Angiocardiografia este un examen care pune în evidenţă cavităţile inimii şi marile vase cu

ajutorul unei substanţe radioopace, introduse prin cateterism. Este utilă la diagnosticul
cardiopatiilor congenitale.
În practica obişnuită se întrebuinţează examenul radiografie şi radioscopic, folosindu-se în
mod obişnuit patru poziţii: frontală sau postero-anterioară (bolnavul fiind aşezat cu faţa la ecran),
oblică-anterioară stângă, oblică-anterioară dreapta şi laterală stânga. Examenul propriu-zis al
cordului interesează umbra mediastinală, alcătuită aproape în totalitate de inimă. Se apreciază:
poziţia: o treime din umbra inimii se află la dreapta liniei mediane şi două treimi, la stânga;
mărimea: inima este mărită când marginea dreaptă depăşeşte marginea coloanei cu două laturi
de deget, iar cea stângă depăşeşte linia medio-claviculară; forma poate fi normală sau de
configuraţie aortică (culcată), mitrală (ridicată), sferică, globulară etc.; marginea dreaptă este
alcătuită din două arcuri aproximativ egale: cel superior format din vena cavă superioară, iar cel
inferior din atriul drept; marginea stângă este alcătuită din trei arcuri; cel superior este dat de
butonul aortic, cel mijlociu (concav) de artera pulmonară şi urechiuşa stângă, iar cel inferior
(convex), de ventriculul stâng; opacităţile din umbra mediastinală pot fi generate de calcifieri
pericardice, valvulare etc.; pulsaţiile inimii cresc în insuficienţa aortică şi scad în insuficienţa
cardiacă avansată. Investigaţiile radioizotopice au fost introduse recent în explorarea
cardiovasculară.
Ecografie cardiacă
Ecocardiografia, utilizează reflectarea ultrasunetelor la nivelul unei zone de contact dintre
două medii cu densitate diferită. Ecourile sunt amplificate, transmise unui Osciloscop şi
înregistrate.