Genul dramatic cuprinde opere destinate reprezentarii scenice, de

aceea opera dramatica impune anumite limite privind amploarea

actiunii in timp si spatiu. Textul dramatic are o structura specifica:
actiunea este repartizata pe acte, care la randul lor sunt alcatuite din
scene, fiecare replica fiind precedata de numele personajului. La toate
acestea se adauga didascaliile, care sunt texte asezate intre paranteze,
reprezentand singurele interventii ale autorului in actiune si avand rolul
de a fixa cadrul actiunii (in biroul lui Stefanescu), indicatie data strict
regizorului, scenografului care trebuie sa aiba in vedere toate
elementele necesare pentru montarea spectacolului teatreal; fixeaza
trasaturi ale personajelor (“putin mecanic”) si orienteaza jocul actorilor
prin mimica, gesturi (“continuă să răsfoiască hârtiile”, “nicio clipă nu și-
a ridicat privirea”), miscare scenica (“Se ridică alene de la masă),
(“merge spre boxă, se oprește în fața biroului lui Ștefănescu”) si
tonalitatea vocii (“vorbește scurt, retezat, fără brutalitate, dar puțin
mecanic”). De asemenea, vestimentatia tine si ea tot de didascalii: “Cu
pălăria pe cap“, insa ea este o informatie pentru costumier. Prin
urmare, didascaliile sunt o parte esentiala a unei opere dramatice
intrucat ele permit regizorului si cititorului sa fie in consonanta cu
viziunea dramaturgului.