Universitarea Petrol Gaze-Ploiesti

Specializarea: Economia comertului,turismului si serviciilor

ROLUL TURISMULUI ÎN CADRUL

COMERŢULUI INTERNAŢIONAL CU
SERVICII

2007-2008
 CUPRINS

Capitolul I:
Comerţul internaţional cu servicii

Capitolul II:
Specializarea în exportul de turism şi dezvoltarea economică

Capitolul III:
Turismul în tranzacţiile internaţionale

Bibliografie

2
 CAPITOLUL I

Comerţul internaţional cu servicii

Evoluţiile din ultimele decenii reflectă o nouă caracteristică a

economiilor ţărilor dezvoltate şi anume terţiarizarea acestora. Pierderea avantajelor
comparative în industrie ca urmare a delocalizării producţiei în ţările în dezvoltare,
în zone mai atractive prin cost de producţie şi fiscalitate, a determinat reorientarea
structurii produsului intern brut al ţărilor dezvoltare prin valorificarea atuurilor pe
care acestea le prezentau în domeniul serviciilor.
Ofertarea şi prestarea de servicii cât mai complexe devin elemente
esenţiale ale competitivităţii internaţionale şi îşi pun din ce în ce mai puternic
amprenta asupra activităţilor economice din toate ţările lumii, indiferent de nivelul
de dezvoltare. Există numeroase deosebiri între grupurile de ţări în ceea ce priveşte
dezvoltarea sectorului terţiar în raport cu celelalte sectoare ale economiei. Astfel,
serviciile contribuie cu până la 60%-70% la formarea PIB-ului ţărilor dezvoltate.
Conform numeroaselor opinii vehiculate în literatura de specialitate,
printre factorii care determină această intercondiţionalitate se pot menţiona:
- elasticitatea semnificativ mai ridicată a cererii de servicii în raport cu
veniturile. Pe măsură ce veniturile cresc, s-a constatat că se accentuează înclinaţia
de a cheltui mai mult pentru servicii în raport cu bunurile;
- bunurile încorporează tot mai multe active provenind din sectorul
terţiar oferite de furnizori specializaţi (design, elemente de marketing etc).1
Fluxurile internaţionale de servicii se definesc tot mai mult printr-o
dinamică deosebită: în anul 2005 acestea au înregistrat un nivel valoric de 2415
miliarde USD 2.
Potrivit aprecierilor OMC3, serviciile reprezintă sectorul cu cea mai
dinamică evoluţie în cadrul economiei mondiale şi reprezintă aproximativ 2/3 din
produsul global, concentrează 1/3 forţa de muncă la nivel mondial şi aproximativ
20% din comerţul internaţional.
Când s-a propus, la începutul anilor ′ 80, ideea stabilirii unor reguli în
domeniul serviciilor în cadrul sistemului multilateral de comerţ, au existat mulţi
oponenţi.
S-a considerat că pe această cale s-ar fi putut submina capacitatea
guvernelor de a urmări realizarea unor obiective de interes naţional şi s-ar fi limitat
1
Dumitru Miron, Comerţ internaţional, Editura ASE, Bucureşti, 2003, p.54-55.
2
WTO, World Trade Report 2006 /Recent Trade Developments and Selected Trands in Trade:
http://www.wto.org/english/res_e/booksp_e/anrep_e/wtr06-1a_e.pdf
3
OMC – Organizaţia Mondială a Comerţului

acţiune de reglementare din anumite sectoare.

