3. Convecţia forţată.

Mişcarea fluidului în tuburi

3.2. Strat limită turbulent

3.2. STRAT LIMITĂ TURBULENT

Fie un fluid care intră într-un tub, cu diametrul interior D, ale cărui margini sunt rotunjite, dintr-un
rezervor de dimensiuni mari. Observaţiile efectuate asupra acestui experiment arată că zona de
curgere laminară, stabilizată dinamic, exprimată de ecuaţia (179), se încheie atunci când numărul
Reynolds, calculat cu diametrul interior al tubului, atinge valori de circa 2000.
Regimul turbulent de curgere se instalează pentru ReD > 2300.
Observaţie: regimul laminar poate continua să existe şi pentru numere Reynolds în gama 10 4 – 105, cu condiţia ca
pereţii interiori ai tubului să fie foarte netezi, iar alimentarea cu fluid să fie una staţionară şi lipsită de perturbaţii.
Tabloul de mişcare al curgerii turbulente în interiorul unui tub este prezentat în Figura 14.

Substrat limita
r laminar
+R
ReD>2000

o
x

-R x=LD=LT
Lungime de stabilizare Zona stabilizata
dinamica si termica dinamic si termic

Figura 14. Curgerea turbulentă a unui fluid în interiorul unui tub

Ca şi în cazul curgerii turbulente a unui fluid în lungul unei plăci plane orizontale, curgerea
turbulentă în interiorul unui tub este caracterizată de prezenţa vârtejurilor de fluid, de dimensiuni
diferite, care se formează, pentru ca apoi să dispară, într-un proces continuu de difuzie a lor în
curentul turbulent central. Aceste vârtejuri de fluid se lovesc de peretele tubului, pentru ca apoi să
revină înspre zona centrală. Contactul dintre ele şi peretele tubului are drept consecinţă formarea
unui substrat laminar de fluid, în lungul pereţilor tubului. În acest substrat de fluid, se realizează
trecerea de la viteza nulă a fluidului, în contact direct cu peretele, la viteza importantă a fluidului
din zona centrală a tubului.
Odată cu momentul în care aceste vârtejuri ocupă întreaga secţiune transversală a tubului, lungimea
de stabilizare dinamică a curgerii turbulente ia sfârşit şi începe regimul turbulent stabilizat de
curgere.
Observaţiile experimentale au condus la concluzia că, în cazul curgerii turbulente, regimul
stabilizat dinamic şi termic se instalează la o distanţă relativ redusă, în raport cu secţiunea de intrare
în tub, estimată de relaţia:
LD L
 10  T (204)
D D
Observaţie: fenomenul de formare continuă a acestor vârtejuri şi de difuziune a lor spre zona centrală a tubului are ca
efect amestecarea intensă a fluidului, ceea ce reprezintă o caracteristică a curgerii turbulente.
Ca şi în cazul curgerii turbulente a unui fluid în lungul unei plăci plane orizontale, abordarea
matematică a curgerii turbulente în interiorul unui tub face apel la medierea în timp a variabilelor
care descriu transferul de căldură prin convecţie, în ecuaţiile fundamentale ale convecţiei.
Variabilele mediate în timp sunt:
- viteza longitudinală a fluidului, w x ;
Complemente de transfer de căldură prin convecţie 53
 3. Convecţia forţată.
Mişcarea fluidului în tuburi
3.2. Strat limită turbulent

- viteza transversală, altfel spus, radială a fluidului, wr ;

