Protecţia socială şi modalităţile de asigurare în Republica Moldova

Protecţia socială
– activitatea statului îndreptată spre asigurarea procesului de formare şi dezvoltare a
personalităţii umane, ocolind şi neutralizând factorii negativi care influenţează asupra
personalităţii şi creând condiţii prielnice pentru afirmarea individului,
-stricto sensu – o totalitate de garanţii economico-juridice care asigură supravegherea drepturilor
de bază ale cetăţenilor şi atingerea unui nivel decent de viaţă.
Nevoia unei securităţi individuale şi colective a existat dintotdeauna. Oamenii, din cele mai
vechi timpuri, au început să-şi asigure propria protecţie, precum şi a persoanelor aflate în grija
lor, contra unor eventualităţi cum ar fi foametea sau alte pericole. Ei au luptat mereu pentru
satisfacerea necesităţilor vitale (de hrană, adăpost, îmbrăcăminte).
Unul dintre elementele principale ce ţin de crearea condiţiilor optime şi asigurarea cadrului
vital al oamenilor este protecţia socială care, într-un mod sau altul, completează infrastructura
socială.
Deoarece în majoritatea statelor, sistemul asigurărilor şi al asistenţei sociale este cunoscut sub
denumirea generică de securitate socială şi nu de protecţie socială, iar ramura de drept poartă
denumirea de,,dreptul securităţii sociale” și nu „dreptul protecţiei sociale”, vom analiza și
conceptul de securitate socială.
Conceptul de protecție socială este mai complex decît cel de securitate socială, deoarece
înglobează nu numai activităţi de ordin juridic şi economic, dar şi sociale, morale, culturale, etc.
După sfera de acţiune principiile de drept se clasifică:
- principii generale – comune pentru toate ramurile de drept ;
- principii interramurale – comune pentru doua sau mai multe ramuri de drept ;
- principii ramurale –specifice numai unei ramuri de drept ;
- principii intraramurale – specifice numai unor instituţii ale unei ramuri de drept.
Majoritatea doctrinarilor (A. Egorov, N. Romandaş, B. Sosna, N. Gorelco, etc.), cu mici
diferenţe de formulare, definesc prin principiile dreptului protecţiei sociale - „ideile de bază, care
determină esenţa şi conţinutului dreptului protecţiei (securităţii) sociale, indicând direcţiile de
dezvoltare, precum şi implementarea lui în practica juridică.” Principiile dreptului protecţiei
sociale sunt formulate în dependenţă de următoarele criterii: destinaţie; accesibilitate;
bunăvoinţă; umanitate; prioritatea acordării serviciilor sociale persoanelor care nu au atins
majoratul, celor care se află într-o situaţie grea; confidenţialitate; tendinţă profilactică.
Asemeni altor ramuri de drept, dreptul protecției sociale se fundamentează pe următoarele
principii generale ale dreptului:
Asigurarea bazelor legale de funcţionare a statului - principiu dedus din Constituția Republicii
Moldova, care constituie premisa existentei statului de drept și legalității.
Într-un stat de drept izvorul oricărei puteri politice trebuie să fie voința suverană a poporului,
care trebuie să-și găsească formele juridice de exprimare, astfel încât puterea poporului să poată
funcționa în mod real ca o democrație.
Principiul libertăţii și egalității fundamentele vieții sociale, libertatea și egalitatea își găsesc
expresia lor juridică. Nu poate exista egalitate decât între oameni liberi, iar libertatea nu poate
exista decât între oameni a căror egalitate este consfințită juridic.
 Pprincipiului responsabilităţii fiecare persoană poartă răspundere pentru consecințele negative
care au fost provocate de faptele săvârșite ilicit.
Principiul echitații și justiției. Cuvîntul echitate vine de la latinescul aequitas care înseamnă:
potrivire, dreptate, cumpătare.
Principiile ramurale ale dreptului protecţiei sociale exprimă într-o formă concentrată esenţa,
scopul, sarcinile şi funcţiile principale ale acestei ramuri de drept, reprezentând un centru care
dirijează într-un mod specific întregul sistem de protecţie socială, influenţând nu numai asupra
structurii sistemului, ci şi asupra metamorfozelor lui.
