Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

I.P. Centru de Excelență în Informatică și Tehnologii Informaționale

Tema 3: “Elasticitatea cererii în funcție

de preț”

Elaborat:
Pascalu Veronica
Grupa C-1542

Verificat:
Popa Aliona

Chișinău 2018
 Elasticitatea cererii în funcție de preț
Analiza principalelor elemente ale mecanismului de funcţionare a pieţei se bazează pe cercetarea
interacţiunii dintre cerere şi ofertă. Modificările înregistrate în cerere şi ofertă sub influenţa
factorilor preţ şi non-preţ influenţează echilibrul pieţei. Prezintă interes nu doar direcţia
modificărilor, dar şi mărimea sensibilităţii, intensităţii reacţiei consumatorului şi producătorului
la aceste modificări.

Conţinutul elasticităţii
Pentru a defini elasticitatea este suficient să existe o relaţie cauză–efect presupusă între două
variabile. Elasticitatea se referă la un raport între schimbările relative a două variabile şi nu la un
raport între schimbările absolute ale acestora.
Elasticitatea reprezintă variaţia procentuală a variabilei dependente ca urmare a unei variaţii a
variabilei independente cu un procent.
Noţiunea de elasticitate a fost împrumutată din fizică şi aplicată la teoria economică de
A.Marshall, care a propus evaluarea ei printr-un coeficient, denumit coeficient de elasticitate.
Coeficientul de elasticitate reflectă cu câte procente s-a modificat variabila dependentă Y în
urma modificării variabilei independente X cu un procent. Formula cea mai generală a
coeficientului de elasticitate este următoarea:

unde:   ;

Coeficientul elasticităţii poate avea valori de la -∞ până la +∞ .

Elasticitatea cererii
Reacţia cererii la modificarea factorilor ei de influenţă a primit denumirea de elasticitate a
cererii . Această reacţie poate fi calculată cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii prin
următoarea formulă:

 ,
unde E D – reprezintă coeficientul elasticităţii cererii, ΔQ D % – modificarea cu un procent a
cantităţii cerute; ΔF % – modificarea cu un procent a valorii factorului de influenţă.

Deoarece consumatorii reacţionează prompt la modificările intervenite în preţuri şi în mărimea

veniturilor personale, deosebesc următoarele tipuri ale elasticităţii cererii:

 elasticitatea cererii în funcţie de preţ ;

 elasticitatea cererii în funcţie de venit ;
 elasticitatea încrucişată a cererii .

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ reflectă gradul de sensibilitate a mărimii cererii de
consum faţă de un anumit bun economic, determinată de modificarea preţului acestuia, cu
condiţia respectării principiului ceteris paribus.
Coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ ( ) arată cu câte procente va creşte sau se va
reduce cantitatea cerută de bun (ΔQ D %) ca rezultat al modificării cu un procent a preţului
bunului dat (ΔP%):

 .
De exemplu, dacă preţul bunului economic scade cu 3%, iar cantitatea cerută creşte cu 7%,
coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ va constitui:

 ,.
Sau, dacă elasticitatea cererii în funcţie de preţ constituie (–2), atunci o majorarea cu 5% a
preţului bunului economic va contribui la diminuarea cantităţii cerute cu 10%:

 ,
Cu cât sensibilitatea consumatorului faţă de preţ este mai mare, cu atât cererea este mai
elastică, mărimea absolută a coeficientului de elasticitate devenind mai mare. Şi invers, o reacţie
mai redusă a consumatorului faţă de modificarea preţului determină un coeficient de elasticitate
mai mic. Dacă modificarea preţului tinde la zero, atunci relaţia ΔQ D / ΔP devine echivalentul

funcţiei derivateacereriidupă preţ:   . Astfel, din punct de vedere

matematic, elasticitatea poate fi exprimată prin relaţia:   .