- presiunea fluidului, p ;
- temperatura fluidului, T .
Ecuaţiile fundamentale ale convecţiei, pe care trebuie să le satisfacă fluidul aflat în curgere forţată,
turbulentă, în interiorul unui tub, sunt:
- ecuaţia de conservare a masei;
- ecuaţia de conservare a impulsului;
- ecuaţia de conservare a energiei.
Ipotezele în care se studiază transferul de căldură prin convecţie, în regim turbulent, la mişcarea
fluidului în interiorul unui tub, sunt similare cu cele prezentate anterior, la Capitolul 2.2 – privitor la
mişcarea turbulentă a unui fluid în lungul unei plăci plane orizontale.
Scrise aşadar, în coordonate cilindrice, şi în ipotezele menţionate, în funcţie de variabilele mediate
în timp, ecuaţiile fundamentale ale convecţiei dobândesc următoarele forme:
 ecuaţia de conservare a masei:
wx 1 
x
 
r r

r  wr  0  (205)
 ecuaţia de conservare a impulsului, proiectată pe axa Ox:
 wx  wx 1 p 1    wx 
wx   wr         T   r   (206)
x r  x r r  r 
 ecuaţia de conservare a energiei:
T T 1   T 
wx   wr     a  aT   r   (207)
x r r r  r 

Termenii νT şi aT au aceleaşi semnificaţii ca în cazul curgerii turbulente a fluidului în lungul unei

plăci plane orizontale. Ei exprimă, aşadar, vâscozitatea cinematică, respectiv difuzivitatea termică a
vârtejurilor de fluid, caracteristice curgerii turbulente.
Sumele (νT + ν), respectiv (aT + a), formează mărimile numite:
 vâscozitatea cinematică aparentă a fluidului, νap = ν+ νT şi
 difuzivitatea termică aparentă a fluidului, aap = a + aT ,
care modelează curgerea turbulentă, în care sunt prezente, simultan, substratul limită laminar, la
contactul cu peretele şi vârtejurile de fluid, în zona centrală de curgere.
Ţinând seama de vâscozitatea cinematică aparentă a fluidului, νap , se poate exprima efortul
tangenţial aparent de frecare, τap , ca sumă între efortul tangenţial corespunzător substratului limită
laminar şi efortul tangenţial corespunzător vârtejurilor de fluid:
 wx  wx
 ap       T  (208)
r r
Ţinând seama de difuzivitatea termică aparentă a fluidului, aap , se poate exprima fluxul unitar
aparent de căldură, în direcţie radială, q ap , ca sumă între fluxul unitar corespunzător substratului
limită laminar şi fluxul unitar corespunzător vârtejurilor de fluid:
T T
q ap       c p  aT  (209)
r r
Dacă acceptăm că, în regim turbulent, ca şi în regim laminar, curgerea stabilizată dinamic este
caracterizată de viteză radială nulă, wr  0 , atunci rezultă că viteza longitudinală, mediată în timp,
variază numai în secţiunea transversală, adică după direcţia Or: w x = w x (r). Altfel spus, aceeaşi
Complemente de transfer de căldură prin convecţie 54
 3. Convecţia forţată.
Mişcarea fluidului în tuburi
3.2. Strat limită turbulent

distribuţie în secţiunea transversală se păstrează nemodificată în lungul tubului. În consecinţă:

p = p (x).

Cu aceste precizări, ecuaţia de conservare a impulsului, proiectată pe axa Ox, (206) şi ecuaţia de
conservare a energiei, (207), devin:
0
1 dp
 
1

d
 r   ap  (210)
 dx   r dr
şi
T 
wx  
1
  r  q ap  (211)
x   c p  r r

dp
Pentru a exprima, în ecuaţia (210), termenul , în funcţie de efortul tangenţial de frecare la
dx
perete
pornim de la faptul că, la curgerea unui fluid în tub, căderea de presiune liniară, Δp, este
proporţională cu efortul tangenţial de frecare la perete, τp . Pentru a determina coeficientul de
proporţionalitate al acestei variaţii, scriem următoarea relaţie:
p  S   p  P  L (212)
Dacă secţiunea transversală a tubului este una circulară, cu raza R, atunci relaţia (212) se scrie:
p  p  P 2    R 2  p
 p   (213)
L S   R2 R
Odată găsită constanta care reprezintă coeficientul de proporţionalitate, putem scrie, la nivelul unui
volum elementar de fluid, care ocupă lungimea dx şi se află în mişcare turbulentă, în tub, că variaţia
presiunii sale medii, în lungul tubului, este:
dp p
  2 (214)
dx R
Cu (214) în (210), găsim, o ecuaţie diferenţială, care exprimă variaţia τap = τap(r). Integrarea acestei
ecuaţii, cu condiţia la limită: τap = 0, pentru r = R, conduce la următoarea soluţie particulară:
 ap r
 (215)
p R

