Biletul 7

 Caracteristica microclimatului cald. Metode de cercetare a actiunii

microclimatului asupra organismului uman. Psihrometrele Assman si
August- folosirea lor. Mecanismele de termoliza si ponderea lor in
conditii de microclimat optim.
 Microclimat cald caracterizat prin:
◼ radiaţie pozitivă,
◼ temperatura şi umiditatea aerului crescută,
◼ viteza de mişcare a aerului scăzută.
- Din partea organismului se pot produce reacţiile:
◼ vasodilataţie periferică;
◼ transpiraţie puternică;
◼ hipertermie.
 Metodele de apreciere a acţiunii complexe a factorilor de microclimat
asupra organismului: Metode fizice (catatermometria) ,Metode
fiziologice , Metode psihologice
1.metode fizice – mai frecvent e folosita catatermometria, cu ajutorul careia se
determina caldura pierduta de dispozitiv (catatermometru) in diferite conditii de
microclimat sau capacitatea de racire a aerului. S-a stabilit ca la o capacitate de
racire a aerului:
- 4,5 – 6,5 mcal/cm2/sec – confort termic
- <4,5 mcal/cm2/sec – microclimat cald
- >6,5 mcal/cm2/sec – microclimat rece
Aceasta metoda are dezavantaje, deoarece aici organismul uman este
luat identic cu un dispozitiv fizic, lipsit de posibilitati de reglare si acomodare.
2.metode fiziologice – ne adresam direct organismului , cercetindu-i diferite reactii
la ambianta termica data.
Mai frecvent sunt folosite:
- Temperatura cutanata – se determina pe frunte, stern, degetul mare al
piciorului. La un discomfort termic creste diferenta dintre temp sectoarelor
periferice si centrale.
- Frecventa pulsului – s-a stabilit ca la cresterea temp corpului cu un grad
frecventa pulsului se mareste cu 30 batai/minut.
3.metode psihologice:
- de interogare despre senzatia subiectiva
 - se determina temperatura efectiva – senzatia termica a organismului pusa la
diferite conditii de microclimat. Pentru adult sanatos adecvat imbracat cu activitate
usoara zona de confort termic pentru temperatura efectiva este 17-21 grade
conventionale, iar la valoarea temp efective 19 avem linia de confort. Aici
majoritatea au senzatii de confort termic.
 Pentru determinarea umiditatii aerului se utilizeaza Psihrometrele August si
Assman care au la baza 2 termometre unul usca si altul umed. La
rezervoruul cu alcool al celui uned e pus un batist cu un capat inmuiat intr-
un pahar cu apa distilata.La evaporarea apei din batist scade temperature
aratata de termometrul umed. Cu cat diferenta dintre cele 2 e mai mare cu
atat umiditatea e mai mic.

 Stimularea receptorilor pentru cald declanşează mecanismele de termoliză

în două moduri:

1)      Stimularea sudoraţiei şi cedarea căldurii prin evaporarea sudorii.

2)      Inhibarea centrilor simpatici din hipotalamusul posterior şi ca urmare a

vasodilataţiei vaselor cutanate creşte pierderea de căldură.

La micşorarea temperaturii centrale a corpului mai jos de 37 oC  se declanşează

mecanismele de conservare a temperaturii prin următoarele efecte:

1. Vasoconstricţia cutanată duce la micşorarea debitului sanguin prin vasele pielii

şi pierderile de căldură se reduc.

2. Piloerecţia – ridicarea firelor de păr între care se reţine un strat de aer izolat ce
nu permite cedarea de căldură.

3. Oprirea sudoraţiei duce la scăderea cheltuielilor de temperatură.

 Influenta dioxidului de carbon asupra organismului. Concentratiile

admise ale CO2 in incaperile spitalicesti. Efectele fiziologice ale CO2
asupra organismului.

