OTR Final SEM 2

LEZIUNILE DENTARE
1.Clasificarea leziunilor dentare

A. carioase
B. necarioase a)-defecte ereditare: -hipoplazie de smalt
-amelogenesis imperfecta
-dentinogenesis imperfecta
-dens evaginatus
b)-uzura dintilor -eroziune
-abraziune
-atritie
c)-discromii -endogene
-exogene
d)-traumatismele dentare
2. Uzura dentara
-modificarea morfologiei coronare si radiculare, prin oierdere lenta,progresiva,de substanta dura dentara la
nivelul suprafetelor expuse in mediul bucal,datorata unor cauze in afara proceselor carioase ori a leziunilor
traumatice.
-poate fi o consecinta fireasca a evolutiei fiziologice (in timp) sau provocata de o serie de cauze patologice
-EROZIUNE: prin solubilizare acida exogena sau endogena
-ATRITIE: uzura suprafetelor in contacte dento-dentare directe,fara interpozitie alimentara in masticatie sau fara
interventia altor factori exogeni
-ABRAZIUNE: uzura prin frictiunea oricarui corp exogen exercitata asupra suprafetelor dintilor implicati in
miscarile de incizie,triturare,apucare ori tinere a unor obiecte-sunt incluse si manoperele de igienizare orala prin
periaj dentar.
3.Eroziunea dentara
Datorata factorilor exogeni:
-prin dieta(aport alimentar)-acid citric,acetic,carbonic
-prin activitati profesionale-mediu cu concentratie mare de acizi
-prin utilizarea unor substante medicamentoase(aspirina efervescenta,vit. C,tablete cu Ph acid,medicatie acida in
hipoclorhidrie).
Datorata factorilor endogeni: prin regurgitatie gastrica,reflux gastric cronic,vomismente cronice repetate.
Apar frecvent in:
-afectiuni digestive (hernie hiatala,ulcer peptic,indigestii cronice)
-afectiuni neuro-psihice
-alcoolism cronic
-tulburari asociate sarcinii
-regurgitatii voluntare
Se produce afectarea fetelor orale ale dintilor maxilari superiori,fetele ocluzale si vestibulare ale dintilor
laterali inferiori.
4.Atritia dentara
Uzura mecanica a suprafetelor implicate in contacte dento-dentare directe,fara interpozitie alimentara in
masticatie sau fara interventia altor factori exogeni.
Depinde de:
-intensitatea fortelor exercitate
-calitatea structurilor dure dentare
-durata actiunii in cauza
a)atritia ocluzala si/sau incizala : zone de uzura ( « fatete ») cu suprafata aplatizata sau usor
adancita,circumscrise de margini bine definite,fatetele corespund cu exactitate unora similare,situate pe
suprafetele de contact cu dintii antagonisti
b)atritia interproximala
-apare la nivel ariilor de contact de pe fetele proximale ale dintilor adiacenti prin frictiuni
consecutive,deplasarilor dentare cauzate de fortele ocluzale si mobilitatea fiziologica.
5.Abraziunea si abfractia dentara
a)Abraziunea este uzura mecanica a substantelor dure dentare rezultata din frictiunea oricarui material sau
corp exogen(strain) exercitata asupra suprafetelor dintilor implicati in miscarile de
incizie,triturare,apucare(prindere) ori tinere a unor obiecte. Se produce datorita masticatiei,datorita obiceiurilor
profesionale ori personale sau datorita periajului dentar.
Sunt implicate:
A. Fata vestibulara,cervicala-cel mai frecvent
1.Leziuni discoidale sau lenticulare (“in farfurie”)
2.Leziuni cuneiforme (forma de “V”)
B. Incizala - utilizarea a doar 2-3 dinti antagonisti pentru apucarea,tinerea sau sectionarea unor obiecte s.a.
C. Ocluzala, cu modificarea reliefului cuspizilor,santurilor,fosetelor si crestelor marginale.
b)Abfractie - pierdere a structurilor dentare cauzate de forte la nivelul dintilor. Abfractia dentara se
manifesta sub forma unor leziuni in forma de V, la baza dintelui, in apropierea gingiei.Se poate
manifesta sub forma unor crapaturi. Inclestarea dintilor, mestecatul si muscatul pot exercita presiune
la nivelul dintilor. O data cu trecerea timpului, aceasta presiune poate cauza crapaturi la nivelul
smaltului dentar.
6.Leziunile distrofice
-acopera o arie foarte extinsa de aspecte clinice
-reprezinta actiunea unui “factor perturbator”al dezvoltarii normale a organului dentar,interesind diverse etape
ale perioadei formative a acestuia-avind ca rezultat “defecte”ale structurii dure dentare
Definitia data de “DECHAUME”-leziunile distrofice –toate acele modificari de numar, dimensiune, forma si
structura cauzate de tulburari produse in diferite etape ale formarii si dezvoltarii dintilor. Aceste modificari sint
evidente la nivelul structurilor dentare in momentul eruptiei - fie sub forma cicatriciala,fie sub forma evolutiva.
La acestea au fost adaugate si leziuni care survin ulterior eruptiei-la un interval de timp
7.Traumatismele dentare
-survin brusc,de cele mai multe ori accidental implicind leziuni asociate pe linga cele coronare,radiculare sau
mixte(corono-radiculare)
-tabloul clinic presupuneadesea -hemoragia
-leziunile parodontiului marginal
-plagile partilor moi
-fracturi ale diverselor componente ale oaselor maxilare
-aceste traumatisme intereseaza cel mai adesea dintii frontali-maxilari(superiori) fata de cei mandibulari; dintii
laterali sint mai putin expusi,dar nu imuni la aceste leziuni
Clasificarea afectiunilor traumatice dento-parodontale:
a)fisura coronara (la nivel smaltului,fara pierdere de substanta dura dentara)-longitudinale
b)fractura coronara nepenetranta/necomplicata - fara expunerea(descoperirea) pulpei dentare sau fara
deschiderea camerei pulpare
c)fractura coronara penetranta/complicata - cu expunerea pulpei dentare sau cu deschiderea camerei pulpare
-dinte cu pulpa vitala
-dinte cu pulpa necrotica
-dinte devital,cu tratam endodontic si cu restaurare coronara preexistente
d)fractura radiculara (orizontala,oblica,verticala) -poate fi asociata sau nu cu una dintre formele de leziune
coronara traumatica .
e)contuzie-leziunea suportului parodontal marginal,fara mobilitate sau dislocare a dintelui
f)subluxatie-leziunea suportului parodontal marginal,cu mobilitate anormala si dislocare partiala foarte reduse
ale dintelui
g)luxatie cu extruzie-dislocare partiala axiala accentuata a dintelui spre exteriorul alveolei
h)luxatie cu intruzie-dislocare partiala accentuata a dintelui spre interiorul alveolei
i)luxatie laterala-dislocare partiala accentuata a dintelui in afara axului sau normal-catre ocluzal sau vestibular.
j)avulsie traumatica-dislocare completa si lipsa dintelui din alveola ,cu sau fara fractura alveolara asociata
Etiologie
-este legata de un traumatism extern –prin lovituri sau caderi accidentale produse de joaca, activitati sportive
sau munca,accidente de circulatie
-mai rar traumatismul poate fi iatrogen ori masticator
-exista si cond favorizante pentru producerea leziunilor:-anomalii dento-maxilare,reducerea rezistentei
substantei dure dentare,parodontopatii marginale cronice
-mecanism de producere -direct -asupra structurilor dure dentare
-indirect-prin contacte ocluzale cu antagonistii (mai rar)
METODE DE DETECTIE A LEZIUNILOR DENTARE(CARIODETECTIE/TESTE DIAGNOSTICE)
8.Detectia si inregistrarea /clasificarea pe criteriul leziunilor cavitare si necavitare

Metoda bazata pe inspectie si palpare ,clasifica leziunile detectate astfel:
-D1-leziune in smalt,fara prezenta cavitatii

-D2-leziune in smalt ,cu prezenta cavitatii
-D3-leziune superficiala in dentina-cavitara
-D4-leziune profunda in dentina,in apropierea camerei pulpare-cavitara
9.Detectia si inregistrarea /clasificarea pe criteriul evaluarii profunzimii leziunilor

1)Modificare usoara a transluciditatii smaltului , vizibila dupa uscare cu jet de aer 5 sec
2)Opacitate sau discolorare , invizibila sau greu vizibila , pe smalt umed, dar vizibila dupa uscare cu jet de aer
3)Opacitate sau discolorare , distinct vizibila, pe smalt umed, fara uscare cu je tde aer
4)Lipsa minima de substanta in suprafata smaltului , in zona de smalt opac saudiscolorat sau coloratie
brun- cenusie a dentinei alterate subiacente
5)Leziune cavitara in smalt opac sau discolorat cu expunerea dentinei alterate.
10.Detectia si inregistrarea /clasificarea pe criteriul evaluarii activitatii(evolutiei) leziunilor

Leziunile pot fi clasificate in :
1)active necavitare
2)active cavitare
3)inactive necavitare
4inactive cavitare
5)Restaurate ( obturate )
6)Restaurate, cu carie secundara marginala activa
7)Restaurate, cu carie secundara marginala inactiva.
11.Detectia si inregistrarea/clasificarea leziunilor carioase pe suprafata radiculara

Integritatea si aspectul suprafetei au fost luate in considerare din punct de vedere vizual (inspectie),fara a
considera culoarea un element definitoriu ,pentru diagnostic privind aspect necavitar/cavitar ori cel
activ/inactiv ,iar textura si consistenta la palpare (moale sau dura) a fost folosita pentru diagnostic
privind stabilirea aspect evolutiv (activ/inactiv)
Astfel,au fost identificate si definite urmatoarele categorii de leziuni carioase de radacina:

1.leziuni inactive fara distructia smaltului
2.leziuni inactive cu formarea de cavitate
3.leziuni active fara distructia ireversibila a smaltului
4.leziuni active cu distructia ireversibila a smaltului si formarea de cavitate ,care nu depaseste 1 mm
profunzime(apreciata vizual)
5.leziuni active cu formarea de cavitate care depaseste 1 mm profunzime,dar nu atinge camera pulpara
6.leziuni active cu formarea de cavitate care penetreaza camera pulpara
7.Obturatie pe suprafata radiculara, sau extinsa de pe o suprafata coronara
8.Obturatie pe suprafata radiculara, cu leziune carioasa marginala ACTIVA
9. Obturatie pe suprafata radiculara ,cu leziune carioasa marginala inactiva
12.Modalitati auxiliare(complementare) de cariodetectie

1. Metode radiologice –clinico-rx bitewing
-clinico-rx digitala (directa&indirecta)
-radiografica asistata de computer
2. Markerii coloranti (colorantii detectori de carie)
3. Transiluminarea: A.diafanoscopia B.FOTI C.DIFOTI
4. Metode electrice
5. Metoda cantitativa a fluorescentei LASER (Diagnodent)
6. Spectroscopia laser
7. Tehnici ultrasonice
13.Criteriile pentru evaluarea cariilor proximale evidentiate prin metoda Rx„bite-wing”

-este recomandata pentru aprecierea extinderii leziunilor ocluzale in dentina
Criteriile utilizate pentru evaluarea cariilor proximale evidentiate prin metoda Rx” bite –wing” sint
urmatoarele(MEJARE,KIDD-2008):
-R0-nu exista radiotransparenta
-R1-radiotransparenta limitata la ½ externa a smaltului
-R2-radiotransparenta in ½ interna a smaltului,inclusiv pina la jonctiunea smalt-dentina, dar fara afectarea
(intreruperea) jonctiunii
-R3-radiotransparenta in ½ externa a dentinei(pina la ½ distanta de camera pulpara)
-R4-radiotransparenta in ½ interna a dentinei(dincolo de ½ distanta de camera pulpara)
14.Avantajele cariodetectiei Rx prin tehnica „bite-wing”

1. -permite investigarea suprafetelor coronare inaccesibile prin metode vizual–tactile si creste eficienta
investigatiei
2. -permite evaluarea profunzimii leziunii si estimarea distantei pina la camera pulpara
3. -este o metoda neinvaziva,care nu afecteaza mecanic tesuturile incipient demineralizate (asa cum o
poate face ,eventual palparea neadecvata cu sonda)
4. -radiografia poate fi arhivata si reexaminata ulterior(element de comparatie pentru evaluarea
evolutiei leziunilor)
15.Dezavantajele cariodetectiei Rx prin tehnica „bite-wing”

1. -validitatea diagnosticului in leziunile incipiente este redusa.De aceea stadiile initiale ale leziunilor in
smalt nu pot fi detectate cu acuratete
2. -nu poate distinge intre leziunile initiale cu suprafata integra (necavitare),leziuni incipiente cu lipsa
de subst minima(cavitare) sau demineralizari necarioase(hipoplazii ale smaltului)
3. -de obicei,subevalueaza extinderea si gradul de demineralizare al leziunii
4. -pozitia topografica ,forma si extinderea leziunii ,corelate cu morfologia dintelui,pot influenta
imaginea Rx
5. -nu poate determina daca o leziune este evolutiva sau stationara.Sint necesare cel putin 2 Rx
consecutive ,cu aceeasi expunere si incidenta ,pt a determina acest aspect
6. -interpretarea Rx este supusa variatiilor subiective,in raport cu examinator
7. -nu poate servi exclusiv ca informatie pentru stabilirea diagnosticului ,ci trebuie corelata cu alte
modalitati de examinare
8. -poate prezenta riscurile examinarilor prin iradiere
16.Rx digitala in cariodetectie

