Drept penal partea generală

1. Problema dovedirii raportului de cauzalitate în dreptul penal se pune în cazul:

a) componenţelor de infracţiuni formale;
b) componenţelor de infracţiuni materiale;
c) componenţelor de infracţiuni atât formale cît şi materiale.

2. Conform art. 52 alin.(1) CP se consideră componenţa de infracţiune:

a) fapta prejudiciabilă , prevă zută de legea penală , să vâ rşită cu vinovă ţie şi pasibilă de
pedeapsa penală ;
b) totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la latura obiectivă şi latura subiectivă a
infracţiunii;
c) totalitatea semnelor obiective şi subiective stabilite de legea penală, ce califică o faptă
prejudiciabilă drept infracţiune concretă.

3. Obiectul juridic al unei infracţiuni îl constituie:

a) lucrul, bunul sau persoana fizică contra sau împotriva că rora s-a îndreptat acţiunile
infracţionale;
b) valorile sociale şi relaţiile sociale vătămate sau prejudiciate prin infracţiune;
c) dreptul statului de a-l trage la ră spundere penală pe infractor.

4. Inacţiunea ca faptă prin care se poate săvârşi o infracţiune, are în vedere:

a) o simplă comportare negativă a subiectului faţă de regulile de conveţuire socială ;
b) neîndeplinirea de către subiect a unei activităţi ordonate printr-o normă penală
imperativă sau impusă printr-o obligaţie legală;
c) numai neîndeplinirea de că tre subiect a unei activită ţi ordonate printr-o normă penală
imperativă .

5. Urmarea imediată ce se produce prin săvârşirea unei infracţiuni se

materializează:
a) numai într-un rezultat material;
b) numai într-o stare de pericol;
c) fie într-un rezultat material, fie într-o stare de pericol.

6. Prin motiv al infracţiunii se înţelege:

a) imboldul interior care conduce la naşterea în mintea infractorului a ideii săvârşirii
unei
anumite infracţiuni;
b) finalitatea urmărită de infractor prin săvârşirea infracţiunii;
c) atitudinea psihică a infractorului faţă de fapta săvârşită şi urmările ei.

7. În cazul infracţiunii săvârşite cu două forme de vinovăţie răspunderea penală

pentru urmările mai grave care nu erau cuprinse de intenţia făptuitorului survine
numai dacă:
a) persoana n-a prevă zut şi nici nu trebuia să prevadă producerea urmă rilor mai grave;
b) persoana a prevă zut producerea urmă rilor mai grave nu le-a dorit însă le-a admis în
mod conştient;
c) persoana nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor mai grave, deşi trebuia şi putea
să le prevadă.

8. Încredere exagerată în sine există atunci când infractorul:

a) nu prevede posibilitatea survenirii urmărilor faptei sale, deşi trebuia şi putea să
le
prevadă;
b) prevede urmările prejudiciabile a faptei sale şi în mod conştient admite
survenirea lor;
c) prevede urmările prejudiciabile a faptei sale, dar consideră în mod uşuratic că ele
vor
putea fi evitate.

9. Conform art. 20 CP fapta se consideră săvârşită fără vinovăţie dacă persoana care
a comis-o:
a)era iresponsabilă la momentul să vâ rşirii ei;
b) nu a atins vâ rsta pentru a fi trasă la ră spundere penală la momentul să vâ rşirii ei;
c) nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale, nu a prevăzut posibilitatea
survenirii urmărilor ei prejudiciabile şi conform circumstanţelor cauzei, nici nu trebuia sau
nu putea să le prevadă.

10. În cazul săvârşirii fără vinovăţie a unei fapte prevăzute de legea penală persoana:
a) se liberează de răspundere penală;
b) nu poate fi supusă răspunderii penale;
c) acest fapt constituie o cauză care înlătură răspunderea penală.

11. Când starea de iresponsabilitate a infractorului survine şi se constată după

săvârşirea infracţiunii în procesul judecării cauzei, instanţa de judecată din acest
motiv:
a) poate numai să -l achite;
b) întotdeauna îl liberează de ră spunderea penală cu aplicarea mă surilor de constrâ ngere
cu caracter medical;
c) îi poate aplica măsuri de constrângere cu caracter medical, iar după însănătoşire îl poate
supune pedepsei penale.

12. Vârsta sub 14 ani a minorului constituie:

a) o cauză care exclude răspunderea penală;
b) o circumstanţă care atenuiază pedeapsa;
c) o cauză care înlă tură ră spunderea penală .

13. Tentativa de infracţiune este posibilă în cazul:

a) infracţiunilor intenţionate;
b) infracţiunilor din imprudenţă ;
c) infracţiunilor cu două forme de vinovă ţie.

14. Renunţarea de bună voie la săvârşirea infracţiunii este:

a) o cauză care înlă tură caracterul penal al faptei;
b) temei pentru liberarea de răspundere penală;
c) o circumstanţă care atenuează pedeapsa penală .