Principiul egalităţii -conceptul „egalitate” provine de la cuvântul latin aequalitas, ceea ce
înseamnă egal; nediferenţiat; identic. Conform principiu egalităţii „cetăţenii Republicii Moldova
sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine social㔺i pot
participa în egală măsură la viaţa politică, economică, socială şi culturală. Egalitatea priveşte
toate drepturile, indiferent de domeniul de activitate şi actul normativ care le consacră.
Conform Dicţionarului de dreptul securităţii sociale principiul egalităţii de şanse între femei şi
bărbaţi presupune:
1.) interzicerea oricărei discriminări directe (când se acordă retribuţii diferite în funcţie de sex
pentru activităţi prestate de valoare egală) sau indirecte (dacă se refuză unui grup de lucrători
beneficiul unei prestaţii, invocându-se egalitatea între sexe, dar neţinând cont că prestaţia
respectivă unui anumit sex, iar grupul respectiv este compus în majoritate din membri având
acelaşi sex.);
2.) luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor şi aspiraţilor diferite ale persoanelor de sex
masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora.
Definirea legală a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi este prevăzută în art. 2 din Lega
privind asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi,14 conform căruia atât femeilor, cât şi
bărbaţilor trebuie să le fie asigurat un tratament nediferenţiat „în politicile şi în programele din
toate domeniile şi la toate nivelurile de adoptare şi aplicare a deciziilor”.
Principiul universalităţii-onceptul „universalitate” provine de la latinescul universalitas, ceea
ce înseamnă totalitate, generalitate; universalism.
Universalitatea presupune două aspecte: primul, sfera persoanelor protejate; al doilea, natura
prestaţiilor care se acordă. Referitor la primul aspect, idealul este ca fiecare membru al
colectivităţii să fie protejat, prin măsurile de securitate socială, toată viaţa sa. Evident, atunci
când îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, când este în nevoie. Cu alte cuvinte, din acest
punct de vedere protecţia trebuie să fie într-adevăr universală. O asemenea protecţie este expresia
unei solidarităţi a colectivităţii în ansamblul său şi, de fapt, pe acest concept se bazează ideea de
securitate socială24. Deşi acest ideal este greu de atins, totuşi, constatăm că prin acţiunile
legislative întreprinse după 1990 în ţara noastră se tinde ca toate categoriile de persoane aflate în
nevoie să fie protejate.
Finanţarea protecţiei sociale din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetul de stat. Acest
principiu este consacrat în art.11-12 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale26,
conform căruia „veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat provin din contribuţii de
asigurări sociale, transferuri din bugetul de stat” şi sunt menite să „acopere contravaloarea
prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public...”
Cotele de contribuţii de asigurări sociale se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor
sociale de stat şi sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă generale sau speciale.
Mijloacele BASS sunt colectate din participaţia achitată de contribuabili: a) asiguraţii care
datorează contribuţii individuale de asigurări sociale; b) angajatorii; c) persoanele juridice
asimilate angajatorului, la care îşi desfăşoară activitatea persoane în funcţie electivă sau este
numită la nivelul autorităţii executive, legislative sau judecătoreşti, pe durata mandatului; d)
persoanele care încheie contract de asigurare; e) persoanele care îşi desfăşoară activitatea, în
bază de contract individual de muncă, la angajatorii care nu sunt înregistraţi în calitate de
rezidenţi în Republica Moldova.
Persoanele care nu achită contribuţii de asigurări sociale, sunt denumite neasigurate, iar
prestaţiile sociale de care beneficiază, prin intermediul sistemului de asistenţă socială, sunt
achitate din bugetul de stat (alocaţia socială pentru invaliditate, indemnizaţia pentru îngrijirea
copilului până la 1,5 ani pentru persoanele neasigurate, etc.) Aceste prestaţii sunt denumite
necontributive deoarece ele se acordă în afara oricărei asigurări şi contribuţii ale persoanelor
beneficiare.
