 Tabeculi conjuctivi, delimitează

lobi ă epitelială
Strom
Parenchim: infiltrate limfoide difuze
3
Lobulul timic
Pentru fiecare lobul timic,
parenchimul este organizat pe două
zone :
 Corticală, periferic, mai intens
colorată datorită prezenţei
limfocitelor tinere
 Medular ă, central, mai palid
colorată, datorită numărului mai
redus de limfocite
Particularitate: prezenţa corpusculilor

Hassall în zona medular ă a lobulului
timic.
Sunt formaţiuni rotunde sau ovalare, de
dimensiuni diferite, formaţi din celule
epiteliale dispuse concentric.
Splina
Scheletul de susţinere cuprinde :

 Capsula groasă, conjunctivo-muscular ă,
dublată pe faţa externă de mezoteliu
 Trabeculi: conjunctivo-musculari;
nu delimitează lobi
 Stroma: ţesut reticular
Parenchimul este organizat sub formă de
pulpă albă şi pulpă roşie.
4
Pulpa albă este formată din ţesut limfoid organizat sub formă de:
foliculi limfoizi cu arteriolă excentrică- particularitate pentru splină

cordoane limfoide periarteriolare


Pulpa roşie este formată din:

 cordoane splenice cu eritrocite,
macrofage, trombocite, limfocite,
granulocite, plasmocite care dau
aspectul puctat şi pestriţ
 sinusuri şi capilare splenice care
conţin numeroase eritrocite în
lumen
Ganglionul limfatic
Scheletul de susţinere:
 Capsula: ţesut conjunctiv dens
dezordonat, dublată de ţesut adipos
 Trabeculi conjunctivi; delimitează
lobi incompleţi-loji ganglionare

Stroma ţesut reticular
Parenchimul este organizat pe 2
zone: corticală şi medular ă
5
Corticala ganglionului limfatic

 Localizată la periferie
 Conţine foliculi limfoizi secundari
cu centru germinativ, sinusurile
limfatice subcapsulare şi
interfoliculare
Medulara ganglionului limfatic

 Localizată central

Conţine cordoane limfoide,
neregulate ramificate şi
anastomozate, separate de sinusurile
limfatice medulare
La joncţiunea cortico-medular ă se
găseşte infiltrat limfoid difuz
Particularitate :
ţesutului limfoid.
ganglionul limfatic conţine toate cele trei forme de organizare ale
Amigdalele
Capsula epitelio-conjunctivă cu epiteliul

stratificat scuamos nekeratinizat

Criptele amigdaliene se formează prin invaginare în parenchim

În profunzime prezintă o pseudocapsulă


Nu prezintă trabeculi conjunctivi


Stroma: ţesut reticular


Parenchimul este format din:

foliculi limfoizi cu centru germinativ, de dimensiuni diferite

infiltrate limfoide difuze dispuse interfolicular


6
Particularit ăţi:
Amigdale palatine
sunt organe pereche


capsulaăare epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
 prezint 20-25 cripte
Amigdale linguale
multiple

capsula are epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat


prezintă o criptă pentru fiecare amigdală


Amigdale faringiene
capsula:epiteliu pseudostratificat la nazofaringe; epiteliu stratificat scuamos

nekeratinizat la orofaringe
frecvent f ăr ă cripte

Ami dala farin iană
7
Ţesutul limfoid asociat mucoaselor
Localizare: tub digestiv

colon, apendice), arborele(ileon
bronterminal,
şic
Componente:
 Intraepitelială: limfocite izolate
situate printre celulele epiteliale
 Intraconjunctivă: foliculi
limfoizi şi infiltrate limfoide
difuze
Stromă reticular ă
Nu au capsulă
8
SISTEMUL CARDIOVASCULAR
Coloraţii:
HE

Orceină

Imunohistochimică – anticorp asociat FVIII


Componente:

Cord Vene Artere
 Sistem arterial
 Reţeaua capilară
Sitemul Cord
 Sistem venos
limfatice
 Sistem limfatic
Re eaua ca ilară
Structura generală a vaselor sanguine:
1. Strat intern: intima (endoteliu, strat

subendotelial, limitanta elastică internă )
2. Strat mijlociu: media (celule

musculare netede, fibre elastice, fibre de
reticulină, limitanta elastică externă )
3. Strat extern: adventicea(ţesut

conjunctiv lax, vasa vasorum, fibre
nervoase)
LEE
Excepţie: vasele capilare
LEI
 Endoteliul: delimitează lumenul întregului sistem cardiovascular

 Tip: simplu scuamos

Celulele endoteliale conţin Corpi Weibel-Palade (stocare von Willebrand)
 Markeri imunohistochimici: CD31, von Willebrand, CD34
Cordul
Organ musculo-cavitar format din endocard, miocard, epicard


Central: schelet fibros, valvule şi sistem excitoconductor


Endocard: endoteliu, strat

subendotelial cu trei zone:
 Internă: (f ibre elastice,

reticulinice, substanţă
fundamentală)
 mijlocie: conjunctivo-
musculară
 externă: ţesut conjunctiv lax,
esut nodal
Miocard: ţesut muscular striat cardiac
Epicard:
 foiţa viscerală a pericardului ,

membrană seroasă
 Extern:mezoteliu, cu membrană
bazală
 Ţesut conjunctiv lax, adipocite, 3
vase sanguine, fibre nervoase,
microganglioni nervoşi
 Cavitatea pericardică
Sistemul excitoconductor
 Celule specializate incluse în ţesutul

conjunctiv subendocardic
 Tipuri celulare: P, T şi Purkinje
 Bogate în glicogen
 Miofibrile situate la periferia
citoplasmei, nu sunt organizate în
sarcomere
 Capacitate de autostimulare
 Valvulele: ţesut conjunctiv fibros

central, acoperit de endoteliu
Tipuri de
Sistemul arterial
Criterii de recunoaştere
 lumen îngust comparativ cu

grosimea peretelui
 fără elemente figurate
 nuclei proeminenţi de celule

endoteliale
 trei straturi distincte
 media cu celule musculare

 prezenţa limitantelor
Tipuri de vase arteriale
După diametru: artere mari, mijlocii,


mici, arteriole
 După elementele predominante din
medie:
- artere elastice (aorta, a.pulmonare)
- artere musculare (a.renală,

a.femurală)
 Artere specializate : coronare, cerebrale
Artere de tranziţie

Capilarele
Structură:
 endoteliu
 s paţiu subendotelial
 mem brana bazală
 pericite
Clasificare:
 capilare propriu-zise
 capilare fenestrate
 capilare sinusoid e
Sistemul venos
Criterii de recunoaştere
 lumen larg comparativ cu

grosimea peretelui
 elemente figurate şi/sau
plasmă în lumen
 nuclei turtiţi de celule
endoteliale
 medie subţire
 adventice groasă
Tipuri de vene
Venule postcapilare: lumen mai larg

decât capilarele, endoteliu cu nuclei
alungiţi, distanţaţi, pericite
Vene mijlocii:
 Fibroase: sinusurile durei

mater, vene cerebrale
 Elastice: oftalmice
 Musculare:
- cefalică, venele profunde
ale membrelor superioare-
un strat de fibre
musculare;
- venele renale, spermatice,
două straturi;
- profunde ale membrelor
inferioare- trei straturi.
Vene mari: cavă inferioară ş i

su erioară
Sistemul limfatic
Capilare limfatice
 lumen larg, neregulat;
 f ăr ă elemente figurate în lumen;
 perete discontinuu, f ăr ă pericite ;
 endoteliu D2-40 pozitiv
Trunchiurile limfatice mici şi mijlocii
 intima: endoteliu de tip limfatic,

strat subendotelial
D2-40/MCT, vase
 media: fibroasă la cele mijlocii
limfatice D2-40
 adventice pozitive
Ductele limfatice mari: elemente

musculare în medie
Sistemul respirator
Coloraţii
HE

Tricromă


Orceină

1
Sistemul respirator
Este format din organe cu rol în transportul şi schimburile de gaze respiratorii:

 Porţiune conductoare:
cavităţile nazale, nazofaringele, laringele, traheea, bronhiile şi bronhiolele


Porţiune respiratorie:
reţeaua terminală a arborelui bronşic şi alveolele pulmonare

Epiteliul de tip respirator

 Pseudostratificat ciliat
 MB groasă
 Şapte tipuri celulare:
o Ciliate
o Caliciforme
o Cu microvili
o Seroase
o Bazale
o Intermediare-imature
o Neuroendocrine
Cavităţile nazale
 Versant extern: piele
 Versant intern: vestibul, arie respiratorie, arie olfactivă
 Vestibul:
o Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
o Lamina propria: ţesut conjunctiv dens dezordonat
o
Foliculi piloşi, glande sebacee, sudoripare şi mucoase
 Aria respiratorie:
o Epiteliu pseudostratificat ciliat, tip respirator, membrană bazală groasă
o Lamina ro ria: esut con unctiv dens dezordonat
Aria respiratorie
2
Traheea
Organ tubular cu 4 straturi:
 Mucoasa:
o Epiteliu de tip respirator
o Membrană bazală groasă
Lamina propria: ţesut conjunctiv lax,

o
glande seromucoase şi vase sanguine
 Submucoasa
o Ţesut conjunctiv dens dezordonat
o Fibre elastice (lipsesc în mucoasă)
 Strat fibro-cartilaginos: inele incomplete de

cartilaj hialin unite posterior prin ţesut
muscular neted - muşchiul traheal
 Adventicea: ţesut conjunctiv lax
Plămânii
Sunt organe pline formate din parenchim şi schelet de susţinere.
Capsula: foiţa viscerală a pleurei

Stroma: bogată în fibre elastice şi fibre de reticulină, macrofage pulmonare, mastocite,


fibroblaste, puţine fibre de colagen

Parenchimul: format numeroase cavităţi neregulate cu aspect dantelat - prezenţa

alveolelor pulmonare, sacilor alveolari, bronhiilor intrapulmonare
3
Arborele bronşic
 Traheea se divide în bronhii primare, care împreună cu vasele sanguine, limfatice şi ţesutul
conjunctiv formează hilurile pulmonare.
 Prin ramificarea bronhiilor primare se formează bronhiile secundare sau lobare, iar din
acestea se formează bronhiolele