Interpretarea relaţiei (215) este următoarea: efortului tangenţial aparent de frecare, τap , creşte liniar
spre peretele tubului, unde atinge valoarea efortului tangenţial de frecare la perete, τp şi, în zona
substratului laminar, aflat în contact cu peretele, are valoarea constantă,  ap   p (216)
Această distribuţie este redată în Figura 15.
Ca şi în cazul plăcii plane orizontale, valoarea constantă a efortului tangenţial aparent de frecare,
τap , la peretele tubului, face posibilă exprimarea adimensională a vitezei longitudinale medii a
fluidului, w x , în forma dată de ecuaţia (136) şi exprimarea adimensională a efortului tangenţial de
frecare la perete, τp , în forma dată de ecuaţia (137), în care y = R – r, reprezintă distanţa curentă în
raport cu peretele tubului.

Complemente de transfer de căldură prin convecţie 55

 3. Convecţia forţată.
Mişcarea fluidului în tuburi
3.2. Strat limită turbulent

r
+R p ap

o
x

-R p ap

Substrat limita
r
laminar
+R wx =0

o
(wx)max x

-R wx =0
Substrat limita
wx laminar

Figura 15. Distribuţia efortului tangenţial Figura 16. Distribuţia vitezelor medii, în
aparent de frecare, în secţiunea secţiunea transversală a a unui tub, în regiunea
transversală a unui tub, în regiunea de curgere de curgere turbulentă, stabilizată dinamic
turbulentă, stabilizată dinamic

În regim turbulent, stabilizat dinamic, profilul vitezelor medii ale fluidului, în secţiunea transversală
de curgere este mult mai aplatizat, în zona centrală a tubului, faţă de cel corespunzător curgerii
laminare stabilizate dinamic. El este ilustrat în Figura 16.
Spre deosebire de distribuţia parabolică, caracteristică curgerii laminare, stabilizate dinamic, în
cazul curgerii turbulente viteza medie creşte rapid, de la valoarea zero, la peretele tubului, spre o
valoare maximă, în axul tubului.
Dacă în regim laminar, raportul dintre viteza longitudinală medie şi viteza maximă, din axul tubului
wx wx
 0,5 , în regim turbulent de curgere, acest raport este:  0,8...0,9 .
era:
 wx  max  
w x max

FACTORUL de FRECARE şi CĂDEREA de PRESIUNE

Se demonstrează că, în regim turbulent, stabilizat dinamic, factorul de frecare Fanning, ca
exprimare adimensională a efortului tangenţial de frecare la perete, definit anterior de relaţia (183),
este:
1

f  0,079  Re 4 (217)
D

cu domeniul de valabilitate: 2· 103 < ReD < 2· 104 .

Pentru valori mai mari ale numărului Reynolds, respectiv pentru 2· 104 < ReD < 106 , se utilizează
următoarea relaţie empirică:
1

f  0,046  Re D5 (218)

Complemente de transfer de căldură prin convecţie 56

 3. Convecţia forţată.
Mişcarea fluidului în tuburi
3.2. Strat limită turbulent

O altă relaţie de calcul, valabilă pentru întreg domeniul acoperit de cele două relaţii de mai sus, este
relaţia Karman – Nikuradse:
1  12 
 1,737  ln  f  Re D   0,396
1   (219)
f 2  

Tuburile ale căror suprafeţe interioare sunt rugoase se caracterizează prin factori de frecare
superiori şi, în consecinţă, prin căderi de presiune superioare, în raport cu tuburile la care
suprafeţele interioare sunt netede. În diagrama Moody, efectul rugozităţii pereţilor este prezent în
calcule prin raportul k/D, în care k, exprimat în mm, reprezintă rugozitatea absolută.
Exprimat în funcţie de această rugozitate, factorul de frecare Fanning, corespunzător curgerii
turbulente stabilizate dinamic, este dat de relaţia:
2
 D 
f  1,74  ln   2,28 (220)
 k  
Căderea de presiune înregistrată la curgerea unui fluid în interiorul unei conducte cu lungimea D,
poate fi calculată cu relaţia (185).

