Inducție electromagnetică. Aplicațiile ei.

 Magnetul sau alta sursa de câmp magnetic se numește inductor, iar bobina
în care apare curent se numește indus. Curentului electric ce apare în bobină se
numește curent de inducție. 
 Fenomenul de producere a unui curent electric în circuit închis datorită
variației în timp a fluxului magnetic ce străbate circuitul, se numește inducție
electromagnetică.
 Valoarea tensiunii electromotoare de inducție este numeric egală cu
raportul dintre variația fluxului câmpului magnetic și intervalul de timp în care
se produce această variație.
∆Φ
E= | |
∆t
 
Această relație este lege inducției electromagnetice sau legea lui Faraday. 
|∆ Φ|
Raportul ∆ t  se numește viteză variației fluxului magnetic. Un weber este
fluxul magnetic variabil care induce în circuit electric o tensiune electromotoare
de un volt timp de o secundă.
 Tensiune electromotoare indusă într-un circuit electric este egală cu viteza
de variație a fluxului magnetic luată cu semnul opus.
−∆ Φ
E=
∆t
 La variația fluxului magnetic pentru o bobină ce conține N spire tensiune
electromotoare indusă este egală cu suma tensiunilor electromotoare induse în
fiecare spiră. 
∆Φ
E=−N
∆t
În cazul conductorului mobil variația fluxului magnetic se poate datora și
mișcării acestuia între un câmp magnetic pentru determinarea tensiunii
electromotoare vom folosi formula:
E=B ∙ v ∙l
 Această formulă poate fi generalizată cu introducerea unghiului α cu
direcția inducției magnetice.
E=B ∙ v ∙l ∙ sinα
 Cauza apariției unei tensiuni electromotoare într-un conductor mobil în
câmp magnetic este acțiunea forței Lorentz asupra purtătorilor de sarcină
electrică liber din interiorul conductorului.