Fiecare bronhiolă intră într -un lobul pulmonar, se ramifică şi formează bronhiolele
terminale, care reprezintă ultima porţiune a ramificaţiilor bronşice
 Bronhiolele terminale se continuă cu una sau mai multe bronhiole respiratorii care
marchează începutul porţiunii respiratorii
Bronhiile au pretele format din 5 straturi: mucoasă, musculară, submucoasă, strat

cartilaginos şi adventice. Pe măsură ce bonhiile se divid structura peretelui se simplifică gradat.
4
Structură histologică
 Mucoasa
o Epiteliu pseudostratificat de tip respirator la bronhiile mari, devine simplu
columnar neciliat şi apoi cubic la bronhiole
o
Membrană bazală
o Lamina propria: ţesut conjuctiv lax
 Musculara: ţesut muscular neted

 Submucoasa
o Ţesut conjunctiv lax
o Glande seromucoase, ţesut limfoid – se reduc numeric odată cu reducerea
diametrului bronhiilor
 Stratul cartilaginos
o Cartilaj hialin: inele complete la bronhiile ma ri, discontinui la mijlocii şi mici,
absent la bronhiole
 Adventicea
o Ţesut conjunctiv lax cu vase şi nervi, comună cu vaselor din vecinătate
5
Bronhiolele
 Segmente intralobulare
 Diametru <1 mm
 Nu au cartilaj, glande seromucoase
ţesut limfoid
 Epiteliu simplu columnar, apoi
cuboidal, celue caliciforme rare sau
absente, predomină celulele Clara
 Strat muscular
6
Celulele Clara
 Numeroase la bronhiole
 Columnare, apex rotunjit
 Nucleu ovalar, citoplasmă
acidofilă
Suprafaţa respiratorie
Bronhiola respiratorie:

o e piteliu simplu cuboidal cu perete întrerupt de câte o alveolă
Ductele alveolare:

o epiteliu simplu scuamos
Sacii alveolari:

o formaţiuni cavitare formaţi din mai multe alveole
Alveolele pulmonare:

o formaţiuni cavitare delimitate de epiteliul alveolar
7
Alveole pulmonare
Epiteliul alveolar
 Celule alveolare (pneumocite) de tip I:
o acoperă 95% din suprafaţa respiratorie
o realizează schimburile gazoase
o nucleu heterocromatic, aplatizat, citoplasmă subţire (epiteliu simplu scuamos)
 Celule alveolare (pneumocite) de tip II:

o acoperă 5% din suprafaţa respiratorie
o secretă componente ale su rfactantului
o mari, poligonale, nucleu eucromatic, rotund, situat central, citoplasmă
acid ofilă
Celulă alveolară tip 2
8
Septele interalveolare (interstiţiul pulmonar)

Reprezintă ţesutul dintre două ceul e epiteliale alveolare.
Conţine:
Fibre elastice

Fibre de reticulină

Capilare sanguine

Fibroblaste

Macrofage pulmonare

Mastocite

Pleura
Structură epitelio-conjunctivă, membrană
seroasă
Foiţe: viscerală şi parietală – cavitatea
pleurală
Organizare:
Mezoteliu: epiteliu simplu scuamos sau
cuboidal, celule cu microvili
Membrană bazală
Strat subpleural: fibroblaste, fibrocite,
fibre de colagen, fibre elastice; se continuă
cu stroma pulmonară
9
SISTEMUL URINAR
Rinichiul
o organ pereche, situat retroperitoneal

o
macroscopic: două porţiuni distincte:
o externă corticală
o internă – medulară.
o la om,
o medulara: piramide renale, structuri
triunghiulare cu vârful la hil şi baza

spre capsulă.
o corticala: striaţii medulare formaţiuni
cu dispoziţie radiară, desprinse din
baza piramidelor renale.
Structura histologică
o organ plin, format din capsulă, stromă şi
parenchim.
o Capsula:
o ţesut conjunctiv dens,
o cu numeroase fibroblaste, fibre de
colagen şi miofibroblaste;
o nu trimite trabeculi în parenchim.
o Stroma renală (interstiţiu renal) :
o este mai bine reprezentată în

medulară
o
mai slab reprezentată în corticală.
o alcătuită din ţesut conjunctiv cu fibre
subţiri de colagen şi reticulină,

fibroblaste şi miofibroblaste.
o Parenchimul:
o cuprinde corticala şi medulara ;
o este alcătuit din nefroni (unitătile
morfo-funcţionale ale rinichiului).
o diagnostic de organ: prezenţa
corpusculilor renali la nivelul
corticalei.
Nefronul: este alcătuit din:

o corpuscul renal
o sistemul tubular cu trei componente:
o tub proximal,
o segment intermediar
o tub distal.
Tubii colectori: nu fac parte din structura nefronului,
dar alcătuiesc împreună cu acesta tubul urinifer.
1
Corticala renală:
o corpusculi renali;
o tubi contorţi proximali;
o tubi contorţi distali;
o
o tubi conectori;corticali;
tubi colectori
Corpusculul renal:
o pol vascular şi pol urinar;
o glomerul renal:
o ghem de capilare fenestrate
o mezangiu:
celule mezangiale

matrice mezangială.

o apare pe preparat ca o masă acidofilă
cu aproximativ 100 de nuclei pe

secţiune:
nuclei în bastonaş aparţinând

celulelor endoteliale,
nuclei rotunzi intens

cromatici aparţinând
celulelor mezangiale şi
nuclei mari, eucromatici

dispuşi înspre spaţiul de

filtrare, care aparţin
podocitelor.
o capsula Bowmann:
o f oiţa viscerală:
aderă la ghemul de capilare


fiind tapetată de podocite,

celule mari, globuloase.
o f oiţa parietală:
epiteliu simplu scuamos.

Tubul contort proximal:

o continuă corpusculul renal;
o tapetat de epiteliu simplu:
o nuclei dispuşi la distanţe inegale;

o
 dispuse
celulele epiteliale: nefrocite:
pe un rând pe
membrana bazală;
 la polul apical: microvili mulţi
şi egali (marginea în perie);
 lumen mic.
 la polul apical: fosfataza
alcalină tehnici
Tubul contort distal:

o epiteliu simplu cubic,
o nefrocitele prezintă microvili puţini,
o lumen larg,
o nuclei la distanţe egale;
o Macula densa:
o structură specializată în apropierea
corpuscului renal;
o celule înalte, nuclei în palisadă.
Medulara renală:
o tubii drepţi proximali:
o asemănători tubilor contorţi
proximali;
o lumen mai larg;
o segmentul intermediar:
o epiteliu simplu scuamos;
o 3 – 4 nuclei pe secţiune transversală;
o puţină citoplasmă;
o diagnosticul diferenţial: capilare (1 –

2 nuclei pe secţiune).
o tubii drepţi distali:

o asemănători tubilor contorţi distali;
o epiteliu simplu cubic;
o
lumen larg;
o tubii colectori medulari:

o epiteliu simplu cubic;
o celule clare şi celule întunecate;
Tubii papilari:
o rezultă prin confluarea tubilor colectori,
o tapetaţi de epiteliu simplu columnar;
o se deschid în calice, iar acestea în bazinet.
Ureterul:
o organ cavitar;
o 3 tunici:
o mucoasă:
uroteliu;


lamina propria: ţesut
conjunctiv lax;
o musculară: celule musculare netede:
strat intern: circular;

strat extern: longitudinal.


o tunica externă: adventice /seroasă.
Vezica urinară:
o organ cavitar;
o 4 tunici:
o mucoasă:
uroteliu: epiteliu

pseudostratificat;
lamina propria: ţesut

conjunctiv lax,
musculara mucoasei;

o submucoasă:
ţesut conjuctiv dens


dezordonat,
o musculară:
ţesut muscular neted dispus


plexiform;
o tunică externă: adventice/seroasă.
Cavitate salivare
bucală: majore,
mucoasaorganul
orală, buzele,
dentarlimba,
glandele
Coloraţii:
• HE
• Tricromă
• Impregnare argentică
• Citokeratină
Cavitatea bucală
• Este segmentul iniţial al tubului digestiv
• Conţine dinţii şi limba
• Este tapetată de mucoasa orală
Mucoasa orală
Prezintă variaţii regionale:
Mucoasa orală de acoperire: buze, obraji, faţa ventrală a limbii
•
Mucoasa orală de tip masticator: gingie, palatul dur

•
Mucoasa orală de tip specializat: faţa dorsală a limbii

•
Mucoasa orală-structura histologică:

Epiteliu stratificat scuamos
•
o nekeratinizat la mucoasa orală de acoperire

o keratinizat/parakeratinizat la mucoasa orală de tip masticator
Lamina propria (corionul mucoasei): ţesut conjuctiv lax, vase, terminaţii nervoase,
Membrana bazală
•
corpusculi senzitivi, microganglioni, glande salivare minore

Submucoasa orală: este prezentă în zonele cu mucoasă orală de acoperire; ţesut conjunctiv
dens
Buzele
• Versant extern - cutanat
o
epiderm: epiteliu stratificat scuamos keratinizat
o derm: ţesut conjunctiv cu foliculi piloşi, glande sebacee, glande sudoripare,
corpusculi senzitivi Meissner
• Versant intern - mucos (mucoasa orală de acoperire)
o epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
o lamina propria: glande salivare minore de tip seros şi mucos (glande labiale)
Axul buzelor:
Fibre musculare striate-muşchiul orbicular
•
Ţesut conjunctiv
•
Fibre nervoase
•
•
Vase sanguine
• Glande salivare minore
• zona de trecere de la mucoasa

labială la tegument – ro şul
buzelor (vermilion)
• epiteliul este foarte subţire în
această zonă
• vascularizaţia este bogată
Legendă
A-roşul buzelor,
B-epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat,
C- muşchiul orbicular al buzelor
Limba
Organ musculo-conjunctiv
• Faţa ventrală: mucoasa orală de
acoperire
• Faţa dorsală: mucoasa orală
specializată
o papile linguale
o muguri gustativi
• Axul limbii: fibre musculare striate

viscerale dispuse perpendicular
Axul limbii:
Fibre musculare striate viscerale
•
Ţesut conjunctiv lax, dens