In radiografia digitala,imaginea este obtinuta cu ajutorul unui senzor (cu dimensiune similara filmului
pentru Rx retroalveolara)expus radiatiei,in locul filmului radiografic.
Apoi,prin intermediul unui program de calculator,imaginea este impartita intr-un numar de zone
dreptunghiulare cu scalele respective de tonuri de gri.
Acestea sint digitalizate si proiectate pe un monitor de calculator, cu cat suprafata dreptunghiulara este
mai mica ,cu atit rezolutia este mai buna.
Avantajul principal al Rx digitale este ca pot fi prelucrate prin algoritmuri speciale pe calculator(„filtre”) si
diversi parametri ai imaginii pot fi modificati, pentru o interpretare mai precisa a rezultatului.
Astfel s-a ajuns la imagini de Rx digitala cu contrast/rezolutie marite ,la imagini de Rx digitala negativa ,la
imagini Rx de substractie digitala.
17.Tomografia computerizata in cariodetectie

-este bazata pe principiul Rx digitale,aceasta modalitate de cariodetectie si diagnostic construieste sectiuni
ale dintelui la distante(grosimi) variabile.
Aceste sectiuni pot fi examinate pentru evidentierea prezentei radiotransparentelor (demineralizarilor)
De asemenea,sectiunile pot fi combinate si recompuse (cu ajutorul unui program special de calculator)
intr-un model virtual tridimensional,denumit pseudoholograma
Sectiunile si pseudohologramele permit depistarea adecvata a leziunilor initiale mici,atit primare cat si
secundare(recurente)
Exista 2 metode de CT utilizate in cariodetectie :
-TACT(„tuned aperture computed tomography”)
-LCBCT(„limited cone beam computed tomography”)
Ultima pare sa fie preferata si din ce in ce mai utilizata in investigatii stomatologice.
18.FOTI.DIFOTI in cariodetectie
-FOTI-transiluminare cu fibre optice -Ea utilizează o sursă foarte intensă de lumină , cablu de fibre optice
pentru transmisia fasciculului luminos şi o sondă de examinare cu diametru la vâ rf de 0,3 – 0,5 mm.
-Pentru rezultate optime,vâ rful sondei de examinare trebuie să fie plasat pe suprafetele V sau O, sub un
unghi de 45º faţă de suprafetele proximale investigate, orientat apical. Prezenţa zonelor întunecate în smalţ
sau dentină este mai uşor de observat dacă lumina încă perii de lucru este închisa.
-DIFOTI („Digital Imaging Fiber-Optic Transillumination”) . Această tehnică a fost introdusă pentru a
îmbună tă ţi performanţele obţinute prin FOTI, înlocuind examinarea vizuală (ochiul uman) cu un receptor
CCD.
Permite:
 - detectarea proceselor carioase primare necavitare,cavitare incipiente si manifeste si secundare –
carii marginale cu localizare ocluzala sau proximala
 -evaluarea celorlalte leziuni necarioase cu pierdere de substanta
 -utilizeaza lumina alba
Imaginile difoti pot indica prezenta proceselor carioase incipiente inainte de a putea fi depistate radiologic
precum si fracturile si fisurile incipiente de pe toate suprafetele dentare.
19. LIF / QLF în cariodetecţie.
LIF
- are la baza un laser cu diode care emite un fascicul de lumina in zona rosie a spectrului cu lungime de
unda de 655nm
-fluorescenta indusa in tesuturile carioase este masurata si intensitatea ei este o indicatie privind prezenta
si extinderea leziunii ; intensitatea este exprimata numeric prin cifre afisate pe display
-dispozitivul utilizat in practica se numeste DIAGNOdent, cu performante notabile in cariodetectie pe
suprafetele ocluzale
- o varianta modernizata actuala numita DIAGNOdent PEN permite investigarea eficienta si a suprafetelor
proximale
QLF
-metoda care poate detecta si monitoriza leziunile incipiente ocluzale in smalt adanci de pana la 400 nm
Metoda se bazeaza pe diferenta de fluorescenta dintre tesuturile dentare sanatoase(scazuta) si cele
cariate(crescuta).
Fasciculul laser este proiectat pe mai multi dinti timp de 10 secunde. Fluorescenta dintilor este fotografiata
printr-un filtru care transmite lungimea de unda de 540 nm.
Smaltul indemn devine galben,iar cariile incipiente din smalt si cele avansate apar sub forma unei arii negre
in contrast cu fluorescenta smaltului sanatos inconjurator.
Laser fluorescenta permite realizarea unui diagnostic diferential intre formele incipiente si formele
cavitare,sugerand directia de tratament adecvata situatiei clinice respective.
Sistemele computerizate permit afisarea unor valori numerice pe o scara de la 0 la 50:
0 : citire incorecta
1-5 : secretii,resturi alimentare,placa bacteriana ( e necesar periaj profesional,spalare si uscare
corespunzatoare)
6-20 : leziuni necarioase ( se recomanda o igienizare profesionala riguroasa)
21-35 : demineralizari evidente,reversibile,cu potential de remineralizare prin terapie de fluorizare topica
36-50 : leziune caracterizata ca un proces carios activ,evolutiv.
20. Cariometria electrică în cariodetecţie.

Masuratorile electrice se bazeaza pe masurarea conductivitatii electrice a smaltului cariat in raport cu
conductivitatea electrica a smaltului sanatos. Dintele cariat are o conductivitate electrica mai mare direct
proportionala cu gradul de demineralizare a tesutului dur.
Masuratorile se efectueaza prin prin aplicarea pe dinte a doi electrozi,unul coronar si al doilea plasat pe
mucoasa vestibulara.
1.Electronic Caries Monitor (ECM) – masoara rezistenta electrica globala
-limitat la suprafete ocluzale si cele verticale libere
-foloseste curent alternativ cu frecventa fixa
ECM - util ca test la pacienti cu incidenta ocluzala mai mare decat cea proximala.
2.Electrical Impedance Spectroscopy (EIS)
Impedanta reflecta masura in care structurile dentare opun rezistenta la trecerea curentului electric.
Tesuturile dure dentare alterate ireversibil au o impedanta mult mai scazuta(opun rezistenta mai mica la
trecerea curentului electric) fata de cele indemne de leziune.
Metoda a fost aplicata in studii si cercetari pentru detectia cariilor proximale.
21. Clasificarea generala a metodelor de detectie a leziunilor dentare(cariodetectie)
A. METODE DE DETECTIE CLINICE DIRECTE
1. Metoda vizuala
2. Metoda vizual-tactila
3. Metoda vizuala cu separarea temporara a dintilor
4. Metoda vizuala cu separarea temporara a dintilor si amprentarea suprafetei proximale
5. Metoda vizuala cu camera intraorala
6. Metoda vizuala endoscopica (VIDEOSCOP)
7. Semnul firului de matase
8. Starea gingiei
B.METODE DE DETECTIE CLINICE INDIRECTE
1.Metode radiologice
2.Markerii coloranti
3.Transiluminarea
4.Metode electrice
5.Metoda cantitativa a fluorescentei laser
6.Spectroscopia laser
7.Tehnici ultrasonice
22. Diagnosticul leziunilor carioase necavitare din şanţuri şi gropiţe.

INCIPIENT: - usoara modificare de transluciditate,absenta demineralizarii smaltului,suprafata dentara
aparent sanatoasa,fara modificari detectabile prin mijloace de detectie uzuale
AVANSAT: - opacitatea sau colorarea suprafetei dentare,alb,dur si lucios (evolutie rapida) sau galben-bruna
(evolutie lenta,stationara).
Palparea intempestiva cu sonda nu este indicata.
23. Diagnosticul leziunilor carioase cavitare din şanţuri si gropite

-Leziune microcavitara de suprafata,in zonele de smalt opac sau colorat
-Leziune in dentina,fara subminarea cuspizilor,cu expunerea suprafetei dentinare si dentina alterata
prezenta
-Leziune cavitara pana in zona profunda a dentinei,cu subminarea partiala a cuspizilor,lipsa substantei dure
dentare,prezenta dentinei alterate
-Leziune cavitara in zona dentinei circumpulpare cu iminenta de deschidere a camerei pulpare si instalarea
inflamatiei pulpare
24. Diagnosticul leziunilor carioase necavitare pe suprafeţele proximale.

25. Diagnosticul leziunilor carioase cavitare pe suprafeţele proximale.
Diagnosticul este dificil datorita contactului cu dintele vecin. Leziunile se descopera tarziu de obicei forme
cavitare cand au depasit smaltul si au atins dentina producand modificarea de culoare a crestei marginale.
-La frontali-inspectie vizuala directa,modificarea de culoare transpare prin stratul subtire de smalt
-Leziunile proximale se pot transforma in leziuni inactive – pete usor decolorate sau maro,dure,mai
frecvente la dintii care au pierdut contactul cu dintii vecini
-Leziunile sub punctul de contact sunt mai vizibile
26. Diagnosticul leziunilor carioase la nivel radicular.

-Forma necavitara-suprafata neteda,maro-deschis sau inchis
-cavitara superficiala-suprafata cementului este moale,neregulata,opaca,culoare variabila pana la maro-
inchis,cu un defect de suprafata <0,5 mm
-medie –suprafata moale,cu adancime >0,5 mm,fara semne de suferinta pulpara
-profunda – coloratie galbui la maro-inchis,cu implicatia pulpei radiculare.
27.Codurile ICDAS si abordarea CAMBRA
Codurile ICDAS
-“0”-suprafata dentara sanatoasa,fara semn evident de carie
-“1”-modificare in smalt limitata la colorarea santurilor si gropitelor vizibila doar prin uscare
-“2”-modificare vizuala distincta a smaltului umed
-“3”-distrugerea initiala a smaltului fara dentina vizibila.Dupa uscare intensa 5 sec este vizibila o pierdere a
integritatii suprafetei smaltului
-“4”-zona umbrita subiacenta situata in dentina,cu sau fara pierderea integritatii smaltului
-“5”- cavitate evidenta cu dentina vizibila.Lipsa de substanta in smaltul decolorat.
-“6”- cavitate extinsă cu dentina vizibila.Cavitatea este adanca si larga.Creasta marginala e prezenta sau nu.
Abordarea CAMBRA
-este evaluarea nivelului riscului carios pentru determinarea nevoii de intervenţie terapeutică , fiind o parte
integrantă a planului de tratament.
-această fişă de evaluare include toţi factorii ce pot fi observaţi cu uşurinţă sau
descoperiţi în timpul unei examină ri orale de rutină .
-pentru evidenţierea mai bună a gradului de risc, sunt folosite cele trei culori: verde, ce indică un risc scă zut;
galben,risc mediu şi rosu, risc crescut pentru caria dentară .
Pentru fiecare factor, se completează în ultima coloană din dreapta „Riscul pacientului“ valoarea atribuită , 0
(pentru risc scazut), 1 (risc moderat) şi 10 (risc crescut).
Modelul CAMBRA nu se opreşte la evaluarea managementului de risc carios
(prin prevenţie),ci include şi depistarea precoce a leziunilor şi strategiile minim invazive în funcţie de
poziţia leziunii (ocluzală , aproximală , radiculară ), extinderea leziunii (cavitară sau nu) şi starea activită ţii
leziunii (activă sau inactiva)
În modelul CAMBRA se arată că modifică rile datorate cariei la nivelul dintelui, în faza incipientă , sunt
reversibile, de aceea caria dentară trebuie privită ca o afecţiune cu posibilită ţi de intervenţie, de oprirea a
evoluţiei şi chiar de reversibilitate.
28.Caracteristicile grupului de risc scazut la carie

Un pacient cu risc scazut de carie prezinta:
-nici o leziune carioasa primara si/sau secundara
-nici o obturatie sau foarte putine in raport cu varsta dentara
-nici o extractie prin carie
29.Caracteristicile grupului de risc moderat la carie

