UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Departamentul de Învăţământ la Distanţă, Formare Continuă şi Conversie

Profesională
Program de studii: Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar

Pedagogii Alternative

Profesor: univ. Dr. Theodor Pălășan

Student: Cernencu (Dumitrache) Iulia Andreea

An III
Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar

2016
 Utilizarea alternativelor

în dezvoltarea competențelor profesionale din învățământul public

„Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi

cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva dintre oamenii tineri ai lumii, să
vină acolo pentru a se elibera de tirania profesorului. Căci totul şi toţi le dau lecţii. Totul trebuie
învăţat pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar
nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce
să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşisi...Dar nici asta nu trebuie să le fi spus.”

(Constantin Noica)

Exigentele lumii de maine au transformat cunoasterea si eficienta in scopul unanim al

programelor de formare profesionala si al sistemelor educationale. Intr-un context al
schimbarilor rapide si al unei concurente acerbe si accelerate, creativitatea si inovatia devin
premize ale performantei in educatie.

Şcoala nu reprezintă doar o instituţie unde copiii şi tinerii vin să primească informaţii ci
un loc unde trebuie să înveţe toţi cei care lucrează. Până nu demult dascălul era principala „bază
de cunoştinţe” despre o anumită disciplină. Datorită democratizării accesului la cunoştinţe, rolul
dascălului ca bază de cunoştinţe se reduce, el devenind o călăuză, un ghid care spunce ce e
relevant, valoros şi ce nu din oceanul de informaţii. Dascălul va oferi mai degrabă experinţe de
învăţare, trăiri emoţionale intense despre miracolul descoperirilor. Se reconsideră astfel rolul
dascălului, acesta devenind „antrenor”.

Noul dascăl-antrenor are misiunea de a stimula dorinţa de învăţare, adică de a face din
ştiinţă o enigmă şi de a cultiva enigma cu bună ştiinţă, dezideratul fiind să-l înveţe pe elev să
înveţe. Învăţarea devine astfel un proiect personal al elevului asistat de către dascălul-antrenor
(organizator, animator, manager) al situaţiilor de învăţare eficientă iar şcoală un ansamblu de
ateliere diversificate.
 Programul Step by Step (denumit iniţial în SUA „Head Start”) este destinat copiilor de la
naştere şi până la vârsta de 13 ani, precum şi familiilor acestora. În România (ca şi în alte ţări din
Europa de Est) programul a pătruns în 1995 cu numele de Step by Step, (Pas cu Pas, în
traducere) la iniţiativa Fundaţiei Soros, pentru o societate deschisă, prin semnarea unei Convenţii
cu Ministerul Educaţiei Naţionale. Începând din martie 1998 programul este contiunat de
„Centrul Step by Step pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională” care oferă noi metode de
educare a generaţiilor viitoare.

În ţara noastră programul Step by Step a fost recunoscut de la început ca alternativă

educaţională de către MECT. În prezent acestă alternativă dezvoltă împreună cu Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului un program de instrucţie şi educaţie pentru
învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial în peste 40 de judeţe. La nivelul preşcolar există în
prezent 801 grupe în 320 de grădiniţe, iar la nivel primar funcţionează 606 clase, în 216 şcoli.

Step by Step este un program educaţional de stat, în care predarea se face respectând
curriculum-ul naţional pentru învăţământul primar. Programul zilnic este de 8 ore şi se
desfăşoară sub îndrumarea a două învăţătoare la fiecare clasă. Învăţarea are loc într-un mediu
educaţional plăcut, în săli de clasă cu mobilier modular şi cu o dotare materială deosebită.

Sistemul Step by Step este bine structurat şi corespunde atât intereselor şi nevoilor de
grup, cât şi celor individuale, incluzând şi îndrumările necesare pentru observarea şi evaluarea
progreselor fiecărui copil.

Într-o clasă în care învăţarea se realizează conform programului Step by Step, elevul se
dezvoltă într-o atmosferă de încredere şi se simte ajutat. Învăţătorii care lucrează în acestă
alternativă percep fiecare copil ca fiind unic, demn de înţelegere şi respect. Necesitatea centrării
şcolii pe elev şi nu pe materia de învăţat, ţine seama de dorinţele, interesele şi trebuinţele lui
specifice, obligaţia de cunoaştere a personalităţii copilului, ca bază de elaborare a
comportamentului educativ al învăţătorului, de crearea unui mediu favorabil formării eleviilor în
funcţie de aptitudinile, dorinţele şi interesele lor.