•
•
Glande salivare minore
Vase sanguine, fibre nervoase, microganglioni
• esut limfoid-amigdala linguală
Papilele linguale
Papile filiforme: conice, subţiri , pe toată suprafaţa limbii , ax conjunctiv subţire,
epiteliu stratificat scuamos keratinizat , f ăr ă muguri gustativi
Papilele fungiforme: printre papilele filiforme , ax conjunctiv bogat , epiteliu stratificat
scuamos nekeratinizat , conţin muguri gustativi
Papilele foliate: reduse numeric la om , prezente pe marginile limbii , conţin muguri
gustativi
Papilele circumvalate
• proeminenţe turtite înconjurate
de un şanţ adânc (vallum)
• în număr de 7-12, formează
“V”-ul lingual
•
con ţin muguri gustativi pe

marginile şanţului
• în şanţ se deschid glandele
seroase Ebner
Mugurii gustativi
Se găsesc în papilele linguale
•
excepţie papilele filiforme

Formaţiuni ovalare, palid
•
colorate
Ocupă toată grosimea
•
epiteliului
La polul apical: porul gustativ
•
Două componente: epitelială şi

•
nervoasă
Componenta epitelială:
• celule gustative: fuziforme, dispuse central, nucleu eucromatic, la polul apical
microvili
• celule de sus ţ inere: fuziforme, dispuse periferic, nucleu heterocromatic
•
celule bazale (stem): mici, rotunde/poligonale, asezate pe membrana bazală
Componenta nervoasă:
• Fibre nervoase ce ajung la celulele senzoriale, provin din nervii cranieni VII, IX şi X
• Formează plexuri: perigemale, intragemale
Glandele salivare majore

• Schelet de susţinere
Capsula: conjunctivo-fibroasă
•
Trabeculi: conjunctivi, delimitează lobi

•
•
microganglioni,
Stroma: ţesut conjunctiv lax cu fibre de reticulină, fibre nervoase,
ţesut limfoid
• Parenchimul
Porţiune secretorie: acini
•
Porţiune excretorie: sistem de ducte

•
La om toate glandele salivare majore sunt mixte, dar în funcţie de unităţile

secretorii care predomină, sunt clasificate ca seroase, mucoase şi mixte.
Acini seroşi
• Formă rotundă, lumen îngust,
punctiform
• Celule seroase piramidale cu
granulaţii acidofile, nuclei rotunzi
• Predomină în parotidă
Acini mucoşi
• Formă ovalară, lumen larg,
neregulat
• Celule mucoase poligonale,
nuclei turtiţi la polul bazal
• Predomină în sublinguală
Acini micş
•
ti ovalară, dimensiuni mari
Forma
• Componentă mucoasă central
• Componenetă seroasă periferic în
formă de semilună
Sistemul de ducte:
• Intralobulare
o Intercalate: epiteliu simplu cubic
o Striate: epiteliu simplu columnar
•
Interlobulare: epiteliu pseudostratificat/stratificat
• Principale (colectoare): epiteliu stratificat
Celulele mioepiteliale
• localizate la nivelul acinilor,
ductelor intercalate şi striate
• între plasmalema celulelor epiteliale
şi membrana bazală pe care se
dispun acestea
•
se observă cu dificultate pe
secţiunile colorate de rutină
• markerul cel mai util este actina de
tip muşchi neted
Caractere particulare ale glandelor salivare majore
Parotida
• Cea mai mare, pereche
•
•
Predominant seroasă
Ducte intercalate lungi
• Secreţie apoasă
• Parotina: menţine troficitatea
smalţului dentar
• Produsul de secreţie: ductul Stenon,
în cavitatea bucală
Submandibulara
Glandă pereche
•
Predominant mixtă, bogată în ţesut limfoid

•
Ducte intercalate de dimensiuni medii

•

•
Ductul principal: Wharton, orificii în vecinătatea frenului lingual
Ductul principal: Wharton
Sublinguala
• Multiplă
• Predominant mucoasă
• Parenchim
o Acini mucoşi, rar micşti
o Ducte intercalate foarte scurte
• Duct principal
o Unic: Bartholin
o
Multiplu: Rivinius
Stuctura histologică a dintelui diferenţiat
Dintele împreună cu ţesuturile înconjuratoare alcătuiesc o unitate morfofuncţională -

organul dentar.
Din punct de vedere histologic prezintă:
Ţesuturi proprii:

Pulpa dentar ă, dentina, smalţul

•
Ţesuturi de susţinere:

Cementul, ligamentul periodontal, gingia, osul alveolar

•
Pulpa dentară
• Ocupă camera pulpar ă
• Ţesut conjunctiv lax specializat
• Odontoblastele:
se dispun pe 1-2 rânduri la periferia
•
pulpei; f ormă columnară, citoplasma slab

bazofilă
la polul apical are o prelungire - proces
•
odontoblastic (fibra Tomes) şi este

inclusă în canaliculii dentinari
Dentina
• Se observă în jurul pulpei dentare; acoperită
la nivelul coroanei de smalţ, iar la rădăcină
de cement
• Prezintă 2 componente:
canaliculi dentinari: structuri tubulare
•
dispuse paralel; necoloraţi la coloraţie

uzuală; pe secţiuni axiale dau aspect
striat dentinei
matrice dentinar ă: fibre de colagen
•
Odontoblaste
• Predentina-stratul dentinoid circumpulpar,
mai palid colorat
Smalţul
• Este cea mai dură structură din organism, de
culoare al bă
• 99% cristale de hidroxiapatită şi 1% matrice
organică produsă de ameloblaste
• Unităţile morfo-funcţionale: prismele de
smalţ care sunt unite prin substanţa
interprimatică
• !! Se evidenţiază pe preparate de dinte uscat
i lefuit Smal
Gingia
• este mucoasă orală de tip masticator, ader ă intim
de coletul dintelui
• prezintă 2 versante:
o intern: epiteliul stratificat scuamos
nekeratinizat, subţire şi lipsit de papile
o extern: epiteliul stratificat scuamos
parakeratinizat, gros şi cu numeroase
papile voluminoase
• lamina propria: ţesut conjunctiv dens, în
vecinătatea coletului dentar infiltrate limfocitare
10
Cementul
o acoperă dentina la nivelul rădăcinii Li ament eriodontal
o are str uctură asemănătoare osului, dar sistemele
haversiene lipsesc
o două tipuri de cement:
o acelular adiacent dentinei
o celular cu cementoblaste şi cementocite
incluse în lacune
Ligamentul periodontal
• menţine în poziţie dintele funcţional, între Cement
cement şi osul alveolar
• structură histologică:
o ţesut conjunctiv dens ordonat, bogat
vascularizat şi inervat, fibre de colagen
numeroase, fibre oxitalanice
Osul
•
alveolar
Osul alveolar este în contact cu ligamentul
periodontal fiind un os imatur
• Conţine rădăcina dintelui, vasele şi nervii
• Structură histologică:
o Extern: ţesut osos compact haversian
o Intern: ţesut osos spongios
11
SISTEMUL DIGESTIV
Plan general de organizare
Peretele este format din 4 tunici care se suprapun:

Mucoasa - formată din trei componente:
• Epiteliu care poate fi de mai multe tipuri.
• Lamina propria: ţesut conjunctiv lax bogat vascularizat şi inervat;
• Musculara mucoasei: subţire, formată din ţesut muscular neted.
Submucoasa: ţesut conjunctiv dens dezordonat, cu vase şi cu plexul submucos Meissner .
 Poate conţine glande sau ţesut limfoid .
Musculara: ţesut muscular neted,
• strat intern: circular,
• strat extern: longitudinal,
cu excepţia faringelui, 1/3 superioare a esofagului şi a canalului anal;
• între straturile musculare: elementele plexului mienteric Auerbach,
Tunica externă: adventice sau seroasă.
Orofaringele
Organ cavitar cu peretele format din 3 tunici suprapuse:

Mucoasa:
– epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
– lamina propria conţine glande acinare de tip
seromucos si agregate limfoide
– MM lipseşte fiind înlocuită de un strat gros de
fibre elastice
Musculara: fibre musculare striate
– strat intern: circular;
– strat extern: longitudinal.
Adventicea: ţesut conjunctiv lax
1
Esofagul
Organ cavitar cu peretele format din 4 tunici:

Mucoasa:
• Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat.
• Lamina propria - ţesut conjunctiv lax.
– Poate conţine glande tubulo-acinare similare
celor din submucoasă.
• MM - evidentă în 2/3 inferioare, este formată din ţesut
muscular neted.
Submucoasa - ţesut conjunctiv dens dezordonat cu vase şi
elemente ale plexului nervos Meissner.
Conţine glandele esofagiene tubulo-acinare secretoare

de mucine acide.
Musculara:
– strat intern: circular
– strat
• formate extern:superioară
în treimea longitudinal
din fibre musculare striate,
• în treimea inferioar ă din celule musculare netede.
• între cele două straturi musculare sunt elementele plexului
mienteric Auerbach.
Tunica externă: adventicea.
Stomacul
Organ cavitar cu peretele format din 4 tunici :

