Fișă de lectură

TITLU:. Asare S. K., (2014), „The Auditor's Going-Concern Decision: Interaction of Task
Variables and the Sequential Processing of Evidence”, The Accounting Review, Vol. 67, No.
2, pp. 379-393

CUVINTE CHEIE: Order effects, hypothesis framing, belief revision, reporting choices.

SUBIECTUL STUDIAT: Prezentul studiu examinează dacă ordinele de prezentare a

probelor apar în cadre de ipoteze alternative și se traduc în diferite opțiuni ale rapoartelor de
audit iar prelucrarea secvențială a probelor conduce la un efect de retragere în hotărârile
judecătorești.

IPOTEZELE DE CERCETARE PROPUSE:

În studiu se propun spre validare următoarele ipoteze de cercetare:

H1: Revizuirea convingerilor medii ale auditorilor care evaluează informațiile
contrare, reduse de factori atenuanți, vor fi mai mari decât cele ale auditorilor care
evaluează aceleași dovezi în ordine inversă.

H2: După evaluarea tuturor probelor, auditorii ale căror hotărâri privind viabilitatea
se situează sub pragul lor, hotărârile judecătorești vor emite rapoarte modificate, iar cei ale
căror hotărâri privind viabilitatea sunt mai mari sau sunt egale cu hotărârile lor de prag vor
emite rapoarte standard fără rezerve.

H3: Auditorii care evaluează informații contrare urmate de factori atenuanți vor emite
mai multe/puține opinii necalificate (modificate) decât cele care evaluează aceleași dovezi în
ordine inversă. Auditorii pot ajunge la decizii diferite cu privire la statutul de client, dar pot
fi în continuare consecvenți în alegerea unui raport de audit. Acest lucru s-ar putea întâmpla
dacă au praguri diferite.
METODOLOGIA CERCETĂRII:

Populația studiată și eșantionul analizat:

Reprezentanții a patru firme Big Six CPA din zona Los Angeles au primit 120 de
instrumente de cercetare și li s-a cerut să le distribuie managerilor și partenerilor. Managerii
de audit și partenerii au fost aleși deoarece fie sunt responsabili, fie oferă cea mai mare
contribuție la deciziile de interes continuu. Șaptezeci de instrumente finalizate (58%) au fost
returnate. Auditorii au avut o medie de 12 ani de experiență în audit și au lucrat în medie 42
de audituri în ultimii patru ani.

Modele și sursa datelor:

Pentru a examina dacă modul în care ordinea de prezentare a probelor afectează
deciziile de continuare a actvității (acțiuni de audit) este importantă sau nu, au existat 2
variabile independente între subiecte. Una se referea la ordinea în care au fost prezentate
probele; 40 de auditori au primit două informații contrare, urmate de două elemente de factori
atenuanți (CCMM), iar 30 de auditori au prezentat aceleași elemente de probă în ordinea
inversă (MMCC). Cealaltă variabilă independentă a fost cadrul inițial de ipoteză. Aceaștia au
avut de auditat activitatea din anul curent. Materialele experimentale au constat din trei părți,
iar subiecții au fost rugați să treacă prin materiale în ordinea dată.
 În prima parte, fiecărui participant i s-a furnizat informații de fond cu privire la un
client ipotetic, căruia în ultimii doi ani ia fost emis un raport necalificat. De asemenea,
subiecților li s-a spus că, în ultimul an, diverși membri ai conducerii și-au exprimat diferențele
de opinii față de alți angajați și că acest lucru a contribuit la problemele de morală ale
angajaților. După studierea informațiilor de fond și a situațiilor financiare, participanților li s-a
cerut să furnizeze o hotărâre inițială (pe o scară de răspuns de la 0 la 100) cu privire la
probabilitatea ca firma să își continue activitatea sau să nu, până la sfârșitul următorului
exercițiu financiar.
Participanții la starea viabilității au indicat, de asemenea, un nivel-prag [P*(C)], care
care să sugereze îndoieli substanțiale cu privire la capacitatea entității de a continua
activitatea. Datele au fost sistematizate în tabelul nr. 1.

