Sămănătorul a fost o revistă literară săptămânală, concepută de către George

Coșbuc și Alexandru Vlăhuță și care a apărut la București, între 2 decembrie 1901

și până la 27 iunie 1910 fără întrerupere. A jucat un rol important în viața literară a
vremii și a constituit catalizatorul pentru înființarea curentului ideologic și literar
care i-a purtat numele - Sămănătorismul. Acest curent, promovat de colaboratorii
revistei și teoretizat de Nicolae Iorga, susținea, în special prin intermediul paginilor
revistei, valorile naționale tradiționale și folclorice, necesitatea culturalizării
țărănimii, etc. „Sămănătorul” a publicat numeroase texte folclorice, documente
istorice, pagini inedite din opera lui Mihai Eminescu, precum și comentarii privind
clasicii literaturii române, traduceri din literatura universală, etc

Poeziile programatice Sămănătorul

Se constată că idei asemănătoare cu articolul programatic, Primele vorbe, exprimau și poeziile din
primul număr, putând fi considerate „manifeste" privind orientarea noii reviste. Astfel,
Sămănătorul, poezia lui Vlăhuță, înfățișa muncitorul din țarină aruncând sămânța în brazdă.
Poezia se încheia cu o urare, în spiritul cuvintelor din articolul programatic.

SĂMĂNĂTORUL

Pășește-n țarină sămănătorul

Și-n brazda neagră, umedă de rouă,

Aruncă-ntr-un noroc viața nouă,

Pe oare va lega-o viitorul.

Sunând, grăunțele pe bulgări plouă:

Speranța, dragostea lui sfîntă, dorul

De-a-mbelșuga cu munca lui ogorul

Le samănă cu mîinile-amîndouă.

Trudește, făcătorule de bine,

Veni-vor, roiuri, alții după tine,

Și vor culege rodul — bogăția.

Tu fii soldatul jertfei mari, depline:

Ca dintr-un bob să odrăslească mia,

Cu sîngele tău cald stropește glia.

O poezie mult mai exaltată scrie George Coșbuc. Poezia lui Coșbuc Fragment epic glorifică
faptele de arme ale lui Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Ion Vodă cel Cumplit
și a altor voievozi cu dragoste de țară. Amintirea vitejiei lor trebuia să slujească de îndemn noii
generații.[6] Poporul român, arată poetul, nu avea dreptul să se creadă fără „zei" în lume.

Iată-ți gloria de veacuri! Umbre mari din lumea moartă, —

Ah, că n-am eu glas de tunet ca să pot să le rechem —

Ne avem și noi Olimpul, și pe-a veșniciei poartă

Am intrat și noi ; și-ntr-însul zei fără de moarte-avem !

O altă poezie ce poate fi considerată programatică era poezia lui Șt. O. Iosif
„Către tinerii poeți” deși Șt. O. Iosif nu era la conducerea revistei. Poezia
consemna starea grea în care se găsea poporul român și adresa o chemare
poeților pierduți în „nori" și „zări albastre" și visând „flori și stele", să se întoarcă
spre soarele „gata să răsară", înălțând „flamura străbună" a dragostei de „lege și
de țară".

Copii răzleți ai mîndrei noastre nații!

De mai trăiește-n voi simțire vie,

Veniți atunci și vă cunoașteți frații !

Sădiți în inimi vechea bărbăție,

Avînturi mari, eterne aspirații...

Și numele pe veci sfințit vă fie !

Temele si Motivele

înființarea revistei

Discuțiile privind înființarea revistei, s-au desfășurat la Vila Sfetea de la Tismana și au

participat:

Gazda, renumitul librar George Sfetea, cumnatul poetului George Coșbuc (ținând pe sora sa
mai mică, Elena Sfetea).

Alexandru Vlăhuță, prezent la Tismana în vara acelui an în vizită de documentare pentru

“România Pitorească]]”, lucrare care va apărea în toamna anului 1901.

George Coșbuc, interesat de a se angaja în „Administrația Casei Școalelor” și de demararea de

către Spiru Haret a programului înființării și funcționării „cercurilor culturale de la orașe și
sate”.

Toți erau pentru înființarea unei reviste dar fiecare din vorbitori avea propriile țeluri. George
Sfetea era interesat de tipărire. Alexandru Vlăhuță, trimis al ministrului instrucțiunii publice,
era interesat de a gândi “Sămănătorul” ca „un nou caiet pentru săteni”, susținând campania
de culturalizare în sânul țărănimii, inițiată de ministrul instrucției Spiru Haret. Conform
acestuia, revista trebuia să promoveze o literatură inspirată de realitățile naționale, acordând
întâietate tematicii rurale. George Coșbuc, era interesat de scoaterea unei noi reviste pentru a
aplica programul formulat de el pentru revista „Vatra”, care apăruse între 1 ianuarie 1984 și
august 1896, dar se abătuse de la program fără să-l urmărească punctual. Coșbuc susținea
că:”Trebuie să ne întoarcem, pe cât întoarcerea mai e cu putință, la vatra strămoșească, la
obârșia culturală a noastră”. Odată acceptat acest concept, revista „Vatra” devine și un
precursor al curentelor ideologice și culturale de la „Sămănătorul”.