Deoarece pentru marea majoritate a bunurilor economice (cu excepţia bunurilor Giffen şi
Veblen), între cantitatea cerută de bunuri şi preţul acestora există o dependenţă inversă,
coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ va avea semnul negativ (–). De obicei,
economiştii ignoră semnul coeficientului de elasticitate, acordând importanţă mărimii absolute a
acestuia. Deci, coeficientul de elasticitate este egal cu valoarea absolută a raportului dintre
modificarea procentuală a cantităţii cerute şi modificarea procentuală a preţului.
Elasticitatea cererii poate fi calculată fie într-un anumit punct al curbei cererii, fie pe un
interval. Decizia de a utiliza o metodă sau alta depinde de scopul dorit a fi atins. Oricum, în
ambele cazuri elasticitatea cererii exprimă reacţia consumatorului la modificarea preţului
bunului.

Tipurile elasticităţii cererii în funcţie de preţ

În funcţie de valoarea coeficientului elasticităţii cererii ca funcţie de preţ, economiştii deosebesc
următoarele tipuri de cerere:

 elastică;
 inelastică (rigidă);
 cerere cu elasticitate unitară;
 perfect elastică;
 perfect inelastică.

Cererea se consideră elastică dacă o modificare procentuală a preţului duce la o modificare

procentuală mai mare în cantitatea cerută, astfel încât mărimea coeficientului de elasticitate este
mai mare de o unitate:
De exemplu, dacă la o majorare a preţului cu 15% cantitatea cerută scade cu 60%, coeficientul de
elasticitate va avea valoarea (–4):

Prin urmare, consumatorii reacţionează prompt la modificarea preţului şi orice creştere sau
scădere cu un procent al preţului va determina o diminuare sau majorare de 4% a volumului de
bunuri consumate. Drept exemple de bunuri care au o cerere elastică la preţ sunt mobila,
obiectele de lux, automobilele, imobilul, blănurile naturale, articolele giuvaiere, bunurile care au
substituenţi ş.a.
Cererea se consideră inelastică dacă o modificare procentuală a preţului determină o
modificare într-o măsură mai mică a cantităţii cerute din partea consumatorului, astfel încât
mărimea coeficientului de elasticitate este mai mică de o unitate .
De exemplu, la o diminuare a preţului cu 15%, cantitatea cerută creşte cu 5%. În acest caz
coeficientul de elasticitate va constitui (–0,33).

Orice majorare sau diminuare procentuală în preţ va determina o scădere sau creştere de 0,33%
în cantitatea cerută din bunul dat. O astfel de situaţie poate fi explicată printr-o indiferenţă a
consumatorului la modificările înregistrate în preţul bunului sau serviciului dat. Exemple de
bunuri care posedă o cerere inelastică în funcţie de preţ pot fi: bunurile de primă necesitate,
medicamentele, bunurile cu grad redus de substituibilitate, cum ar fi sarea, energia electrică,
petrolul ş.a.
Cererea se consideră cu elasticitate unitară când modificarea procentuală a preţului determină o
modificare în aceeaşi măsură în cantitatea cerută, respectiv coeficientul de elasticitate devine
unitar:
De exemplu, creşterea preţului cu 2,5% determină o reducere de 2,5% a volumului cererii:

Dacă o variaţie nesemnificativă a preţului contribuie la o modificare destul de semnificativă în