3
 Acordul care s-a elaborat în urma negocierilor a vizat asigurarea unui
înalt grad de flexibilitate, atât în materie de reguli, cât şi de acces la pieţe. Astfel,
principiile de bază ale GATS 4 sunt:
- toate serviciile sunt acoperite prin prevederile GATS;
- clauza naţiunii celei mai favorizate se aplică tuturor serviciilor
(cu excepţia „excepţiilor temporare” ;
- clauza tratamentului naţional se aplică în domeniile unde există
angajamente asumate;
- transparenţa reglementărilor;
- reglementările în domeniu trebuie să fie obiective şi rezonabile;
-derularea plăţilor în cadrul comerţului cu servicii să nu fie
restricţionate;
- angajamentele individuale ale statelor să fie negociate şi
consolidate;
- liberalizarea progresivă prin negocieri viitoare.5
Serviciile sunt definite în mod curent ca activităţi, ca performanţe sau
ca avantaje. Cea mai consacrată abordare tipologică privind serviciile este cea
derivată în urma negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay
finalizate cu Acordul privind comerţul cu servicii (GATS).
Conform prevederilor GATS există 4 moduri de tranzacţionare internaţională a
serviciilor 6
- modul 1 sau cross border supply (tranzacţii de furnizare
transfrontalieră de servicii): presupune rămânerea consumatorului în propriul
teritoriu şi traversarea graniţelor naţionale în ceea ce priveşte furnizarea
serviciului, furnizorul fiind situat într-o altă ţară. Furnizarea serviciului se poate
efectua prin telefon, fax, Internet, televiziune, livrare de documente, dischete,
casete, pe mail sau prin poştă. Serviciile de transport de mărfuri pe care îl
presupune comerţul cu bunuri este un alt exemplu de cross border supply.
- modul 2 sau consumption abroad (deplasarea consumatorului către
oferta de servicii): are loc atunci când consumatorul se deplasează în afara
graniţelor naţionale Turismul, serviciile medicale prestate non-rezidenţilor,
urmarea unor cursuri de specializare în străinătate intră în categoria consumtion
abroad.
- modul 3 sau commercial presence (prezenţa comercială) se referă la

4
GATS - General Agreement on Trade in Services / Acordul privind Comerţul cu Servicii
5
WTO – World Tourism Organization / Organizaţia Mondială a Turismului, Understanding the WTO/ Services:
rules for growth and investment: http://www.wto.org/english/thewto_e/whatis_e/tif_e/agrm6_e.htm
6
UN, Manual on Statistics of International Trade in Services: http://www.oecd.org/dataoecd/32/45/2404428.pdf

situaţiile în care este necesară crearea de reprezentanţe comerciale în străinătate în

vederea asigurării furnizării de servicii. Aceasta formă de furnizare internaţională

4
de servicii asigură apropierea de consumator prin prezenţa comercială în propriul
teritoriu al acestuia în diversele etape ale furnizării serviciului, dar şi în etapa post-
livrare. Crearea de filiale şi sucursale pentru furnizarea de servicii bancare, de
asigurare, medicale, educaţionale etc. por fi cuprinse în aceasta categorie.
- modul 4 sau presence of natural persons (intrarea temporară într-un
teritoriul economic a persoanelor) se referă la serviciile furnizate de către
specialişti (auditori, jurişti, actori, etc.) prin deplasarea acestora în ţara
consumatorului.
Într-o accepţiune mai largă, GATS identifică 12 mari sectoare ale
serviciilor7:servicii comerciale, comunicaţionale, construcţii şi inginerie,
distribuţie, educaţionale, protecţia mediului, financiare, culturale, sportive,
transport.

1. serviciile comerciale (business services);

- serviciile profesionale
- serviciile informatice şi conexe;
- servicii de cercetare & dezvoltare;
- servicii conexe valorilor imobiliare;
- servicii de închiriere/leasing furnizate de operatori;
- alte servicii comerciale.

2. serviciile comunicaţionale (communication servicers):

- servicii poştale;
- servicii de curierat;
- servicii de telecomunicaţii;
- servicii din categoria audio-vizualului;
- alte servicii asimilabile.

3. construcţii şi servicii de inginerie conexe:

- construcţii generale de clădiri;
- inginerie civilă;
- reţele de instalaţii;
- finalizare şi finisare de clădiri.

4. servicii de distribuţie:
- servicii de intermediere pe bază de comision;
7
WTO, Services Sectoral Classification List: http://www.wto.org/english/tratop_e/serv_e/serv_e.htm

- servicii de vânzări en-gross;

- retailing
-franchising

5
- altele.

5. servicii educaţionale:

- educaţie primară;
- educaţie gimnazială;
- educaţie preuniversitară;
- educaţie universitară;
- alte servicii educaţionale.

6. servicii legate de protecţia mediului:

- servicii de colectarea deşeurilor;

- servicii de reciclare a deşeurilor;
- servicii sanitare de mediu şi asimilate;
- altele.

