Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aruncarea Mingii de Oină
Aruncarea Mingii de Oină
– METODICA ÎNVĂȚĂRII -
1. DESCRIEREA TEHNICĂ
- Acest tip de aruncare are la bază aruncarea prin “azvârlire”. Azvârlirea datorită mișcării
naturale și a accesibilitații este cel folosit procedeu de aruncare.
- Aruncarea mingii de oină este un procedeu usor de însușit și datorită faptului că obiectul
este rotund, cu un diametru mic, accesibil ca și greutate care nu prezintă dificultăți în mânuire.
-Cele 3 faze tehnice ale aruncării mingii de oină sunt:
priza și poziția inițială;
elanul;
efortul final.
Priza
Cea mai des folosită priză este cea în care mingea de oină este ținută pe rădăcina degetelor
cu ajutorul degetului mare, arătătorului și al degetului mijlociu. În funcție de dimensiunea mingii
la cele enumerate anterior se poate adăuga și inelarul.
Poziția inițială
Este poziția de începere a aruncării, picioarele sunt depărtate în plan sagital, cu piciorul opus
brațului de aruncare înainte, vârfurile orientate pe direcția aruncării. Poziția corpului este
verticală, privirea înainte.Brațul drept sus cu cotul înainte și mingea deasupra umărului, brațul
stâng opus celui de aruncare, se află în lateral ușor flexat din articulația cotului.
Elanul
Elanul necesar pentru aruncarea mingii de oină este alcătuit din două faze:
faza elanului preliminar;
faza pașilor specifici de aruncare.
Elanul preliminar se realizează între două semne de control și constă într-o alergare accelerată,
orientată pe direcția aruncării. Pe parcursul elanului preliminar brațul de aruncare este menținut
ca și în poziția inițiala iar brațul opus oscilează pe lângă corp. Elanul preliminar se încheie când
atletul atinge o viteză optimă de aruncare și când acesta ajunge ajunge cu piciorul opus brațului
de aruncare la semnul de control.
Pași specifici de aruncare a mingii de oină încep în momentul când atletul ajunge cu piciorul
opus brațului de aruncare la semnul de control iar aceștia sunt:
primul pas, care este mai lung este realizat cu piciorul drept (mingea se află în mâna
dreaptă), concomitent cu realizarea acestui pas brațul cu mingea se duce înapoi, trunchiul se
răsucește ușor din axa umerilor spre partea brațului de aruncare iar brațul stâng este adus
îndoit în fața pieptului;
al doilea pas se realizează cu piciorul stâng opus brațului de aruncare, moment în care
brațul cu mingea se întinde complet iar atletul în urma răsucirii ajunge cu umărul opus pe
direcția aruncării;
pasul trei este un pas încrucișat efectuat cu piciorul drept (cel de pe partea brațului de
aruncare) peste piciorul stâng (cel opus brațului de aruncare);
pasul patru, pasul de aruncare este efectuat cu piciorul stâng se mai numește și pasul
de blocaj deoarece acest pas determină o frânare a vitezei;
pasul cinci are rol de restabilire a echilibrului prin realizarea uneia sau mai multor săltări
pe piciorul drept (cel de pe partea brațului de aruncare).
Efortul final
Efortul final pentru aruncarea mingii de oină este compus din două momente:
momentul sprijinului unilateral;
prizei;
aruncării de pe loc;
aruncări cu pași specifici;
elanului preliminar.
stând depărtat, cu latura stângă spre direcția de aruncare brațul drept întins înapoi,
azvârlirea mingii;