mărimea cantităţii cerute, cererea acestui bun este considerată perfect elastică . Coeficientul de
elasticitate a cererii în funcţie de preţ tinde la infinit: situaţie în care curba cererii este o linie
orizontală.
Cererea la bunurile unei firme de talie mică pe o piaţă perfect concurenţială, posedând un
segment destul de modest în volumul vânzărilor pe piaţă, poate servi drept exemplu de cerere
perfect elastică. Chiar şi o modificare foarte minoră în majorarea preţului poate contribui la o
diminuare destul de mare în volumul bunurilor vândute, şi invers – o diminuare neesenţială în
preţ poate provoca o majorare infinit de mare a volumului de bunuri vândute.
Cererea este considerată perfect inelastică în funcţie de preţ, dacă mărimea cererii nu
reacţionează la modificările în factorul preţ. În acest caz, coeficientul elasticităţii cererii în
funcţie de preţ este zero: situaţie în care curba cererii este o linie verticală.
Exemple de bunuri ce posedă o cerere perfect inelastică sunt drogurile, precum şi bunurile vitale
care asigură continuitatea vieţii, cum ar fi insulina pentru persoanele diagnosticate cu diabet
zaharat.
Reprezentările grafice ale fiecărui tip de elasticitate sunt prezentate în figura 3.1.

a) Cerere elastică ΔP% <ΔQ%

b) Cerere inelastică
 ΔP% >ΔQ%

c) Cerere cu elasticitate unitară

ΔP% =ΔQ%

d) Cerere perfect elastică

ΔP% =0

e) Cerere perfect inelastică

ΔQ%=0

Factorii de influenţă a elasticităţii

ofertei în funcţie de preţ
Caracterul elasticităţii ofertei depinde de următorii factori:
Factorul timp este considerat cel mai important factor de influenţă a elasticităţii ofertei.
Deoarece este nevoie de timp pentru ca firmele să-şi adopte cantităţile produse, oferta unui bun
va fi cu atât mai elastică, cu cât perioada de timp avută în vedere este mai mare. Se disting trei
perioade de timp:
 Perioadă ultra scurtă – oferta se limitează la cantităţile deja disponibile de pe piaţă şi nu
poate fi extinsă chiar dacă survine o creştere substanţială în preţ. Ca urmare, oferta este
perfect inelastică în funcţie de preţ.

 Perioadă scurtă – se caracterizează printr-o ofertă inelastică, existând o limită până unde
oferta poate creşte. Această limită este determinată de capacităţile de producţie ale
întreprinderii care rămân nemodificate. O creştere nesemnificativă în ofertă se poate
obţine printr-o utilizare intensivă a capacităţilor de producţie.
 Perioadă lungă – se caracterizează printr-o ofertă elastică datorită posibilităţilor firmelor
de a se adapta la condiţiile pieţei. Firmele existente se pot extinde, iar altele noi pot intra
pe piaţă. Pe termen lung se modifică programele de producţie şi de investiţii.

Excesul de capacitate şi stocurile nevândute

Pe termen scurt este posibil ca ofertele să crească substanţial, dacă există un segment de forţă de
muncă neutilizată sau un utilaj nefolosit (factori cunoscuţi drept exces de capacitate). În mod
similar, dacă industria a acumulat un stoc mare de bunuri nevândute, ofertele pot imediat să
crească. Ca urmare, oferta va fi cu atât mai elastică, cu cât excesul de capacitate şi nivelul
stocurilor nevândute sunt mai mari.

Gradul de mobilitate a resurselor economice

Orice creştere a ofertei înseamnă un transfer de factori de producţie de la un tip de utilizare spre
altul. Există totuşi diferite probleme care pot limita mobilitatea factorilor. Forţa de muncă poate
să respingă ideea de a-şi părăsi familia ori poate avea nevoie de recalificare înainte de a fi aptă
pentru o nouă ocupaţie. De asemenea, echipamentul folosit în anumite scopuri se poate dovedi
total nepotrivit pentru altele.
Tocmai această eterogenitate a muncii şi capitalului limitează mobilitatea resurselor. În unele
industrii aceasta nu constituie o problemă serioasă şi, dacă este timp suficient, oferta poate fi
elastică. În multe alte industrii însă, munca ar putea solicita o recalificare complexă, iar
echipamentul ar putea necesita o înlocuire completă. În asemenea cazuri, oferta va fi inelastică,
deşi nu pentru o perioadă foarte lungă de timp.