Programul Step by Step pentru învăţământul primar permite elevilor să îşi asume diferite
roluri în cadrul clasei, ceea ce îi va ajuta să atingă mai uşor scopurile stabilite:
  Ca prieteni, elevii vor învăţa să aibă încredere şi să se îngrijească de ceilalţi;

 Ca parteneri, copiii vor învăţa să coopereze, să ia în considerare şi punctele de vedere ale

celorlalţi;

 Ca gânditori, elevii vor reflecta la acţiunile lor şi vor face conexiuni între cunoştinţele
vechi şi cele noi;

 Ca ascultători, vor învăţa să devină auditori activi, atenţi la public;

 Ca organizatori, elevii îşi vor planifica propriul studiu, asumându-şi răspunderea pentru
propriile decizii;

 Ca interlocutori, îşi vor formula şi exprima propriile idei;

 Ca persoană ce dezvoltă o problemă, elevii vor crea soluţii alternative la obstacolele

întâlnite în cale;

 Ca martori ai unei întâmplări, elevii îşi vor dezvolta deprinderile şi peiceperile necesare
pentru a comunica propriile observaţii şi idei.

Alternativa Step by Step are misiunea de a dezvolta la fiecare copil capacitatea de:

 A fi creativ;

 A-şi forma o gândire critică;

 A descoperi opţiuni;

 A avea iniţiativă;

 A defini şi a rezolva o problemă;

 A comunica uşor cu semenii, de a înţelege şi de a negocia.

Cu toate că stilul de lucru cu elevii într-o clasă Step by Step pare mai tolerant, având în
centru motivarea copilului prin descoperire, cultivarea responsabilităţii personale şi a capacităţii
de a decide în cunoştinţă de cauză ocupă un loc central în educaţie. Rolul nostru este să ghidăm
elevii să lucreze liber, să-i ajutăm să găsească explicaţiile şi soluţiile adecvate. Zilnic, prin
diverse activităţi, elevii sunt activi implicaţi în viaţa şcolară, învăţătorul intervenind în măsura în
care i se solicită ajutorul, elevul fiind stimulat să gândească independent, să-şi constuiască şi să-
şi autodefinească personalitatea.

Metoda alternativă aduce concret:

 Individualizarea actului didactic;

 Lucrul în grupuri mici de copii, în centre de activitate delimitate atât fizic, cât şi prin
procesul de învăţare;

 Implicarea părinţilor în activităţi didactice respectând programa analitică a Ministerului

Educaţiei Naţionale pentru învăţământul primar.

Privite la început cu retincenţă, aceste iniţiative private au ajuns astăzi a fi apreciate de

cei mai mulţi dintre cei implicaţi în actul educaţional. Dacă până mai ieri societatea românească
se ferea a aminti de alternativele educaţionale care existau în vest, astăzi observăm o preferinţă
către aceste sisteme, lucru deloc deglijabil pentru cei interesaţi a introduce reforma în
învăţământ.

Predarea este orientată în funcţie de necesităţile copilului. Învăţarea se produce prin

descoperire individuală, acceptând-se şi încurajându-se moduri personale de a înainta în
formarea deprinderilor şi în cunoaştere (ex. Scrisul cu mâna stângă, moduri individuale de
exprimare şi cunoaştere, încurajarea experimentelor de descoperire, etc).

Învăţarea se face în ritmul propriu al copilului. Comparând sistemul de lucru tradiţional

cu producţia pe bandă rulantă, fiecare copil este obligat să lucreze în viteza impusă de bandă. Ea
poate corespunde vitezei de lucru a unora, dar poate fi prea rapidă pentru unii, ori prea lentă şi
plictisitoare pentru alţii. În plus, fiecare dintre executanţi va trebui să facă doar o acţiune limitată
şi standardizată, nepuntând inventa, învăţa sau înţelege în stil propriu. Când este vorba de viteza
de dezvoltare a copiilor este esenţial respectarea studiului individual al dezvoltării fiecărui copil,
al atenţiei de care e capabil fiecare copil pentru achiziţia corectă şi înţelegerea completă a
sarcinilor şi a modalităţilor de rezolvare a lor. În alternativa Step by Step individualizarea este
facilitată şi de organizarea clasei pe centre de activitate. Elevii au posibilitatea de a alege sarcina
şi centrul la care doresc şi îşi încep munca.