Principiul diferenţierii condiţiilor care generează dreptul la protecţie socială. Complexitatea şi
multitudinea raporturilor din domeniul protecţiei sociale reflectă diversitatea circumstanţelor
care le-au condiţionat. Protecţia socială nu poate ignora aşa factori precum vârsta, sexul,
condiţiile în care a fost prestată munca, starea sănătăţii, starea familială etc. şi care, de cele mai
multe ori, determină incapacitatea parţială sau totală de muncă.
În dependenţă de factorii care au generat incapacitatea de muncă, deosebim diferenţierea în
baza criteriilor obiective (condiţiile climaterice grele, condiţiile nocive de muncă, etc.) sau
subiective, care sunt dependente de particularităţile fiziologice şi starea sănătăţii (invalizii,
persoanele care nu au atins majoratul, etc.)
Drept exemplu, al aplicării acestui principiu, în baza criteriilor obiective, este pensia pentru
limită de vârstă stabilită în condiţii avantajoase persoanelor ocupate la lucrări foarte nocive şi
foarte grele de muncă. Luând în consideraţie particularităţile muncii prestate, legiuitorul a stabilit
că aceste persoane au dreptul la pensie anticipată, stabilind de la 01 ianuarie 2004 cenzul de
vârstă pentru bărbaţi - 54 ani şi femei - 49 ani, cu condiţia confirmării unui stagiu special de 10
ani pentru bărbaţi şi de 7 ani şi 6 luni pentru femei.Exemplu de diferenţiere, în baza criteriului
subiectiv, este acordarea pensiei pentru limită de vârstă stabilită în condiţii avantajoase femeilor
care au născut şi educat până la vârsta de 8 ani 5 şi mai mulţi copii, care au dreptul la pensionare
anticipată la vârsta de 54 ani.

Principiile intraramurale ale dreptului protecției sociale Esenţa dreptului protecţiei sociale este
exprimată şi prin principiile sale intraramurale, caracteristice instituţiilor de asigurări sociale şi
asistenţei sociale.
Principiile organizării și funcționării sistemului public de asigurări sociale. În conformitate cu
art.3 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, sistemul public de asigurări sociale
se organizează şi funcţionează în baza următoarelor principii:
*principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe
aceleaşi norme de drept;
* principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public - contribuabili şi
beneficiari - un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute
de lege;
*principiul solidarităţii sociale, inter şi intrageneraţii, conform căruia participanţii la sistemul
public îşi asumă conştient şi reciproc obligaţii şi beneficiază de dreptul pentru prevenirea,
limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
*principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia
de a participa la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ
îndeplinirii obligaţiilor; *principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări
sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la
sistemul public, iar în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite se exercită drepturile de
asigurări sociale;
*principiul repartiţiei, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale realizate se redistribuie pentru
plata obligaţiilor ce revin sistemului public; ü principiul autonomiei, potrivit căruia sistemul
public se administrează de sine stătător;
*principiul imprescriptibilităţii, potrivit căruia dreptul la pensie nu se prescrie;
* principiul incesibilității, potrivit caruia dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau parţia.

Principiile asistenței sociale- sistemul asistenţei sociale este guvernat de principiile prevăzute în
art.3 din Legea asistenţei sociale.
Principiul recunoaşterii independenţei, autonomiei personalităţii şi respectării demnităţii
umane guvernează întregul sistemul de protecţie socială. În domeniul asistenţei sociale, datorită
particularităţilor beneficiarilor acestui sistem (copiii şi tinerii ale căror sănătate, dezvoltare şi
integritate fizică, psihică sau morală sunt prejudiciate în mediul în care locuiesc; familiile care nu
îşi îndeplinesc în mod corespunzător obligaţiile privind îngrijirea, întreţinerea şi educarea
copiilor; familiile fără venituri sau cu venituri mici; persoanele fără familie, care nu pot
gospodări singure, care necesită îngrijire şi supraveghere sau sunt incapabile să facă faţă nevoilor
socio-medicale; copiii cu dizabilităţi până la vârsta de 18 ani; familiile cu mulţi copii; familiile
monoparentale cu copii; persoanele vârstnice; persoanele cu dizabilităţi), el capătă o tratare
specifică.