Incadrarea în grupul de risc moderat este mai dificilă decâ t în celelalte două grupuri, fiind bazată pe o
analiză a balanţei între factorii identificaţi în evaluarea riscului carios.
Pacienţii din acest grup de risc, sunt expuşi mai multor factori de risc decâ t cei din grupul de risc scă zut,
însă nu prezintă semne ale unei activită ţi carioase continue, ca cei din grupul de risc crescut.
Este posibil ca o persoană care nu prezintă nici o leziune carioasă cavitară , însă este expus la mai mult de
doi factori de risc, poate fi plasat în grupa de risc crescut.
Se recomandă:
• periaje profesionale periodice;
• consiliere pentru o dietă necariogenă ;
• terapia de fluorizare poate fi adaugată pentru a fi siguri că balanţa se înclină că tre oprirea evoluţiei bolii
carioase (clă tiri orale);
• dispensarizare cu evaluarea radiografică pentru activitatea carioasă mai frecvent decâ t pentru cei din
grupul de risc scă zut
• educaţie pentru să nă tate, în vederea schimbă rii atitudinilor şi practicilor de igienizare personală
favorabile să nă tă ţii dentare.
30.Caracteristicile grupului de risc ridicat la carie
Pacienţii care prezintă curent leziuni carioase active, cel mai des de tip cavitar sunt incluşi în categoria
pacienţilor cu risc crescut.
Prezenţa leziunilor carioase detectabile clinic, de exemplu, este un indicator al bolii, fiind un indiciu foarte
puternic că afecţiunea va progresa că tre apariţia mai multor cavită ţi carioase, cu excepţia situaţiei în care se
intervine prin terapie chimică pentru a reduce atacul microbian şi a stimula remineralizarea.
Este posibil ca cineva care nu prezintă leziuni cavitare, însă este expus la mai mulţi de doi factori de risc sa
fie inclus în acest grup de risc, în acest caz atenţia trebuie îndreptată că tre eliminarea sau reducerea
posibilită ţii de apariţie a noilor leziuni carioase.
Pacientii cu risc crescut de carie prezinta:
-2 sau mai multe leziuni carioase primare
-un numar mare de restaurari coronare
-leziuni carioase complicate
-dinti lipsa ca urmare a extractiilor prin carie
-obiceiuri alimentare proaste
-flux salivar scazut
-numar mare de bacterii cariogene in saliva
-neglijenta fata de starea de sanatate dentara
-conditii socio-profesionale proaste
31.Caracteristicile grupului de risc foarte ridicat la carie

Aceştia sunt reprezentaţi de pacienţii cu risc crescut care prezintă suplimentar nevoi speciale sau prezintă
afectare salivară de tip hiposalivaţie severă .
Aceşti pacienţi trebuie urmă riţi şi conduşi mai agresiv decâ t cei din grupa precedentă .
Pentru aceşti pacienţi se pune accent pe refacerea capacită ţii tampon salivare şi a rezervei de calciu şi
fosfaţi necesare remineraliză rii leziunilor necavitare, iar adiţional sunt recomandate terapii de clă tiri orale
cu rol de tampon (de exemplu cu bicarbonat de Na) pentru refacerea şi purificarea funcţiilor tampon
salivare
şi paste de dinţi cu calciu şi fosfaţi pentru înlocuirea componentelor salivare normale necesare
remineraliză rii structurii dentare după producţia de acid rezultată ca urmare a ingestiei alimentare.
ABORDAREA TERAPEUTICĂ MINIM INVAZIVĂ ŞI
MANAGEMENTUL MODERN AL BOLII CARIOASE
32.Prezentati conceptia clasica privind procesul carios si strategia conventionala de abordare terapeutica
Conceptia clasica
-procesul carios=secventa ireversibila de etape,initiata de demineralizarea smaltului,in conditiile oferite de
existenta placii bacteriene dentare
-interventia terapeutica este strict restauratoare si invaziva:
 excizia chirurgicala a tesuturilor alterate si a unei cantitati importante de tesuturi dure integre
 tratamentul plagii dentinare rezultate
 refacerea morfo-functionala coronara prin mat de restaurare
-nu exista diferenta de abordare intre leziunea carioasa necavitara si cea cavitara, intre leziunea cavitara
redusa(limitata) si cea extinsa
-nici un material de restaurare nu este “definitiv”-restaurarile deficitare se inlocuiesc printr-o noua interventie
invaziva
33.Prezentati conceptia actuala privind procesul carios si strategia moderna(minim invaziva) de abordare
terapeutica
Conceptia actuala
-procesul carios=proces dinamic,cu etape in care solubilizarea si reprecipitarea sarurilor minerale din tesuturile
dure dentare(demineralizare/remineralizare) se desfasoara alternativ,in functie de pH-ul de la nivelul suprafetei
dentare,corelat cu metabolismul ecosistemului reprezentat de placa bacteriana
-nivelul valorii de pH la care are loc trecerea demineralizare/remineralizare este de 5,2-5,5(“pH critic”)
-rolul placii bacteriene-microorganismele asociate cu boala carioasa exista in mod normal in flora rezidenta
bucala
-boala apare in urma unor modificari de intensitate/ durata crescuta a unor factori-cheie
locali care declanseaza dezechilibrul responsabil pentru initierea si mentinerea demineralizarii
-placa bacteriana -actioneaza intr-un complex etiologic plurifactorial:prezenta substratului metabolic optim
necesar pentru flora microbiana acidogena,calitatea structurilor dure dentare si a lichidului bucal,timpul de
actiune.
34.Enumerati obiectivele terapiei restauratoare minim invazive si modalitatile generale de realizare a acestor
obiective
Obiective
1)Modificarea microflorei orale prin reducerea microorganismelor cariogene
2)Remineralizarea leziunilor incipiente(necavitare)
3)Restaurarea leziunilor cavitare prin preparatii modificate,cat mai conservatoare pentru structurile dentare
4)Repararea restaurarilor defectuoase(prioritara fata de inlocuire)
Realizarea acestor obiective se obtine prin:

a)Prezervarea si conservarea substantei dure dentare:
-exereza stricta doar a substantei “infectate”(alterata ireversibil) si mentinerea substantei
“afectate”(alterata reversibil)
-extinderea minima a cavitatii preparate ,fara a indeparta substanta dura dentara integra
b)Adeziune amelo-dentinara:
-cresterea rezistentei mecanice
-etanseitatea interfetei dinte/restaurare(previne microinfiltr marginala)
c)Biointegrare:
-restaurare morfofunctionala cu materiale biocompatibile,aderente,bioactive
(carioprofilaxie/remineralizare=prevenirea cariei secundare si/sau a recidivei de carie)
35.Prezentati conceptul de clasificare a leziunilor carioase(si al cavitatilor rezultate prin preparare)utilizat

actual in terapia restauratoare minim invaziva
Necavitare: (incipiente-reversibile):
 fara lipsa de substanta dura dentara decelabila macroscopic,clinic
 necesita modalitati de cariodetectie adecvate
 abordare terapeutica neconventionala
Cavitare: (ireversibile)
 lipsa de substanta dura dentara cu extindere si profunzime variabila(superficiale, medii, profunde)
 abordarea terapeutica conventionala operatorie invaziva sau minim invaziva
36.Prezentati obiectivul terapiei restauratoare minim invazive de modificare a microflorei orale prin
reducerea microorganismelor cariogene
Necesita: -evaluarea nivelului de carioactivitate
-stabilirea profilului de risc cariogen
care se realiz prin:
-examinare clinica si complementara (cariodetectie riguroasa pentru identificarea tuturo leziunilor carioase)
-teste paraclinice(indici de placa bacteriana,teste bacteriene salivare,teste de flux salivar )
Se obtine prin:
-masuri preventive: -agenti antiplaca si antibacterieni
-aplicatii topice de fluor
-corectarea dietei
-igienizarea buco-dentara eficienta (instruirea si motivarea pacientului)
-masuri terapeutice operatorii:
a.restaurari coronare tranzitorii (controlul bolii carioase prin eliminarea cariilor active):
-exereza dentinei “infectate”
-inchiderea etansa a leziunii(pentru a stimula remineralizarea)
b.restaurari coronare de durata (numai dupa stabilizarea carioactivitatii:absenta unor noi leziuni primare si
vindecarea leziunilor necavitare existente)
37.Prezentati obiectivul terapiei restauratoare minim invazive de remineralizare a leziunilor carioase

incipiente
Remineralizarea leziunilor incipiente
-se refera la leziunile necavitare in smalt si/sau la dentina “afectata”(leziuni reversibile)
-se realizeaza prin:-fluorizare locala
-sigilare (ideal:cu eliberare lenta de fluor)
-materiale bioactive(elibereaza ioni minerali)
38.Prezentati obiectivul terapiei restauratoare minim invazive de restaurare a leziunilor cavitare prin
preparatii modificate
-Preparatii cu contur modificat-cat mai conservatoare pentru structurile dentare
-Tratamentul restaurator trebuie precedat ,insotit si urmat de masuri carioprofilactice active:
o previn aparitia unor noi leziuni
o cresc longevitatea restaurarilor existente
-Necesita modificarea principiilor conventionale Black ale timpului chirurgical
-Modificarile de preparare sint legate de proprietatile materialelor si tehnicilor adezive utilizate (adeziunea la
smalt/adeziunea la dentina si rezolvarea problemelor legate de microinfiltratia marginala)
-Forma de contur a preparatiei are caracter conservativ ,nu preventiv - insumeaza realizarea
accesului,deschiderea cavitatii si exereza structurilor dure alterate ireversibil.
-Forma de adeziune a preparatiei insumeaza :forma de retentie ,de rezistenta si finisarea marginilor de smalt:
-peretii cavitatii sint curbi,usor concavi spre deschidere,nu plani
-unghiurile interne ale cavitatii sint rotunjite ,nu bine exprimate(nete)
-marginile de smalt sint bizotate
-Bizotarea este optionala si selectiva ,in raport cu extinderea preparatiei si localizarea marginilor de smalt-la
aceeasi cavitate pot coexista margini nebizotate si bizotate.
39.Aspecte caracteristice privind forma cavitatilor preparate pentru restaurari adezive cu materiale compozite
in terapia minim invaziva
-Forma de contur a preparatiei are caracter conservativ ,nu preventiv - insumeaza realizarea
accesului,deschiderea cavitatii si exereza structurilor dure alterate ireversibil.
-Forma de adeziune a preparatiei insumeaza :forma de retentie ,de rezistenta si finisarea marginilor de smalt:
-peretii cavitatii sint curbi,usor concavi spre deschidere,nu plani
-unghiurile interne ale cavitatii sint rotunjite ,nu bine exprimate(nete)
-marginile de smalt sint bizotate
-Bizotarea este optionala si selectiva ,in raport cu extinderea preparatiei si localizarea marginilor de smalt-la
aceeasi cavitate pot coexista margini nebizotate si bizotate.
40.Argumente in favoarea bizotarii marginilor de smalt la preparatiile modificate pentru obturatii cu

materiale adezive in terapia restauratoare minim invaziva
a)aspect estetic superior (trecere de la suprafata restaurarii la cea dentara)
b)ameliorarea adeziunii la smalt (cresterea suprafetei de adeziune si a calitatii microretentiilor realizate prin
gravaj acid)
c)adaptarea marginala superioara (cresterea etanseitatii si scaderea riscului de microinfiltratie - contractia de
polimerizare si forta de adeziune pot actiona in acelasi sens, prevenind desprinderea)
d)cresterea rezistentei marginilor de smalt restante (dispar zonele subtiri nesustinute, care se fractureaza
usor=dezadaptare)
e)scaderea riscului de carie secundara (eliminarea smaltului limitrof procesului carios)
41.Argumente impotriva bizotarii marginilor de smalt si contraindicatii pentru bizotarea marginala la

preparatiile modificate pentru obturatii cu materiale adezive in terapia restauratoare minim invaziva
a)imperativele estetice sint neconditionate (doar la dintii frontali)
b)ameliorarea adeziunii poate fi obtinuta prin adezivi amelo-dentinari
c)scaderea riscului de dezadaptare si/sau microinfiltratie marginala nu este certificata clinic concludent pe
termen lung
d)uzura ocluzala prin atritie/abraziune favorizeaza pierderea materialului in strat subtire din zonele marginale
cu denundarea smaltului bizotat
e)cresterea riscului de fractura a marginilor subtiri de material ,in zonele de contacte (stopuri) ocluzale
f)finisarea marginala a materialului este dificil de controlat
Contraindicatii pentru bizotarea marginala
-margini gingivale,situate sub 2 mm distanta de JSC
-margini juxta sau subgingivale,situate pe cementul radicular
-restaurari efectuate cu CIS sau compomeri
42.Care sint tipurile de preparatii modificate speciale pt leziunile proximale abordate prin terapia
restauratoare minim invaziva
a)tip”caseta”
b)tip”crevasa”(“slot”)
c)tip”sant”
d)tip”tunel”:- tunelizare partiala(inchisa proximal)
-tunelizare totala(deschisa proximal)
43.Care sint modalitatile si tehnicile neconventionale de realizare a preparatiilor modificate in terapia

resatauratoare minm invaziva
a)dispozitive de preparare oscilante(vibratii cu frecventa sonica):sonoabraziune
b)dispozitive cu jet de aer abraziv:aer-abraziune
c)dispozitive laser
d)tehnica ART ( Atraumatic Restorative Technique)
e)exereza chemo-mecanica (sistem “Carisolv”)
f)exereza foto-asistata (FACE)
44.Prezentati obiectivul terapiei restauratoare minim invazive de reparare a restaurarilor defectuoase

In terapia minim invaziva,repararea devine prioritara fata de inlocuire
Decizia de interventie si optiunea terapeutica depind de:

a)simptomatologia pulpara coexistenta
b)calitatea restaurarii existente
c)valoarea functionala si prognosticul dintelui
d)gradul de carioactivitate si grupul de risc cariogen
e)considerente estetice
Variante de optiune terapeutica :-expectativa si monitorizare riguroasa

-reconturare,finisare,lustruire si sigilare
-extinderea marginala prin prepararea unei cavitati modificate la nivelul
interfetei restaurare/dinte si obturarea ei
-ablatia restaurarii defectuoase si inlocuirea ei
Crietrii de stabilire a necesitatii interventiei de inlocuire:

-discomfort sau dureri existente la dintele in cauza
-leziune cavitara deschisa ,cu expunerea dentinei
-spatiu marginal accesibil penetrarii si palparii cu sonda (0,25-0,50 mm) cu sau fara discolorare marginala
-evidentierea obiectiva complementara (microscopie operatorie,Rx-incl digitala, FOTI,DIFOTI,ECM,QLF) a
leziunii carioase marginala cu progresie in dentina
45.Conceptul de interventie terapeutica minimala:definitie,obiective

Definitie: reprezinta o strategie terapeutica moderna actuala in abordarea leziunilor coronare (inclusiv cervicale-
radiculare) produse de caria simpla dentara.
Obiective
1)Identificarea leziunilor prezente
2)Prevenirea aparitiei leziunilor noi
3)Remineralizarea leziunilor reversibile
4)Controlul evolutiei leziunilor
46.Enumerati etapele de lucru pentru indeplinirea fiecarui obiectiv al conceptului de interventie terapeutica
minimala
1)Identificarea leziunilor prezente : -evaluarea riscului de carie

-detectia precoce a leziunilor
2)Prevenirea aparitiei leziunilor noi:-Modificarea dietei
-Igiena buco-dentara
-Protejarea si mentinerea prin sigilare si fluorizare
3)Remineralizarea leziunilor reversibile: Fluor,CIS

4)Controlul evolutiei leziunilor -Monitorizare /dispensarizare activa
-Reconditionare/reparare vs inlocuire
47.Care este schema de abordare actuală în managementul clinic al bolii carioase.