7. servicii financiare:
- servicii de asigurare şi conexe;
- servicii bancare conexe;
- altele.

8. servicii sociale şi de sănătate:

- servicii spitaliere;
- alte servicii de sănătate;
- servicii sociale;
- altele.

6
 CAPITOLUL II

Specializarea în exportul de turism şi dezvoltarea economică

Specializarea în turism este, în esenţă, o opţiune de politică economică.
Calitatea mediului natural, economic, social şi politic (exprimate prin variabile
individuale specifice), accesibilitatea şi disponibilitatea informaţiilor privind
factorii de mediu şi gradul de racordare la piaţa internaţională (exprimată prin
Indicele de deschidere – Openness Index) reprezintă premisa includerii turismului
printre activităţile economice destinată valorificării pe piaţa internaţională. Pe
această bază, statul, prin structurile sale, poate trasa o strategie viabilă şi eficace
axată pe obiective precise, dedicată antrenării economiei naţionale în procesul
specializării internaţionale în turism.
Din analiza datelor statistice cu privire la ritmul creşterii economice,
consumul, importul şi exportul de turism internaţional, pe o perioadă mai lungă de
timp, se constată că8:
a) cea mai mare pondere a consumului turistic în cheltuielile de consum se
înregistrează chiar în ţările mari exportatoare de turism şi cu grad înalt de
dezvoltare economică, cum ar fi Austria şi Elveţia;
b) creşterea cea mai puternică a ponderii cheltuielilor turistice externe, în
totalul cheltuielilor de consum se înregistrează în ţările cu o dinamică a dezvoltării
foarte înaltă, iar în cadrul acestora în noile ţări industrializate: Coreea, Mexic,
Singapore, Malaezia şi Taiwan;
c) ponderea relativ redusă a cheltuielilor turistice externe în totalul
cheltuielilor de consum din ţările dezvoltate, cum ar fi SUA, Franţa, Australia, se
explică prin volumul ridicat al consumului, dispersat însă pe o gamă largă de
bunuri şi servicii care acoperă un evantai larg de necesităţi non-turistice. Oferta
turistică naţională este dezvoltată, având capacitatea de a satisface cererea internă
de turism;
d) tendinţa de a aloca o parte tot mai mare din venitul disponibil pentru turism,
care a caracterizat până nu demult ţările dezvoltate, s-a transmis şi ţărilor în curs de
dezvoltare, în special celor cu economie în tranziţie, unde populaţia imită structura
consumului din ţările industrializate.
Randamentul scăzut al exporturilor turistice din ţările cu venituri mici pe
cap de locuitor nu permite finanţarea proiectelor de infrastructură turistică,
calitatea serviciilor este slabă, în special a serviciilor de cazare, aşa încât turismul,
ca ramură de export, nu are capacitatea de a contribui la creşterea economică. În
plus, ţările din categoria respectivă sunt nevoite să importe cea mai mare parte a
produselor destinate consumului turistic.
8
Cristureanu, Cristiana – „Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional”, Editura Beck,
Bucureşti, 2006

7
 Competitivitatea ofertei turistice este datorată aproape exclusiv costului
redus al forţei de muncă care permite practicarea unor preţuri scăzute la
comercializarea ofertei turistice pe piaţa mondială.
Aşa fiind, turismul ar putea fi o sursă de dezvoltare economică (prin
analogie cu strategia de masă), numai pentru acele ţări care, deşi slab dezvoltate, ar
putea atrage un număr foarte mare de turişti care să genereze un volum suficient de
mare de încasări încât să contribuie, fie la micşorarea deficitului balanţei
comerciale, fie la stimularea altor activităţi aflate în amontele industriei turistice.
Concluzionând, există o certă legătură între gradul de dezvoltare
economică a unei ţări, consumul de turism al rezidenţilor, locul ţării pe piaţa
mondială a turismului în calitate de exportatoare şi importatoare de turism. De
asemenea, sensibilitatea cererii de turism internaţional la oscilaţie de preţ este
adeseori micşorată de rigiditatea obiceiurilor de consum, a fidelităţii sau chiar a
„adicţiei” consumatorilor faţă de o anumită destinaţie turistică, evoluţia unor
evenimente politice sau influenţa tendinţelor modei, şi aceasta independent de
acţiunea factorilor economici.

