ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL

de Costache Negruzzi

-nuvelă istorică,romantică-

CONTEXT ISTORIC

Publicată în 1840, nuvela ilustează două dintre cele patru idei formulate de Kogălniceanu în
primul număr al Daciei Literare:promovarea unei literaturi originale și inspirația din istoria
națională.

APARTENENȚA LA SPECIE

Opera literară Alexandru Lăpușeanul este o nuvelă istorică de facură romantică,

întrucât este o specie epică în proză,cu o construcție riguroasă,având un fir narativ
central.Personajele sunt relativ puține ,caracterizate succint, gravitând în jurul personajului
principal. Această creație literară este o nuvelă istorică prin sursa de inspirație, temă,
subiect,personaje și culoarea epocii.

ÎNCADRAREA ÎN ROMANTISM

Creația literară se încadrează în romantism prin sursa de inspirație-istoria națională,

conflict,narațiune liniară, personaje excepționale în situații excepționale,prezența antitezei ,culoarea
epocii în descrieri cu valoare documentară.

SURSA DE INSPIRAȚIE

Costache Negruzzi este primul scriitor care valorifică într-o creație literară cronicile
moldovenești.Din cronica lui Ureche preia imaginea personalității domnitorului Alexandru
Lăpușneanul,dar și mottoul primului și al ultimului capitol,scena uciderii celor 47 de boieri,arderea
cetăților Moldovei, boala,călugărirea și moartea prin otrăvire a domnitorului.

TITLUL

Titlul situează în centrul narațiunii personajul care polarizează interesul epic și mesajul
operei,erou literar de mare forță,complex și viu.Forma articulată a numelui dă culoarea epocii.

TEMA

Tema istoriei se dezvoltă prin evocarea unui episod de ev mediu românesc , și anume cea
de-a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul.O temă secundară,de factură romantică,este cea
a destinului unui tiran,urmărind evoluția personajului principal de la orgoliu și cruzime,la singurătate
și la teroarea de a fi neputincios în fața morții.
COMPOZIȚIA

Nuvela este alcătuită din patru capitole,fiecare deschizându-se cu o secvență rezumativă în stil
cronicăresc.Principiul de compoziție este cel cronolologic.Singura abatere de la acest principiu este
secvența retrospectivă din capitolul al doilea,în care se evocă destinul urmașilor lui Petru
Rareș,episod încheiat cu motivarea căsătoriei lui Lăpușneanu cu domnița Ruxanda.Mottourile
subliniază natura conflictului dezvoltat în fiecare capitol.Formularea lor ca replici ale unor personaje
evidențiază faptul că scriitorul adoptă frecvent ca modalitate de narare reprezentarea.

STRUCTURA

Viziunea artistică se structurează pe două planuri.Principalul plan este cel epic, care prezintă
destinul voievodului în ultimii cinci ani de domnie și de viață.Acest plan este dinamizat de conflicte
puternice-exterioare:între boieri și vodă, interioare-zbuciumul lăuntric al domnitorului.Al doilea plan
narativ conturează conflictul social între norodul mereu jefuit și jefuitorii,care , în conștiința mulțimii,
iau chipul lui Moțoc,marele vornic care strănge birurile.

PERSPECTIVA NARATIVĂ

Narațiunea heterogetică se realizează prin intermediul unui narator obiectiv, care narează la
persoana a III-a.Tenta retorică a discursului generează și o atitudine de implicare subiectivă,prin
comentarii explicative sau anticipative(,,ca să tragă inimile norodului”),epitete calificative și metafora
din final (,,deșănțată cuvîntare”, ,,urâtul caracter”).Narațiunea se desfășooară linear,cronologic,prin
înlănțuirea secvențelor narative și a episoadelor.

REPERE SPAȚIO-TEMPORALE

Timpul narațiunii este cel real,istoric(1564-1569).Spațiul ales alcătuiește un decor

romantic:mai întâi ,cortul din dumbrava de la Tecuci,apoi palatul domnesc din Iași,mitropolia, curtea
domnească din cetatea Hotinului.