1)Diagnosticul afectiunii -modalitati de cariodetectie adecvate
2)Aspecte epidemiologice -evaluarea nivelului de carioactivitate
- stabilirea gradului de risc cariogen
3)Evaluarea contextului biologic -microflora orala si placa microbiana dentara
-lichid bucal
-interactiuni chimice intre dinte si mediul bucal
-eroziune dentara
4)Tratament non-operator =controlul progresiei afectiunii
-igienizarea buco-dentara:profesionala/individuala
-preparate antimicrobiene si anti-placa
-fluorizare
-controlul dietei alimentare
5)Interventie terapeutica operatorie-interventie terapeutica minimala(minim invaziva)
6)Controlul evolutiei afectiunii(la nivel individual/la nivel de populatie)
RESTAURAREA CORONARA ESTETICA PRIN INCRUSTATII SI FATETE DIN COMPOZIT SI CERAMICA
48.Principii de PREPARARE ale dintelui pentru INCRUSTATII estetice din COMPOZIT

1. Se vor elimina tesuturile dure dentare afectate de procesul carios
2. Se va realiza o cavitate care sa permita o grosime a materialului restaurator care sa reziste la presiunile
masticatorii (cel putin 1 mm in zonele nesupuse fortelor ocluzale si de minimum 1,5 mm in zonele expuse
acestor forte)
3. Intalnirea dintre peretii preparatiei trebuie sa se realizeze in unghiuri rotunjite pentru a facilita realizarea
piesei si a reduce riscul fracturilor
4. Peretii V si O ai cavitatii verticale de cls II sa fie usor DIVERGENTI spre OCLUZAL si SPRE DINTELE VECIN, iar
unghiul de intalnire dintre peretele gingival si cel axial sa fie bine exprimat
5. Marginile cavitatii, de preferat, sa se termine in smalt (pentru a evita fracturarea)
6. Peretii cavitatii sa fie netezi,fara anfractuozitati
7. Peretele pulpar trebuie plasat la cel putin 1,5-2mm adancime si la cel putin 0,5 mm in dentina
8. Plasarea peretelui axial se va face in raport cu extinderea procesului carios
9. Peretele pulpar nu neaparat trebuie sa fie plan. El va depinde de extinderea procesului carios.
10. Daca peretele pulpar este la mai putin de 0,5 mm de tesutul pulpar,se va aplica un strat de protectie
pulpara.
49. AVANTAJELE si DEZAVANTAJELE incrustatiei din compozit in raport cu cea din ceramica
AVANTAJE inlay de COMPOZIT in raport cu cel de CERAMICA
1.Estetica este buna si se mentine timp indelungat
2.Nu abrazeaza antagonistii (sau abrazeaza,dar mai putin)
3.Cere un volum mai mic al preparatiei
4.Se adapteaza usor si se repara la fel de usor prin simplu adaos de rasina compozita
5.Tehnica de lucru este usoara
DEZAVANTAJE inlay de COMPOZIT in raport cu cel de CERAMICA

1.Rezistenta la abraziune inferioara inlayului din ceramica
2.Nu este rezistent pentru plasarea sa pe suprafete dentare supuse fortelor ocluzale.
50. AVANTAJELE si DEZAVANTAJELE incrustatiei din compozit in raport cu restaurarea directa

( obturatia ) cu materiale compozite
AVANTAJE:
1. Ofera medicului posibilitatea de a controla limitele cervicale ale restauratiei,de a realiza o adaptare
corecta la pragul gingival si o morfologie corecta a fetei proximale ,realizarea unui punct de contact optim
si a unei ocluzii corecte
2. Prin modelare si finisare in laborator se pot imbunatati proprietatile sale fizice (cresterea rezistentei la
abraziune,la flexiune si a modulului de elasticitate)
3. E relative usor de obtinut si plasat in interiorul preparatiei si e simplu de obtinut o sigilare buna a
marginilor
DEZAVANTAJE :
1. o sedinta suplimentara de lucru si o restaurare provizorie
2. cost mai ridicat, legat de executia incrustatiei in laboratorul de tehnica dentara
51. ETAPELE metodei SEMI-DIRECTE de realizare ale INCRUSTATIILOR din COMPOZIT

1. prepararea cavitatii
2. spalare,uscare,izolare cu diga
3. lubrefierea cavitatii prin pensulare (lubrefiantul va fi intins cu un jet de aer)
4. aplicarea matricei transparente si a penei reflectorizante (pentru cavitati ocluzo-proximale)
5. aplicarea rasinii compozite in cavitate si polimerizarea acesteia
6. scoaterea incrustatiei din cavitate cu o sonda dentara sau fir de ata,cu atentie sa nu se fractureze
marginile
7. polimerizarea incrustatiei timp de 60 sec, in afara cavitatii bucale
8. Termo- sau fotopolimerizarea incrustatiei la 110°C, 7 min, in cuptor pentru :
- imbunatatirea proprietatilor fizico- chimice ale materialului
- ↑ rezistentei la abraziune
- stabilitate dimensionala
- buna adaptare si sigilare marginala
9. proba incrustatiei in cavitatea bucala pentru a verifica :
- integritatea marginala a incrustatiei
- contactul proximal cu dintii vecini
- relatia ocluzala cu arcada antagonista
- culoarea
10. aplicarea adezivului de colaj si fotopolimerizarea lui
11. aplicarea primer-ului si fotopolimerizarea lui
12. Cimentarea incrustatiei
13. indepartarea excesului de ciment ocluzal si proximal
14. fotopolimerizare scurta
15. indepartarea excesului de ciment ( in aceasta faza rasina nu e total polimerizata, iar incrustatia este
sufficient de fixate pentru anu fi dislocata )
16. fotopolimerizare completa 3 min ( 1 min ocluzal, 1 min vestibular si 1 min oral)
17. se scoate diga si se finiseaza
18. instruirea pacientului asupra igienei orale si control la 2 saptamani
52. ETAPELE metodei INDIRECTE imediate de realizare ale INCRUSTATIILOR din COMPOZIT
1. prepararea cavitatii
2. amprentarea preparatiei si trimitere la laborator
3. inregistrarea dintilor antagonisti si a relatiei de ocluzie si trimitere la laborator
4. turnarea modelului din silicon special cu rigiditate crescuta si priza rapida, in laboratorul de tehnica
dentara
5. sectionarea fiecarui dinte restaurat , de pe model, cu o lama astfel incat contactul gingival sa ramana
intact, obtinand bonturi mobile pentru fiecare dinte restaurant
6. lubrefierea cavitatii de pe model
7. aplicarea rasinii compozite in cavitate pe model
8. termopolimerizarea ei in cuptor, 40 sec pentru fiecare fata
9. scoaterea incrustatiei de pe model prin usoara presiune dinspre proximal spre ocluzal
10. polimerizare in cuptor, la 100°C, 15 min in cuptorul CRC-100 sau 7 min la 110°C in cuptorul DI 500 sau
sistemul Ivomat de polimerizare caldura/ presiune
11. trimiterea incrustatiei la cabinetul medical
- relatia ocluzala cu arcada antagonista
- culoarea
13. aplicarea adezivului de colaj si fotopolimerizarea lui
14. aplicarea primer-ului si fotopolimerizarea lui
15. cimentarea incrustatiei
16. indepartarea excesului de ciment ocluzal si proximal
18. indepartarea excesului de ciment ( in aceasta faza rasina nu e total polimerizata, iar incrustatia este
sufficient de fixate pentru anu fi dislocata )
19. fotopolimerizare completa 3 min ( 1 min ocluzal, 1 min vestibular si 1 min oral)
21. instruirea pacientului asupra igienei orale si control la 2 saptamani
53. ETAPELE metodei de RECONSTRUCTIE INTERNA pentru realizarea INCRUSTATIILOR din COMPOZIT
Se aplica la:
- dintii cu restauratie de amalgam sau compozit compromisa
- in cazurile de restauratie voluminoasa.
Etape de lucru :
1. anestezie daca e cazul
2. izolarea campului operator cu diga
3. inlaturarea restauratiei compromise si a linerului
4. indepartarea tesuturilor dentare alterate/restauratiei existente
5. protectia camerei pulpare cu strat de hidroxid de calciu daca peretele pulpar are o grosime mai mica de
0,5mm sau CIS caci are avantajul eliberarii de fluor ca protectie impotriva cariei secundare
6. gravarea acida cu acid fosforic 30- 40 %, 15sec; spalare abundenta cu apa; uscare scurta
7. aplicare adeziv de colaj si fotopolimerizarea lui
8. aplicare de primer si fotopolimerizarea lui
9. umplerea cavitatii cu compozit transparent care permite o restaurare transparenta, se polimerizeaza
rapid si este usor de modelat
10. realizarea preparatiei in materialul restaurator aplicat anterior cu freze diamantate, astfel incat toate
limitele preparatiei sa se afle in smalt, exceptie zona cervicala care uneori este in cement. Dupa care se
face finisarea preparatiei cu freze DURE sau instrumentar de mana, mai ales peretele proximal si zona
cervicala. Peretii proximali vor fi modelati suplimentar cu discuri
11. amprentarea cavitatii
12. obturatie provizorie
13. realizarea inlay-ului estetic din compozit in laboratorul de tehnica dentara
- relatia ocluzala cu dintii antagonisti
- culoarea
15. bonding si fotopolimerizarea lui
16. primer si fotopolimerizarea lui
17. cimentarea incrustatiei
18. indepartarea excesului de cement ocluzal si proximal
20. indepartarea excesului de cement
21. fotopolimerizarea completa
23. instruirea pacientului asupra igienei orale si control la 2 saptamani.
54. AVANTAJELE generale ale INCRUSTATIILOR din COMPOZIT
1. necesita o preparatie minimala
2. permit o adaptare buna a restauratiei la marginile preparatiei
3. permit reducerea contractiei de priza a materialului compozit prin polimerizarea incrustatiei in afara
cavitatii bucale
4. efectul esthetic precum si comportamentul in timp sunt bune
5. materialul compozit este usor de manipulate
6. permit ajustari ulterioare ale suprafetelor ocluzale fiind usor de adaptat si reparat
7. sunt radioopace
8. pret de cost accesibil
9. tehnologia de laborator e mai simpla decat a celor din metal sau ceramic
55.INDICATIILE generale ale incrustatiilor din compozit

1. Restaurarea molarilor si premolarilor ambelor arcade
2. Dinti care prezinta margini de smalt necesare sigilarii cu o grosime de cel putin 0,5 mm
3. Restaurari conservative ale dintilor care au istm vestibule-oral de cel putin 1/3 din distanta
intercuspidiana
4. Restaurarile estetice la pacienti cu bruxism pentru a modera abraziunea dintilor antagonisti
5. Inlocuirea unor restaurari din amalgam din motive estetice sau datorita unor defecte de inchidere
marginala sau fracturile peretilor
6. Inlocuirea restauratiilor din material compozite
56. ETAPELE de lucru pentru ADAPTAREA si FIXAREA INCRUSTATIILOR din COMPOZIT