8
 CAPITOLUL III
Turismul în tranzacţiile internaţionale

Ca sector de activitate economică, turismul face parte din sectorul de

servicii. Apartenenţa la sector este justificată de natura economică a activităţii.
Caracteristicile serviciilor se regăsesc în totalitate: impact redus sau indirect al
progresului tehnic, performanţe scăzute ale productivităţii (aport mai mare în
antrenarea forţei de muncă decât în formarea PIB), dinamică mai înaltă decât cea
înregistrată de activităţile creatoare de bunuri materiale. Dinamica industriei
turismului şi călătoriilor urmăreşte îndeaproape dinamica sectorului de servicii.
Ca flux comercial în economia mondială – turismul face parte din
comerţul invizibil, iar ca activitate de export este un export intern. Comerţul
internaţional invizibil grupează componente cu caracter intangibil.
În ultimii ani serviciile au contribuit, în medie, cu aproximativ 60% la
valoarea nou creată de activităţile economice pe plan mondial. Numai 8% din
servicii pătrund însă pe piaţa internaţională. Cu toate acestea, ritmul de creştere al
comerţului internaţional cu servicii a devansat, în ultimii 5 ani, de 1,4 – 1,5 ori
dinamica „producţiei” mondiale de servicii, dar şi ritmul de creştere a comerţului
internaţional cu bunuri fizice.
Prin analogie cu circulaţia internaţională de mărfuri, putem defini
circulaţia turistică internaţională ca „totalitatea tranzacţiilor comerciale (cu servicii
şi mărfuri) care premerg, însoţesc şi decurg din călătoriile turistice internaţionale”.
Bascularea economiei mondiale sub raportul activităţilor şi consumului de la
material spre imaterial, transpusă în diminuarea relativă a importanţei comerţului
internaţional cu bunuri materiale în favoarea celui cu servicii est eun proces sesizat
nu numai la nivel academic, dar şi la nivelul factorilor de decizie politică şi al
instituţiilor internaţionale din lume. Volumul valoric al comerţului invizibil a atins,
la începutul acestui secol, peste 3.000 de miliarde dolari sau circa 35% din circuitul
economic mondial. Din valoarea respectivă, invizibilele comerciale reprezentau
circa 88%, iar în cadrul lor comerţul cu servicii avea o contribuţie de peste 51%.
Din comerţul internaţional cu servicii, tranzacţiilor cu turism
internaţional le revenea în anul 2004 peste 29% , turismul ocupând primul loc, în
nomenclatorul serviciilor comerciale.
Fluxurile invizibile în general, cele turistice în special, se caracterizează
prin: concentrarea în ţările dezvoltate (două treimi din fluxurile turistice mondiale),
determinanţii dinamici sunt factori economici, dar mai ales extraeconomici
(politici, psihologici, naturali), se măsoară în unităţi şi indicatori fizici specifici (de
obicei în mod indirect, recurgându-se la unităţi de timp şi spaţiu), fluxurile au
caracter bidirecţional (fiecare ţară este în acelaşi timp, atât importatoare, cât şi

