Cap. 4.

CONSOLIDAREA TERENULUI DE FUNDARE

4.1 Condiții generale

Consolidarea terenului de fundare presupune intervenția la nivelul structurii macromoleculare,

prin diverse procedee, menite să conducă la îmbunătățirea caracteristicilor fizico-mecanice,
respectiv la creșterea rezistenței structurale la compresiune.
Rezistența la compresiune a pământului, exprimată pe baza presiunilor admisibile, este
dependentă de porozitate și umiditate, care reflectă modulul de compresibilitate și parametrii
rezistenței la forfecare.
Prin urmare, acționând asupra factorilor de mai sus, se poate stabili capacitatea portantă a
terenului, și prin urmare se pot controla presiunile efective generate la nivelul fundațiilor de
acțiunile transmise de construcție, pământ, asigurând îndeplinirea verificărilor la nivelul tălpii
fundației la stările limită ultime și de serviciu.
Metodele de îmbunătățire pot fi aplicate pământurilor:
 în așezarea naturală a straturilor;
 prin stabilizarea straturilor necorespunzătoare;
 prin înlocuirea parțială/totală a straturilor de pământ necorespunzător.

Procedeele de consolidare a terenului de fundare pot fi grupate în două categorii principale

[4]:
 procedee de consolidare de suprafață;
 procedee de consolidare de adâncime.

Procedeele de consolidare de suprafață se caracterizează prin adâncimea de compactare a

straturilor de pământ, măsurată de la nivelul platformei de lucru, de până la 8 m.
Procedeele de consolidare de adâncime se caracterizează prin adâncimea de compactare a
straturilor de pământ, măsurată la nivelul platformei de lucru, peste 8 m.

4.2 Procedee de consolidare de suprafață

În funcție de tehnica de compactare aplicată, procedeele de consolidare de suprafață pot fi

realizate prin:
 batere;
 cilindrare;
 vibrare;
 vibropresare;
 vibroînțepare;
 piloți de îndesare.

4.2.1 Procedee de consolidare de suprafață prin batere

Procedeul constă în aplicarea de lovituri asupra terenului de compactat, cu ajutorul unei

greutăți lăsate să cadă de la o anumită înălțime, în urma cărora se produc procese de natură fizico-
mecanice în structura terenului de fundare, precum [12]:
 distrugerea scheletului mineral;
 reducerea distanțelor dintre particulele materiale ale scheletului mineral, respectiv
creșterea compactității;
 creșterea presiunii apei și a aerului din pori;
 creșterea presiunii critice a terenului ca urmare a modificării și reechilibrării presiunii
suplimentare din porii pământului.
 Procedeul de consolidare de suprafață, prin batere, poate fi aplicat cu ajutorul:
 maiului foarte greu;
 maiului greu;
 maiului de formă specială;
 plăcii căzătoare.

4.2.2.1 Procedeul de consolidare prin batere cu maiul foarte greu

4.2.1.1.1 Principiul de lucru. Domeniu de aplicare. Prevederi generale privind conținutul

proiectului de consolidare

Procedeul constă în aplicarea de lovituri repetate cu ajutorul unei greutăți (mai) de (5 – 20) t,
lăsată să cadă de la (10 – 20) m, în (3 – 6) etape de batere.
Procedeul se aplică pentru consolidarea umpluturilor neconsolidate, pământurilor necoezive și
slab coezive, de caracteristici fizice (umiditate, limită de plasticitate, conținut de argilă, densitate în
stare uscată) limitate și nu este aplicabil pământurilor saturate și foarte umede.
Suprafața compactată depășește amprenta la sol a fundațiilor, Fig. 4.1, după cum urmează:
 0,5B în cazul fundațiilor izolate și continui, Fig. 4.1 a;
 0,2B în cazul fundațiilor tip radier general, Fig. 4.1 b.

0,2B
0,5B Legenda:
linie contur fundaţie;
B linie contur suprafaţă compactată
B

0,5B
0,2B

a
0,2B L 0,2B
b

Fig. 4.1 Suprafața compactată eferentă fundațiilor

a. Fundație continuă;
b. Fundație tip radier general.