 Presiunea parţială a CO2 creste numai pe seama creşterii

concentraţiei.
◼ 1 - 2% - polipnee (CO2 este excitant al centrului respirator, fiind
denumit “hormon respirator”;
◼ 2 - 3% - creşterea ritmului şi amplitudinii respiratorii – dispnee;
◼ 4% - dispnee accentuată, senzaţie de constricţie toracică;
 ◼ 5% - manifestări digestive (greţuri, vărsături);
◼ 6 - 7% - simptomele anterioare + vertije, cefalee, ameţeli;
◼ 8 - 10% - agravarea simptomelor precedente, stare depresivă,
perderea cunoştinţei. Stop cardiacrespirator;
◼ 15% - convulsii tonico-clonice, pierderea cunoştinţei, exitus;
◼ 20% - sfârşit letal, în câteva min-paralizia centrului respirator
 Impactul negativ apare la cresterea presunii partiale a CO2, care
creste pe seama cresterii concentratiei. La cresterea pina la 1-2% se
observa o polipnee. Aici CO2 este exctant al centrului respirator.
Aceasta actiune este utlizata in practica medicala si anume in
anesteziologie. La cresterea conc CO2 pina la 2-3% se observa
cresterea amplitudinii si ritmului respirator, apare dispnee. La conc de
4% dispnea devine accentuata. Apare senzatia de constrictie toracica.
La conc de 5% apar si manifestari digestive – gretur, vomismente. La
6-7% la simptomele enumerate se mai adauga vertije, cefalee. La
cresterea pina la 10% apare o stare depresiva, pierderea cunostintei.
Se produce stopul respirator cardiac. La 15% are loc pierderea
cunostintei, exitus. La 20% sfirsitul letal se instaleaza in citeva
minute. Pe linga importanta fiziologica CO2 are si importanta
igenica. Si anume conc CO2 este indicator de viciere a aerului.
Vicierea aerului este un fenomen complex rezultat din suprapopularea
sau aglomerarea incaperilor. La baza vicierii sta procesul respirator,
care produce in aer modificari chimice, si anume scade concentratia
O2, creste conc CO2, se modifica proprietatile fizice ale aerului, si
anume creste temp, umiditatea
 Dioxidul de carbon stimulează respirația prin creșterea frecvenței
și a volumului respirației. Ventilația rapidă se produce prin oprirea
administrării dioxidului de carbon. Efectul dioxidului de carbon
asupra circulației, respectiv creșterea volumului cardiac, a pulsului,
a tensiunii arteriale și a debitului cardiac de repaus este rezultatul
impactului asupra inimii și asupra vaselor de sânge, precum și
asupra sistemului nervos autonom. Dioxidul de carbon dilată
vasele de sânge din creier, acesta fiind un puternic vasodilatator
coronarian. În cazul utilizării terapeutice a dioxidului de carbon,
 este posibilă o înrăutățire a unei eventuale deprimări a sistemului
nervos central preexistente. 
 Destinatia ventilatiei artificiale locale. Criterii, dupa care se
calculeaza multiplul necesar al schimbului de aer in incaperile de
producere. Factorii ce influenteaza ventilatia naturala a incaperilor.
Cerintele igienice fata de sistemele de incalzire.
 În încăperile aglomerate, în care aerul este puternic impurificat,
ventilaţia naturală nu poate asigura schimbul necesar de aer. În
aceste cazuri se recurge la ventilaţia mecanică artificială. Ventilaţia
artificială poate fi locală şi centrală. Ventilaţia locală de aspiraţie
se foloseşte pentru a preîntâmpina răspândirea în toată încăperea a
substanţelor nocive ce se degajă la efectuarea diferitelor operaţii.
Sistemul de ventilaţie locală de aspiraţie se va amenaja în formă de
hotă, umbrelă.
 Multipul al schimbului de aer se numeste marimea ce arata de cite
ori aerul incaperii se schimba complet in decur de o ora. Sn=Ln/W
unde - Sn-multiplul necesar al schimbului de aer
- Ln- volumul necesar al ventilatiei,m3/h
- W- volumul incaperii,m3
 Prin ventilatie naturala se subintelege schimbul de aer din camera
cu aerul din exterior prin ferestruica, oberlihturi, canale de
