În postfață, King zice că nu există părere de mijloc privind această povestire. Are dreptate.

Pentru mine e mai mult „nu” decât „da”. Nuvela e bazată pe o situație reală, dar insolubilă.
Așteptam măcar câteva presupuneri despre ce s-a întâmplat cu Colorado Kid. Nici pomeneală de
așa ceva, băiețaș. E ca un strănut care te gâdilă pe la nas, și nu vine.

Oricum, pe Stephen nu îl interesează cu adevărat soluția, ci misterul. A tăiat acest termen cu

creionul și l-a înlocuit cu altul – realitate. „Frumusețea misterului este cea care ne îngăduie să
trăim sănătoși la minte în vreme ce ne cârmim trupurile fragile prin lumea în care demolarea este
cuvânt de ordine”. Un lucru e clar, câteodată e mai bine să nu știi.

Sunt absolut sigur că nu e cea mai bună carte a lui King. Și mie îmi plac cam toate. O
demonstrează efortul pe care l-am depus căutând-o în limba română. Înțeleg că acestă nuvelă a
fost un experiment, din care a scăpat basma curată. Doar că trebuie să fiu rezonabil de necruțător,
și să-i ofer stelele pe care le merită. V-aș da mai multe de detalii, însă, nu le am nici eu.