SUBIECTUL

Subiectul nuvelei este riguros structurat în patru părți,precedate de câte un motto.

1.Prima parte ,,Dacă voi nu mă vreți,eu vă vreu!”conține expozițiunea și intriga.

Alexandru Lăpușneanu sosește în țară cu ajutor turcesc, pentru a-l înlătura pe Tomșa.Este întâmpinat
de un grup de patru boieri,care-i cer să se întoarcă,deoarece poporul nu-l vrea.Voievodul le respinge
pretențiile și promite că va mântui țara.Moțoc,unul dintre boieri, îți cere iertare și-l sfătuiește să intre
în țară doar cu oaste pământeană.Înțelegând intențiile lui Moțoc,domnitorul nu ține cont de
propunerea acestuia.

2.Partea a doua ,,Ai să dai samă,doamnă!” conține desfășurarea acțiunii.

 Tomșa fuge în Muntenia,iar Lăpușneanu este întâmpinat cu bucurie de către popor.Noul domnitor
începe lupta contra boierilor trădători,pe care îi ucide și îi deposedează de averi.Sfătuit și ajutat de
Moțoc,pune la cale noi răzbunări.Înduioșată de rugămințile văduvelor, doamna Ruxanda își roagă
soșul să înceteze vărsările de sânge.Acesta îi promite că le va înceta după ce-i va da leac pentru frica
de sânge.

3.Partea a treia ,,Capul lui Moșoc vrem!”-acțiunea atinge punctul culminant:

La slujba de la mitropolie, domnitorul recunoaște crimele săvârșite și le motivează pentru binele

țării.Își exprimă dorința de a trăi în înțelegere și frăție și își cere iertare.La ospățul de
împăcare,domnitorul poruncește să fie uciși 47 de boieri.Văzând capetele lor așezate într-o uriașă
piramidă,doamna Ruxanda leșină.O mare mulțime adunată la palatul domnesc cere capul lui
Moțoc.Pentu a potoli setea de sânge a poporului, domnitorul i-l dă pe Moțoc.

4.Partea a patra ,,De mă voi scula,pre mulți am să popesc și eu!”

Timp de patru ani,Lăpușneanu nu mai tăiase niciun boier, dar născocise alte schingiuiri.Domnitorul
se mută în cetatea Hotinului și își exprimă dorința de a se călugări.Este călugărit, însă, atunci când se
trezește din letargie, îi amenință pe toți din jurul său, chiar și pe fiul Bogdan și pe doamna
Ruxanda.Îndemnată de Spancioc și Stroici, îngrozită de amenințările soțului său, doamna Ruxanda
este de acord cu otrăvirea acestuia, act săvârșit de către cei doi boieri.

CONFLICTUL

Conflictul nuvelei este complex şi pune în lumină personalitatea puternică a personajului

principal. Conflictul exterior este de ordin social: lupta pentru putere între domnitor şi boieri.
Conflictul secundar, între domnitor şi Moţoc, boierul care-l trădase, este anunţat în primul capitol şi
încheiat în al treilea.

