Sistemul de competenţe ale profesorului

 Competenţa gnoseologico-conceptuală vizează măiestria şi arta profesorului de a aborda procesul

educaţional ca un tot întreg, aderând la unul dintre modelele conceptuale ale realizării acestuia (cu accent pe
transmitere de conţinuturi, cu accent pe organizarea şi realizarea procesului, cu accent pe necesităţile de formare a
celui ce învaţă); de a conceptualiza procesul educaţional în baza cunoaşterii categoriilor, cunoaşterii şi punerii în
aplicaţie a sistemului de principii educaţionale.
Doar deţinerea câmpului conceptual al domeniului educaţional, capacitatea de a realiza transferul
cunoştinţelor, de a stabili corelaţia funcţională a noţiunilor-cheie, capacitatea de a înţelege şi construi un context
educaţional atribuie profesionalism profesorului şi dreptul civic-social şi profesional de a educa pe alţii. Această
competenţă are drept reper responsabilitatea, spiritul de iniţiativă, deschiderea către schimbările permanente ale
condiţiilor de realizare a procesului educaţional şi a subiecţilor de educat.

 Competenţa investigaţională vizează măiestria şi arta profesorului de a realiza cercetări în problematica

educaţională. Specificul muncii educatorului de profesie determină rezolvarea în permanenţă a unor situaţii de
problemă, necesitatea luării unor decizii nestandard şi realizarea cât mai eficientă a procesului educaţional.
Profesorul este în permanentă căutare. Activitatea investigaţională este parte integrantă a activităţii cadrului di-
dactic. Un profesor nu poate să nu fie un cercetător, el caută soluţii optime pentru a realiza o educaţie de calitate.
însuşi discipolul îl pune într-o asemenea situaţie prin manifestarea particularităţilor individuale şi creative ale
personalităţii în devenire.

 Competenţa comunicativă (de comunicare didactică) vizează măiestria şi arta de creare a contextului
educaţional, de susţinere a acestuia prin emiterea şi recepţionarea mesajelor educative. Relaţia profesor - elev este
apreciată din această perspectivă ca o relaţie dintre emiţătorul şi receptorul mesajului educaţional, situaţie în care
atât educatorul, cât şi educatul pot şi trebuie să fie în ambele roluri (atât de emiţător, cât şi de receptor), în aşa fel
realizîndu-se o modelare reciprocă.

 Competenţa teleologică/predictivă vizează măiestria şi arta profesorului de a atribui sens şi direcţie

procesului educaţional, ca proces de formare a personalităţii, prin formularea unor finalităţi şi vehicularea unor
conţinuturi, în funcţie de contextul social şi potenţialul personalităţii în devenire.

 Competenţa de organizare/ reglare a procesului educaţional vizează măiestria şi arta profesorului de a

organiza procesul educaţional în baza unei strategii elaborate, pornind de la finalităţile activităţii educative, pin
selectarea conţinuturilor şi vehicularea acestora prin intermediul elementelor tehnologiei didactice. Această
competenţă îi permite profesorului de a acţiona eficient la clasă. Identificarea unei forme optime de realizare a
finalităţilor şi aplicarea unor metode potrivite contextului didactic şi nevoilor de formare a discipolului, prin
utilizarea judicioasă a mijloacelor, asigură, în esenţă, succesul unei activităţi educative.

 Competenţa de evaluare (apreciativă) vizează măiestria şi arta profesorului de a aprecia situaţia

educativă: resursele, procesul şi rezultatele intervenţiei educaţionale. Accentul este pus pe evaluarea randamentului
academic al elevului, care constituie finalitatea majoră a acţiunii didactice.

 Competenţa de proiectare vizează măiestria şi arta profesorului de a realiza un design al procesului

educaţional prin joncţiunea anticipată a tuturor elementelor procesului educaţional, ţinând cont de finalităţi, resurse
(materiale, umane, metodice/metodologice). O bună proiectare denotă viziunea de ansamblu a profesorului asupra
actului educaţional şi asigură respectarea caracterului intenţionat, conştient şi organizat al educaţiei.

 Competenţa managerială vizează măiestria şi arta profesorului de a monitoriza procesul educaţional. Pro-
fesorul are funcţia de manager al procesului, manager al clasei de elevi şi manager al fiecărui elev în parte. Acestea
îi conferă diverse roluri şi-l determină asupra unui stil de relaţionare cu discipolii.

Competenţa profesională a profesorului vine tocmai din capacitatea deţinerii acestor competenţe ca sistem.
Ele decurg una din alta şi au menirea de a se complimenta reciproc.
Indiferent de disciplina pe care o va preda, viitorul profesor trebuie să manifeste o competenţă integratoare,
cea de a forma, prin mijloacele specialităţii sale, personalitatea elevului, de a-1 orienta spre valori autentice, de a
menţine comportamentul empatic, de a adapta specificul conţinutului la specificul dezvoltării copilului, de a
personaliza conţinuturile în contexte concrete, de a inova teoria şi practica şcolară.