ECUAŢII CRITERIALE pentru STRATUL LIMITĂ TURBULENT

Integrarea ecuaţiei (211) pe zona centrală a secţiunii transversale circulare, cu raza curentă r,
conduce la:
r T
2       c p  w x   r  dr 2    r  q ap (221)
0 x
Pentru r = R, ecuaţia (221) devine:
R T
   c p  wx   r  dr R  q p (222)
0 x
Raportând ecuaţia (221) la ecuaţia (222), obţinem:
q ap r
M (223)
q p R

1 r T
 w   r  dr
2  x
în care: M 
r 0 x (224)
1 R T
 w   r  dr
2  x
R 0 x
Dar, în cazul în care fluxul unitar de căldură la perete, q p , nu depinde de x, variaţia temperaturii
T
fluidului în lungul tubului, , nu depinde de r. În consecinţă, raportul M, capătă forma:
x
1 r
 w  r  dr
2  x
M r 0
(225)
1 R
  w x  r  dr
R2 0

Complemente de transfer de căldură prin convecţie 57

 3. Convecţia forţată.
Mişcarea fluidului în tuburi
3.2. Strat limită turbulent

În plus, distribuţia de viteze caracteristică curgerii turbulente are forma aplatizată, ilustrată de
Figura 15, ceea ce înseamnă că ea influenţează în mică măsură valoarea integralalor din expresia
(225). În concluzie, M rămâne o funcţie de r, iar valoarea lui este de aproximativ 1.
Aşadar, revenind în (223), găsim că:
q ap r
 (226)
q p R
Interpretarea relaţiei (226) este următoarea: fluxul unitar aparent, q ap , creşte aproximativ liniar în
direcţia razei tubului; în straturile din imediata vecinătate a peretelui, adică pentru r  R, fluxul
unitar aparent de căldură, q ap , are valoare aproximativ constantă, egală cu fluxul unitar de căldură
la perete: q ap  q p (227)
Pornind de la egalitatea (227), se demonstrează că – şi în cazul regimului turbulent de curgere al
unui fluid în interiorul unui tub, ca şi în cazul regimului turbulent de curgere al unui fluid în lungul
unei plăci plane orizontale -, transferul de căldură poate fi exprimat de numărul Stanton, definit de
relaţia:

St  (228)
  c p  wx
Observaţie: spre deosebire de curgerea stabilizată dinamic şi termic a unui fluid în lungul unei plăci plane orizontale,
în cazul de faţă, nici numărul Stanton, şi nici α, nu sunt funcţii de x.
Aplicarea analogiei Colburn, exprimate în cazul curgerii turbulente stabilizate dinamic şi termic a
unui fluid, în lungul unei plăci plane orizontale de relaţia (158), conduce, în cazul de faţă, la:
2
1
St  Pr 3   f , valabilă pentru Pr  0,5 (229)
2
în care f este factorul de frecare Fanning, care se poate determina din diagrama Moody.
Pentru cazul particular în care suprafaţa interioară a tubului este netedă, iar factorul de frecare, f,
este dat de relaţia (218), relaţia (229) se poate scrie în forma:
4 1
 D
Nu D   0,023  Re D5  Pr 3 (230)

care are, ca şi relaţia (218), domeniul de valabilitate: 2· 104 < ReD < 106.
Ecuaţia (230) este, aşadar, o altă formă de exprimare a analogiei Colburn. Există însă o serie de alte
relaţii criteriale, care îmbunătăţesc, într-un fel sau în altul, precizia cu care analogia Colburn
modelează rezultatele experimentale. Cea mai cunoscută dintre acestea este corelaţia Dittus &
Boelter, a cărei exprimare matematică este:
4