PERSONAJE

Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic,

excepţional, care acţionează în situaţii excepţionale, precum scena uciderii boierilor sau a
pedepsirii lui Moţoc. El întruchipează tipul domnitorului tiran şi crud, construit din contraste şi
are o psihologie complexă, calităţi şi defecte puternice, un „damnat” romantic(G. Călinescu).
Personajului îi este evidenţiată o trăsătură esenţială căreia i se subordonează altele,
secundare. Astfel, în goana după putere, Lăpuşneanul se dovedeşte a fi crud, hotărât, viclean,
disimulat, inteligent, bun psiholog, abil politic, fiind totodată puternic individualizat şi memorabil. El
este caracterizat direct de către narator sau alte personaje, dar şi indirect, prin fapte, limbaj,
comportament, relaţiile cu alte personaje, gesturi, atitudine, vestimentaţie. Forţa excepţională a
personajului domină relaţiile cu celelalte personaje, care sunt manipulate de domnitor.
Având capacitatea de a ne surprinde într-un mod convingător, Lăpuşneanul este un personaj
„rotund”, spre deosebire de celelalte personaje individuale, „plate”, construite în jurul unei idei
sau calităţi.
 Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit în antiteză cu
Lăpuşneanul: blândeţe – cruzime, caracter slab – caracter tare. Ea nu acţionează din voinţă proprie nici
când îi cere domnitorului să înceteze cu omorurile, nici când îl otrăveşte.
Boierul Moţoc reprezintă tipul boierului trădător, viclean, laş, intrigant. Nu urmăreşte decât
propriile interese. De aceea îl trădase pe Lăpuşneanul în prima lui domnie, iar la întoarcerea acestuia, îl
linguşeşte. Este laş în faţa primejdiei, încercând să-l convingă pe domnitor să nu-l dea pe mâna
mulţimii.
Personajele episodice, Spancioc şi Stroici au rol justiţiar. Ei reprezintă boierimea tânără, iubitoare
de patrie, dar sunt şi cei care o sfătuiesc pe domniţa Ruxanda să-şi otrăvească soţul, asistând apoi la
ultimele clipe ale domnitorului.
Personajul colectiv, mulţimea, apare pentru prima dată în literatură română. Psihologia mulţimii
este surprinsă în mod realist. Ea „venise fără să ştie pentru ce au venit şi ce vrea”. La început gloata
pare nehotărâtă, nu se aştepta ca domnitorul să-i întrebe ce vor, apoi cer într-un glas capul lui Moţoc.
Arta naratorului constă în surprinderea gradată a stărilor psihologice ale mulţimii.

REGISTRUL STILISTIC

Limbajul prozei narative conţine expresii populare ( „mulţimea rămasă cu gura căscată”),
regionalisme („clipală”), dar şi neologisme care conservă forma de secol XIX şi constituie chiar figuri
de stil, precum comparaţia, „acest din urmă cuvânt …fu ca o schinteie electrică”. Stilul narativ se
remarcă prin concizie, sobrietate, claritate, echilibru între termenii arhaici şi neologici,
simplitatea topicii.

CONCLUZIE

Prima nuvelă istorică din literatura română nu aduce în faţa contemporanilor un model de
patriotism, ci un antimodel de conducător.
Coexistenţa elementelor romantice cu elemente clasice într-o operă literară este o trăsătură a
literaturii paşoptiste. Fiind o nuvelă istorică, Alexandru Lăpuşneanul este şi o nuvelă romantică, prin
respectarea principiului enunţat în Introducţie la Dacia literară – inspiraţia din istoria naţională, prin
specie, temă, personaje excepţionale în împrejurări excepţionale, personajul principal alcătuit din
contraste, antiteza angelic – demonic, culoarea epocii. Elementele romantice se împletesc cu cele
clasice: echilibrul compoziţiei, construcţia simetrică, aspectul verosimil al faptelor, caracterul obiectiv
al naraţiunii. Interesul pentru culoarea locală deschide drumul observaţiei realiste a cadrului prin
tehnica detaliului, semnificativ, caracterul pictural al unor scene.
Valoarea nuvelei este exprimată prin afirmaţia lui G. Călinescu: „nuvela istorică Alexandru
Lăpuşneanul ar fi devenit o scriere celebră ca şi Hamlet dacă ar fi avut în ajutor prestigiul unei limbi
universale.”
ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL

Personaj romantic și eponim,domnitorul are puternice trăsături de caracter,un personaj

excepțional,care acționează în împrejurări ieșite din comun.

Trăsăturile morale reies indirect, din faptele protagonistului,limbaj și din relația cu celelalte
personaje.