Mucoasa

– Epiteliul
în laminasimplu
propriacolumnar
formând secretor de mucine
criptele gastrice se înfundă
(foveolele).
– Lamina propria: ţesut conjunctiv lax, bogat în fibroblaste,
mastocite, limfocite, conţine glandele gastrice aflate în
continuarea criptelor.
– Musculara mucoasei - subţire, alcătuită din țesut muscular
neted.
Submucoasa : ţesut conjunctiv dens cu vase sanguine,
limfatice şi elemente ale plexului submucos Meissner.
Musculara: celule musculare netede dispuse în 3 straturi:
• oblic intern - bine reprezentat pe faţa anterioară a
stomacului;
• mijlociu circular - bine dezvoltat la nivelul pilorului;
• extern longitudinal - mai bine reprezentat la nivelul
curburilor.
– În ţesutul conjunctiv dintre stratul mijlociu şi extern se
găsesc elementele plexului mienteric Auerbach,.
Tunica externă: seroasa,
Stomacul prezintă din punct de vedere histologic 3 regiuni:
cardia, regiunea principală şi pilorul, fiecare cu glande
caracteristice.
2
Regiunea principală (corpul şi fundul stomacului)
Mucoasa gastrică
Tunica mucoasă este formată din:

• Celulele epiteliului
citoplasmă cromofobă de suprafată sunt înalte
şi nucleu ovalar columnare
situat bazal. cu
Epiteliul se înfundă în lamina propria formând criptele
gastrice (foveolele), la baza cărora se deschid glandele
gastrice.
• Lamina propria - ţesut conjunctiv lax bogat vascularizat şi
inervat; conţine numeroase glande gastrice.
• Musculara mucoasei sub țire - ţesut muscular neted cu
două straturi:
• circular intern
• lon itudinal extern.
Glandele gastrice
Glandele gastrice sunt structuri tubulare simple sau ramificate

localizate întotdeauna în lamina propria, care ajung cu baza la
MM dar se deschid la baza criptelor gastrice.
Fiecare glandă prezintă: istm, col et şi bază.
Pe MB pe care sunt dispuse 5 tipuri de celule:
• celule secretoare de mucine - situate la nivelul
istmului si coletului au citoplasmă cromofobă,
• celule stem - la nivelul coletului, sunt mici, cu nucleu
rotund, dispus central;
• celule parietale (acidofile, oxintice) - sunt mari,
piramidale, nu ating lumenul glandei, frecvente în 1/3
superioară şi medie a glandei; au citoplasmă acidofilă
şi nucleu rotund, central. Secretă precursori ai HCl şi
factor intrinsec Castle.
• celule principale (bazofile) au formă poligonala,
delimitează lumenul, sunt frecvente la baza glandei;
au citoplasma bazofilă, nucleu rotund, eucromatic.
Cardia
Secretă pepsinogen şi lipază gastrică.
• celule endocrine - mici, cu citoplasma cromofobă,
dispuse printre celelalte celule, nu ating lumenul. În
HE sunt greu vizibile; se evidenţiaza selectiv cu săruri
de argint, fiind denumite argentafine (granulele din
citoplasmă reduc direct soluţia de argint amoniacal)
Cardia
sau argirofile (granulele din citoplasmă nu reduc direct
soluţia de argint amoniacal, fiind necesar un agent
reducător). Se identifică specific prin metode
imunohistochimice(ENS, Chr A). Secretă gastrină,
serotonină, histamină, somatostatin, enteroglucagon.
3
Cardia
• Structură asemănătoare cu cea a corpului

stomacului: perete cu 4 patru tunici.
• Caracteristice sunt glandele cardiale din lamina
propria a mucoasei - tubulare ramificate, cu lumen
larg, alcătuite din celule secretoare de muc ine, celule
stem, celule parietale şi celule endocrine;
• se deschid la baza criptelor gastrice înguste, care
ocupa 2/3 din înălțimea mucoasei.
Antrul gastric
Structură asemănătoare cu cea a corpului stomacului:

peretele este format din 4 tunici.
Mucoasa:
• foveole largi şi adânci
• Lamina propria este mai bine reprezentată decât în
regiunea principală a stomacului, conţine infiltrate
limfoide difuze și glande pilorice.
• Caracteristice sunt glandele pilorice, glande tubulare
cu lumen larg, tapetat de celule secretoare de mucine
cu citoplasmă cromofobă, celule endocrine şi rare
celule parietale.
4
INTESTINUL SUBŢlRE : duoden, jejun, ileon
I.Tunica mucoasă este formată din 3 componente:

Epiteliu de tip intestinal cu specializ ări structurale care măresc

suprafaţa de absorbţie:
vilozităţi intestinale - expansiuni digitiforme ale epiteliului şi

laminei proprii;
microvili la polul apical al enterocitelor

Lamina propria: ţesut conjunctiv lax bogat vascularizat şi inervat;


conţine glande şi uneori ţesut limfoid.

Musculara mucoasei(MM): ţesut muscular neted dispus pe 2

straturi subtiri: circular intern şi longitudinal extern.
II.Tunica submucoasă: ţesut conjunctiv dens dezordonat, cu vase

sanguine, limfatice şi plex nervos submucos Meissner.
 în duoden conţine glandele Brunner,
 în ileon şi apendice ţesut limfoid
http://slidepdf.com/reader/full/histologie-lp-complet-5634f8f003389 1 127/184
III.Tunica muscular ă
 ţesut muscular neted pe două straturi: circular intern şi longitudinal
extern (cu excepţia canalului anal)

între straturile musculare există elemente ale plexului nervos

mienteric Auerbach
IV.Tunica externă este reprezentată de:
 seroasă = mezoteliu şi ax conjunctiv (la organele intraperitoneale)
 exceptiefac: duodenul, colonul ascendent, descendent si rectul
care au adventice (ţesut conjunctiv lax)
Vilozităţile intestinale
Structuri caracteristice pentru mucoasa intestinală,formate din:
ax conjunctiv : ţesut conjunctiv lax cu vase, celule musculare netede,
•
miofibroblaste,
epiteliu intestinal alcătuit din enterocite, celule caliciforme şi celule
•
endocrine.
Epiteliului intestinal care acopera vilozitatile si tapeteaza glandele

intestinale este alcatuit din mai multe tipuri de celule:
 enterocite: celule columnare cu nucleu ovalar situat bazal si
microvili la polul apical
 celule caliciforme, calice de floare, citoplasmă spumoasă,
nucleu heterocromatic impins bazal

celule M (cu microfalduri) columnare mici, au microfalduri rare
şi scurte, sunt prezentatoare de antigen

celule endocrine cu citoplasma cromofobă şi nucleu rotund,
 celule stem: la colul glandei
 celule Paneth: dispuse la baza glandelor; au form ă piramidală,
nucleu rotund, eucromatic situat bazal, în citoplasma apicală
prezintă granule acidofile, mari;
 In epiteliu mai pot fi întâlnite şi limfocite migrate (sunt

inconjurate de un halou cromofob).
DUODENUL
Criterii de recunoaştere: organ cavitar cu 4 tunici,
I.Tunica mucoasă
 Vilozităţi intestinale groase, ramificate la vârf ,
 Lamina propria cu numeroase glande intestinale,
 MM subţire,
II.Tunica submucoasă
 conţine glandele Brunner: tubulo-acinare secretoare de
mucine, care se deschid la baza glandelor intestinale,
III.Tunica muscular ă:

ţesut muscular neted dispus pe 2 straturi:
o circular intern,
longitudinal extern ,
o
IV.Tunica externă: seroasa, înlocuită de adventice.
JEJUNUL
Criterii de recunoaştere: organ cavitar cu 4 tunici,
1.Tunica mucoasă
 Vilozităţi intestinale lungi, neramificate, cu vârful efilat,(5)
– Epiteliu vilozitar: enterocite şi rare celule caliciforme
 Lamina propria conţine glande intestinale lungi(6),
dar si foliculi limfoizi solitari,
 Musculara mucoasei este subţire,
2.Submucoasa: țesut conjunctiv dens dezordonat, nu conţine glande,
3.Tunica muscular ă: ţesut muscular neted dispus pe 2 straturi:
circular intern

longitudinal extern

4.Tunica externă: seroasa
ILEONUL
Organ cavitar cu 4 tunici,
Tunica mucoasă
Vilozităţi intestinale reduse numeric,
Glande intestinale numeroase şi scurte,
Lamina propria conţine plăcile Peyer - foliculi limfoizi aglomeraţi şi
infiltrate limfoide difuze; care pot depăşi MM și trece în submucoasă
Submucoasa nu conţine glande
Tunica muscular ă: ţesut muscular neted dispus pe două straturi:
circular intern şi
longitudinal extern
Tunica externă: seroasa
Ileon cu vilozitati si placi Peyer in lamina propria
INTESTINUL GROS
COLONUL
Organ cavitar cu 4 tunici, nu prezint ă vilozit ăţ i intestinale; epiteliul se
invaginează in lamina propria si formeaza glandele intestinale,
1.Tunica mucoasă
 epiteliu intestinal simplu columnar format din multe celule caliciforme,
enterocite şi celule endocrine;
 prezintă doar glande intestinale: tubulare simple, lungi, cu multe celule
caliciforme; putine celule endocrine, iar celulele Paneth sunt absente;
 lamina propria - ţesut conjunctiv lax cu foliculi limfoizi şi infiltrate
difuze;
MM este bine dezvoltată.
2.Tunica submucoasă: ţesut conjunctiv dens dezordonat,
3.Tunica muscular ă ţesut muscular neted dispus pe două straturi:
circular intern şi
longitudinal extern
4.Seroasa este înlocuită de adventice la colonul ascendent şi descendent.
Colon: mucoasa cu glande intestinale sectionate longitudinal si

transversal
Colon, cu cele 4 tunici
APENDICELE
Tunica mucoasă:
•nu prezintă vilozităţi, ci doar glande intestinale scurte,
înguste, reduse numeric.
•lamina propria este ocupată de foliculi şi infiltrate limfoide
difuze.
•MM subţire, discontinuă, mascată în parte de ţesutul limfoid.
Tunica submucoasă:
ţesut conjunctiv dens, ocupată întotdeauna de ţesut limfoid.
•
Tunica
netede muscular ă: subţire, formată din două straturi musculare
circular intern şi
•
longitudinal extern
•
Tunica externă: seroasa
GLANDELE DIGESTIVE
1. Glandele salivare majore
2. Pancreasul
3. Ficatul
GLANDELE SALIVARE MAJORE
Sunt reprezentate de 3 glande perechi: parotida, sublinguala şi submandibulara.
 organe pline, încapsulate
(capsulă conjunctivă)
 lobulaţie prezentă : lobuli
delimitaţi de trabeculii
conjunctivi
 prezenţa acinilor (serosi,
mucosi sau micsti) şi a
ductelor
Structura histologică generală