1. Dupa ce inlay-ul din compozit a fost adus in cabinet , medicul verifica :
-culoarea restauratiei
-aspectul marginilor : netede, uniforme, continuii
2. inlaturare inlay PROVIZORIU
3. curatarea dintelui
4. aplicare inlay FINAL in preparatie si se verifica :
-culoarea dintelui
-contactul proximal cu fir de ata
-inchiderea marginala sa fie foarte precisa
-se verifica ocluzia cu hartia de articulatie.
5. izolare cu diga
6. spalarea preparatiei cu jet de apa
7. uscare cu jet de aer
8. se aplica inlay-ul pentru o reverificare
9. inainte de cimentare, inlay-ul este gravat, spalat, uscat, silanizat
10. preparatia gravata acid cu acid fosforic 30-40 %, 15 sec
11. spalare abundenta cu apa
12. uscare scurta
13. bonding si fotopolimerizare
14. primer si fotopolimerizare
15. aplicarea pe incrustatie a unui strat de compozit fotopolimerizabil
16. aplicarea inlay-ului in preparatie
17. se indeparteaza excesul grosier, ocluzal, iar proximal cu fir de ata
18. se fotopolimerizeaza PUNCTUAL, scurt, 5 sec
19. se indeparteaza excesul de ciment aparut
20. se face fotopolimerizarea finala de 3 min= 1 min ocluzal, 1 min vestibular si 1 min oral
21. se indeparteaza diga
22. verificarea restauratiei in ocluzie + FINISARI
23. Pacientul va fi instruit asupra igienei orale si chemat la control peste 2 saptamani.
57. Principii de PREPARARE ale dintelui ptr INCRUSTATII estetice din CERAMICA
Inainte de realizarea preparatiei e necesara :
- localizarea punctelor de contact ocluzal si a ariilor de stres masticator maxim
- determinarea stabilitatii ocluzale
- verificarea miscarii de lateralitate.
Principii de preparare :
1. preparatia este mult mai conservatoire ( se indeparteaza numai tesutul alterat)
2. NU este necesara RETENTIA prin frictiune
3. NU este necesara EXTENSIA PREVENTIVA, in zonele de autocuratire si curatire artificiala a dintilor
4. SE PASTREAZA PRINCIPIUL REZISTENTEI
5. NU este necesara indepartarea peretilor de smalt subminati, se pot intari cu CIS
6. GROSIMEA OCLUZALA a INCRUSTATIEI trebuie sa reziste stresului ocluzal, sa fie de 1- 2,5 mm
7. NU e necesar un paralelism perfect al peretilor laterali ai cavitatii , ei trebuie sa fie usor divergenti spre
ocluzal ( 4°- 15° ) pentru a usura introducerea si indepartarea incrustatiei la probarea ei
8. intalnirea peretilor incrustatiei in unghiuri rotunjite pentru usurinta fabricarii ei
9. marginile preparatiei NU trebuie bizotate
58. INDICATII generale ale INCRUSTATIILOR din CERAMICA

1. P care doresc estetica buna pe dinti posteriori
2. pentru leziuni carioase mici si moderate , la care profunzimea cavitatii sa fie de min 1,5- 2mm pentru a
asigura rezistenta ceramicii la presiuni masticatorii
3. pentru leziuni carioase mari sau leziuni traumatice, cu conditia ca substanta dura dentara restanta sa fie
suficienta, peretii cavitatii sa aiba o grosime minima de 0,5- 1mm
4. la restaurarea dintilor care au ca antagonisti dinti cu lucrari protetice din ceramica, datorita abraziunii
marcate
5. la dinti la care datorita distructiei coronare mari, este greu de realizat forma de retentie
6. ca metoda de tratament pentru dintii cu fisuri, fracturi coronare
7. P cu igiena orala corespunzatoare si risc de carie mic
8. NUMAI la dinti la care se poate asigura o protectie pulpara
9. la dinti devitali, la care cavitatea de acces la camera pulpara a compromis rezistenta dintelui
10. P cu alergie la metale sau compozit
59. CONTRAINDICATII generale ale INCRUSTATIILOR din CERAMICA

1. P cu bruxism si obiceiuri agresive ( cuie, creioane intre dinti )
2. P cu igiena orala deficitara
3. P cu risc ↑ la carie
4. dinti cu discromii importante
5. In cavitati la care rebordul gingival este situat prea mult subgingival si nu se poate obtine o izolare
eficienta a preparatiei
6. P cu probleme majore de sanatate : epilepsie, psihopatii, boli cr invalidante
7. acolo unde nu exista motivatia unei asemenea restaurari
8. P cu dificultati economice, inlay-ul ceramic este de 8 ori mai scump decat cel metallic.
60. AVANTAJELE generale ale INCRUSTATIILOR din CERAMICA
1. Inlocuitoare ideale ale tesuturilor dure dpdv estetic
2. Ideale pentru sanatatea parodontala
3. Preparatia e mai usor de realizat
4. rezistenta ↑ la abraziune
5. stabilitate in timp corespunzatoare
6. inchidere marginala superioara inlay-urilor metalice sau compozite.
7. realizarea punctului de contact interproximal este superioara celorlalte restauratii
8. permit refacerea punctelor de contact ocluzale STABILE si REZISTENTE
9. au radiotransparenta asemanatoare tesuturilor dure dentare
10. sunt biocompatibile si inerte in ecosistemul oral
61. DEZAVANTAJELE generale ale INCRUSTATIILOR din CERAMICA

1. timp de lucru mai lung si o atentie deosebita la preparare,realizare si cimentare
2. duritatea incrustatiei necimentate e relativa
3. necesita laborator de tehnica dentara dotat si technician competent
4. determina abrazarea dintilor antagonisti
5. dupa cimentare, adaptarea ocluzala poate duce la pierderea colorantului de suprafata
62. Diferente specifice in prepararea cavitatii ptr o incrustatie din ceramica, fata de cea ptr amalgam sau
cea ptr RDA
1.preparatia e mult mai conservatoare,se indeparteaza numai tesuturile alterate
2. nu e necesara retentia prin frictiune
3.nu e necesara indepartarea peretilor de smalt subminati,se poate face intarirea lor cu ionomeri de sticla
4.nu e necesara extensia preventiva in zonele de autocuratire si curatire artificiala
5.se pastreaza principiul rezistentei
6.grosimea ocluzala a incrustatiei trebuie sa fie de 1-2,5 mm
7.peretii cavitatii sa fie usor divergenti fata de podeaua cavitatii
8.intalnirea dintre pereti se face in linii si unghiuri rotunjite
9.marginile preparatiei nu trebuie bizotate
63. ETAPELE metodei INDIRECTE propiu-zise ptr realizarea unei INCRUSTATII din CERAMICA
1. anestezie daca este cazul
2. realizarea preparatiei cu respectarea principiilor preparatiilor incrustatiilor ceramice
3. curatarea dintelui cu piatra ponce si clorhexidina
4. peretele pulpar in zonele cu grosime de 0,5mm, se acopera cu Ca ( OH ) , iar in zonele cu smalt subminat
se aplica CIS. Dar CIS-ul NU trebuie sa vina in contact cu smaltul, iar inlay-ul NU trebuie sa fie plasat doar
pe strat de CIS, ci trebuie sa vina in contact cu dentina si smalt sanatos
5. toaleta si inspectia cavitatii. Daca un cuspid este subminat sau prezinta fisuri va fi redus. Marginea
preparatiei va fi in zona de convexitate maxima ocluzo- cervicala
6. deretentivizarea preparatiei prin aplicare de ceara sau compozit
7. amprentarea preparatiei si trimiterea ei la laboratorul de tehnica dentara
8. pe amprenta se toarna 2 modele de lucru
9. pe un model se realizeaza un inlay TEMPORAR din ACRILAT AUTOPOLIMERIZABIL, care trebuie sa fie
solubil in apa si NU pe baza de vaselina sau ulei
10. cand inlay-ul PERMANENT este gata este adus in cabinetul medical si medicul verifica :
- culoarea inlay-ului
- aspectul marginilor : uniforme, netede, continue
- daca fata interna a inlay-ului este gravata si uneori PRE-silanizata.
11. indepartarea inlay-ului TEMPORAR
12. curatarea dintelui cu pasta de finisat FARA fluor sau cu pulbere de piatra ponce
13. se aplica inlay-ul PERMANENT in preparatie si se verifica :
- culoarea dintelui
- contactul proximal cu fir de ata
- inchiderea marginala sa fie foarte precisa
- se verifica ocluzia cu hartia de articulatie.
14. izolare cu diga
15. spalare cu jet de apa
17. aplicarea inlay-ului pentru reverificare
18. gravarea, spalarea, uscarea si silanizarea inlay-ului
19. gravarea preparatiei cu acid fosforic 30- 40 %, 15 sec
20. spalarea preparatiei din abundenta cu jet de apa
21. uscare scurta
22. agent de colaj + fotopolimerizare
23. primer + fotopolimerizare
24. aplicarea pe inlay a unui strat de compozit fotopolimerizabil
26. indepartarea excesului proximal cu fir de ata
27. fotopolimerizare PUNCTUALA, scurta, 5 sec
28. se indeparteaza din nou excesul aparut
29. fotopolimerizare FINALA, 3 min= 1min ocluzal, 1min vestibular, 1min oral
30. indepartarea digai
31. verificarea restauratiei in ocluzie + finisari
32. P va fi instruit asupra igienei orale ( sa nu foloseasca clorhexidina) si chemat la control dupa 2 saptamani.
64. AVANTAJELE si DEZAVANTAJELE metodei CAD/ CAM in realizarea INCRUSTATIILOR din CERAMICA
AVANTAJE :
1. NU necesita laborator de tehnica dentara
2. necesita o singura sedinta de lucru
3. timp de lucru redus :
 incrustatie= 3 min
 MOD= 8 min
 Onlay= 12- 13 min
4. timp total de preparare si fabricare : 1-1,5 ore
5. NU necesita amprenta
6. piesa fiind confectionata din bloc de ceramica, posibilitatea fracturarii este mica.
DEZAVANTAJE :
1. necesita aparatura sofisticata
2. pret de cost ↑
3. sculptarea anatomica a restauratiei cere timp.
4. morfologia dentara este mult simplificata
5. ocluzia poate fi afectata
65. ETAPELE de lucru ptr ADAPTAREA si FIXAREA INCRUSTATIILOR din CERAMICA

1. inlay-ul adus de technician in cabinetul medical este verificat de medic astfel :
- culoarea
- aspectul marginilor : uniforme, continue, netede
- daca fata interna este gravata, uneori PRE-silanizata.
2. inlaturarea inlay-ului PROVIZORIU
3. curatarea dintelui cu pasta de finisat fara fluor sau pulbere de piatra ponce
4. aplicarea inlay-ului in preparatie si verificarea :
- culorii dintelui
- a inchiderii marginale, care trebuie sa fie foarte precisa, ceramica sa NU se extinda peste marginile de
smalt ale preparatiei
- punctului de contact interproximal cu fir de ata, mai intai pe model, apoi in gura P
- ocluziei cu hartie de articulatie.
5. izolare cu diga
8. reaplicarea inlay-ului pentru reverificare
9. gravarea, spalarea, uscarea si silanizarea inlay-ului
10. gravarea acida a preparatiei cu acid fosforic 30- 40 %, 15 sec
12. uscarea preparatiei cu jet de aer
13. aplicarea agentului de colaj+ fotopolimerizare
14. aplicarea primerului + fotopolimerizare
15. aplicarea pe inlay a unui strat fin de compozit fotopolimerizabil
17. indepartarea excesului proximal cu fir de ata
18. fotopolimerizarea PUNCTUALA , scurta, 5 sec
19. se indeparteaza din nou excesul aparut
20. fotopolimerizare FINALA 3 min= 1 min ocluzal, 1 min vestibular, 1 min oral
21. indepartarea digaii
22. verificarea restauratiei in ocluzie + finisari
23. instruirea P asupra igienei orale ( fara clorhexidina ) si chemarea la control dupa 2 saptamani.
66.Indicatiile si contraindicatiile fatetelor din compozit

Indicatiile fatetelor compozite
a)cazurile de uzura dentara prin abraziune,localizate in regiunea cervicala a dintilor anteriori
b)ca metoda de tratament a eroziunilor chimice
c)pata alba cretoasa ce nu beneficiaza de rezolvare prin tehnica de microabraziune
d)hipoplazii minore de smalt
e)fluoroza sau discromii determinate de administrare de tetraciclina sau de alte cauze ,la care metodele de albire
nu au dat rezultate scontate
f)in situatii clinice cu modificari de forma,volum si pozitie ale dintilor
g)pentru inchiderea unor treme sau diasteme
h)in functie de ocluzie-in sens ca:
- o ocluzie psalidodonta sau o ocluzie adanca –este favorabila fatetarii dintilor maxilari ,dar mai
putin avantajoasa pt fetele V ale dintilor frontali mandibulari
-tip de ocluzie este factor determinant in alegerea tipului de material compozit- in ocluzia
psalidodonta-pt dintii arcadei superioare –materiale compozite fotopolimerizabile cu microumplutura
In ocluzia psalidodonta sau ocluzie adanca in acoperis ,la nivelul muchiei incizale si pe o anumita lungime a
fetei vestibulare care suporta forte mari –e necesar sa se utilizeze compozite hibride sau cu macroumplutura
Contraindicatiile fatetarilor sint:

-discromii severe
-ocluzie cap la cap
-obiceiuri vicioase(roaderea unghiilor,a creionului,pipei),pacienti cu bruxism etc
67.Caracteristicile prepararii dintilor pt realizarea fatetelor din compozit

