Acceptarea necondiționată de sine și intoleranța la frustrare ca mediatori ai

relației dintre perfecționism și depresie

Din metaanaliza realizată de Stanković S., Matić M., Vukosavljević-Gvozden T. și
Opačić G. publicată în revista „Psihologua” în anul 2015 având ca și scop analizarea
mecanismul de bază prin care perfecționalismul inadaptiv conduce la depresie, utilizând astfel
terapia rațional emotivă și comportamentală (REBT). Pornind de la acestea a analizat prima
dată rolul mediator al credințelor ce determină intoleranța la frustrare, dincolo de contribuția
credinței de acceptare necondiționată. La studiu au participat 321 de studenți ai Universității
din Belgrad, cu vârste cuprinse între 19 și 26 de ani. Cercetătorii au dorit să evalueze
următoarele aspecte: perfecționismul multidimensional (scala de perfecționism
multidimensional Frost), disconfortul la nivelul frustării (scala de disconfort a frustrării),
acceptarea necondiționată (chestionarul acceptării necondiționate) și depresia (inventarul de
depresie Beck).
Printe constatările făcute de către autori reiese faptul că relația dintre perfecționism și
depresie este că dimensiunea adaptativă s-a dovedit a fi un factor de supresie pentru depresie.
Rezultatele cercetării susțin că există o latură adaptativă a perfecționismului, însă nu se poate
concluziona că perfecționismul este într-adevăr adaptativ sau că conduce la rezultate pozitive
și funcționale.
În al doilea rând, perfecționismul inadaptativ s-a dovedit a fi un predictor semnificativ
al intoleranței la frustrare și al acceptării necondiționate. Rezultatele indică faptul că
credințele legate de intoleranța la frustrare sunt un mediator semnificativ în relația dintre
perfecționismul dezadaptiv și disforie.
De asemenea, rezultatele cercetării indică faptul că intoleranța la frustrare este un mediator
mai puternic în relația dintre perfecționism și disforie, decât acceptarea de sine
necondiționată. Asta ar putea însemna că principalele credințe legate de intoleranță la
frustrare ca și factor de vulnerabilitate la perfecționiști conduce la depresie, având un impact
mai puternic asupra stării de spirit depresive decât credințele cu privire la propria valoare.
Cercetătorii sugerează în ceea ce privește intervențiile de tratament și prevenire că ar
fi mai bine să se pună accentul pe dezvoltarea și îmbunătățirea acceptării necondiționate și a
toleranței la frustrare în rândul perfecționiștilor, mai degrabă decât reducerea standardelor
perfecționiste.