ventilatie, prin materiale de constructie. Cantitatea de aer care
trebuie debitată în încăpere într-o unitate de timp depinde de o
serie de factori: cubatura încăperii, numărul de oameni, caracterul
lucrului îndeplinit, factorii nocivi care se află în aerul încăperii.
Pentru încăperile în care se efectuează o muncă fizică grea
(întreprinderi industriale, săli de sport), în saloane de spital ş.a.
cantitatea de aer cheltuită pe oră la un om trebuie să fie mărită,
deoarece în aceste încăperi, în urma respiraţiei intense, transpiraţiei
ş.a. modificările mediului aerian sunt mai însemnate.
 Sarcina principala a incalzirii este de a mentine in incaperi o
temperatura constanta si optima si uniforma, in corespundere cu
destinatia incaperii.Incalzirea poate fi locala sau
centrala.Incalzirea centrala este destinataa pentru debitarea
 caldurii in incaperi dintro sursa centrala cu ajutorul apei inclzite
sau al vaporilor.Cel mai raspindit este sistemul de incalzire cu apa.
Incalzirea cu vapori a cladirilor de lecuit,spitalelor, institutiilor de copii
este interzisa, deoarece temperatura inalta a vaporilor poate cauza arsuri
termice; arderea prafului si materialului cu care este acoperit caloriferul
impurifica aerul.In afara de aceasta, incalzirea cu vapori se distinge
printr-o incalzire si racier rapida a sistemului dupa intreruperea de
debitare a vaporilor. De aceea, incalzirea cu vapori poate fi folosita doar
de scurta durata.
 Consumul diurn de apa a unei persoane adulte recomandat de OMS
pentru uz fiziologo-igienic. Factorul de risc care duce la aparitia
methemoglobinei hidrice la copii.Factorul de risc care induce
fluoroza.
 Fiecare din noi are norma lui de consum de apa.Recomandarea de
a bea 1,5 sau 2 litri pe zi nu este o regula,ci mai curind un punct
de reper. Este foarte important de a asigura organismul cu
cantitate de apa necesara ,pentru ca acestea participa la numeroase
procese,cum ar fi: - asimilarea substanţelor nutritive şi minerale
(vitamine, aminoacizi etc.) în ţesuturi, apa fiind un solvent
universal pentru ele
- regulator de temperatură
- eliminarea inofensivă a produselor rezultate în urma activităţii
vitale (inclusiv a toxinelor
- procesele, care au loc în sistemul digestiv
Organismul consumă apă practic tot timpul. Apa se elimină din corp
în timpul expiraţiei, odată cu transpiraţia
 Methemoglobinemia este o boală caracterizată de o creștere
anormală a concentrației sangvine de methemoglobină (metHb), o
moleculă incapabilă să transporte oxigenul. Methemoglobinemia
poate fi cauzată de stresul oxidativ, precum și de numeroase
substanțe toxice precum vopsele bazate pe anilină, unele
antibiotice (sulfonamidele), unele anestezice locale (articaina),
nitrații, clorații (la care sunt cei mai vulnerabili sugarii), bromații,
etc.
 Methemoglobina (metHb) este o alterare a hemoglobinei normale,
unde, în locul fierului feros (Fe2+), se găsește fier sub formă
ferică (Fe3+). Această formă a hemoglobinei are culoare albastră-
maronie. MetHb nu poate lega oxigenul, și dacă atinge
concentrații crescute în sânge, acesta capătă o culoare anormală,
închisă, albastră-maronie. În mod normal, 1-2% din totalul
cantității de hemoglobină este sub formă de metHb.
Methemoglobinemia este diagnosticată când procentul de
methemoglobină depășește 1% din hemoglobina normală. Un
simptom al methemoglobinemiei este cianoza pielii, cu sânge brun
care nu revine în starea normală prin expunere la oxigen. Alte
simptome sunt anxietatea și confuzie pe măsură ce boala se
agravează. Pot apărea dificultăți de respirație, oboseală, amețeală,
precum și pierderea cunoștinței. În forme mai grave ale bolii pot
apărea disritmii, atacuri de apoplexie, stări comatoase, și chiar
moartea bolnavului.