Tehnica de realiz a fatetelor compozite necesita o preparatie speciala cu urmatoarele caracteristici:
Pentru obtinerea adincimii necesare unei fatete din compozit se utilizeaza:
- freze speciale cu limitator,cu benzi active diamantate si inactive netede –cu care se fac in smalt
santuri transversale sau verticale-cu grosimea de 0,3-0,5 mm la dintii vitali
-santurile obtinute se desfiinteaza cu o freza diamantata flacara cu varf rotunjit sau cu o freza
flacara obisnuita
-se lucreza fara anestezie pt a putea controla sensibilitatea dentara
1. Pe dintii in vestibulo-pozitie –e necesara o slefuire a unui strat mai gros de smalt, care sa permita realizarea
unei fatete
2.dintii palatinizati –vor fi fatetati fara o slefuire prealabila sau una minora
3.la dintii foarte inchisi la culoare-se va slefui o cantitate mai mare de smalt care sa permita aplicarea unor
agenti opacifianti sau coloranti
4.marginile proximale ale preparatiei trebuie sa se extinda suficient pt a permite mascarea zonei afectate,dar e
bine sa se pastreze punctul de contact
5.limita cervicala a preparatiei vestibulare se va realiza cu prag si aici reducerea stratului de smalt este de 0,3
mm.Aceasta limita -poate fi plasata supragingival,subgingival sau la nivelul marginii gingiei libere
6.in caz unor discromii dentare grave-se va indeparta zona inchisa la culoare de la baza preparatiei
7.marginea incizala –va fi la nivelul crestei incizale si in aceasta zona se va slefui un strat de 0,5 mm de
smalt.Cand este necesara in acelasi timp si o lungire a dintelui,slefuirea se extinde peste marginea incizala spre
lingual si se va termina cu prag lingual rotunjit.
68.Etapele tehnicii directe de fatetare in capa cu materiale compozite

Fatetarea directa in capa-necesita folosirea unei cape transparente care va fi adaptata la colet si proximal pe
suprafata preparata,inainte de realizarea demineralizarii.
-daca este vorba de aplicarea mai multor fatete de compozit ,este bine sa se recurga anterior la pregatirea
capelor pe un model de studiu
-daca dintii sint foarte inchisi la culoare –se pot utiliza-
-fie agenti opacifianti-ce impiedica trecerea luminii datorita oxidului de titan
-fie coloranti destinati sa modifice culoarea fatetei
-aceste substante sint rasini de culori si vascozitati diferite pe baza de BisGMA sau UDMA si cu adaus de pigmenti
sau coloranti.
Se prezinta sub forma de:-lacuri volatile-se pensuleaza pe suprafata dentara
-siropuri-se aplica prin pensulare dar au tendinta sa se acumuleze in zonele cu
concavitati
-geluri-aplicate prin pensulare sau cu ajutor unui instrument de metal sau material
plastic
Daca dintele e foarte inchis la culoare :

-se trece la aplicarea opacifiantului si se va aplica de la cervical spre incizal si proximal si datorita opacitatii sale va
fi fotopolimerizat 40 sec
-se aplica 2-3 straturi si fiecare se polimerizeaza separat.Excesul va fi indepartat cu o freza fina diamantata.
Peste stratul opacifiant se va aplica din nou un adeziv care va fi fotopolimerizat 20 sec.
Pe preparatia pregatita se va aplica o cantitate de compozit cu ajutorul unei spatule umezite in rasina
adeziva,dupa care matricea este umpluta cu material compozit si va fi plasata pe dinte in pozitia corecta.
Se va fotopolimeriza timp mai indelungat(60 sec) V si O si se indeparteaza excesul.
Finisarea fatetei se face cu freze diamantate efilate ,iar finisarea marginala cu discuri flexibile dioxid de
aluminiu.
Fateta-va fi adaptata in pozitie de RC,propulsie si lateralitate
Metoda-are avantajul- este mai rapida
-mai comoda
-contractie de priza a compozit este mai redusa
-are dezavantaj- ca cere o buna manualitate din partea operatorului
69.Etapele tehnicii directe de fatetare strat cu strat cu materiale compozite

 se aplica compozitul cu ajutorul unor spatule
 se aplica succesiv straturile de material compozit si se fotopolimerizeaza pe rand strat cu strat dinspre
Palatinal de 2-3 ori timp de 40-60 sec si apoi dinspre Vestibular.
 nu trebuie sa se realizeze o grosime exagerata a materialului ,mai ales la colet pt ca excesul de material
compozit poate duce la afectarea parodontiului marginal
 se procedeaza la modelarea a lobilor V si muchiei I
 finisarea se face cu freze de finisat efilate ,putin active la inceput ,iar finisarea finala se face cu discuri
flexibile din oxid de Al,benzi adezive,gume si paste de lustruit
 Fateta trebuie sa respecte curburile anatomice ale dintilor si sa se inscrie in curbura normala a arcadei
dentare
 Fatetarea –poate fi precedata de o tehnica de albire a dintilor
 At cind substratul dentar pe care urmeaza a fi aplicata fateta este foarte inchis ,se pot utiliza agenti de
mascare a culorii sub compozit ,opacifianti sau coloranti
 Fatetarea presupune urmatorii timpi:
-preparatia vestibulara
-demineralizarea stratului de smalt ce va fi acoperit de fateta
-aplicarea sistemului adeziv
-aplicarea stratului de opacifiant/colorant
-aplicarea materialului compozit si polimerizarea sa
-finisarea si lustruirea finala
-instruirea obligatorie a pacientului asupra metodelor de igiena indicate si a restrictiilor imediate necesare
-control periodic al restauratiei
70.Avantajele si dezavantajele fatetarii directe cu materiale compozite

Avantajele fatetarii directe cu material compozit:
-se efectueaza in cabinet intr-o singura sedinta de tratament
-are sanse mai mari de a fi mai exacta decat metoda indirecta
-nu necesita laborator
-este mai ieftina
Dezavantajele metodei constau in faptul ca:
-efectul fizionomic este mai putin optim si rezistenta coloristica in timp este mai putin stabila decat la fatetele
realizate prin metoda indirecta
-este dificil de realizat protectia punctului de contact
-au rezistenta mecanica mai mica
71. Indicatiile fatetelor laminate ceramice

Indicaţiile faţetărilor din ceramică sunt:
1. Fracturi dentare Ia copii, fara interesarea dentinei;
2. Dinte unic devitalizat, intens colorat;
3. Eroziune forte a feţei vestibulare sau dinţi ce au avut anterior o restauraţie cervicala
4. Coloraţii forte care nu pot fi eliminate prin metodele de albire sau microabraziune
5. Pierdere importanta de substanta amelară;
6. Pierderi mari de subst cervicala
7. Diasteme, treme, malpoziţii uşoare ale dinţilor ce pot fi compensate prin faţete vestibulare
8. Modificari de formă şi volum ale dinţilor;
9. Malformaţii dentare, hipopiazii dentare;
10. Leziuni de uzură dentară.
72. Contraindicatiile fatetelor laminate ceramice

Contraindicaţii:
1. pierderi mari de substanta dură dentară cu descoperirea dentinei;
2. când la nivelul dinţilor frontali există presiuni Oc mari localizate în zona ce ar urma să primească faţeta
(ocluzie cap la cap);
3. la pacienţi cu bruxism, obiceiuri vicioase
4. la pacienţi cu carioactivitate crescută si absenţa motivaţiei faţetării
5. igienă bucală necorespunzatoare
73. Avantajele fatetelor laminate ceramic

Avantajele faţetelor din ceramică.
1. Aspect coloristic optim dpdv estetic,datorită posibilitatii alegerii culorii care este considerata cea mai
apropiată de culoarea dintelui precum şi a posibilitatii îmbunătatirii aspectului coloristic graţie
ameliorarilor de nuanţe;
2. Prezintă o rezistenta mare la eroziune;
3. Culoarea este stabilă în timp;
4. Riscul de fractură este asemenea risc de fractură a unei coroane ceramice;
5. Pentru realizarea sa se indepărteaza 0,5-0,75 mm substanta dură dentară, mai mult decât pentru o faţetă
de compozit dar mai puţin decât pentru realizarea unei coroane de acoperire
6. Complicaţiile funcţionale postoperatorii sunt limitate deoarece faţeta ceramică se limitează la faţa V a
dintelui si la marginea sa I
7. Adeziunea intre portelanul gravat acid si compozit este la fel de puternica cu cea dintre compozit si
smaltul gravat acid
8. Atâta timp cât faţeta nu e fixată pe dinte ea este fragilă, dar o dată cimentată pe dinte ea devine foarte
rezistentă la tracţiune şi flexiune
9. In raport cu parodonţiul marginal ea poate fi plasata supragingival pentru că în mediul bucal marginea ei
devine invizibilă, dar poate fi plasată şi uşor subgingival
74. Dezavantajele fatetelor ceramice

1. Pentru efectuarea faţetei de ceramică se recurge la îndepărtarea de ţesut dur dentar;
2. Restaurarea nu poate fi fixată provizoriu
3. Dacă este fixată, toate corecturile ulterioare devin delicate şi cer rigurozitate,uneori devin chiar
imposibile
4. Indepărtarea unei faţete cimentate în vederea unor retuşuri nu este posibilă, ea se poate îndepărta doar
prin frezare şi apoi înlocuirea sa cu o altă sau cu o coroană;
5. Efectuarea faţetei V este o operatiune foarte delicată, fiind o piatră de încercare atât pentru stabilirea
culorii şi formei dar şi pentru modelaj superficial
6. Pret de cost relative ridicat
75. Obiectivele prepararii dintilor pentru realizarea fatetelor ceramice.
1. Prepararea fatetelor vestibulare din ceramic presupune,spre deosebire de prepararea unei coronae, o
tehnica mai usor de realizat
2. Să se obţină loc suficient pentru porţelan, fără supraextinderea sau bombarea excesivă a refacerii;
3. Să permită mascarea limitelor preparaţiei;
4. Să se obţină un ax unic de inserţie al preparaţiei;
5. Atunci când se cere utilizarea unor cimenturi opacifiante sau colorante ce necesită un volum suplimentar
de aprox 0,2 mm să se realizeze spaţiul necesar acestora;
6. Să uşureze plasarea faţetei;
7. Să conserve cât mai mult smalţ posibil;
8. Să înlăture zona de smalţ mai bogată în fluor şi rezistentă la gravarea acidă.
76. Avantajele preparatiei cu prag vertical pentru realizarea fatetelor confectionate din ceramica
Avantajele preparării cu prag vertical:
 Preparaţia cu prag vertical prezintă o margine plasată perpendicular pe axul apico-coronar al dintelui,
ceea ce permite crearea unui prag paralel cu axul lung al dintelui
 Realizarea unui prag vertical în 1/3 cervicala permite o refacere a formei anatomice a dintelui în zona sa
gingivală şi o formă exterioara cu aspect estetic maxim.
 Pragul vertical se extinde şi în 1/3 mijlocie a dintelui în spaţiul său interproximal, sub punctul de contact,
ceea ce permite realizarea unor contururi proximale concave şi realizarea curburii naturale a dintelui
 Prepararea cu prag gingival permite, atunci când situaţia clinică o impune: plasarea şanţurilor mai
profund în ţesutul dentar, pentru a îmbunătăţi aspectul estetic al faţetei
 Tehnica preparării cu prag vertical permite o realizare a faţetei ceramice cu o grosime sufi-
cientă,rezistenta Ia fractură,pragul marginal ai faţetei fiind perpendicular pe direcţia de acţiune a forţelor
dezvoltate în timpul masticaţiei
77. Etapele de lucru pentru adaptarea si fixarea fatetelor din ceramica

1. Examinarea fatetei de catre medic
2. Curatarea suprafetei dentare ce va primi fateta
3. Curatarea intradosului fatetei ceramice dupa care acesta se umezeste
4. Proba fatetei pe dinte
5. Dacă forma şi culoarea faţetei sunt bune faţeta V poate fi fixată pe dinte.Dacă forma trebuie modificata
prin ajustări minore, acestea se efectueaza de preferinţă după cimentare. In caz de modificari importante
de formă, faţeta V va fi refăcută în laborator.
6. Fixarea se face după o nouă curatare a faţetei după care, in laborator aceasta se gravează cu acid fosforic
32% si piesa de ceramica se acopera cu silan
7. Se prepară dintele care e spălat, uscat, izolat şi gravat cu acid fosforic 37% timp de 15 sec.
8. Suprafata dentară e spălată cu apă timp 15 sec şi uscată după care se aplică pe aceasta o răşină adezivă
9. Pe suprafata de ceramică silanizată se aplică puţin adeziv şi se face o uşoara uscare a acestuia
10. In faţeta V este injectat cu ajutor unei seringi un ciment fotopolimerizabil în strat fin şi astfel faţeta este
fixată, pe dintele pregătit anterior
11. După fixarea faţetei trebuie eliminat imediat excesul de ciment
12. Faţeta V. din nou se fotopolimerizeaza din 3 direcţii diferite (V-C, V-I şi L-I) 60 de sec de fiecare dată.
13. Finisarea este foarte dificilă. Se elimină cu o chiureta resturile de ciment de la suprafaţa faţetei V. (se mai
pot utiliza freze de metal dur,discuri de finisat)
14. Se verifică ocluzia statică şi dinamică şi eventual se corijează.
15. control după 1-2 săptămâni, pentru eliminarea unui eventual exces rămas nedecelat.
DISCROMIILE DENTARE
TRATAMENTUL DISCROMIILOR DENTARE
78. Discromiile dentare prin modificari de structura si grosime ale tesuturilor dure dentare
(clasificare,enumerare)
1. De origine endogena-pot surveni inainte sau dupa formarea dintelui.Cele survenite inainte de formarea
dintelui constituie anomalii de dezvoltare
-hipoplazii de smalt
-amelogeneza imperfecta
-hipocalcificarile smaltului
-dentinogeneza imperfecta
2.De origine exogena

