Curs 3 Nursing in hematologie

Determinarea grupelor sanguine prin metoda Beth-Vincent cu ser antiA antiB

Hematia umană are un număr foarte mare de antigene pe suprafaţa sa.

Anticorpii respectivi poartă numele de aglutinine pentru faptul că provoacă
reacţii de aglutinare.
Aglutininele sunt anticorpi naturali şi se găsesc în serul sanguin. D e o importanţă deosebită
sunt aglutinogenele A şi B, precum şi aglutinogenul Rh.
Faţă de aglutinogenele A şi B, în sângele altor persoane există anticorpi naturali =
aglutininele (alfa) α (ANTI-A) şi (beta) β (ANTI-B). Coexistenţa unui aglutinogen cu aglutinina
corespunzătoare (A α , B β) la aceeaşi persoană nu este compatibilă cu viaţa, deoarece
prezenţa aglutinogenului şi aglutininei omoloage produce aglutinarea globulelor roşii.
Studierea fenomenului de hemaglutinare a făcut posibilă descoperirea grupelor sanguine
de bază - sistemul O.A.B. (zero, A, B)
Sistemul sanguin O.A.B. cuprinde patru grupe de sânge. Grupele se notează după
numele aglutinogenului, deosebindu-se astfel: grupa: 0 (zero) A, B şi AB. Un alt cercetător
clasifică grupele sanguine notându-le cu cifre romane: I, II, III, IV.
Astăzi, pentru a înlătura posibilitatea unei interpretări greşite a grupelor sanguine de bază,
ambele clasificări au fost unificate, sistemul sanguin OAB fiind reprezentat astfel:

grupa aglutinogen (antigen) aglutinine (anticorp)

0 (zero unu) - α şi β
A II (A-doi) A β
B III (B-trei) B α
AB IV (AB-patru) AB _
Sistemul sanguin
O.A.B. cuprinde patru
După
grupe cum se vede,
de sange. grupa 0 (I) nu are nici un aglutinogen (zero aglutinogen), celelalte
Grupele
se aglutinogen
au A sau
noteaz,i dupe B, sau amândouă - AB.
numele
Determinarea grupelor sanguine se face prin două metode:
aglutinogenului,
1) metoda directăastfel:
deosebindu-se Beth-Vincent (aglutinine cunoscute şi aglutinogen necunoscut);
2) metoda
grupa: inversă
0 (zero) A, B- Simonin
$i (aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute) .
Transfuzia
AB. Urn de alt sânge nu se poate efectua fără determinarea grupei sanguine.
cercetitor
Metoda
clasifici Beth-Vincent cu ser anti-A anti-B
grupele
Anticorpii monoclonalicu
sanguine notandu-le ANTI A şi ANTI B sunt de tip IgM şi produc aglutinarea directă, pe
lamă, la temperatura
cifre romane: camerei, a antigenelor omoloage A, respectiv B.
I, II, III,
Reactivii
IV. au fost testaţi prin mai multe metode, sunt specifici, au o aviditate mult mai mare
Astazi, pentru a 1
inlitura posibilitatea unei
interpretari gresite a
Curs 3 Nursing in hematologie

decât cele de sursă umană.

Metoda de lucru:
Se foloseşte sânge venos 3-4 ml.
Pe o lamă cu godeuri, se picură câte o picătură de ser ANTI A respectiv ANTI B;
alături, în dreptul fiecărei picături de ser, se adaugă câte o picătură de eritrocite de
determinat (picătura de 10 ori mai mică decât picătura de ser); picăturile de ser se
omogenizează cu cele de eritrocite, cu colţul unei lame sau cu bagheta de sticlă; după 3 -
4 secunde, apar primele semne de aglutinare, iar reacţia este completă după un minut.

1. Dacă aglutinarea nu se produce, înseamnă că sângele cercetat nu are aglutinogenul.

Aparţine grupei 0I.
2. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI A, înseamnă că sângele cercetat are
aglutinogen A. Sângele aparţine grupei AII.
3. Dacă aglutinarea se produce în serul ANTI, B, înseamnă că sângele de cercetat are
aglutinogen B. Sânge/e aparţine grupei B III.
4. Dacă aglutinarea se produce în ambele seruri-test, înseamnă că sângele conţine atât
aglutinogen A, cât şi aglutinogen B ; Face parte, deci, din grupa AB IV.
∎ Important: simultan cu determinarea antigenelor A şi B, prin metoda de mai sus, este
obligatorie şi determinarea anticorpilor, prin metoda Simonin:
Metoda de determinare a aglutininelor
Pentru metoda Simonin se folosesc hematii test care se obţin de la fiecare punct de
transfuzie; valabilitatea hematiilor este de maximum 3 zile.
Avem, deci, aglutinogen cunoscut şi aglutinine necunoscute.
• Materialele necesare sunt aceleaşi ca şi la proba directă(seruri-test, lamă cu 3 godeuri,
lame de sticlă curate şi uscate, pipete pentru fiecare ser hemotest în parte, pipete pt.sângele
de cercetat, materiale pentru recoltat sângele) dar, în loc de seruri-test, se folosesc eritrocite-
test. Este nevoie, de asemenea, de ser sau plasmă, deci nu este suficientă recoltarea numai
prin înţeparea pulpei degetului, ci trebuie să se recolteze sânge prin puncţie venoasă.
 Tehnica :
- cu o pipetă Pasteur, pune câte o picătură din serul sau plasma de cercetat în două godeuri;
- deasupra fiecărei picături de ser de cercetat, aflat pe lamă, se pune o picatură din
hematiile test - cu aglutinogenul cunoscut, respectiv hematii - test AII şi BIII;
Atenţie! Şi prin această metodă, cantitatea de ser este de 10 ori mai mare decât cea de
hematii.