1. Capsula:

ţdezordonat
esut conjunctiv dens
2. Trabeculii :
 se desprind de pe faţa
internă a capsulei
 sunt constituiţi din ţesut
conjunctiv lax
 separ ă parenchimul în
lobuli glandulari
 grosimea lor variază în
funcţie de vârstă (mai Parenchim şi stromă
subţiri la tineri)
3. Stroma:
 ţesut conjunctiv lax redus
cantitativ, localizat între
componentele glandulare
(ducte şi acini) din lobuli
 bogată în fibre de reticulină
4. Parenchimul:
 este organizat lobular
 conţine glande
tubuloacinare compuse,
alcătuite din:
component ă secretorie

– acinii (seroşi,
mucoşi sau micşti)
 componenta
excretorie – ductele Acini (seroşi, mucoşi, micşti) şi ducte
(intra- şi interlobulare)

Particularităţi structurale
Parotida
parenchimul: este format aproape în totalitate din acini seroşi

Submandibulara
parenchimul:

o este format din acini seroşi, mucoşi şi micşti

o sunt mai numeroşi acinii seroşi
Sublinguala
parenchimul:

o este format din acini muco şi, seroşi şi micşti

o
sunt predominanţi acinii mucoşi
Parotida

PANCREASUL
Este o glandă mixtă cu secreţie exocrină ( pancreasul exocrin) şi endocr
( pancreasul endocrin).
 organ plin, încapsulat
 lobulaţie prezentă (lobuli
delimitaţi de trabeculii
conjunctivi)
 prezenţa în lobuli doar a
acinilor seroşi, precum şi
a ductelor
 identificare în structura
lobulilor a unor
formaţiuni palid colorate
(insulele Langerhans)
care contrastează cu
aspectul intens colorat al
acinilor seroşi

1. Capsula (sub ţ ire):
ţesut conjunctiv dens dezordonat

2. Trabeculii :
se desprind de pe faţa internă a

capsulei
sunt constituiţi din ţesut

conjunctiv lax
separ ă parenchimul în lobuli

glandulari
3. Stroma:
ţesut conjunctiv lax foarte slab

reprezentat (la adult), localizat

între componentele glandulare
(ducte şi acini) din lobuli
la nou-născut este foarte bine

reprezentată (30% din volumul

glandei)
4. Parenchimul:
 este organizat lobular
 componenta exocrină conţine
glande tubuloacinare compuse,
alcătuite din:
 por ţ iunea secretorie – acinii
seroşi
 componenta excretorie –
ductele (intra- şi
interlobulare)
 componenta endocrină este
formată din totalitatea celulelor
secretoare de hormoni organizate:
 insular (insulele
Langerhans) de tip: compact
(contur regulat) şi difuz
(contur neregulat)
 extrainsular : celule
endocrine dispuse izolat
printre celulele ductale şi
acinare ale pancreasului

FICATUL
Este cel mai mare organ parenchimatos al organismului.
organ plin, încapsulat

celulele epiteliale ale

parenchimului (hepatocite)
se dispun radiar în jurul
vaselor (venulelor
terminale hepatice)
prezenţa printre

componentele
parenchimului a unor mici
zone de ţesut conjunctiv (în
general de formă
triungiular ă) denumite
spaţii porte

1. Capsula:
este denumită capsula Glisson


alcătuită din ţesut conjunctiv dens dezordonat
este acoperită (cea mai mare parte) pe faţa externă de seroasa peritoneală
2. Stroma:
 ţesut conjunctiv lax bogat în fibre de reticulină, localizat în jurul cordoane
hepatocitare

3. Parenchimul:
 se organizează sub forma acinului hepatic (Notă: organizarea acinului hepa
este total diferită de organizarea celorlalte tipuri de acini glandulari)

con ţine hepatocite (celule epiteliale) dispuse în cordoane radiare în ju
venulelor terminale hepatice.
 printre cordoanele hepatocitare se identifică capilarele sinusoide hepatice.
Legenda
PS – spaţii porte
CV – venula terminală hepatică
Legendă
Acinul hepatic cu zonele

acinare 1, 2 şi 3

4. Spa ţ iile porte:
 reprezintă zone terminale de ramificare a ţesutului conjunctiv care pătrunde
parenchimul hepatic dinspre hil

con ţin următoarele componente:
 ţesut conjunctiv lax
1-2 arteriole

o venulă

1-2 ducte biliare


vase limfatice

fibre nervoase

 Arteriola, venula şi ductul biliar formează împreună triada portal ă.

VEZICA BILIAR Ă
Este un organ cavitar cu lungimea de 10 cm şi diametrul de 3-4 cm.
organ cavitar având

mucoasa faldurată (Notă:

atenţie la diagnosticul
diferenţial cu trompa
uterină)
mucoasa cu epiteliu

simplu columnar, f ăr ă

glande (sunt prezente
doar la colet)
Structura histologică
Mucoasa
epiteliu simplu columnar

lamina propria – ţesut


conjunctiv lax care

conţine limfocite şi
plasmocite
Musculara
fibre musculare netede

dispuse circular, oblic şi

longitudinal, care însă nu
formează straturi distincte
Seroasa/adventice
faţa inferioar ă este

acoperită de seroasă
înspre patul hepatic este

acoperită de adventice
Glandele endocrine: hipofiză, tiroidă, paratiroide, suprarenale , sistemul

neuroendocrin difuz
Coloraţii:
HE
Tricromă
Anti-calcitonină
Anti-
chromogranină
Glandele endocrine: hipofiză, tiroidă, para tiroide, suprarenale, sistemul

neuroendocrin difuz
Caractere morfologice generale
Glandele endocrine sunt caracterizate prin:

Lipsa ductelor excretorii;
Vascularizaţie capilară bogată, de tip fenestrat;
Între celula endocrină şi capilar există raport cel puţin prin unul din poli; celulele iau din
sânge precursorii hormonali şi excretă în sânge hormoni în formă activă;
Interrelaţii morfofuncţionale cu celule şi/sau fibre nervoase;
Hormonii sunt stocaţi în citoplasmă sub formă de granule, care realizează inc luziuni specifice
fiecărui tip celular .
Planul general de organizare al glandelor endocrine
Glandele endocrine sunt organe pline alcătuite din schelet de susţinere şi parenchim:
Scheletul de susţinere este format din:
capsulă conjunctivo-vasculo-nervoasă
tra beculi conjunctivi subţiri - delimitează lobi/lobuli
stroma: ţesut conjunctiv lax, fibre de reticulină
Parenchimul este format din totalitatea celulelor specializate pentru sinteza de
hormoni organizate sub formă de:
cuiburi în adenohipofiză
cordoane în suprarenale, paratiroide
foliculi în tiroidă
Hipofiza
este o glandă mică situată în şaua turcească a osului sfenoid
ataşată de hipotalamus prin tija pituitară şi pachetul vascular
prezintă două subdiviziuni: adenohipofiza şi neurohipofiza
Schelet de sustinere:
capsulă fibroasă-dura mater
trabeculi conjunctivi
stroma bogată în fibre de
reticulină,
Parenchimul:capilare fenestrate
organizare în
diferită
adenohipofiză şi neurohipofiză
Adenohipofiza (lobul anterior)
Reprezintă
tuberală 80% din glanda hipofiză şi include porţiunea distală, intermediară şi
Celulele sunt aranjate în cuiburi, legate printr-o reţea de capilare şi sunt diferite ca
mărime, formă şi caracteristici histochimice
În funcţie de afinitatea faţă de coloranţii uzuali celulele se clasifică în:
o celule cromofile:
acidofile: somatotrofe (STH), mamotrofe (prolactina)

bazofile: tireotrofe (TSH), corticotrofe (ACTH), gonadotrofe (FSH,


LH)
o celule cromofobe
Porţiunea intermediară
bine reprezentată la embrion şi făt,
unde formează un lob distinct
celulele au formă poligonală şi sunt
dispuse în grupe mici sau izolate
uneori se observă chiste cu epiteliu
ciliat
secretă MSH
Neurohipofiza, structură histologică:

axoni amielinici cu corpul celular în nucleul supraoptic şi paraventricular din
hipotalamus
vase capilare
celule gliale: pituicite
corpii Herring (granule de neurosecreţie)
Secretă: vasopresină, o xitocină, hormoni de eliberare pentru STH, ACTH, TSH
Tiroida
Capsula
Trabeculiconjunctivo- fibroasă
conjunctivo- fibroşi; lobuli
Stroma conjunctivă, numeroase fibre
de reticulină
Parenchimul este format din:
tirocite dispuse sub formă de foliculi
celule parafoliculare
Foliculul tiroidian este format din:

Epiteliul folicular (tirocite
dispuse pe un singur rând)
Membrana bazală
Coloid
Forme funcţionale de foliculi tiroidieni
Foliculul normofuncţional
Tirocitele sunt cubice
Coloidul este în cantitate mare
Veziculele de resorbţie sunt
puţine
Foliculul hipofuncţional
Foliculi mari
Tirocitele sunt aplatizate
Coloidul este abundent (vâscos,
acidofil)
absente
Foliculul hiperfuncţional
Foliculi mici şi numeroş i
Tirocitele sunt columnare
Coloidul este în cantitate
redusă
numeroase
Celulele parafoliculare (celule C)

Se dispun izolat sau în grupuri mici între foliculi.
Sunt celule mari, poligonale cu nucleu mare rotund şi citoplasmă palidă.
Paratiroidele
Sunt glande pereche, ovoidale, situate lângă sau în parenchimul tiroidian.