Nu D  0,023  Re  Pr n
5 (231)
D

Domeniul ei de valabilitate este următorul: 0,7  Pr  120, 2500  ReD  1,24 · 105 şi L/D > 60.
Exponentul numărului Prandtl are valoarea: n = 0,4 , în cazul în care fluidul este încălzit, aşadar
Tp > T şi valoarea: n = 0,3 , în cazul în care fluidul este răcit, aşadar Tp < T .
Toate proprietăţile termofizice ale fluidului, necesare pentru calculul NuD , ReD şi Pr se evaluează la
temperatura medie a fluidului, T .
Observaţie: abaterea maximă între rezultatele experimentale şi rezultatele teoretice, calculate cu relaţia Dittus &
Boelter este de ordinul a 40%.

Complemente de transfer de căldură prin convecţie 58

 3. Convecţia forţată.
Mişcarea fluidului în tuburi
3.2. Strat limită turbulent

Pentru aplicaţiile în care temperatura fluidului influenţează semnificativ proprietăţile lui

termofizice, este recomandată utilizarea corelaţiei Sieder & Tate, care pune analogia Colburn sub
forma:
0 ,14

4 1

Nu D  0,027  Re  Pr  5 3  (232)

D 
 p 

Această corelaţie are următorul domeniu de valabilitate: 0,7  Pr  16700 şi ReD > 104.
Proprietăţile termofizice ale fluidului se evaluează la temperatura medie a acestuia, T , cu excepţia
mărimii ηp , care se evaluează la temperatura peretelui, Tp .
Cea mai exactă dintre corelaţiile bazate pe analogia Colburn (relaţia (230)) este corelaţia lui
Gnielinski:
  Re D  103   Pr
f
Nu D  2
1
 2  (233)
 f 2
1  12,7      Pr 3  1
2  
 
în care factorul de frecare este dat de diagrama lui Moody. Precizia ei se înscrie în intervalul ± 10%,
pentru următorul domeniu de valabilitate: 0,5  Pr  106 şi 2300  ReD  5· 106.
Corelaţia lui Gnielinski, ca de altfel şi corelaţiile (230), (231) şi (232), pot fi utilizate atât în situaţia
în care fluxul unitar de căldură la peretele tubului este constant, cât şi în situaţia în care
temperatura peretelui tubului este constantă.
Ca alternative mai simple, la corelaţia lui Gnielinski, se pot folosi următoarele corelaţii:

Nu D  0,0214  Re 0D,8  100  Pr 0, 4  (234)
valabilă pentru: 0,5  Pr  1,5 şi 104  ReD  5· 106 şi

Nu D  0,012  Re0D,87  280  Pr 0, 4  (235)
valabilă pentru: 1,5  Pr  500 şi 3· 103  ReD  106.
Corelaţiile (234) şi (235) au aşadar, ca domeniu de aplicabilitate, gazele şi lichidele, pentru care
Pr  0,5. Pentru metalele lichide, corelaţiile care conduc spre rezultatele cele mai precise sunt cele
concepute de Notter & Sleicher:
Nu D  6,3  0,0167  Re 0D,85  Pr 0,93 (236)
valabilă pentru q p = ct şi
Nu D  4,8  0,0156  Re 0D,85  Pr 0,93 (237)
valabilă pentru Tp = ct.
Domeniul de valabilitate al corelaţiilor (236) şi (237) este următorul: 0,004  Pr  0,1 şi 104 
ReD  106. Proprietăţile termodinamice sunt evaluate pentru temperatura medie a fluidului, T .
Cum temperatura medie a curentului de fluid variază în lungul tubului, fiind o funcţie de x, iar
această variaţie este una liniară, dacă q p = ct şi una exponenţială, dacă Tp = ct, se va considera că
temperatura medie a fluidului este dată de media aritmetică între temperatura fluidului la intrarea în
tub şi temperatura lui la ieşirea din tub:
1
Tm    Tint rare  Tiesire  (238)
2