Step by Step îl încurajează pe copil să înveţe a învăţa şi a înţelege. În caz contrar, cei mai
mulţi copii vor renunţa să înţeleagă o acţiune impusă, acceptând doar să o reproducă.

Organizarea clasei Step by Step este un element esenţial în individualizarea educaţiei.

Aici copii învaţă în centre de activitate. Acestea sunt zone delimitate ale clasei, dotate cu
material didactic specific unei activităţi în care un număr mic de copii se confruntă individual
sau în grup cu sarcini adecvate nivelului lor de dezvoltare. O clasă conţine obligatoriu: un centru
de citire, un centru de scriere, un centru de ştiinţe, un centru de matematică, un centru de artă şi
un centru de construcţii.

Învăţătoarele din acest sistem participă la cursuri de formare continuă, activitatea având
şi momente de muncă susţinută, dar şi momente de respiro.

Participarea părinţilor la educaţia copilului

Step by Step consideră părinţii ca primii învăţători ai copilului, parte din procesul de
învăţământ. Părinţii sunt invitaţi să participe electiv la clasă, la procesul de educaţie, bineîmţeles
sub auspiciile unei colaborări cu învăţătorul. Prezenţa unui părinte la clasă este un fapt firesc,
nici festiv, nici perturbator. Poziţia „umăr la umăr” a educatorului cu copilul în centrele de
activitate facilitează acestă participare. Lecţiile tematice unde un părinte poate aduce mai viu
elemente din sfera lui de activitate, îl poate transforma în personaj principal în educaţie. În acest
sistem evaluarea se face descriptiv după observarea activităţii fiecărui copil, prin completarea
unei fişe de observaţie, a unui caiet de evaluare, document şcolar păstrat în arhiva unităţii.

O zi în sistemul Step by Step începe cu întâlnirea de dimineaţă care are rolul de a îmbina
armonios cunoştinţele pe care elevii trebuie să le însuşească pe parcursul întregii zile. În cadrul
întâlnirii de dimineaţă elevii învaţă să aibă grijă de cei din jurul lor, se creează o atmosferă
vioaie, entuziastă şi prietenoasă, se stabilesc ritualuri şi rutine, se exersează deprinderi
importante pentru succesul şcolar cum ar fi cele de a asculta, a vorbi, a sintetiza informaţii, a
urma indicaţii, a citi, a scrie, a socoti. Elevii completează calendarul cu semne convenţionale,
citesc agenda zilei înformându-se asupra programului de lucru, mesajul prin care se face
introducerea în atmosfera de lucru, cu cerinţe clar formulate, scris lizibil, încheiat întotdeauna cu
o întreabare deschisă. Întâlnirile de dimineaţă de încheie cu prezentarea noutăţilor de către elevii
care şi-au notat numele pe mesaj. Aceştia vor împărtăşi de pe scaunul autorului experinţe
personale deosebite, ultimele noutăţi, ba chiar „micile lor probleme”, urmând ca ceilalţi elevi să
le pună întrebări sau să facă anumite comentarii referitoare la subiectul pus în discuţie. Acest
moment dă încredere copiilor, îi ajută să fie mai toleranţi, cooperanţi şi, nu în ultimul rând, să se
exprime corect şi frumos.

Activitatea la centre este o cale eficientă de individualizare. Organizată în scopul

promovării învăţării în grupuri mici, prin explorare independentă, în perechi sau în grup,
activitatea la centre dă ocazia elevilor să-şi formeze noi deprinderi, să le consolideze pe cele
vechi sau să împărtăşească din experinţa lor şi celorlalţi colegi. Munca la centre este îndragită de
elevi şi chiar dacă este nevoie de 3-4 ore pentru ca un copil să treacă prin toate centrele de
activitate, copiii mărturisesc că nu sunt obosiţi la sfârşitul activităţilor, deoarece metodele
folosite şi ambianţa îi motivează să lucreze cu plăcere. Elevii noştri au înţeles că munca nu
trebuie evitată, chiar dacă implică efort şi concentrare, deoarece şcoala nu se poate trata cu
indiferenţă.

