Testul 1

S.2

Cezar Petrescu ne prezinta in acest text, printr-o perspectiva narativa obiectiva, momentul in care
Cristina Madolschi citeste o scrisoare veche care ii apartinea raposatului Pintea Caliman. Observam ca
pentru Cristina Madolschi scrisoarea are o insemnatate aparte, in timp ce pentru Tudor Stoenescu-
Stoian nu reprezinta un lucru de mare importanta deoarece totul este o inscenare planuita de Iordachel
Paun. Astfel, textul suport relateaza aceasta scena in care sunt prezente marcile obiectivitatii precum:
formele verbale de persoana a III-a “se concentrase”, “ Ii urmari”, “nu avea”, “o privea”, iar faptele
sunt prezentate de catre un narator obiectiv, omniscient (care stie mai multe decat personajele sale),
omniprezent, neimplicat in naratie.

Testul 2

S.2

Prin poeazia “Nu mai zaresc…”, Tudor Arghezi abordeaza ideea poetica a drumului vietii prin prezenta
potecii care “Se duce, doar se duce și nu vine”, intrucat viata merge inainte si nimeni nu poate da inapoi
pentru a repara ceva din trecut. De asemenea, rapiditatea cu care trece timpul si faptul ca omul nu isi
poate controla destinul sunt sugerate in versurile “De când o umblu, fără de răscruce, / Nu vreau să
merg și ea mă duce.”. Aceasta idee poetica este ilustrata prin intermediul eului liric care la randul lui
este exprimat prin limbajul plastic constituit din figuri de stil: epitete “pas de sfant”, “Și cine-ar fi croit-o
prin mohor”, antiteza “Se duce, doar se duce și nu vine”, “Nu vreau să merg și ea mă duce” si din
imaginile vizuale, auditive “Nu mai zăresc și-aș sta să mai ascult” si mai ales din cele dinamice “Se duce,
doar se duce și nu vine”, care sugereaza trecerea vietii.

Testul 3

S.2

Prin aceasta opera dramatica, Lucian Blaga ne demonstreaza inca o data maiestria sa in arta scrierii, nu
doar a poeziilor ci, de asemenea si a prozei. Astfel observam notatiile foarte detaliate date de autor care
vin in ajutorul cititorului de a-i forma un cadru cat mai exact, mai precis (“Pe întâiul plan o masă de lucru
– spre stânga, în dreapta, o măsuță cu scaune și canapea, sub un palmier”), intrucat imaginea autorului
sa fie cat mai apropiata de cea a cititorului. Didascaliile nu ajuta doar lectorul ,ci si actorii care urmeaza
sa insceneze piesa si fixeaza trasaturile personajului (“PRIETENA mică și foarte grasă”), orienteaza jocul
actorului prin gesturi, mimica si tonalitatea vocii (“DARIA, GRIGORE, PRIETENA mică și foarte grasă, la
măsuța din dreapta și-au luat ceaiul”). In textul de fata ne putem da seama ca actiunea se petrece seara,
intr-o incapere ordonata si decorata modest prin prezenta tablourilor realizate de un amator dar si a
orologiului vechi. Replica ce ii apartine lui Grigore ne aduce la cunostinta faptul ca Daria, personajul
principal, i-a comunicat un mesaj prietenei sale, un mesaj care trebuie sa ramana secret iar Grigore le
asigura tacerea sa.

Testul 4

S.2

Opera “Citadela Sfaramata” de Horia Lovinescu se incadreaza in estetica dramatica respectand

trasaturile acestui gen, printre care se numara si didascaliile, care sunt texte aflate intre paranteze si
care au rolul de fixa cadrul actiunii (“Acelaşi decor. Încăperea a căpătat însă aspect de talcioc”), trasaturi
ale personajelor si orienteaza jocul actorilor prin mimica, gesturi si tonalitatea vocii (“Enervată:…”). In
acest context, notatiile autorului ne dau de inteles ca Emilia este o vrajitoare deoarece ii practica Adelei
pasienta, care este un mod de a imparti carti si de a ghici viitorul. Se observa si decorul incaperii care are
un aspect de talcioc, adica de piata de vechituri , deoarece atmosfera este oarecum sufocanta prin
inghesuirea obiectelor de mobilier precum dormeza si sifonierul (“S-a adus un şifonier, s-a instalat o
dormeză”).

Testul 5

S.2

Aceasta opera lirica ce-i apartine lui Lucian Blaga abordeaza ideea poetica a destinului celor doi
indragostiti de-a lungul vietii. Este conturata soarta cuplului care trebuie sa treaca impreuna prin
greutatile acestei vieti desi fiecare are drumul lui: “ Pe drumul său fiecare, ne-am duce în veci undeva.”.
Metafora “drumul norilor” sugereaza viata de dupa moarte pe care eul liric il concepe tot alaturi de
fiinta iubita. De asemenea, prin versul “Aproape suflete suntem, noi doi, prin soartă asemenea tuturor”
se sugereaza apartenenta la aceeasi sfera a omului comun, care transforma aceasta iubire in una
obisnuita, posibila. Mijloacele de expresivitate artistica sustin aceasta idee prin imaginile artistice
precum cele dinamice “ne-am duce în veci undeva. / Ne-am duce-mpreună, mereu, amândoi”, insa
figurile de stil sunt cele care predomina: comparatia “gânduri ca pietrele”, repetitia “Lucruri suntem
printre lucruri.” “Lucruri suntem ce poartă în ele”, epitetul in inversiune “Aproape suflete suntem”. Prin
urmare, se observa o stransa legatura intre ideea poetica si mijloacele artistice care incadreaza poezia in
lista celor mai deosebite creatii lirice din literatura romana.