Lăpușneanul este tipul domnitorului tiran și crud, cu o voință puternică și fermitate în

organizarea răzbunării pe boierii care-l trădaseră în prima domnie.Spiritul vindicativ al domnitorului
este sugerat de replica acestuia ,preluată ca motto al primului capitol ,,Dacă voi nu mă vreți, eu vă
vreu!”.Naratorul omniscient remarcă în mod direct privirea domnitorului,ce scânteiase ,,ca un
fulger”,amenințătoare și fermă,atunci când refuză cu obstinație să renunțe la tronul
Moldovei.Replicile domnitorului reflectă în mod indirect ura înverșunată,ce se revarsă asupra
boierilor abjecți ,pe care-i amenință cu o ostilitate evidentă: ,,Voi mulgeți laptele șării,dar au venit
vremea să vă mulg și eu pre voi!”Acestea sunt completate de notații succinte ale reacției
fiziologice,ale ticului nervos ori ale gestului semnificativ.

Dimensiunea istorică a protagonistului , precum și însușirile fanteziste excepționale creează

un personaj romantic, reprezentativ pentru literatura română.Cruzimea și violența voievodului sunt
reliefate prin antiteză cu blândețea și delicatețea doamnei Ruxanda,procedeu romantic.

Inteligența și ipocrizia domnitorului sunt susținute,indirect,de răbdarea impresionantă și

tenacitatea de a-l ține pe Moțoc aproape, ba chiar protejându-l.Încă din incipitul nuvelei,Lăpușneanu
se dovedește a fi un bun cunoscător al psihologiei umane, întrucât îl cruță pe Moțoc și-i promite că
,,sabia lui nu se va mânji cu sângele său”, însă îl va da mulțimii,pentru a-i potoli setea de
răzbunare.Vigilent și suspicios față de boieri, își ia măsuri de autoapărare.Înveninat de ură,vodă își
pune în aplicare planul:confiscă averile boierilor și începe să-i ucidă,profitând de ,,cea mai mică
greșeală dregătorească”.El deține arta disimulării,scena din biserică scoțând în relief indirect,perfidia
cu totul ieșită din comun cu care vodă pretinde că regretă crimele săvârșite.În timpul cuvântării din
biserică,el plănuiește cel mai sadic omor din toate câte comisese:piramida de 47 de capete.

Un alt procedeu indirect de caracterizare este antiteza.Profilul moral al domnitorului este

puternic reliefat nu numai prin opoziție cu ,,buna doamnă ”Ruxanda, ci și prin relația contrastivă cu
un ,,alt” Lăpușeanu, cel din prima domnie.

Cruzimea este trăsătura dominantă a personajului, motivată,indirect,de multele fapte

comise:uciderea celor 47 de boieri,linșarea lui Moțoc,amenințarea propriei familii cu
moartea.Episodul uciderii celor 47 de boieri ,preluat din cronica lui Ureche,constituie una dintre cele
mai impresionante crime din istoria Moldovei,iar procedeele asasinării,descrise detaliat de
narator,ilustrează indirect firea sângeroasă și rece a domnitorului.Sadismul voievodului se manifestă
chiar și în relația cu soția sa,pe care o cheamă să vadă piramida cu cele 47 de capete de boieri.Aceeași
trăsătură este evidențiată și prin caracterizarea directă, făcută de mitropolitul Teofan ,,Crud și
cumplit este omul acesta, fiica mea” sau de către Stroici ,,Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în
sângele cel pângărit al unui tiran ca tine”.

Moartea violentă, prin otrăvire, este o plată binemeritată pentru cruzimea sa.Naratorul
omniscient descrie în detaliu chinurile îngrozitoare ale morții domnitorului,care a lăsat o ,,pată de
sânge în istoria Moldovei.”

Relația lui vodă cu celelalte personaje accentuează trăsăturile care-l individualizează.Față de

soția sa ,el este disprețuitor, iar atunci când ea îi cere să înceteze cu omorurile, el îi promite ,,leac de
frică” .Pentru că ea leșină la vederea grozăviei,este dezamăgit, disprețuitor și ironic față de reacția ei.

Meritul lui Negruzzi este acela de a fi creat un personaj memorabil,într-o nuvelă exemplară,
care are ,,acea proporție a liniilor care e semnul creațiilor permanent clasice”.