Rezultate și discuții

Testarea ipotezei H1 necesită luarea în considerare a manipulării încadrării. S-a

efectuat o analiză a variației (conform algoritmului de calcul ANOVA) cu diferența dintre
hotărârile finale (S4) și cele inițiale (SO) ca variabilă dependentă. Ordinea în care au fost
evaluate probele și încadrarea ipotezei inițiale au fost între factorii subiect. Cadrul ipotezei a
fost inclus pentru a examina dacă există o interacțiune între cadru și ordine. Rezultatele sunt
prezentate în tabelul 2.
O semnificație aparte pentru ordinea probelor este fondul. Nici cadrul ipotezei, nici
interacțiunea dintre cadru și ordinea probelor nu a fost semnificativă., reduse de factori
atenuanți, vor fi mai mari decât cele ale auditorilor care evaluează aceleași dovezi în ordine
inversă. În ceea ce privește revizuirea convingerilor medii ale auditorilor care evaluează
informațiile contrare, auditorii din grupa CCMM (aceștia au evaluat două informații contrare,
urmate de doi factori atenuanți) – însemnătatae a fost de 2.750 și cea a subiecților din MMCC
(aceștia au evaluat doi factori atenuanți, urmați de două informații contrare) a fost - 24.167.
Efectul principal pentru ordinea probelor și modelul schimbării convingerilor este în
concordanță cu predicția modelului (F = 19,70, p c 0,001).
Pentru a testa ipoteza H2, s-a comparat ratingul final de probabilitate, hotărârea prag
precum și opinia emisă. O scădere a modificări opiniei unui auditor a fost considerată în
concordanță cu procesul de raportare în două etape, dacă ratingul de probabilitate finală a fost
sub pragul hotărârii și a fost ales un raport modificat. În tabelul 3 sunt prezentate rezultatele
acestei comparații.
Deciziile de modificare a subiecților sunt în mare măsură în concordanță cu procesul
de raportare în două etape. Dintre cei 32 de subiecți ale căror judecăți de prag și ratinguri le-
au arătat că ar trebui să aleagă o opinie modificată, doar unul a ales o opinie fără rezerve. Cu
toate acestea, zece dintre cei 38 de auditori ale căror C*(C) și P(C I E) au indicat că ar trebui
să aleagă o opinie fără rezerve, a ales de fapt opinia nepotrivită.
Testul ipotezei H3 a implicat trei etape. Primul pas a fost de a verifica orice diferențe
sistematice în P*(C). Valorile medii ale pragului pentru auditorii din grupa CCMM și MMCC
au fost de 52,5 și, respectiv 58,6, care nu au fost semnificative (t= 1.4005, p c 0,16). Astfel,
explicația alternativă conform căreia orice diferențe observate în deciziile de opinie se
datorează diferențelor de hotărâri-prag nu este probabilă.
A doua etapă a implicat o verificare a coerenței pentru a examina dacă opțiunile de
opinie ale auditorilor erau conforme cu relația dintre hotărârile lor definitive (S4) și evaluările
lor de prag. Această verificare filtrează subiecții ale căror opțiuni de raportare nu au fost în
concordanță cu procesul de raportare în două etape emis de ipoteză. Din tabelul 3 se poate
observa faptul că răspunsurile a 59 de subiecți au fost consecvente, dar 11 nu au fost.
 În cele din urmă, un test de proporții a indicat că auditorii din CCMM au avut o
tendință mai mare de a emite opinii necalificate (Z=2.278, p-0.016) astfel, dovezile sunt în
concordanță cu ipoteza.

Concluzii

Constatarea că alegerile de opinie au fost afectate sistematic de ordinea de prezentare a

probelor are implicații practice și teoretice importante. În primul rând, atunci când evaluează
planurile de gestionare (de exemplu, proiecțiile fluxului de numerar, derogările de la
obligațiile privind datoriile etc.), auditorii pot fi influențați de ordinea în care le sunt
prezentate planurile. Constatarea conform căreia subiecții au luat decizii de raportare prin
compararea probabilității lor de viabilitate cu pragurile lor declarate, sugerează că ordinea
probelor poate afecta cantitatea și tipul de probe colectate.