-anomalii de structura congenitale
-interventii iatrogene
-opacitati de smalt
-influenta patogena a mediului bucal
79. Discromiile dentare prin penetrarea si depozitarea de substante colorante in tesuturile dure dentare-
clasificare si enumerare
-conduc la coloratii diverse: verzui, brune, rosiatice, albastrui; acestea pot surveni inainte sau dupa formarea
dintilor si au origine congenitala sau dobindita.
1.cele de origine congenitala
- coloratie verzuie data de depozitele de biliverdina: (icter neonatal, incompatibilitate de Rh ;obstructia tubului
digestiv)
-coloratie gri sau galben bruna apare in: icter,insuficienta renala cronica
-coloratie rosie : insuficienta renala cronica
-coloratie alb-albastruie apare in: cardiopatie congenitala
2.cele de origine dobindita
- substante medicamentoase cu administrare sistemica (tetraciclina , fluor)
- materiale utilizate in tratamentele dentare:
a.materiale de obturatie coronara (amalgamul de argint )
b.materiale de obturatie radiculara (iodoform)
- substante medicamentoase de uz stomatologic: nitrat de Ag, eugenol , fenol, crezol
-fisuri de smalt
-atritie, abraziune, eroziune
-carii cu evolutie lenta si rapida
80. Discromiile dentare prin depozitarea de substante colorante pe suprafata dintilor complet formati dupa
eruptie- clasificare, enumerare
Discromiile extrinseci produse de microorganisme cromogene
- coloratia galben-verzuie- pe dintii frontali maxilari, datorita bacilului pioceanic sau prin degradarea pigmentilor
sangvini, apare mai frecvent la pubertate, mai frecvent la fete fata de baieti
-coloare bruna-neagra: are forma unei benzi paralele cu linia coletului; apare in cavitati bucale relativ sanatoase;
se indeparteaza mai usor decit cea galben verzuie
-coloratia galben-orange sau rosiatica: benzi paralele cu linia coletului, afecteaza copii cu igiena orala deficitara,
mai frecvent la baieti
Discromii extrinseci produse de coloranti alimentari:
-coloratie albastru-violeta sau neagra:cirese negre, afine;
-coloratia rosu-purpurie:mure, smeura ;
- coloratie bruna: cafea, ceai, coca cola;
-coloratie galben rosiatica:condimente –piper, sofran;
-coloratie brun galbena:solotie iod-iodurata;
-coloratie galben brun neagra:tutun
Discromii extrinseci produse de substante medicamentoase:
-coloratie bruna: staniu
-coloratie galben-bruna:clorhexidina
-coloratie violeta: permanganat de potasiu
Discromii extrinseci produse de factori poluanti de mediu:
-compusi chimici din pulberi,aerosoli sau fumul industrial
81. Discromiile dentare din anomaliile de structura ale smaltului

sunt descrise 3 tipuri de anomali : hipoplazii, hipomineralizare, displazii
Hipoplaziile de smalt survin ca urmare a factorilor de mediu care actioneaza pe cale generala sau pe cale
locala.Ele sunt leziuni stabile,neevolutive paralele cu marginea incizala sau cu creasta marginala ocluzala.
Amelogeneza imperfecta(ereditara) constituie defecte de structura ale smaltului care pot apare atat la dintii
temporari,cat si la dintii permanenti. Ele sunt de 2 feluri: hipoplazice sau hipocalcificate. Discolorarile datorate
acestor afectiuni sunt de aspecte diferite,ce merg de la alb-opac pana la galbui,cu suprafata smaltului neteda sau
rugoasa. Acestea au tendinta de a se inchide la culoare odata cu varsta,putand ajunge la o tenta neagra uneori.
Hipocalcificarile smaltului se manifesta prin discolorarile albe-opace,extinse pe toata suprafata coronara sau
localizate,sub forma de una sau mai multe pete paralele cu marginea incizala a dintilor afectati.
82. Discromiile dentare din anomaliile de structura ale dentinei

Dentinogeneza imperfecta (“dentina opalescenta ereditara”) evidentiaza discromii accentuate:dintii prezinta
culoarea albastra-cenusie deschisa,pana la cea brun-inchisa.
Discromiile de origine endogena pot avea mai multe cauze:
-senescenta-depuneri de dentina secundara si tertiara,subtierea smaltului,acumularea de pigmenti in structura
smaltului si a dentinei
-necroza pulpara-apare culoare bruna sau gri a dintilor
-hemoragia pulpara post-traumatica
-rezorbtia interna- atunci cand dentina e rezorbita apare o colorare roza a smaltului.
83. Discromia tetraciclinica- descriere, forme clinice

- modificarile apar frecvent dupa administrare de tetraciclina, incepind din luna 4 pina la virsta de 7ani.
-mecanismul de aparitie a discromiei are la baza reactia de chelare a ionilor de Ca din structurile dure dentare in
cursul de mineralizare;
- tetraciclina se acumuleaza partial in smalt iar cea mai mare parte in dentina;
- dupa eruptia dintelui, sub influenta luminii complexul Ca-tetraciclina-oxifosfat se oxideaza formind un pigment
rosu.
-coloratia este cu atit mai severa cu cit doza de tetraciclina administrata a fost mai mare
-discromia tetraciclinica depinde de: doza de antibiotic administrata, durata tratamentului, derivatii de
tetraciclina utilizati
-sunt descrise 4 grade de discromii tetraciclinice:
1. grad1 –coloratie galbena gri, sau bruna, uniforma pe toata suprafata coronara;
2. grad 2- coloratie mai intensa pe zonele afectate dar tot uniforma fara benzi nete;
3. grad3-coloratie neregulata, gri inchis sau albastrui, neuniforma cu aspect de benzi net diferentiate;
4. grad 4-coloratie foarte intensa, benzi sau plaje neuniforme, exceptional violet inchis sau brun intens
Tratament:
- forme usoare grad1,2, se rezolva prin tratamente de albire in serii de 3-4 sedinte in cabinet sau o cura de albire
la domiciliu de 4 saptamini;
- in formele moderate grad 3- coloratia se amelioreaza aproape total sau chiar dispare dupa 6-8 sedinte de albire
in cabinet sau 5-6 sapt de cura de albire la domiciliu;
- formele severe grad4- permit doar o imbunatatire variabila a discolorarii prin metode de albire a dintilor cure 4-
6 luni, rezolvarea estetica necesita fatetare directa cu compozite sau indirecta fatete compozite si ceramica cu
strat opac sau colorat de baza, uneori coroane de invelis fizionomice.
84. Fluoroza: descriere, forme clinice

Fluoroza –se caracterizeaza prin hipermineralizare de suprafata si sau porozitate amelara, induse prin ingestie
cronica a unei cantitati excesive de fluor in cursul formarii smaltului; in formele severe porozitatea se intinde
pina la jonctiunea smalt-dentina, deteriorind smaltul.
-Se descriu 3 clase de discromii dentare date de fluoroza:
Fluoroza simpla-forma usoara, dintii prezinta slaba coloratie galbuie sau bruna, asociata cu linii fine transversale
sau mici zone albe opace fara defecte de suprafata-smalt neted
Fluoroza opaca-forma moderata-dintii apar cu pete galben gri-brune, asociate cu zone albe-opace iar suprafata
smaltului este neregulata
Fluoroza cu porozitati forma severa- pe linga aspectele descrise la fluoroza opaca, dar mai accentuate, dintii
prezinta si smalt poros, friabil.
Tratament :
- forme usoare si moderate de fluoroza se rezolva prin tratamente de albire uneori si microabraziunea
- in formele severe se poate ameliora prin tehnici de albire dar rezolvarea estetica finala necesita restaurare
coronara cu fatetare directa-materiale compozite sau indirecta fatete compozite sau ceramice, uneori se impun
coroane de invelis fizionomice
85. Discromiile produse de materiale utilizate in tratamentele dentare si substante medicamentoase de uz

stomatologic
materialele utilizate in tratamentele dentare:
Materiale de obturatie coronara: amalgamul de argint - poate modifica culoarea dintelui in bleu-gri sau cenusiu-
negru,prin penetrarea ionilor metalici in tubuli dentinari deschisi;
Materiale de obturatie radiculara:
bachelite -coloratie brun roscata, iodofor pot schimba culoarea dintilor;
Substante medicamentoase de uz stomatologic:
nitrat de argint - formeaza un precipitat negru de ioni de argint pe suprafata dentinei
eugenol , fenol crezol – pot determina o oarecare colorare a dentinei si a cementului;
86. Discromiile extrinseci produse de colorantii naturali sau alimentari

-coloratie albastra-violeta sau neagra: cirese negre, afine;
- coloratie rosu-purpuriu: mure, smeura, sfecla rosie;
- coloratie galben rosiatica-condimente precum piper rosu, sofran, boia;
- coloratie bruna-galbena-sulutie iod-iodurata-pe fata orala a dintilor;
- coloratie galben-brun-neagra- tutun,
Tratament : periaj profesional al suprafetelor, folosind paste abrazive aplicate pe periute rotative care
indeparteaza depozitele, responsabile pt discolorare
87. Discromiile extrinseci produse de substante medicamentoase

-coloratie bruna- reversibila : staniu (fluorura de Sn);
- coloratie galben bruna- solutii antiseptice (clorhexidina, tanin)
- coloratie verzui-orange-rosiatica.: antiseptice cu Hg-mercurocrom,
- coloratie violeta- permangant de potasiu.
Tratament : periaj profesional al suprafetelor, folosind paste abrazive aplicate pe periute rotative care
indeparteaza depozitele responsabile pt discolorare.
88. Discromii extrinseci produse de factorii poluanti de mediu

Compusi chimici din pulberile, aerosolii sau fumul industrial pot determina: aparitia de depozite colorate pe
dinti :
 Fe,Mg, Ag-coloratie neagra;
 Cu,I,Br coloratie bruna;
 Hg,Pb coloratie- gri-cenusiu-albastruie
NU produc modificari structurale ale tesuturilor dure dentare, de aceea beneficiaza de tratament prin periaj
profesional al suprafetelor implicate, folosind paste abrazive aplicate pe periute rotative care indeparteaza cu
usurinta depozitele responsabile pt discolorare.
89. Care sunt modalitatile de tratament de care pot beneficia discromiile dentare produse de tetraciclina, in
functie de forma clinica
 forme usoare grad 1,2, se rezolva de regula prin tratamente de albire in serii de 3-4 sedinte in cabinet
sau o cura de albire la domiciliu de 4 saptamini;
 formele moderate grad 3- coloratia se amelioreaza aproape total sau chiar dispare dupa 6-8 sedinte de
albire in cabinet sau 5-6 sapt de cura de albire la domiciliu;
 formele severe grad 4- permit doar o imbunatatire variabila a discolorarii prin metode de albire a dintilor
cure 4-6 luni, rezolvarea estetica necesita fatetare directa-mat compozite sau indirecta fatete compozite
si ceramica cu strat opac sau colorat de baza, uneori se impune coroane de invelis fizionomice.
90. Modalitati de tratament de care pot beneficia discromiile dentare produse de fluoroza , dupa forma de
manifestare clinica
 forme moderate si usoare de fluoroza se rezolva prin tratamente de albire uneori se utilizeaza si
microabraziunea
 in formele severe se poate ameliora discolorarea prin tehnici de albire, dar rezolvarea estetica finala
necesita restaurare coronara cu fatetare directa- materiale compozite sau indirecta fatete compozite sau
ceramice, uneori se impun coroane de invelis fizionomice.
91. Principii de baza si metode-tehnici de albire a dintilor vitali

-scopul principal urmarit este alterarea structurii tridimensionale si/ sau fragmentarea moleculelor pigmentate
prezente in structura smaltului si/sau a dentinei, cu ajutorul unor agenti oxidanti puternici care modifica,
culoarea dintilor fara sa afecteze structura lor; manoperele terapeutice sunt denumite generic albirea dintilor-
bleaching
- presupune o reactie de oxidare tip redox in care agentii chimici utilizati vor penetra smaltul si dentina realizind
permeabilizarea lor, vor reactiona cu subst colorante si vor conduce la disparitia pigmentarii discromatice
- exista 3 tehnici de albire :
 “power bleaching” sau “in-office bleaching”, decolorare rapida, realizata in cabinet in mai multe variante;
 “waiting room bleaching” sau “asissted bleaching”, decolorare realizata in cabinet timp de 30 min
 “home bleaching”, decolorare realizata la domiciliu la indicatia si sub monitorizarea medicului.
92. Agentii chimici utilizati in tehnicile de albire a dintilor vitali