Schelet de susţinere:
Capsulă: conjunctivo-fibroasă subţire
Trabeculi: conjunctivi, subţiri cu adipocite
Stroma: fibre de reticulină, capilare sanguine şi fibre nervoase
Parenchimul: cordoane scurte neregulate
Celule principale: poliedrice, cu citoplasma cromofobă, nucleu rotund,
central, eucromatic ; sintetizează parathormonul
Celule oxifile: citoplasmă acidofilă, nucleu hipercrom, picnotic
Celule de tranziţie: citoplasma acidofilă, nucleu mic, hipercrom
Suprarenalele
Capsula: ţesut conjunctiv dens
dezordonat , ţesut adipos, microganglioni,
fibre nervoase, vase sanguine,
suprarenale accesorii
Trabeculi conjunctivi
Stroma conjunctivă laxă cu numeroase
fibre de reticulină
Parenchimul are două zone -coricala şi
medulara- cu organizare diferită
Corticosuprarenala
Celule endocrine sunt dispuse în cordoane organizate pe 3 zone: glomerulară, fasciculată

reticulată. Tranziţia de la o zonă la alta este gradată.
Zona glomerulară
Este situată sub capsulă.
Celulele se dispun sub formă de arcade,
pseudoglomeruli.
În această zonă se sintetizează
mineralcorticoizi – aldosteronul.
Celulele zonei glomerulare au formă
variabilă, nucleu eucromatic, nucleol
distinct, citoplasma omogen bazo filă.
Zona fasciculată
Cea mai groasă (2/3 din grosimea CSR)
Celulele se dispun în cordoane lungi,
paralele între ele.
Capilarele separă cordoanele.
În această zonă se sintetizează
glucocorticoizi- cortizol,
Celulele sunt aşezate pe 1cortizonă.
– 2 rânduri,
au formă poligonală nucleu veziculos,
central, citoplasmă palidă, vacuolată -
spongiocite
Zona reticulată
Situată profund în vecinătatea
medulosuprarenalei
Celulele se dispun în cordoane scurte,
anastomozate care f ormează o reţea.
În ochiurile reţelei se găsesc vase
capilare.
Sintetizează hormonii sexuali.
Celulele zonei reticulate mici, au nucleu
picnotic, hipercrom, citoplasmă acidofilă,
pigment lipofuscinic abundent.
Medulosuprarenala
Porţiunea profundă a suprarenalei

Stroma: fibre de reticulină, capilare, fibre
nervoase, iar în jurul vaselor mari o
cantitate mică de ţesut conjunctiv lax.
Parenchimul: grupuri mici sau cordoane
scurte de celule
Feocromocitele: celule mari,
poligonale, cu citoplasmă bazofilă,
granulară şi nucleu polimorf
Celulele ganglionare (neuroni
simpatici postganglionari)
Sistemul neuroendocrin difuz
Format din celule endocrine izolate sau în grupuri în organe cu altă funcţie
Produc substanţe cu acţiune similar ă hormonilor
Abundente în sistem digestiv, respirator, genital masculin
Metode de evidenţiere: histochimice (impregnări argentice), imunohistochimice
(chromogranina A, sinaptofizina, enolaza neuronal specifică)
Tipuri celulare: deschise şi închise
Sistemul genital feminin: Ovarele,Trompele uterine, Uterul
Coloraţii:
Tricromă
1
Ovarul
 Gonada feminină, organ plin, pereche

 Funcţii: ovogeneză, secreţie de hormoni sexuali
Capsula
 Epiteliu de acoperire: simplu cubic/columnar
 Albugineea
Parenchim
 Corticala: extern
o Foliculi ovarieni în diferite stadii evolutive; derivatele foliculare
o Stromă bogată în celule, fibre de colagen, retculină

Medulara: intern
o Stromă conjunctivă densă cu celule musculare netede
o Reţea de vase sanguine
o Glanda hilar ă (hormoni androgeni)
Foliculii ovarieni
Componente Stadii evolutive
o
Ovocit o
primordial
primar
o Celule foliculare
o
o secundar (antral)
o Teci perifoliculare
o ter ţiar (matur, de Graaf)
2
Foliculii primordiali
Situaţi imediat sub capsulă
Structur ă:
 Ovocit
 Un rând de celule foliculare aplatizate
 MB folicular ă subţire
Foliculii primari
În strat aproape continuu sub albuginee
Structur ă:
 Ovocit
 Zona pelucida
 Un rând de celule foliculare cubice
 MB folicular ă
În evoluţie creşte numărul de straturi de celule
foliculare (strat granulos)
Foliculi secundari
Situaţi profund în corticală
Structur ă:
 Ovocit (iniţial central, apoi excentric)
 Zona pelucida
 Strat granulos cu numeroase cavităţi
care vor fuziona
 MB folicular ă
 Teaca perifolicular ă cu 2 zone: internă
celular ă, externă fibroasă
Foliculii
Ocupă toat ă ţgrosimea
ter iari corticalei
Structur ă:
 Ovocit excentric înconjurat de zona pelucida şi coroana radiata, aşezat pe
cumulus ooforus sau disc proliger
 Cavitatea unică centrală
 Teaca granuloasă
 MB folicular ă
 Teaca perifolicular ă internă cu celule dispuse în cordoane (glanda tecală)
 Teaca perifolicular ă externă fibroasă
3
Derivatele foliculare
Foliculii atrtici: foliculi ivarieni opriţi în evoluţie
Corpul galben (luteal):
 Poate fi menstrual sau de sarcin ă; rezultă prin reorganizarea tecii
granuloase şi a tecii interne a foliculului matur în urma ovulaţiei
 Glandă endocrină cu 2 tipuri de clelule: luteale tecale şi uteale granuloase
Corpul albicans ( cicatrice fibroasă)
 Făr ă fertilizare: corp albicans temporar
 Fertilizare: corp albicans definitiv
Trompa cuă trei straturi

uterin
Organ tubular
Mucoasa
 Falduri ramificate fimbrii;
delimitează cavitate labirintică
 Axe conjunctive acoperite de epiteliu
 Lamina propria: ţesut conjunctiv lax
Musculara: ţesut muscular neted
Seroasa peritoneal ă
4

Uterul
 Anatomic: corp, col, istm
 Organ cavitar cu trei straturi: endometrul, miometrul, perimetrul
Endometrul (mucoasa uterină)
 Epiteliul simplu columnar
 Membrană bazală
 Lamina propria: conjunctiv lax, glandele uterine (tubulare simple)
 Prezintă 2 straturi:
o Funcţional: 2/3 superficiale, sufer ă modificări ciclice, descuamează
o Bazal: 1/3 profundă, nu se descoamează; activitate mitotică

Miometrul (muscular ă ): ţesut muscular neted dispus pe 3 straturi
 Extern şi intern: paralele cu axul mare al uterului
 Mijlociu: plexiform cu vase sanguine şi limfatice
Perimetrul: 2/3 seroasa peritoneală, 1/3 adventice
5
Modificări endometriale ciclice

Faza proliferativă: endometru îngust, glande cu traiect rectiliniu și lumen
îngust, lamina propria bine reprezentată
Faza secretorie: endometru gros, glande lungi cu traiect spiralat și lumen larg,
celule glandulare cu aspect secretor
Faza menstruală: eliminarea zonei funcționale
Colul uterin
Două por țiuni:
Endocervix: - epiteliu columnar care se continuă cu cel al mucoasei uterine
- lamina propria: glande tubulare ramificate secretoare de mucus
Exocervix: - epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat se continuă cu cel
vaginal
- lamina propria: țesut conjunctiv lax bogat în fibre
conjunctive
La limita endo-exocervix: joncțiunea scuamo-columnar ă
6
Sistemul genital feminin: vaginul, citologie cervico-vaginală, placenta, glanda
mamară
Coloraţii:
o Hematoxilină eozină
o
Papanicolaou
o A.P.T. Drăgan
o Anti actină de tip mușchi neted
Vaginul
Organ tubular cu peretele format din 3 straturi: mucoasa, musculară, adventice
Mucoasa: numeroase falduri
Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat, grosime de 0,4 mm, cu celule bazale,

intermediare şi superficiale; celulele epiteliale proliferează şi se maturează sub
influenţa stimulului hormonal estrogenic – grosime maximă preovulator, celulele
superficiale conţin cantităţ i mari de glicogen
Membrane bazală
Lamina propria: ţesut conjunctiv lax în vecinătatea epiteliului ş i dens adiacent
muscularei, conţ ine fibre elastice, plexuri venoase, limfatice, fibroblaste,
llimfocite, granulocite
Musculara: ţesut muscular neted cu fascicule orientate predominant longitudinal, stratul

muscular intern are fasciculele orientate în spirală
Adventicea: ţesut conjunctiv dens dezordonat, vene, vase limfatice, fascicule nervoase,
Citologia cervico-vaginală
Recoltare: burete, spatulă, periuţă, frotiu C, E, V
Studiază celule exofoliate de la nivelul exo- şi endocolului
Celule superficiale: mari, poligonale, citoplasma acidofilă/bazofilă cu granule de

keratohialin , glicogen, nucleu picnotic; predomină sub stimul estrogenic
(preovulator)
Celule intermediare:
la periferie, poligonale, citoplasma
nucleu, heterocromatic; predominăacidofilă/bazofilă mai intens colorată
sub stimul progesteronic
(postovulator şi sarcină)
Celule parabazale: ovalare, citoplasma bazofilă, vacuolată, nucleu eucromatic cu
nucleol; în insuficienţa foliculinică
Celule bazale: mici, ovalare, citoplasmă intens bazofilă, nucleu mare nucleolat; în
menopauza avansată, postpartum, leziuni inflamatorii
Placenta
Organ tranzitoriu la formarea căruia participă organismul matern şi fetal
Placenta maternă (decidua): bazală , parietală şi capsulară
Decidua bazală: celule deciduale mari, cu citoplasmă bogată în glicogen, vac uole
lipidice, nucleu eucromatic cu nucleol distinct
Placenta fetală: organ discoid format din placa corială şi vilozităţi coriale
 Placa coriala: ax conjunctiv acoperit pe faţa amniotica de epiteliu simplu scuamos,

iar spre placenta maternă de epiteliu trofoblastic
 Vilozităţile coriale: primare, secundare, terţiare
 Ax conjunctiv: substanţă fundamentală bogată, fibre de colagen subţiri,

fibre de reticulină, fibroblaste, macrofage, vase fetale
 Epiteliul trofoblastic:
 Sincitiotrofoblast (superficial): masă citoplasmatică cu numeroşi

nuclei dispuşi pe un singur rand şi numeroase vacuole lipidice
 Citotrofoblast (numai până în luna a patra): un rând de celule 2
cubice cu citoplasma clară şi nuclei mari eucromatici
Glanda mamară
Organ parenchimatos, lobulat format din stromă şi parenchim
Stromă
Periglandulară: ţesut adipos, acoperit de tegument

