A meritat Uniunea Europeană premiul Nobel pentru Pace?

La decernarea Premiului, Comitetul Nobel norvegian a declarat că decizia sa s-a bazat pe

rolul de factor de stabilitate jucat de UE, care „a făcut ca o mare parte din Europa să se
transforme dintr-un continent al războiului într-un continent al păcii”.

Potrivit Comitetului, cea mai importantă realizare a UE a fost „lupta reușită pentru pace,
reconciliere, democrație și drepturile omului”.

UE acționează pentru „înfrățirea dintre popoare” și pentru „organizarea de congrese ale

păcii” - două dintre criteriile stabilite de Alfred Nobel, în testamentul său din 1895, pentru
acordarea Premiului pentru Pace. Uniunea Europeană este cea de-a 21-a organizație
internațională căreia i-a fost acordat premiul, din 1901 și până în prezent .

Critici de la dizidenți
Ceea ce se întâmplă la Marea Mediterană, fiind aproape la ordinea zilei, e o dramă:
ambarcaţiuni pline cu refugiaţi nord-africani se îndreaptă spre insula Lampedusa, sau spre
coastele spaniole. Pentru mulţi dintre ei, marea devine o capcană mortală. Televiziunile din
Europa de Vest arata frecvent la ştiri imaginile bărcilor răsturnate, ale unor oameni înecaţi, sau
morţi de sete. Dar pentru visul unei vieţi mai bune în Europa, mulţi sunt gata să rişte
literalmente orice.

Valul de migranţi din nordul Africii pune greu la încercare celebra Europă lipsită de
graniţe. Pentru că atunci când vine vorba despre atitudinea faţă de refugiaţii ilegali, statele UE
nu au o poziţie comună. Măsurile referitoare la sprijinul, sau la expulzarea acestora sunt foarte
diferite. În consecinţă, Uniunea Europeană ar fi meritat premiul Nobel pentru Pace numai
parţial, e de părere secretarul general al Amnesty International Germania, Wolfgang Grenz:
"Politica europeană de expulzare e răspunzătoare pentru pierderile de vieţi omeneşti, din
Mediterana".

Grenz se referă şi la evoluţiile actuale de la frontiera turco-elenă, unde controalele s-au

intensificat masiv. Cei care vor să fugă din faţa violenţei, spre Europa, sunt astfel puşi în situaţia
de a lua calea cea mai periculoasă, cu bărci neadecvate, prin Marea Mediterană."Iar când aceşti
oameni sunt prinşi în Marea Mediterană, le e refuzat accesul la procedurile de azil", spune
Wolfgang Grenz.

În plus, EU nu îşi respectă deseori propriile reguli. Şeful Amnesty International Germania
dă ca exemplu legea antidiscriminării, pe care statele UE sunt obligate să o adopte. În realitate
însă, critică Grenz, discriminarea romilor şi a altor minorităţi joacă încă un rol deosebit de
important în multe state din Uniunea Europeană. "Ei nu beneficiază peste tot de aceleaşi şanse
la educaţie, la servicii medicale, la o locuinţă, sau pe piaţa muncii, ca şi ceilalţi cetăţeni. La
acestea se mai adaugă faptul că unele ţări nu iau destule măsuri împotriva atacurilor îndreptate
spre romi. Este un punct foarte sensibil. Europa trebuie să ia măsuri în acest sens, pe viitor".

Grenz nu este însă singurul care vede cu ochi critici această situaţie. UE ar trebui să fie la
fel de îngrijorată de faptul că trei laureaţi ai premiului Nobel au declarat că pemiul e nemeritat.
Comunitatea contrazice întocmai valorile pentru care i-a fost acordat acest premiu, scriau în
urmă cu câteva zile comisiei Nobel de la Stockholm arhiepiscopul Desmond Tutu, activista
pentru pace din Irlanda de Nord, Mairead Maguire, şi militantul argentinian pentru drepturile
omului, Adolfo Perez Esquivel. În scrisoare e menţionat faptul că UE "nu se compară cu alţi
activişti pentru pace", în conformitate cu idealurile fondatorului Alfred Nobel.

Dar şi câţiva membri ai Parlamentului European sunt sceptici faţă de acordarea

premiului Nobel. Parlamentara ecologistă UE Franziska Keller, de pildă, face un bilanţ amar.
Sigur, nu trebuie uitat ce a făcut Europa pentru pace, spune ea. "Dar ceea ce se vede
momentan este exact opusul. Şi anume că politica noastră de externe, politica economică şi
agrară şi cea privind azilul, toate acestea îi fac pe alţii să sufere".

E valabil şi pentru politica agrară, responsabilă pentru distrugerea climei şi a mediului

înconjurător. "Toate exemple, din care nu se poate trage concluzia, că EU şi-a dat prea mult
silinţa", spune Keller.

Dincolo de lista neajunsurilor, criticii sunt de acord că UE a asigurat în mare parte pacea,
pe un continent măcinat de două războaie mondiale. Aderarea tărilor central şi est-europene,
după căderea Cortinei de Fier, respectiv îmbunătăţirea situaţiei în ceea ce priveşte drepturile
omului, în statele respective, e un merit al Uniunii Europene.

Totuşi, astfel de acte de bravură s-au întâmplat cu ani buni în urmă. În momentul de
faţă, toate acţiunile sunt dictate de criza euro. Pachetele fiscale şi fondurile de salvare au lăsat
pe planul secund drepturile omului şi măsurile de protecţie a mediului. Parlamentara UE
Franziska Keller speră că premiul Nobel pentru pace va oferi Uniunii Europene impulsul necesar
pentru a schimba ceva. Dacă acceptă premiul, spune Keller, UE "ar trebui să-l considere un
semnal de alarmă şi să se angajeze în sfârşit în lupta pentru drepturile şi libertăţile omului,
pentru pace, etc. Pentru că deocamdată nu se întreprinde destul."