Universalitatea şi accesibilitatea dreptului la asistenţă socială. Acest principiu a fost
caracterizat mai sus, dar reţinem să accentuăm că legiuitorul naţional stabileşte, pentru toate
categoriile de persoane, aceleaşi posibilităţi de sprijin în condiţiile producerii anumitor situaţii
nedorite sau a diverselor riscuri sociale. Asistenţă socială în forma unor beneficii necontributorii
sunt cele acordate fără plată unei contribuţii prealabile şi se acordă de la bugetul de stat, pe baza
drepturilor de cetăţean, tuturor. Diversitatea formelor şi tipurilor de asistenţă socială. Actualul
sistem de asistenţă socială oferă: prestaţii băneşti, prestaţii de altă natură şi servicii sociale.
Prestaţiile de altă natură, care sunt acordate sub diverse aspecte cum ar fi: prânzuri calde;
biletele pentru tratamentul balneo-curativ; ajutoare umanitare; permise gratis pentru călătoria în
transportul public; taloane de călătorie în cadrul statelor membre ale C.S.I. pentru veterani şi
invalizi de război; mijloace de transport special; mijloace de proteze şi ortopedie; mijloace de
locomoţie nemecanizate; scutiri la plata impozitelor; scutiri la plata telefonului, instalarea
telefonului peste rând; concediul suplimentar; reducerea zilei de lucru fără prejudiciul stagiului
de lucru. Unele prestaţii în natură, din cele nominalizate, se acordă unor categorii de populaţie
prin sistemul de servicii sociale, în conformitate cu legislaţia în vigoare de către anumite
instituţii.
Serviciile sociale reprezintă o altă formă de ajutor social. În dependenţă de scopul pe care îl are
sistemul de servicii, se disting mai multe tipuri de servicii:36 servicii ce ţin de acordarea
asigurării şi asistenţei sociale; servicii de reabilitare social-profesională; servicii de reabilitare
social-medicală; deservirea social –culturală. Serviciile nominalizate se divizează la rândul lor
într-un întreg spectru de servicii sociale: servicii legate de realizarea dreptului la pensie şi
înlesniri, deservirea staţionară a bătrânilor şi invalizilor în instituţiile asigurării sociale, servicii
locative şi de trai, servicii de transport, servicii de asigurare cu loc de lucru şi de recalificare sau
de instruire profesională, servicii în acordarea asistenţei medicale profilactice şi tratamentului
balneo-sanatorial, în acordarea ajutorului cu medicamente şi proteze, etc. În cadrul sistemului de
asistenţă socială la nivel local se prestează servicii sociale prin intermediul serviciului de ajutor
social la domiciliu, cantinelor de ajutor social, centrelor sociale.
 Serviciile sociale reprezintă o altă formă de ajutor social. În dependenţă de scopul pe care îl are
sistemul de servicii, se disting mai multe tipuri de servicii:36 servicii ce ţin de acordarea
asigurării şi asistenţei sociale; servicii de reabilitare social-profesională; servicii de reabilitare
social-medicală; deservirea social –culturală. Serviciile nominalizate se divizează la rândul lor
într-un întreg spectru de servicii sociale: servicii legate de realizarea dreptului la pensie şi
înlesniri, deservirea staţionară a bătrânilor şi invalizilor în instituţiile asigurării sociale, servicii
locative şi de trai, servicii de transport, servicii de asigurare cu loc de lucru şi de recalificare sau
de instruire profesională, servicii în acordarea asistenţei medicale profilactice şi tratamentului
balneo-sanatorial, în acordarea ajutorului cu medicamente şi proteze, etc. În cadrul sistemului de
asistenţă socială la nivel local se prestează servicii sociale prin intermediul serviciului de ajutor
social la domiciliu, cantinelor de ajutor social, centrelor sociale.
Acordarea asistenţei sociale în funcţie de nevoie. Principiul ocrotirii persoanelor în funcţie de
nevoie stă la baza asistenţei sociale. În concepţiile tradiţionale, asistenţa socială, spre deosebire
de formele universale de protecţie socială, nu se acordă automat unei grupe de persoane definite
prin caracteristici generale, ci persoanelor sau familiilor individuale, pe baza analizei situaţiei
financiare a fiecărui caz în parte.
Acordarea asistenţei sociale din contul mijloacelor statului şi a colectivităţilor este un principiu
particular al asistenţei sociale. Costul ei integral cade pe seama statului şi colectivităţilor locale.