Interlobulară: ţesut conjunctiv dens cu vase, nervi şi ducte interlobulare
Intralobulară: ţesut conjunctiv lax bogat în limfocite şi plasmocite
Parenchim: glandă tubuloacinară
Porţiune secretorie: epiteliu simplu cubic şi celule mioepiteliale între polul bazal al
celulelor secretorii şi membrana bazală
Porţiu ne excretorie:
o Ducte intralobulare: între acini, epiteliu simplu cubic
o Ducte interlobulare: epiteliu simplu/stratificat cubic
o Ducte colectoare: epiteliu stratificat cubic
o Ducte galactofore: epiteliu stratificat cubic
o Sinusuri galactofore: epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat
Celule mioepiteliale
Sistemul genital masculin: testicol, căi genitale intratesticulare, căi
genitale extratesticulare, glandele anexe
Coloraţii:
Tricromă
Antigen specific prostatic
Anticorpi anti- vimentină
Anticorpi anti- cromogranina A
Testicolul
• Gonada masculină, organ plin, pereche

• Funcţii: spermatogeneza, secreţie de hormoni
• Capsula (albuginea) conjunctivă; se
îngroaşă posterior şi formează
mediastinul - conţine căile genitale
intratesticulare
• Trabeculi conjunctivi; pornesc din
mediastin spre capsulă; delimitează
lobuli
Stroma: conjunctivă laxă, celule Leydig
•
Parenchim: tubi seminiferi
Tubii seminiferi
Traiect sinuos
MB groasă
Epiteliu seminifer (stratificat polimorf)
• Celulele liniei seminale
• Celulele de susţinere Sertoli
Celulele liniei seminale

Spermatogonii
• Mici, sferice,Pe un rând pe MB
• După nucleu:tip A(palid); tip B (intens
colorat)
Spermatocite
• Primare: cele mai mari din linia
seminală ; pe 2-3 rânduri deasupra
spermatogoniilor
• Secundare: mici,ovalare,spre lumen
Spermatide
• Mici,ovalare,în porţiunea apicală a
epiteliului
Spermatozoizii
• Gameţii masculini; coada în lumenul
tubului seminifer
Celulele Sertoli
• De tip terminal, nu se mai divid, 10-15% din populația celulară a tubului seminifer
• Columnare, înalte, prelungiri scurteși groase printre și în jurul celulelor germinale
• Situate pe membrana bazală
• Nucleu: ovalar sau neregulat, eucromatic, localizat în zona bazală, cromatină fin
granulară, nucleol mare care se distinge cu ușurință
• Citoplasmă: palid colorată, poate con ține incluziuni lipidice și material acidofilic
granular (corpi reziduali fagocitați - maturarea spermatidelor, degenerarea precoce a
celorlalte celule germinale), cristaloide Charchot-Botchher în zona bazală
• Participă la formarea barierei hemato-testiculare
Glanda interstiţială Leydig

În ţesutul conjunctiv lax dintre tubii
seminiferi
Celule Leydig:
•
dispuse în cordoane şi cuiburi, lângă
vasele capilare
• formă pologonală
• citoplasma acidofilă cu vezicule
cromofobe
• secretă hormoni androgeni-
testosteron
Căile genitale intratesticulare

Localizare: mediastinul testicular
Rete drepţi:r econtinuă
Tubiitestis: tubii interconectate; epiteliu
ţea de canale seminiferi; lumen îngust; e piteliu
simplu simplu
cuboidal cuboidal
sau columnar
Căile genitale extratesticulare:

ductele eferente
•
epididimul
•
ductele deferente
•
uretra
•
Ductele eferente
• 12-15 tubuli forma
ți din porțiunea
extratesticulară a rete testis
• se continuă cu țiunea
por cefalică a
epididimului
• tapetate de epiteliu pseudostratificat cu
celule bazale, columnare ciliate și
neciliate, limfocite intraepiteliale
•
membrană bazală grosă înconjurată de
celule muscular netede, fibre elastice,
fibroblaste, rar macrofa e
Epididimul
Structură tubulară intens contorsionată; cap,
corp, coadă
Organ tubular cu 3 straturi
Lumen regulat cu spermatozoizi aglutinaţi
Mucoasa
• Epiteliu pseudostratificat- celule
bazale, principale, holocrine
• Membrana bazală
• Lamina propria
Musculara: ţesut muscular neted
Adventice/seroasă
Ductul deferent
Organ tubular, în por țiunea terminală
realizează joncțiunea cu ductul veziculei
seminale de aceeași parte pentru a forma
ductul ejaculator
Pe secțiune transversală: aspect tubular,
cu 3 straturi, lumen: îngust, stelat
Mucoasa:
Epiteliu pseudostratificat- celule
•
columnare cu stereocili lungi la

polul apical și bazale
Membrana bazală
•
Lamina propria: conjunctiv lax cu

•
numeroase fibre elastice dispuse

circumferențial
Musculara: cel mai gros strat, ţesut
muscular neted cu fascicule longitudinale
și circulare
Adventice: ţesut conjunctiv lax cu vase
sanguine, fibre nervoase
Glandele anexe: veziculele seminale

prostata
glandele bulbo- uretrale
Veziculele seminale
Glande pereche, situate postero-lateral față de baza vezicii urinare, de -a lungul por țiunii
terminale a ductului deferent
Peretele: 3 straturi, lumenul poate conține celule exfoliate și detritusuri
Mucoasa: falduri ramificate și anastomozate, adesea arcade în lumen ; faldurile: ax
conjunctiv cu celule musculare netede, acoperit de epiteliu columnar sau cuboidal
Epiteliul mucoasei:
• celule principale, columnare sau poligonale, nuclei mari, hipercromi, nucleoli
proeminenți , contur neregulat (anizocarii fiziologice, fenomen Arias Stella,
condiții normale), citoplasmă cu cantități mari de pigment lipofuscinic
• celule bazale: dimensiuni mici, piramidale, nucleu hipercrom, 1- 2 nucleoli, fără
lipopigment, pozitive pentru CK cu GM mare, celule de rezervă, negative pentru
PSA, FA, AR
Lamina propria: țesut conjunctiv lax cu numeroase fibre elastice
Musculara: țesut muscular neted, fascicule orientate longitudinal și circular
Adventicea: țesut conjunctiv dens dezordonat, conține ganglioni nervoși simpatici și
plexuri nervoase
Prostata
Capsula: fibro-musculară
Trabeculi conjuctivo-musculari
delimitează lobi musculară

Stroma conjunctivo-
Parenchimul: glande şi sistem de ducte
• Zona centrală: glande tubulare
simple
• Zona de tranziţie: glande tubulare
ramificate
• Zona periferică: glande tubulo-
acinare organizate lobular
Glandele prostatice
• Tubulo-acinare
• Simpexioni Robins (săruri de
calciu)
• Trei tipur i celulare:
bazale: mici aplatizate sau
triunghiulare, citoplasmă bazofilă,
nu vin în contact cu lumenul
principale: columnare, nucleu
ovalar, citoplasmă acidofilă
neuroendocrine: evidențiate prin
impregnare argentică sau IHC
(cromogranina A, NSE)
Segmentul excretor: canaliculi de

ordinul I și II
inițial – epiteliu simplu cubic
•
devine stratificat
•
• la vărsarea în uretra prostatică

asemănător cu uroteliul
LUCRAREA PRACTICĂ 14
Pielea cu păr şi f ără păr
Pielea (sistemul tegumentar) este alcătuită din epiderm, derm şi anexe (foliculul pilos, glande
sudoripare şi sebacee); este ataşată de structurile subiacente prin intermediul ţesutului subcutanat
(ţesut adipos).
Epidermul (componenta epitelială):

epiteliu stratificat scuamos keratinizat
format din:
- celule epiteliale (keratinocite)
- celule non-epiteliale (melanocite,
cellule Merkel şi cellule Langerhans)
Celulele epiteliale sunt aşezate pe 4-5

straturi:
- strat bazal : celule cuboidale cu Piele
citoplasmă bazofilă şi nucleu groasă
întunecat;
-Strat spinos: celule poligonale cu
procese citoplasmatice (spini),
citoplasmă bazofilă/acidofilă, nucleu
eucromatic;
- Strat granulos: celule aplatizate cu
granule bazofile în citoplasmă, nucleu
picnotic;
- Strat lucios: prezent doar în epider
mul din zonele cu piele groasă. Apare
ca o bandă omogen acidofilă de celule
anucleate ;
Strat cornos: strat superficial intens
acidofil format din scuame celulare
anucleate.
1
Celulele non-epiteliale:
- Melanocitele: localizate în stratul bazal al epidermului. Sunt cromofobe în HE, cu nucleu