Elevii sunt evaluaţi permanent, atât în timpul activităţilor la centre, cât şi la sfârşitul zilei
de curs, prin diferite metode:

 La centrul de activitate, prin observarea obiectivă a copiilor şi consemnarea acestor

observaţii, modalitate care ne-a furnizat permanent o imagine exactă a fiecărei abilităţi şi
deprinderi achiziţionate de elevi;

 La scaunul autorului, modalitate ce a permis întotdeauna elevilor din clasă să se

autoevalueze, să-şi aprecieze atât propriul progres cât şi pe cel al colegilor, să devină
conştienţi de ceva ce au realizat sau de faptul că ştiu ceva ce înainte nu ştiau;

 Prin expunerea lucrărilor, toţi elevii au posibilitatea să-şi examineaze propriile lucrări, să
evalueze împreună cu colegii munca lor dar şi să-şi arate cu mândrie realizările tuturor
celor care ne-au vizitat clasa de-a lungul anului şcolar;
  Prin corespondenţa scrisă pentru părinţi, realizată prin observaţii scrise pe care le-am
trimis părinţilor în mod regulat, sub forma unor sinteze ce cuprindeau informaţii despre
ce ne-am propus să predăm, ce a învăţat copilul, în ce direcţii are succes şi uşurinţă în
rezolvarea sarcinilor şi care sunt aspectele în care necesită încă ajutor la care părinţii
trebuie să contribuie;

 Prin caietul de evaluare, instrument de evaluare care înlocuieşte tradiţionalul catalog.

Caietul constituie un element de legătură între învăţător, şcoală şi familie. Caietul de

evaluare este studiat la sfârşitul fiecărui semestru de către părinţi împreună cu elevii, constituind
un bun prilej de cunoaştere a finalităţii activităţii şcolare şi de luare în considerare a
recomandărilor făcute de învăţător.

Sunt folosite la clasă şi unele metode alternative de evaluare prin care elevii sunt
încurajaţi şi stimulaţi făcându-i să înveţe mai bine. Dintre acestea amintim:

1. Portofoliul – repezintă cartea de vizită a elevului, prin care învăţătorul poate să-i
urmărească programul în plan cognitiv, atitudinal şi comportamental. Prin el elevii pot
deveni parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească propriul progres. Este o
mapă deschisă în care tot timpul se mai poate adăuga ceva. Materialele din portofoliu pot
fi citite de învăţător, coleg, dar şi de părinţi, fiind o sursă foarte bună de cunoaştere a
elevului. Evaluând activitatea elevilor prin portofoliu, am încercat mereu să reflectăm
asupra unor întrebări care să ne conducă spre obţinerea unor competenţe de către elevi:

 Ce este bine pentru acest copil?

 Care sunt calităţile dovedite prin acestă lucrare?

 În ce măsură elevul şi-a îmbogăţit sfera de cunoştinţe?

Elevii la rândul lor se autoevaluează punându-şi întrebări fireşti:

 Există un alt mod de a rezolva sarcina?

 Am rezolvat-o suficient de bine?

  Ce ar mai trebui să fac?

Portofoliile elevilor cuprind:

 Fişe de evaluare curentă şi sumativă ce oglindesc evoluţia fiecărui elev, la nivelul

tuturor ariilor curriculare;

 Observaţii directe asupra activităţii practice redate prin desene, rebusuri, texte
lacunare;

 Afişe realizate de către elevi referitoare la diferite teme, precum protejarea

mediului, alimentaţie sănătoasă, reguli de igienă;

 Lucrări practice realizate la centrul de arte.

2. Jurnalul reflexiv – metodă alternativă de evaluare ce cuprinde însemnările elevului asupra

aspectelor trăite în procesul cunoaşterii. Acesta cuprinde reprezentările pe care le-a
dobândit elevul în procesul învăţării. Folosirea jurnalului s-a dovedit a fi un mijloc de
autoevaluare, elevul analizându-şi activitatea din ziua precedentă şi stabilindu-şi
coordonatele viitoarei activităţi. Jurnalul clasei a propus permanent o apropiere mai mare
atât în rândul elevilor cât şi între învăţător şi elev. Acesta s-a simţit înţeles şi a
conştientizat faptul că sunt luate în considerare propriile păreri.