Proiectul de consolidare trebuie să conțină [12]:

 Studiu geotehnic;
 Plan de situație amplasament, inclusiv dimensiunile geometrice ale suprafeței de
compactare;
 Plan de compactare (conține distribuția amprentelor și indicarea amprentelor la care se
măsoară tasările);
 Cota platformei de batere;
 Căile de acces pe platforma de lucru,
 Distanța de siguranță față de construcțiile și instalațiile din vecinătatea zonei de
compactat.

Distanța de siguranță se stabilește în funcție de condițiile de teren, experiența similară, tipul

utilajului.
În cazul construcțiilor și instalațiilor obișnuite, distanța de siguranță este cuprinsă între (30 –
60) m, iar pentru reducerea acesteia sunt necesare măsuri suplimentare privind atenuarea,
transmiterii vibrațiilor.
 4.2.1.1.2 Stabilirea preliminară parametrilor tehnologici de compactare

Proiectul de consolidare va conține obligatoriu parametrii tehnologiei preliminari privind

procedeul de compactare prin batere cu maiul foarte greu, care se referă la [12]:
 tipul și caracteristicile utilajului de batere;
 caracteristicile maiului;
 energia de compactare a unei lovituri;
 distanța dintre picheții ce marchează în teren poziția centrului de greutate a amprentei
de batere;
 numărul fazelor de compactare și trasarea suprafeței terenului după ultima fază;
 numărul de lovituri pe amprenta pentru fiecare fază de compactare;
 intervalul de timp dintre fazele de batere;
 grosimea platformei de lucru.

a. Tipul și caracteristicile utilajului de batere

Acționarea maiului foarte greu se face cu ajutorul utilajelor uzuale de ridicat dotate
corespunzător, de tip macarale, excavatoare etc., care trebuie să îndeplinească anumite
caracteristici, privind:
 manevrabilitate și mobilitate în timpul lucrului;
 manevrabilitatea maiului;
 înălțimea de ridicare, max. 10 m;
 viteza de ridicare (2 – 3 lovituri/minut);
 lungimea brațului;
 stabilitatea utilajului în timpul baterii.

Utilajul de acționare a maiului, trebuie să asigure prin lucrul mecanic dinamic dezvoltat L din.
energia de compactare pentru o singură lovitură, prin respectarea inegalității [12]:

Ldin ≥ (MHM)necesar (4.1)

în care:
M – masa maiului foarte greu;
HM – înălțimea de cădere a maiului foarte greu.

În cazul utilajului de acționare de tip macara, între lucrul mecanic dinamic L din și lucrul
mecanic static Lst, există relația de proporționalitate [12]:

Ldin = (0,12 – 0,15)Lst, (4.2)

Tipurile de utilaje de acționare utilizate frecvent în țara noastră sunt: Draglina Zemag de 20 t,
Macaraua Zemag de 16 t, Macara pe șenile tip Zemag de 40 t, Macaraua F2508 de 60 t, Macara
F1252, de 20 t etc.
b. Caracteristicile maiului foarte greu
Masa teoretică a maiului M, se poate stabili cu relație:

M = hcnec. + 2 (4.3)
în care:
hcnec. – adâncimea necesară de compactare [m];
 Suprafața de contact a maiului cu terenul ușor convexă este cuprinsă între (3 – 6) m 2, funcție
de natura terenului.
c. Energia de compactare a unei lovituri
Se determină pe baza relației de proporționalitate cu adâncimea necesară de compactare, de
forma:
hcnec  K  M  H Mmax , (4.4)
în care:
K – coeficient al condițiilor de teren, considerat la valorile unor lucrări similare, sau
în condițiile NP 008-1997 [12];
max.
HM – înălțimea maximă de ridicare a maiului [m].