Acţiunile de asistenţă socială se finanţează din bugetul de stat, din bugetele unităţilor
administrativteritoriale, din fondurile republican şi locale de susţinere socială a populaţiei, din
donaţii, sponsorizări, precum şi din contribuţiile beneficiarilor de asistenţă socială. 39
Autorităţile administraţiei publice locale, pornind de la posibilităţile financiare reale, asigură
baza materială necesară pentru organizarea şi funcţionarea unităţilor de asistenţă socială pentru
acordarea serviciilor sociale proprii şi sprijină acţiunile de asistenţă socială, întreprinse de
persoanele fizice şi juridice, de instituţiile de cult recunoscute în Republica Moldova şi de
organizaţiile societăţii civile.
Armonizarea prestaţiilor de asistenţă socială cu prestaţiile de asigurări sociale şi cu salariile.
Asistenţa socială trebuie să fie armonizată cu ajutoare de asigurări sociale şi cu salariile. Astfel,
şomerii, beneficiari de asistenţă socială, vor trebui sa facă obiectul aceloraşi cerinţe de a căuta de
lucru, aşa cum sunt şi beneficiarii ajutoarelor de şomaj. Muncitorii săraci pot beneficia de
asistenţă socială cel puţin în timpul tranziţiei iniţiale.41 De asemenea, pentru motive privitoare la
stimulente, unii beneficiari de asigurări sociale trebuie să fie potenţiali eligibili în a obţine
asistenţă socială prin stabilirea unor norme de drept.
Analizând principiul diversităţii formelor şi tipurilor de asistenţă socială, cât şi cel al
armonizării asistenţei sociale cu ajutoarele de asigurări sociale, constatăm că diferite categorii de
populaţie, beneficiare de ajutoare de asigurări sociale în formă de pensii, se bucură şi de diverse
forme şi tipuri de ajutor social. Vom examina în continuare respectarea acestui principiu pentru
persoanele vârstnice şi invalide, beneficiare de pensii de asigurări sociale.

Bibliografie:
Mariana Iovițu ,,Bazele politicii sociale”
Valentin Naumescu ,,Introducere in studiul politicilor sociale”
Legea pentru modificarea şi complectarea Legii nr. 933-XIV din 14 aprilie 2000 cu privire la
protecţia socială specială a unor categorii de populaţie // Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 20-23 din 4 februarie 2005
 Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia socială suplimentară a invalizilor de război, a
participanţilor la cel de-al doilea război mondial şi a familiilor lor nr.121-XV din 03.05.2001//
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 51 din 8. 05. 2001.
Legea Republicii Moldova privind protecţia socială a cetăţenilor care au avut de suferit de pe
urma catastrofei de la Cernobîl nr. 909-XII din 30.01.92 //Monitorul Parlamentului al Republicii
Moldova nr.1(partea I) din 30.01.1992.
Decizia Consiliului Municipal nr. 26/48 din 25. 12. 2001 ,,Cu privire la modalitatea de călatorie
a pensionarilor în troleibuze şi autobuze în raza municipiului Chişinau în anul 2002”.
Regulamentul cu privire la modul de distribuire a taloanelor de călătorie în cadrul statelor
membre ale C.S.I. pentru veteranii şi invalizii de război,aprobat prin Hotărîrea Guvernul
Republicii Moldova nr. 451 din 29. 04. 2004 //Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.73-76
din 7 mai 2004 .
Instrucţiunea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 40 din 9 iunie 1993 ,, Cu privire la
modul de asigurare a populaţiei Republicii Moldova cu articole de protezare şi ortopedice şi cu
mijloace de locomoţie nemecanizate a invalizilor “aprobată prin ordinul MM şi PS şi coordonată
cu Ministerul de Finanţe al Republicii Moldova .
Regulamentul cu privire la evidenţa şi distribuirea biletelor de reabilitare medicală persoanelor
în vîrstă şi cu disabilităţi,aprobat prin ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale al
Republicii Moldova nr. 32 din 9.06. 2003 şi coordonat cu Ministerul Finanţelor prin ordinul 04-
17/250 din 12. 06. 2003.