 Fluoroza dentară nu este o boală propriu-zisă, ci doar un soi de

afecţiune caracterizată de intoxicaţia cu fluor în timpul creşterii
dinţilor – o perturbare a procesului de mineralizare a smalţului
dentar.Fluoroza dentară afectează culoarea smalţului dinţilor şi
gradul de porozitate al acestora. Uneori fluoroza dentară poate
duce la apariţia unor denivelări ale smalţului dentar sau chiar la
creşterea dinţilor pe arcadă.
Fluorul ajunge in apa din soluri si roci montane .Organismul uman
are nevoie de pentru dezvoltarea normala si mineeralizarea
tesuturilor osoase si a dintilor. Continutul marit de fluor poate induce
fluoroza endemica, pe suprafata dintilor apare o culoare
galbena.Fluorul in cantitati mari in apa lezeaza dintii. El resorbit din
tubul digestiv actioneaza in primul rind asupra germenilor dentari,
deregleeaza formarea si mineralizarea emailului dentar. Ca rezulta
,emailul se acopera cu pete,, in special emailul dintilor permanenti.
 Indicatori de poluare organica a apei. Conditiile ce trebuie de
respectat pentru a obtine o dezinfectie eficace a apei potabile.
 Compusii chimici- indicatori de poluare a apei cu substante organice
La acest grup de indici se refera substantele organice si derivatii descompunerii lor
in apa:

Sarurile de amoniu nitritii si nitratii, din care doar nitratii prezinta un pericol pentru
sanatate, ceilalti compusi neavind o influenta nociva asupra organismului.

Prezenta sarurilor de amoniu si nitritiilor poate servi drept indice al pezentei lor in
solul prin care sa filtrat apa deci nu este exclus ca in apa concomitant au patruns
agenti patogeni din sol.

Sursa de apa poate fi considerate poluata in urmatoarele condiitii:

1in apa se determina citiva indicia de poluare

2concomitent in apa se determina si indici bacteriologici

3poluarea apei se confirma prin inspectia sanitara

Drept indice de al poluarii apei serveste capacitatea de oxidare a apei care exprima
cantitatea de O2 consumata la oxidarea substantelor prezente in 1 l de apa.

In caz de poluare prospata a apei cu rezidurii sporeste cantitatea de saruri

amoniacale.nitritii fiind un produs al oxidarii ulterioare a sarurilor de amoniu intro
canitate mai mare de 0,002 mg/l sunt un indice important al ;poluarii sursei de apa.
Nitratii sunt produsul final al oxidarii sarurilor de amoniu . prezenta lor indica o
poluare mai veche a apei ajunsa la perioada de mineralizare complete.

Un indice relative sunt clorurile prezenta carora poate fi cauzata de spalarea lor din
soluri bogate cu cloruri.

 Pentru excluderea perîcolului epidemiologic la statiile de tratare a

apei, după filtrare, apa trebuie să fie ulterior dezinfectată. La
filtrarea apei nu toate microorganismele sunt retinute şi o parte,
rămânând libere in apă, trec prin instalatiile de curătare şi se
contin in apa filtrată. Astfel, pentru crearea unei bariere sigure, in
căile hidrice de transmitere a infectiilor intestinale apa se de-
zinfectează. La folosirea apelor de suprafată, dezinfectarea este
obligatarie, iar in unele cazuri e obligatorie şi pentru apele
subterane. Mai frecvent, in scop de dezinfectare a apei, in conditii
de campanie e folosită clorinarea. in acest caz se folosesc două
metode: clorinarea cu doze normaie de clor şi superclorinarea apei
cu doze marite de clor. Substantele utilizate in acest scop vor
corespunde unor conditia, dintre care: să nu modifice calitatea
organoleptică a apei şi să nu lase urme de substrate nocive după
tratare, - utilizarea acestor substance să se facă prin metode cat
mai simple, rapide, eficiente şi cu pret cât mai redus. Clorinarea
apei este efectuată prin diferite procedee, care ne permit a aplica
această metodă atât la instalatiile de aprovizionare centralizată cu
apă, cât şi la aprovizionarea in campanie. Pentru clorinare se
utilizează diferici compuşi clorigeni. La dezinfectarea apei, in
apeducte este folosit clorul lichid, care se păstrează in cisterne on
baloane de oţel sub presiune. La clori--narea unei cantităci mici de
apă, in instalaţiile locale, rezervoare etc,, este folosită clorura de
var. Ea trebuie păstrată in butoaie închise in încăperi uscate, bine
aerisite, deoarece la păstrare, sub acciunea factorilor de mediu,
clorura de var îşi pierde activitatea. Înainte de a fi întrebuincată, e
necesar de a controla activitatea ei (va concine nu mai pucin de
20-25% clor activ) in afară de clorul lichid şi clorura de var,
pentru dezinfectarea apei se mai folosesc un sir de substrate
clorigene - hipocloritul de calciu sau sodiu, cloraminele etc.