d. Distanța dintre picheții ce marchează în teren poziția centrelor de greutate a

amprentei de batere
Forma în plan a rețelei nodurilor de compactare se recomandă a fi triunghiulară pentru
fundații izolate și continui, respectiv pătrată în cazul radierelor generale.
Distanța dintre picheți se apreciază ca fiind cea aplicată pentru lucrări executate în condiții
similare (poligon experimental) sau orientativ pe baza unor curbe teoretice [12] și are valori
crescătoare începând cu prima fază de lucru.
e. Stabilirea numărului de faze de compactare și trasarea suprafeței terenului după
faza finală
Numărul de faze de compactare se determină în funcție de adâncimea de compactare necesară
și de natura straturilor de pământ, rezultând un număr de 2 sau mai multe faze de compactare.
Adâncimea necesară de compactare, densitatea în stare uscată și modulul de deformație a
pământului compactat sunt dependente de datele geotehnice ale amplasamentului și de presiunile
efective transmise de construcție și se stabileste pe baza calculului de capacitate portantă și
deformabilitate a terenului.
Faza de compactare care conduce la atingerea adâncimii de compactare necesară, reprezintă
„faza penultimă de compactare”, de unde rezultă numărul total de faze, prin care se certifică
realizarea gradului de compactare proiectat, pe adâncimea de compactare și în perimetrul de batere.

4.2.1.1.3 Verificarea compactării terenului

Verificarea calității lucrărilor de compactare se face atât pe parcursul execuției (pe faze și
între fazele de batere) cât și la final, în vederea recepției.
Rezultatele tuturor verificărilor efectuate se consemnează în ,,Registrul de lucrări ascunse’’,
care va constitui parte componentă a „Cărții tehnice” a construcției edificate pe amplasament.
a. Verificări calitative efectuate pe parcursul execuției lucrărilor de compactare
Acest gen de verificări se fac:
 periodic (cel puțin zilnic), urmărind respectarea parametrilor tehnologici cuprinși în
proiectul de consolidare,
 pe amprentele stabilite de către geotehnician, urmărind stabilirea parametrilor necesari
pentru completarea Fișelor tehnologice, Anexa 5, 6 din NE 008 – 1997 [12].
b. Verificări calitative în vederea recepției lucrărilor de compactare
În vederea efectuării verificărilor calitative aferente recepției finale a lucrărilor de
compactare, suprafața de batere a terenului se nivelează și se compactează prin cilindrare, cu utilaje
de lucru specifice.
Verificările calitative se efectuează în această fază, în punctele stabilite de geotehnician
(minim o verificare la 100 m2), pe o adâncime de sondaj ce depășește cu 1,0 m adâncimea de
compactare, respectiv:

Hsondaj = hc + 1,0 m, (4.6)

în care:
 Hsondaj – adâncimea în teren a sondajului;
hc – adâncimea de compactare.

Metodele de verificare calitativa aplicate în această etapă, trebuie să coincidă cu cele efectuate
în poligonul experimental, putând fi [12]:
 metode de penetrare statică;
 măsurători radiometrice;
 metoda forajelor și a prelevărilor de probe netulburate.
Rezultatele verificărilor efectuate în teren se compară cu cele obținute în poligonul
experimental, în caz de nepotriviri se suplimentează compactarea pe zonele aferente, până la
corelarea valorilor.
Compactarea se consideră corespunzătoare dacă cel puțin 75% din valorile obținute în
punctele verificate în adâncime, se încadrează în valorile din diagrama etalon (stabilită pe baza
rezultatelor din poligonul experimental), iar pentru restul valorilor (25%) nu se înregistrează abateri
în minus, mai mari de 2%, față de valoarea minimă necesară.