heterocromatic;
-Celulele Langerhans: localizate în stratul spinos. Se pot eviden ţia cu protein S100;
-Celulele Merkel , localizate în stratul bazal, se pot eviden ţia cu ck 20.
Dermul
Ţesut conjunctiv cu două zone:
- Dermul papilar - imediat sub epiderm, este un ţesut conjunctiv lax, şi conţine corpusculi
Meissner.
- Dermul reticular-situat profund, este un ţesut conjunctiv dens dezordonat. Conţine foliculul
pilos şi glandele sebacee şi sudoripare.
2
Foliculul pilos
-fiecare folicul pilos reprezintă o invaginare a epidermului, la nivelul căreia se va produce

un fir de păr;
- por țiunea profundă, dilatată – bulbul pilos- prezintă o excavație centrală – papila dermal ă
-la exterior – teaca fibroasă de care se anexează mușchiul erector al firului de p ăr
Glandele sebacee
-în asociere cu foliculul pilos (cu

excepția glandelor sebacee din buze,
organe genitale externe, pleoape)
- Por ț iune secretorie dilatată, cu celule
nediferențiate și celule secretoare
- Duct - scurt, delimitat de epiteliu
stratificat scuamos
3
Glandele sudoripare
Glande tubulare cu:

por ț iune secretorie glomerular ă, situată în dermul reticular (grupuri de structuri

acinare tapetate de celule cubice înconjurate de celule mioepiteliale)

por ț iune excretorie cu traiect spiralat, este tapetat de epiteliu stratificat cubic. Î și

pierde peretele propriu la intrarea în epiderm.
GLOBUL OCULAR
Organ cavitar cu perete format din trei membrane suprapuse:
 Externă: sclerotica (posterior), și corneea (anterior)


Mijlocie: coroidă, corp ciliar, iris
 Internă, nervoasă – retina
Cavitatea este segmentată de cristalin.
4
MEMBRANA EXTERNĂ
 Sclerotica: țesut conjunctiv dens

o anterior se continu ă cu corneea – limbul sclero-corneean
o posterior – orificii prin care trec fibrele nervului optic (aria cribriformă )
o la joncțiunea cu coroida - țesut conjunctiv lax cu numeroase melanocite (lamina
supracoroidal ă )
 Corneea: structur ă conjunctivo-epitelială cu cinci straturi:
o epiteliu anterior (stratificat scuamos nekeratinizat)
o membrană bazală groasă (Bowmann)
o țesut conjunctiv dens lamelar (stroma corneană)
o membrană bazală groasă (Descemet)
o epiteliu posterior (endoteliu)
MEMBRANA MIJLOCIE
- membrană conjunctivo-vasculo-pigmentar ă, care prezintă trei zone:
 Coroida,dispusă posterior, prezintă trei straturi: vascular (spre scler ă),

coriocapilar și membrana Bruch (spre retină)
 Corpul ciliar prezintă 70-75 pliuri radiare – procesele ciliare- care sintetizează
umoarea apoasă.
 Irisul prezintă un orificiu central, rotund - pupila
5
Cristalinul
Lentilă biconvexă transparentă, alcătuită

din:
 Capsulă: lamele fine de colagen

afibrilar
 Epiteliu subcapsular: simplu
cubic, se extinde până la ecuatorul

cristalinului
 Fibrele cristalinului: celule
epiteliale elongate, de formă
prismatică, paralele cu suprafața
cristalinului
Împarte globul ocular în două zone:
 posterior de cristalin – vitrosul

 anterior de cristalin – camera
anterioar ă (între fața anterioar ă a
irisului și fața posterioar ă a
corneei) și camera posterioar ă
(fața posterioar ă a irisului și fața
anterioar ă a cristalinului)
6
MEMBRANA INTERNĂ – RETINA
Membrană de natur ă nervoasă care are în

structur ă neuroni, celule gliale, celule
pigmentare, organizate pe zece straturi:

 stratul celulelor pigmentare

 stratul conurilor și bastonașelor

 limitanta externă

 strat granular extern

 strat plexiform extern

strat granular intern
strat plexiform intern

stratul neuronilor multipolari


(gangliuonari)
stratul fibrelor nervului optic

limitanta internă

URECHEA INTERNĂ
 Formată din: labirint osos (perilimf ă) care conține un labirint membranos (endolimf ă)
 Conține segmentele periferice ale analizatorilor acustic (canalul cohlear – o rganul lui
Corti) și vestibular (utricula, sacula – macule- și canalele semicirculare – creste
ampulare-)
7
CANALUL COHLEAR
Pereți:
 superior – membrana
vestibular ă
 lateral -stria vascular ă
 inferior – lama spirală și
membrana bazilar ă
ORGANUL LUI CORTI
 Este format din două masive

celulare așezate pe membrana
bazilar ă, care delimitează tunelul
Corti, și sunt acoperite de
membrana tectoria.
 Masivele celulare sunt alcătuite din
trei tipuri celulare:
o celule bazale, de înlocuire
o celule de sus ț inere,
columnare și falangiale
o celule senzoriale (păroase)–
pol bazal rotunjit; la polul

apical prezintă stereocili
incluși în membrana tectoria
Membrana tectoria – structur ă conjunctivă
amorf ă, acelular ă, atașată cu o extremitate
de limbul spiral; extremitatea liber ă include
cilii celulelor senzoriale.
8
MACULA SACULAR Ă ȘI
UTRICULAR Ă
Îngroșare a peretelui labirintic, care

prezintă un epiteliu modificat:
 celule de sus ț inere – columnare, cu

nucleu dispus bazal
 celule senzoriale columnare sau/și
piriforme, cu stereocili incluși într-o
masă gelatinoasă care conține
otolite
CRESTELE AMPULARE
Au structur ă histologică
asemănătoare maculelor, cu diferența
că cilii lungi ai celulelor senzoriale
sunt incluși într-o structur ă
gelatinoasă sub formă de cupolă, f ăr ă
otolite.
MUCOASA OLFACTIVĂ
Este alcătuită din epiteliu olfactiv și lamina propria.
Epiteliul olfactiv este un neuroepiteliu pseudostratificat, alcătuit din trei tipuri celulare:

o celule bazale – de înlocuire
o
celule de suport – pol bazal mai îngust; polul apical, mai larg, conține nucleul. La
polul apical prezintă microvili.
o celule olfactive (neuroni bipolari) – dendrita scurtă se termină la suprafața
epiteliului butonat; axonul amielinic trece în lamina propria
Lamina propria, țesut conjunctiv lax glande sero-mucoase, seroase și filete nervoase

amielinice
9

Dokumen - Tips - Histologie LP Complet 5634f8f003389

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips - Histologie LP Complet 5634f8f003389

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7/16/2019 Histologie LP Complet

Microscopul. Tehnica microscopică. Metodele histochimice şi imunohistochimice.

Corp (rol de sus ţinere)

Macro – şi microviză

- susţine celelalte componente

- permite schimbarea lor facilă

Macro – şi microviza

- sistem de lentile care împreună cu apertura transformă fasciculul de lumină emis

- permite trecerea luminii prin preparat (transiluminare)

Prelucrarea primar ă a preparatelor

- permite conservarea şi manipularea lor

- permit identificarea cu relativ ă specificitate a unui substrat prin reac ţii de

- orceină – pentru fibre elastice

Epiteliu simplu scuamos – aortă

prezintă pol bazal pe membrana bazal ă şi pol apical liber;

prezintă polaritate structurală şi funcţională, prin microdomeniile de membrană, apical,

conţin în citoplasmă filamente de citokeratină (CK).

Epitelii glandulare – secretă produşi specifici;

Mioepiteliile – prezintă în citoplasmă, pe lângă CK, actină, cu rol contractil;

Epitelii senzoriale - recepţionează stimuli din exterior pe care îi transformă în influx

nervos (ex. mugurii gustativi din cavitatea bucală);

Forma celulei se apreciază după forma nucleului:

Epitelii simple cubice:

Epitelii simple columnare:

Epiteliul stratificat scuamos keratinizat:

Epiteliul stratificat scuamos nekeratinizat:

Epiteliile stratificate cubice:

forma unei structuri slab acidofile

impregnare argentică sau cu anticorpi

anti-colagen IV sau anti-laminina.

Epitelii glandulare exocrine:

Celule caliciforme – colon

Epitelii glandulare endocrine:

îşi elimină produsul de secreţie la suprafaţa organismului sau în cavităţile acestuia,

printr-un sistem de ducte;

îşi elimină produsul de secreţie, denumit hormon, direct în sânge;

nu prezintă sistem de ducte;

sunt puternic vascularizate;

celulele sunt organizate sub formă de cuiburi (adenohipofiza), cordoane (suprarenal ă,

paratiroide), foliculi (tiroidă), insule (gonade, pancreas endocrin);

Epitelii glandulare exocrine se clasifică

prezintă por ţiune secretorie (formată din epitelii glandulare exocrine) şi por ţiune

ducte este ramificat glanda se nume şte compusă.

Tipuri de glande multicelulare:

Acinul mamar (TDLU unitatea terminală

epiteliu cu celule secretorii şi

epiteliale acinare şi ductale

Glanda tubular ă simplă:

Epitelii glandulare endocrine

Insule, Chr A Cordoane, HE

Foliculi, HE Cuiburi, tricromă

Ţesuturile conjunctive. Celulele conjunctive fixe şi mobile. Fibrele conjunctive.

Lucrarea nr. 4. ŢESUTURILE CONJUNCTIVE.

Celulele conjunctive fixe şi mobile. Fibrele conjunctive.

 Definiţie: Ţesuturile conjunctive au origine comună (mezenchimul - ectomezenchimul

 Fibre conjunctive: colagene, de reticulină, elastice şi oxitalanice.

 Substanţă fundamentală (cromofobă sau slab cromofilă).

Miofibroblastul are formă asemănătoare cu fibroblastul de care nu poate fi deosebit în coloraţiile

Adipocitul alb (unilocular)

Adipocitul brun (multilocular)

Celulele conjunctive mobile

Lucrarea nr. 5. TIPURI DE ŢESUT CONJUNCTIV

Ţesutul conjunctiv lax