2
Curs 3 Nursing in hematologie

- se efectuează omogenizarea.
interpretarea rezultatelor
- Dacă aglutinarea s-a produs în ambele picături omogenizate, înseamnă că în serul de cercetat
se află ambele aglutinine (α şi β) ; Serul de cercetat face, deci, parte din grupa 0I.
- Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite - test BIII -
înseamnă că aglutinogenul B s-a întâlnit cu aglutinina omoloagă β ; Deci serul aparţine grupei
AII.
- Dacă aglutinarea se produce numai în picătura de ser în care am pus eritrocite - test A II -
înseamnă că s-a întâlnit cu aglutinina a, care a aglutinat hematiile-test. Serul aparţine
grupei B III.
- Dacă aglutinarea nu s-a produs în nici una din picăturile serului de cercetat înseamnă că serul
nu are aglutinine, deci face parte din grupa ABIV.

Probele de compatibilitate directă majoră

- in vivo (Jeanbreau)
- in vitro (Oelecker)
in vivo - Jeanbreau
scop : - verificarea, în plus, dar obligatorie, a felului în care prirnitorul reacţionează faţă de
sângele ce i se introduce intravenos, prin transfuzie.

materiale:

- instrumentele şi materialele necesare efectuării unei transfuzii (vezi transfuzia)

- medicamentele necesare pentru eventuale accidente posttransfuzionale
pacient
- psihic şi fizic, ca pentru puncţia venoasă
execuţia
- asistenta se spală pe mâini
- îmbracă mănuşi sterile
- instalează aparatul de transfuzie
- lasă să se scurgă prin picurător primii 20 ml de sânge
- reglează ritmul de scurgere la 10-15 picături/minut, timp de 5 minute
- supraveghează foarte atent pacientul timp de 5 minute

3
Curs 3 Nursing in hematologie

- dacă apar semnele incompatibilităţii de grup (senzaţie de frig , frison, cefalee, dureri
lombare, tahicardie, urticarie, congestia feţei), întrerupe transfuzia şi anunţă medicul
- dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup, introduce din nou 20 ml sânge în ritm mai
rapid după care reglează ritmul Ia 10-15 picături/minut
- supraveghează pacientul timp de 5 minute
- dacă nu apar semnele incompatibilităţii de grup, continuă transfuzia în ritmul prescris.

DE ŞTIUT:
- în stabilirea incompatibilităţii de grup se vor observa simptomele obiective şi
sesizările spontane ale pacientului
DE EVITAT:
- A se pune întrebări frecvente pacientului ce ar sugera anumite simptome, îngreunând
orientarea în faţa cazului.
in vitro - Oelecker
Scop: decelează anticorpii din serul bolnavului, care ar putea distruge eritrocitele donatorului
- pune în evidenţă incompatibilitatea în sistemul OAB, prezenţa de anticorpi imuni din
sistemul Rh (dacă primitorul este Rho (D) negativ şi are anticorpi anti-Rho (D), iar donatorul
Rh-pozitiv a fost greşit determinat ca Rh-neg)
materiale:
- lame de sticlă curate, degresate, uscate
- flaconul sau punga cu sângele de cercetat
- seringi şi ace sterilizate
- pipete, mănuşi de protecţie
- termostat, vată, alcool
pacient
Psihic şi fizic ca la puncţia venoasă
execuţia
-asistenta se spală pe mâini
-îmbracă mănuşile sterile
- recoltează sânge prin puncţie venoasă
- introduce sângele la centrifugă
- pune o picătură din plasma primitorului pe o lamă peste care adaugă eritrocite de la
donator
- respectă proporţia de 1/10 între globule şi ser

4
Curs 3 Nursing in hematologie

- citeşte rezultatul după 5 minute, la rece

-adaugă o picătură de papaină şi introduce la termostat timp de 30 minute
Interpretare
-dacă în picătură se produce aglutinarea, sângele primitorului nu este compatibil cu sângele
donatorului
-dacă nu se produce aglutinarea, sângele este compatibil şi poate fi transfuzat

Accidentele şi incidentele transfuziei de sânge

accidente
- incompatibilitatea de grup în sistemul OAB, manifestată sub forma şocului hemolitic
 se întrerupe transfuzia la apariţia semnelor precoce (frison, tahicardie, dispnee,
cianoză, stare generală alterată, dureri lombare, retrosternale)
- transfuzarea unui sânge alterat
 infectat cu germeni virulenţi care provoacă frisoane puternice la 1-2 ore după
transfuzie; se încălzeşte pacientul cu pături, buiote şi se administrează băuturi
calde, se începe antibioterapie masivă, după antibiograma sângelui infectat
 infectat cu virusul hepatitei epidemice, cu plasmodiul malariei, spirochete sau
brucele - manifestările apar după trecerea perioadei respective de incubaţie
- prezenţa substanţelor piretogene provoacă frison, cefalee, febra
- embolie pulmonară * cu cheaguri, manifestată prin agitaţie, cianoză, dureri toracice, tuse
chinuitoare, hemoptizie, febră * cu aer, manifestată prin alterarea bruscă a stării generale,
cianoză, dispnee, tensiunea arterială scăzută, puls filiform; se iau măsuri antişoc de către
medicul anestezist-reanimator
- transfuzia sângelui neîncălzit poate provoca hemoliza intravasculară cu blocaj renal, şoc
posttransfuzional, acidoză metabolică, stop cardiac prin hipotermie
incidente
- înfundarea aparatului cu cheag - se schimbă aparatul
- sângele poate conţine cheaguri sau pelicule de fibrină ce se depun pe filtru
- se schimbă flaconul şi perfuzorul
- ieşirea acului din venă
- perforarea venei
- coagularea sângelui venos refulat în ac - se schimbă acul