4.2.1.2 Procedeul de consolidare mecanică prin batere cu maiul greu

4.2.1.2.1 Domeniul de aplicare. Condiții tehnice. Prevederi generale privind conținutul

proiectului de consolidare

Procedeul de consolidare prin batere cu maiul greu se aplică următoarelor categorii de terenuri
slabe: nisipuri afânate, argile nisipoase, pământuri sensibile la umezire [13].
Adâncimea de compactare a pământului cu maiul greu, este cuprinsă între (2 – 3) m și se
aplică suprafețelor cu dimensiunea minimă de 3,0 m.
Umiditatea pământului compactat trebuie să fie apropiată de umiditatea optimă de
compactare, eventuale abateri să se încadreze în limita de 3%, astfel:

wopt. = wp ± (1 – 3)%, (4.7)

în care:
wopt. – umiditatea optimă de compactare;
wp – umiditatea efectivă a pământului compactat.

Dacă (wp – wopt.) > 3%, pentru aducerea pământului la umiditatea optimă, se adaugă apă, prin
stropire, în etape succesive.
Cantitatea de apă ce se adaugă w, se determină cu relația:

 d  wopt .  wp 
w   V , (4.8)
100   W
în care:
 - coeficient de comensare a pierderilor de apă, având valori cuprinse între (1,1 – 1,25);
d – greutatea volumică a pământului în stare uscată [g/cm3];
W – greutatea apei [g/cm3];
V – volumul de pământ ce trebuie compactat [m3].

Dacă umiditatea pământului de compactat este mai mare decât umiditatea optimă, se amână
lucrările, până la scăderea naturală (prin evaporare) a umidității.
Dimensiunile suprafeței de compactare vor depăși dimensiunile fundației, de o parte și
cealaltă cu cel puțin adâncimea de compactare.
Proiectul de consolidare cu maiul greu, trebuie să conțină:
 Studiul geotehnic;
  Memoriu tehnic justificativ;
 Calculul tehnico-economic;
 Plan de amenajare amplasament;
 Planul compactării și secțiuni prin terenul compactat;
 Cota platformei de batere;
 Căile de acces pe platforma de lucru;
 Distanța de siguranță față de construcțiile și instalațiile din vecinătatea zonei de
compactat.

4.2.1.2.2 Stabilirea preliminară a parametrilor tehnologici de compactare

Parametrii tehnologici de compactare cu maiul greu, conținuți în proiectul de consolidare se

referă la;
 tipul și caracteristicile utilajului de batere;
 caracteristicile maiului;
 înălțimea de cădere a maiului;
 umiditatea optimă de compactare;
 numărul de cicluri de batere;
 numărul de lovituri pe ciclu de batere;
 coborârea suprafeței terenului după finalizarea ciclurilor de batere;
 adâncimea de compactare;
 cota platformei de batere.

a. Tipul și caracteristicile utilajului de ridicat

Utilajele uzuale de ridicat de tip macarale, excavatoare, echipate corespunzător trebuie să

îndeplinească anumite caracteristici, respectiv:
 manevrabilitate și mobilitate în timpul lucrului;
 manevrabilitatea maiului;
 capacitate de ridicare mai mare de (2,5 – 3) ori masa maiului;
 înălțimea de ridicare a maiului: (3,5 – 4,0) m;
 stabilitate în timpul baterii.

b. Caracteristicile maiului

Masa maiului este corelată cu presiunea statică dezvoltată pe teren (15 – 20) kP a, cu diametrul
și aria urmei, conform Tabel 4.1 [13].

Tabel 4.1 Caracteristicile maiului greu

Masa maiului (t) pentru presiunea statică pe
Diametru Aria urmei
teren, p [kPa]
(d) (m2)
15 20
1,2 1,13 1,7 2,26
1,4 1,54 2,31 3,08
1,6 2,03 3,00 4,06