Peroxidul de hidrogen
- este un compus instabil din punct de vedere chimic, el poate fi asociat prin 2 tipuri de reactii chimice:
- se utilizeaza in solutii apoase stabile sau sub forma de geluri,avand concentratia de 30-35%
- indicatie de electie-in tehnica de tip cabinet “power bleaching”.
Perboratul de sodiu
-este un agent oxidant disponibil sub forma unei pulberi sau in diferite preparate comerciale tipizate;
- el este stabil cind este uscat
- in prezenta acizilor, aerului cald sau apei se descompune formind metaboratul de sodiu,peroxid de hidrogen si
oxigen liber;
- exista 3 tipuri: mono, tri, tetrahidrat care difera in privinta continutului de oxigen, acesta determinind capacitati
decolorante diferite;
- material de electie in decolorarile intracoronare de tip –“walking bleach”.
Peroxidul de carbamida
- contine peroxid de hidrogen stabilizat in solutie anhidra de glicerina si legat de uree,
- are capacitate mai mica de oxidare decit peroxidul de hidrogen, datorita concentratiei mai scazute a subst de
baza si absenta activatorilor;
- poate fi folosit in concentratii de 3-45% cel mai frecvent utilizate sunt: 10%,15%,20% pt tehnica decolorarii la
domiciliu si 30-40% pt tehnica decolorarii in sala de asteptare.
93. Indicatiile, limitele si contraindicatiile tratamentului de albire a dintilor vitali discromici

Indicatiile :
1. coloratii genetice-dintii galbeni, brun gri;
2. coloratii datorate varstei avansate
3. coloratii post-traumatice;
4. coloratii medicamentoase tetraciclinice-forme usoare, medii;
5. fluoroze (forme usoare,medii)
6. micsorarea diferentei de culoare intre dintii naturali restanti si cei cu proteze fixe unitare estetice- fatete,
coroane de invelis;
Contraindicatiile absolute :
1. dinti cu importante alterari structurale: fracturi, fisuri, leziunii distrofice;
2. dinti ce prezinta durere dentinara severa- hipersensibilitate sau hiperestezie;
3. la pacientii cu afectiunii generale grave
Contraindicatiile relative :
1. sarcina sau alaptare;
2. la dintii copiilor si tinerilor sub 14 ani la care camera pulpara este voluminoasa;
3. la dintii ce prezinta restaurari coronare voluminoase, din materiale compozite sau amalgam
94. Care sunt masurile preoperatorii ale tratamentului de albire a dintilor vitali
1. examen clinic minutios, evaluarea calitatii smaltului dintilor ce vor fi supusi albirii
2. exereza dentinei alterate si restaurarea provizorie a leziunilor carioase prezente pe dintii ce vor fi albiti
3. verificarea etansietatii reataurarilor prezente pe dintii ce vor fi albiti
4. efectuarea bilantului parodontal
5. examene complementare : Rx, teste de vitalitate
6. notarea in fisa a nuantei de culoare si o radiografie pentru nuanta actuala a dintilor
7. NU se lucreaza sub anestezie
8. P va fi monitorizat si va primi o serie de informatii :
 albirea va interesa doar dintii, NU si restaurarile preexistente, care ar putea necesita inlocuire dupa albire
 Nuantele foarte inchise de discromie vor beneficia doar de o ameliorare variabila a discromiei
 Dupa albire discromia poate sa reapara
 Unele pete nu raspund la tratamentul de albire
 Dintii cu restaurari din amalgam pot sa para prin contrast mai inchisi la culoare dupa aplicarea tehnicilor
de albire
 Pe toata durata procedurii de albire nu se fumeaza, nu se consuma alimente ce pot determina colorarea
dintilor- cafea, ceai, vin rosu etc.
95. Care sunt efectele secundare care pot apare ca urmare a albirii dintilor vitali
- substantele folosite pt albire pot modifica flora bucala pe termen lung
- la o folosire indelungata pot sa apara colonii de candida albicans
- pot apare hipertrofii gingivale
- aparitia sensibilitatii dureroase dentare (hiperestezia dentara cervicala)
- in timp efectul albirii se poate pierde (1-2 ani )fiind necesara o reinterventie
- iritatii la nivelul mucoasei
- tulburari in ATM datorita unei gutiere incorect realizate
- senzatie de greutate in stomac prin ingerarea unei cantitati din subst de albire
- rezorbtia radiculara
- potential citotoxic,genotoxic a unor substante
96. Care sunt etapele de lucru la tehnica de albire a dintilor vitali in cabinet
- se curata dintii prin efectuarea detartrajului, urmat de periaj profesional
- se alege culoarea pe care pacientul doreste sa o obtina ca urmare a tehnicii de albire
- se usuca si se izoleaza dintii cu diga
- se vaselineaza partile moi adiacente
- se lucreaza fara anestezie
- se evita pe toata durata tratamentului utilizarea unor preparate fluorurate
- se poate folosi pt eliberarea oxigenului activ o sursa de caldura si sau de lumina
- se poate recurge la demineralizarea suprafetelor coronare cu acid fosforic 35% timp de 35 min, urmata de
spalare si uscare
97. Care sunt etapele de lucru la tehnica de albire a dintilor VITALI in sala de asteptare
- se confectioneaza o gutiera in care se introduce gelul decolorat continind peroxid de carbamida in concentratie
de 30-40%
- gutiera se aplica la nivelul arcadei dentare si se elimina excesul de gel
- se mentine intre 30 de minute si 3 ore P aflindu-se in sala de asteptare
- se indeparteaza apoi gutiera si se evalueaza rezultatul obtinut
- se poate aplica in combinatie cu tratamentul de albire realizat la domiciliu
- se poate adresa si dintiilor DEvitali
Substante folosite pt albirea dintilor in sala de asteptare- peroxid de carbamida 35%, care se descompumne
rezultind peroxidul de hidrogen 10%.
98. Care sunt etapele de lucru la tehnica de albire a dintilor vitali la domiciliu
Derularea tratamentului este identica in primele etape cu tehnica “in office bleaching” fiind in plus necesara
realizarea gutierei.
Pentru realizarea acesteia se aplica urmatoarea tehnica:
- amprentarea arcadei supuse tehnicii de albire si confectionarea unui model de lucru
- realizarea sau nu a unui rezervor pt substanta in gutiera
- aplicarea foliei de material vinilinic cu grosimea de 0,7-1mm pe model
- termoformarea foliei
- rascroire la 1-2mm de festonul gingival
- proba gutierei in cavitatea orala.
Indicatiile date pacientului vor fi urmatoarele:
-efectuarea unui periaj riguros anterior aplicarii gutierei
-explicatii si demonstratii privind:
 modul in care se umple si se aplica gutiera
 cum se elimina excesul de substanta
 timpul optim de mentinere e 6-8 ore pe noapte sau de 2 ori a 4-5 ore interval pe zi
-prezentarea la control la 24 de ore de la inceperea tratamentului
-tratamentul se face initial la o singura arcada
-durata tratamentului 2-3 saptamani
99. Care sunt avantajele tehnicii de albire a dintilor vitali la domiciliu si precautiile care trebuie luate la
aplicarea acestei tehnici
Indicatiile ( precautiile ) date pacientului ce va beneficia de o metoda de albire la domiciliu vor cuprinde
obligatoriu urmatoarele:
-efectuarea unui periaj riguros anterior aplicarii gutierei
-explicatii si demonstratii privind:
 modul in care se umple si se aplica gutiera
 cum se elimina excesul de substanta
 timpul optim de mentinere e 6-8 ore pe noapte sau de 2 ori a 4-5 ore interval pe zi
-prezentarea la control la 24 de ore de la inceperea tratamentului
-tratamentul se face initial la o singura arcada
-durata tratamentului 2-3 saptamani
100. Care sunt indicatiile si etapele de lucru pt tehnica de tratament prin microabraziune
Microabraziunea este o metoda chimica si mecanica de rezolvare a discromiilor minore ce afecteaza superficial
smaltul si poate fi asociata cu tehnica de albire
-elimina petele albicioase determinate de fluoroza
Indicatii: coloratii genetice,traumatice; tetraciclinice grad 1,2; fluoroza forme usoare fara modificari de structura.
Etape de lucru:
- periaj profesional si uscarea dintilor;
- izolarea optima-diga, clasic- se indica aplicarea bicarbonatului de sodiu pe suprafetele gingivale adiacente, pt
evitarea lezarii chimice a mucoasei;
- realizarea unui amestec de acid clorhidric 18% cu pulbere de piatra ponce care se intinde pe suprafetele
interesate sau utilizarea unui preparat comercial tipizat;
- pacientul si medicul vor purta ochelari si echipament de protectie;
- se folosesc cupe de cauciuc special concepute atasate la piesa de mina executind miscari circulare cu turatie
redusa si presiune moderata timp de 1 min;
- spalare abundenta sub izolare si aspiratie;
- se examineaza culoarea si aspectul obtinut;
- manopera se poate repeta de 10 ori, ceea ce duce la indepartarea a max 70-80 microni din grosimea smaltului
vestibular, obtinindu-se un aspect lucios si sticlos;
- dupa spalare si lustruire dintele este supus unei tehnici de fluorizare locala

OTR Final SEM 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OTR Final SEM 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LEZIUNILE DENTARE

1.Clasificarea leziunilor dentare

5.Abraziunea si abfractia dentara

METODE DE DETECTIE A LEZIUNILOR DENTARE(CARIODETECTIE/TESTE DIAGNOSTICE)

8.Detectia si inregistrarea /clasificarea pe criteriul leziunilor cavitare si necavitare

-D1-leziune in smalt,fara prezenta cavitatii

9.Detectia si inregistrarea /clasificarea pe criteriul evaluarii profunzimii leziunilor

10.Detectia si inregistrarea /clasificarea pe criteriul evaluarii activitatii(evolutiei) leziunilor

11.Detectia si inregistrarea/clasificarea leziunilor carioase pe suprafata radiculara

Astfel,au fost identificate si definite urmatoarele categorii de leziuni carioase de radacina:

12.Modalitati auxiliare(complementare) de cariodetectie

13.Criteriile pentru evaluarea cariilor proximale evidentiate prin metoda Rx„bite-wing”

14.Avantajele cariodetectiei Rx prin tehnica „bite-wing”

15.Dezavantajele cariodetectiei Rx prin tehnica „bite-wing”

16.Rx digitala in cariodetectie

17.Tomografia computerizata in cariodetectie

19. LIF / QLF în cariodetecţie.

20. Cariometria electrică în cariodetecţie.

22. Diagnosticul leziunilor carioase necavitare din şanţuri şi gropiţe.

23. Diagnosticul leziunilor carioase cavitare din şanţuri si gropite

24. Diagnosticul leziunilor carioase necavitare pe suprafeţele proximale.

26. Diagnosticul leziunilor carioase la nivel radicular.

28.Caracteristicile grupului de risc scazut la carie

29.Caracteristicile grupului de risc moderat la carie

30.Caracteristicile grupului de risc ridicat la carie

31.Caracteristicile grupului de risc foarte ridicat la carie

Realizarea acestor obiective se obtine prin:

35.Prezentati conceptul de clasificare a leziunilor carioase(si al cavitatilor rezultate prin preparare)utilizat

37.Prezentati obiectivul terapiei restauratoare minim invazive de remineralizare a leziunilor carioase

40.Argumente in favoarea bizotarii marginilor de smalt la preparatiile modificate pentru obturatii cu

41.Argumente impotriva bizotarii marginilor de smalt si contraindicatii pentru bizotarea marginala la

43.Care sint modalitatile si tehnicile neconventionale de realizare a preparatiilor modificate in terapia

44.Prezentati obiectivul terapiei restauratoare minim invazive de reparare a restaurarilor defectuoase

Decizia de interventie si optiunea terapeutica depind de:

Variante de optiune terapeutica :-expectativa si monitorizare riguroasa

Crietrii de stabilire a necesitatii interventiei de inlocuire:

45.Conceptul de interventie terapeutica minimala:definitie,obiective

1)Identificarea leziunilor prezente : -evaluarea riscului de carie

3)Remineralizarea leziunilor reversibile: Fluor,CIS

47.Care este schema de abordare actuală în managementul clinic al bolii carioase.

48.Principii de PREPARARE ale dintelui pentru INCRUSTATII estetice din COMPOZIT

DEZAVANTAJE inlay de COMPOZIT in raport cu cel de CERAMICA

50. AVANTAJELE si DEZAVANTAJELE incrustatiei din compozit in raport cu restaurarea directa

51. ETAPELE metodei SEMI-DIRECTE de realizare ale INCRUSTATIILOR din COMPOZIT

55.INDICATIILE generale ale incrustatiilor din compozit

56. ETAPELE de lucru pentru ADAPTAREA si FIXAREA INCRUSTATIILOR din COMPOZIT

58. INDICATII generale ale INCRUSTATIILOR din CERAMICA

59. CONTRAINDICATII generale ale INCRUSTATIILOR din CERAMICA

61. DEZAVANTAJELE generale ale INCRUSTATIILOR din CERAMICA

65. ETAPELE de lucru ptr ADAPTAREA si FIXAREA INCRUSTATIILOR din CERAMICA

66.Indicatiile si contraindicatiile fatetelor din compozit

Contraindicatiile fatetarilor sint:

67.Caracteristicile prepararii dintilor pt realizarea fatetelor din compozit

68.Etapele tehnicii directe de fatetare in capa cu materiale compozite

Daca dintele e foarte inchis la culoare :

69.Etapele tehnicii directe de fatetare strat cu strat cu materiale compozite

70.Avantajele si dezavantajele fatetarii directe cu materiale compozite

71. Indicatiile fatetelor laminate ceramice

72. Contraindicatiile fatetelor laminate ceramice

73. Avantajele fatetelor laminate ceramic

74. Dezavantajele fatetelor ceramice

77. Etapele de lucru pentru adaptarea si fixarea fatetelor din ceramica

2.De origine exogena