După activitatea la centre urmează pauza de masă. Se reveşte masa, apoi fiecare îşi
structurează pauza făcând ceea ce doreşte, citeşte, desenează, îşi ajută un prieten.

Evaluarea de după activităţile la centre, presupune trecerea în revistă a activităţilor care s-

au desfăşurat la centre, consolidarea unor noţiuni, finalizarea lucrului de la centre de către cei
care n-au reuşit să parcurgă sarcinile, lucru individualizat cu acei copii care n-au înţeles ceva sau
au nevoie de mai mult, lucru pentru aprofundare. Nu se pun calificative şi nici nu se corectează
greşelile cu pix roşu, aşa cum se procedează în învăţământul tradiţional. Se fac doar mici
aprecieri sau atenţionări.

Activitatea care se desfăşoară ca în învăţământul tradiţional: educaţie fizică, educaţie

muzicală, limbă străină, religie.
 Instruirea tradiţională ajută copilul:

 Să dobândească priceperi şi deprinderi;

 Se adresează deficienţelor de învăţare ale copilului;

 Accentuează motivaţia extrinsecă;

 Permite învăţătorilor, folosindu-se de cunoştinţele lor în domeniu, să dirijeze activitatea

copilului, specificându-i ce anume să facă.

Prin contrast, activitatea din programul Step by Step oferă copilului numeroase avantaje,
precum:

 Oportunitatea de a aplica priceperile dobândite;

 Se adresează competenţelor copilului;

 Accentuează motivaţia intrisecă;

 Încurajează copilul să determine singur la ce să lucreze, acceptându-l drept cunoscător în

propriile interese.

Într-o clasă Step by Step materia este structurată în funcţie de copii, pe principiul
dezvoltării, a intereselor şi nevoilor acestora. În clasa orientată spre nevoile copilului este
esenţial ca învăţătorii să creeze o structură logică a organizării timpului şi activităţilor, în aşa fel
încât elevii să aibă mai curând voie să discute, să exploreze, să se mişte, decât să-l asculte pe
cadrul didactic. Activităţile de audiere trebuie urmate de cele interactive, de mişcare şi de
discuţii. Copiii astfel educaţi vor fi capabili să ia singuri decizii, să-şi asume responsabilităţi, vor
ştii să lucreze în echipă şi nu vor deveni individualişti.

Gestionarea timpului în acest sistem este stabilită de comun acord cu cele două cadre
didactice. În acest program, copilul capătă diferite roluri: de gânditor, de persoană care rezolvă o
problemă, de martor al unei întâmplări, de ascultător, de organizator, de partener, de prieten. Într-
o astfel de clasă toţi (şi copii şi cadrele didactice) sunt egali, toţi sunt prieteni.
 Conceput să funcţioneze ca un „visus formativus”, modelul Step by Step concentrează un
context al experinenţelor educative care să permită dezvoltarea copilului ca personalitate unică şi
care cultivă respectul pentru valorile umanităţii, oentru drepturile fundamentale ale omului,
pentru diversitatea tradiţiilor culturale. Acest lucru nu ar fi posibil fără participarea părinţilor, a
cadrelor didactice, mesageri ai unor revelaţii ce depăşesc prizonieratul manualului sau a
programei şcolare.

Iar dacă „viitorul imediat este îm mâinile politicienilor, adevăratul viitor se află în
mâinile educatorului, a acelora care, după cum sublinia I.A. Comenius au cea mai minunată
îndeletnicire din lume”.

Cadrele didactice în funcţie de pregătirea şi măiestria pedagogică de care dispun sunt

capabile dă îmbine armonios într-o lecţie o paletă multicoloră de informaţii aşa încât să-şi atingă
obiectivele propuse.

Bibliografie:

Miron Ionescu, Ioan Radu —Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj.Napoca, 2004, p.210

RaduT. Ion, Ezechil Liliana, Pedagogie-fundamente teoretice, Bucureşti, Ed. Didactică şi

pedagogică,

2002