Maiul de batere poate fi din metal sau beton, de formă circulară, având diametrul cuprins între
(1,2 – 1,6) m.
 c. Înălțimea de cădere a maiului
Înălțimea de cădere a maiului este cuprinsă între (2 – 4) m, orientativ, valoarea minimă pentru
primul ciclu de batere, iar valoarea maximă pentru al doilea ciclu.
d. Umiditatea optimă de compactare – conform 4.2.1.2.1
e. Numărul de cicluri de batere
Baterea cu maiul greu se realizează în două cicluri de batere, urmele primului ciclu vor fi
tangente, iar urmele celui de al doilea ciclu vor fi decalate cu ½ diametru maiului, față de primul
ciclu.
f. Numărul de lovituri pe ciclu de batere
Numărul de lovituri N1 pentru primul ciclu, respectiv N2 pentru al doilea ciclu se determină
prin bateri de probă, până la atingerea refuzului.
Refuzul se consideră atins, dacă la un număr de 3 lovituri aplicate consecutiv, adâncimea de
pătrundere a maiului de la o lovitură la alta nu diferă cu mai mult de 5 mm.
g. Coborârea suprafeței terenului după finalizarea ciclurilor de batere
Se determină prin măsurători după finalizarea ciclului al doilea de batere.
h. Stabilirea adâncimii de compactare
Adâncimea de compactare (hc) se consideră corespunzătoare valorii medii a gradului de
compactare D, conform Tabel 4.2.
i. Stabilirea cotei platformei de batere
Cota platformei de batere se stabilește în corelație cu adâncimea de compactare preliminată și
cota de fundare conform proiectului de consolidare.
Parametrii tehnologici preliminari se definitivează pe baza datelor obținute în poligonul
experimental.

4.2.1.2.3 Verificarea compactării terenului

Verificările calitative privind compactarea terenului se fac pe parcursul execuției și în faza
finală de recepție.
a. Verificări calitative efectuate pe parcursul execuției
Aceste verificări se fac:
 periodic (cel puțin zilnic) urmărind respectarea parametrilor tehnologici de lucru
cuprinși în proiectul de consolidare;
 pe amprentele stabilite de geotehnician, urmărind colectarea datelor necesare
întocmirii Fișelor tehnologice specifice acestui gen de lucru.
b. Verificări calitative în vederea recepției lucrărilor de compactare
După finalizarea etapei a doua de batere, suprafața terenului se nivelează și compactează prin
cilindrare cu utilaje de lucru specifice.
Verificările se efectuează în punctele stabilite de geotehnician (minim o verificare la 100 m 2),
pe o adâncime de sondaj, hsondaj), ce depășește cu 0,5 m adâncimea de compactare hc:

Hsondaj = hc + 0,5 m, (4.9)

Metoda de verificare a lucrărilor de compactare cu maiul greu poate fi:

 metoda de verificare prin cântărire, în sondaje deschise ce depășesc cu 0,5 adâncimea
de compactare;
 metoda de verificare prin sondaje radiometrice;
 metoda de verificare prin sondaje de penetrare statică.

Rezultatele greutății volumetrice a pământului în stare uscată obținute prin verificări în

sondaje deschise efectuate în amplasament asigură întocmirea diagramelor de variație a acestei
mărimi pe adâncime.
Diagrame de variație a greutății volumetrice a pământului în stare uscată, se stabilesc și prin
sondaje deschise efectuate în teren natural.
 Cu ajutorul valorilor medii ale greutății volumetrice a pământului în stare uscată, stabilite prin
sondaje deschise în amplasament și în teren natural, se determină gradul de compactare, D, a
terenului consolidat, în baza relației:

D  dtc , (4.10)
 dtn
în care:
dtc – greutatea volumetrică în stare uscată a terenului consolidat,
dtn – greutatea volumică în stare uscată a terenului natural.

Valorile gradului de compactare a terenului D, ce trebuie realizat, sunt cuprinse în Tabelul 4.2
[13]
Tabelul 4.2 Valorile gradului de compactare D
Gradul de compactare
Lucrări executate prin compactarea pământurilor
Nr. crt. D(%)(d. t/m3)
sensibile la umezire
Mediu minim
Lucrări de compactare clădirilor de locuit și 95 92
1.
social-culturale (1,65) (1,60)
Lucrări de compactare necesare pentru fundarea 98 95
2.
obiectivelor industriale cu procese de fabricație umede (1,70) (1,65)

Valorile din paranteză reprezintă greutatea volumică în stare uscată la loessurilor, și pot fi
considerate pentru lucrări de mică importanță fără efectuarea încercării Proctor [13].