Complemente de transfer de căldură prin convecţie 59

3. Convecţia forţată.
Mişcarea fluidului în tuburi
3.2. Strat limită turbulent

Exemple de calcul
E 1. Curgere turbulentă. Cădere de presiune.
Tubul interior al unui schimbător de căldură de tip tub în tub, utilizat într-o instalaţie
geotermală, are diametrul interior D = 16 mm şi este confecţionat din oţel. La o anumită
distanţă, x, de capătul acestui tub, temperatura medie a curentului de apă, care curge în
interiorul lui, este T = 80°C. Debitul masic de apă este m
 = 100 t/h.
Să se calculeze căderea de presiune pe unitatea de lungime a tubului, în secţiunea transversală
precizată.
Rezolvare
Căderea de presiune pe unitatea de lungime a tubului este dată de relaţia (185), care poate fi
pusă sub forma:
p f 2
  2    w x . Este aşadar, necesar să se calculeze, mai întâi, viteza medie longitudinală a
L D
apei, w x . Se utilizează, în acest scop, ecuaţia de continuitate, din care rezultă că:
m 100  103
wx   
 S   16  10 2 
2
1,42 m/s.
3600  971,8 
4
În calculul de mai sus, densitatea apei a fost evaluată pentru temperatura medie a apei, de
80°C. Factorul de frecare, f, se citeşte din diagrama lui Moody, în funcţie de valoarea
numărului Reynolds. Acesta este dat de relaţia:
w x  D 1,42  16  102
Re D    6,2·105. Cum această valoare este mai mare decât 2300,
 0,366  10 6
tragem concluzia că regimul de curgere al apei în tub este unul turbulent.
Dar, pentru a putea citi valoarea factorului de frecare, f, în diagrama lui Moody, este necesar
să se evalueze, mai întâi, rugozitatea relativă a pereţilor tubului, dată de raportul k/D. Pentru
suprafeţe din oţel se adoptă valoarea k = 0,05 mm.
k 0,05
Rezultă aşadar:   3,1·10-4. Se citeşte din diagrama lui Moody: 4·f = 0,016,
D 160
respectiv: f = 0,004.

Se poate calcula acum căderea liniară de presiune:

p 0,004 N / m2
 2
 2  917,8   1, 42  2
 98 = 9,7·10-4 atm/m.
L 16  10 m

E 2. Curgere turbulentă. Transfer de căldură.

Complemente de transfer de căldură prin convecţie 60

3. Convecţia forţată.
Mişcarea fluidului în tuburi
3.2. Strat limită turbulent

Printr-o conductă orizontală, cu lungimea L=5m circulă apă, cu viteza medie w x = 1 m/s.
Diametrul interior al conductei corespunde valorii ReD = 80000. Temperatura medie a apei
este T = +80°C; peretele conductei are temperatura constantă Tp = +20°C.
Să se determine coeficientul superficial de transfer de căldură, α, între apă şi peretele interior
al conductei.
Rezolvare
Diametrul interior al conductei, D, se calculează din relaţia de definiţie a criteriului Reynolds,
în care vâscozitatea cinematică a apei, ν, se evaluează la temperatura ei medie, T = +80°C.
 0,364  10 6
Rezultă: D  Re D   80000   0,02912m.
wx 1
Pentru calculul α se poate utiliza corelaţia Dittus & Boelter, a cărei exprimare matematică,
4
dată de relaţia (231), este: Nu  0,023  Re 5  Pr n , în care n = 0,3, având în vedere că apa se
D D
răceşte. Corelaţia se poate aplica dacă: 0,7  Pr  120, 2500  ReD  1,24 · 105 şi L/D > 60.
Se observă că apa, aflată în mişcare, în interiorul conductei, verifică domeniul de valabilitate
al acestei corelaţii, întrucât: Pr = 2,25 (pentru temperatura medie a apei T = +80°C), ReD =
80000, iar raportul L/D = 171,7.
4
Valoarea criteriului Nusselt este: Nu  0,023  80000 5  2,250,3  245,388.
D

 0,673
Rezultă:   Nu  D  245,388  0,02912  5671,22 W/(m2 K).

Complemente de transfer de căldură prin convecţie 61