9
exportatoare) pentru fiecare ţară, semnul soldului balanţei de plăţi este relativ stabil
la intervale mari de timp9
Internaţionalizarea serviciilor turistice se realizează prin deplasarea peste
frontieră a consumatorilor din ţara importatoare spre ţara exportatoare de turism. În
calitatea lor de componentă a fluxurilor internaţionale cu servicii, turismul se află
în atenţia instituţiilor internaţionale implicate în reglementarea şi liberalizarea
comerţului cu servicii dintre care locul central aparţine Acordului General pentru
Comerţul cu Servicii (GATS).10
„Produsul turistic” este un artefact, devenit marfă, prin posibilitatea de a
fi comercializat pe piaţă prin deplasarea cumpărătorilor către locul de consum. 11
Formate în proporţii determinante din servicii la care se adaugă bunuri de consum
incluse într-un pachet ce cuprinde elemente de natură materială şi imaterială,
produsele turistice au o structură eterogenă în care prevalează elementele
imateriale (de tip spaţial: climă, relief etc. şi temporal: cultură, istorie), dar sunt
determinate pe plan cantitativ şi calitativ prin intermediul elementelor materiale.
Între toate componentele produsului turistic este o legătură de
complementaritate, iar în unele cazuri şi de substituţie. Produsul turistic este
fabricat cu ajutorul tuturor celor trei factori de producţie: resurse naturale, capital şi
muncă. Fiind un rezultat al activităţilor cuprinse în sectorul de servicii, regăsim la
produsul turistic toate caracteristicile serviciilor: intangibilitatea, relaţionalitatea,
inapropriabilitatea, persiabilitatea, variabilitatea şi imposibilitatea stocării.
Ca ramură industrială, se poate vorbi despre existenţa unui sector cu
identitate proprie aflat într-o evoluţie dinamică, a cărui denumire oficială propusă
de Organizaţia Mondială a Turismului (UNWTO) şi de Consiliul Mondial al
Turismului (WTC) este Industria Turismului şi Călătoriilor (Tourism and Travel
Industry). Aceasta re o serie de particularităţi în raport cu celelalte activităţi
economice, dar şi multe puncte comune cu unele ramuri industriale.
Oferta T&T (Tourism and Travel) este egală sau mai mare decât
producţia şi cuprinde totalitatea capacităţilor de producţie (capacitatea mijloacelor
de transport, a hotelurilor, cazinourilor, muzeelor, etc.) , potenţialul natural şi
cultural, poziţia geografică, calitatea resurselor demografice, evenimentele şi, în
general, tot ce poate reprezenta sursă de atracţie turistică.12
9
Cristureanu,C. – „Economia invizibilului”, Bucureşti, Editura Beck, 2004
10
Handszuh, Henryk – „Assesing liberalization and implementing the GATS in the tourism sector”, Background
paper for the international Symposium on Liberalization and Trade in Tourism Services, Madrid, 22 – 23 March
2004
11
Cristiana Cristureanu, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006
12
World Tourism Organization, www.world-turism.org

10
 CAPITOLUL IV
Previziuni 2007

Pentru 2007 se previzionează o încetinire a ritmurilor de creştere a

performanţelor turistice în sensul atingerii unui ritm de creştere a sosirilor turistice
de 4% (cu 0,5% mai redus decât în 2006). Pe termen lung – 2020 – ritmul de
creştere se previzionează a fi , în medie, de 4,1%. Se aşteaptă ca multe dintre
regiuni să menţină actualele ritmuri de creştere, sau o încetinire uşoară (subunitară)
a acestora. Se apreciază că Africa se va remarca prin dinamică, cu cel mai înalt
ritm de creştere (+9%), urmată de Asia-Pacific (+8%). America va înregistra
performanţe sun nivelul mediei mondiale (+2%). America Latină va manifesta în
continuare o atractivitate sporită, în schimb, America de Nord, care înregistrează
2/3 din sosirile regionale, v-a da semne de diminuare a performanţelor turistice.
Situaţia pentru America de Nord se poate modifica favorabil în măsura
îmbunătăţirii condiţiilor de trafic la frontierele sub-regionale şi ca urmare a
modificării ratelor de schimb dintre dolarul american şi cel canadian, a evoluţiei
preţurilor combustibililor şi a punerii în aplicare a prevederilor WHTI (Western
Hemisphere Travel Initiative/Iniţiativa pentru Circulaţia Persoanelor în cadrul
Emisferei de Vest).
Sosirile internaţionale de turişti în Orientul Mijlociu, conform
previziunilor, vor creşte cu 4% în 2007, iar pentru Europa creşterea va fi mai
modestă, de 3%.13

Sosirile Turistice Internaţionale

13
Sursa: UNWTO World Tuorism Barometer, Vol.5, No.1,January 2007:
http://www.world-tourism.org/newsroom/Releases/2007/january/barometro.pdf

11
 Bibliografie

Comerţ internaţional,
Dumitru Miron,
Editura ASE,
Bucureşti, 2003

Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional

Cristiana Cristureanu,
Editura C.H.Beck,
Bucureşti, 2006

Economia serviciilor
Marian Zaharia
Editura Universitara Bucuresti

12