15. Nu constituie concurs de infracţiuni când persoana săvârşeşte:

a) două infracţiuni identice sau omogene;
b) două infracţiuni dintre care una este intenţionată , iar alta din imprudenţă ;
c) două infracţiuni dintre care ultima infracţiune a fost săvârşită după pronunţarea
sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei pentru prima infracţiune.

16. Participanţii la infracţiune sunt:

a) conducă torul, organizatorul, autorul, instigatorul, complicele;
b) organizatorul, instigatorul, complicele, coautorul;
c) organizatorul, instigatorul, complicele, autorul.

17. Formele participaţiei prevăzute de CP al RM sunt:

a) participaţie simplă, participaţie complexă, grup criminal organizat, organizaţie
criminală;
b) coautoratul, grupul criminal organizat, asociaţia criminală , participaţie cu împă rţirea
rolurilor;
c) participaţie simplă , grup criminal organizat, organizaţie criminală .

18.Organizatorul sau instigatorul infracţiunii nu se supun răspunderii penale în

legătură cu renunţarea de bună-voie la săvârşirea infracţiunii dacă ei:
a) au întreprins toate mă surile ce depindeau de ei pentru a preîntâ mpina comiterea
infracţiunii de că tre autor;
b)printr-o înştiinţare la timp a organelor de drept sau prin alte măsuri întreprinse, au
preîntîmpinat ducerea de către autor a infracţiunii pînă la capăt;
c) după să vâ rşirea infracţiunii de că tre autor ei s-au autodenunţat şi au contribuit la
arestarea autorului infracţiunii.

19. Temeiul real al răspunderii penale îl constituie:

a) fapta prejudiciabilă săvârşită;
b) componenţa infracţiunii stipulată în legea penală ;
c) denunţul despre să vâ rşirea infracţiunii.

20. În dependenţă de etapele activităţii infracţionale legea penală incriminează

următoarele forme ale infracţiunii intenţionate neconsumate:
a)pregătirea de infracţiune sau tentativa de infracţiune;
b) infracţiunea consumată , prelungită şi continuă ;
c) infracţiunea complexă şi de obicei.
21. Săvârşirea faptei prejudiciabile prevăzute de legea penală de către o persoană cu
responsabilitate redusă constituie o circumstanţă:
a) care exclude ră spunderea penală ;
b) care înlă tură consecinţele condamnă rii;
c) care atenuează pedeapsa penală.

22. Conform CP al RM executarea pedepsei penale poate cauza infractorului:

a) anumite dureri fizice;
b) anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lui;
c) anumite prejudicii demnită ţii umane a lui.

23. Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată ca :

a) pedeapsă principală;
b) ca pedeapsă complementară;
c) ca obligaţie pentru perioada termenului de probă în cazul condamnă rii cu suspendarea
condiţionată a execută rii pedepsei.

24. Obiectul material se regăsește în următoarele infracțiuni:

a) Amenințarea cu omor sau cu vă tă marea corporală gravă ;
b) Ră pirea;
c) Omorul în stare de afect.

25. Vinovăţia:
a) este o tră să tură esenţială a infracţiunii;
b) este un element subiectiv;
c) este atât o trăsătură esenţială a infracţiunii, cât şi un element
subiectiv.

26. În cazul intenţiei directe, producerea rezultatului urmărit de făptuitor:

a) este întotdeauna previzibilă;
b) poate fi admisă ;
c) nu este obligatorie.

27. Detenţiunea pe viaţă nu se aplică:

a) invalizilor de gradele I şi II, femeilor gravide şi femeilor care au copii în vîrstă de pînă
la 8 ani;
b) persoanelor care au atins vîrsta de pensionare;
c) femeilor şi minorilor.

28. . Obiectul poate fi definit ca :

a) o totalitate de norme juridice;
b) act normativ;
c) relaţii sociale.
29. Elementele componenței de infracțiune sunt:
a) tentativa de infractiune și pregă tirea de infracțiune;
b) pluralitatea de infractori și pluralitatea de infracțiuni;
c) obiectul infracţiunii, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă.

Drept penal partea specială

1. Omorul săvârşit din interes material (art. 145, alin. 2 lit. b CP) se poate reţine:
a) cînd motivul omorului a servit ră zbunarea pentru prejudiciile materiale suferite de
fă ptuitor anterior;
b) cînd scopul sustragerii averii victimei a apărut anterior sau îm momentul săvârşirii
omorului;
c) cînd motivul omorului a fost gelozia, dacă în urma omorului fă ptuitorul urmă rea şi
obţinerea unui avantaj material.

2. Poate exista infracţiunea prevăzută de art. 145 alin 2 lit. d) CP (omorul săvârşit în
legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti) dacă:
a)fapta a fost să vâ rşită împotriva unui funcţionar din gelozie;
b) fapta s-a comis pe motivul că victima îşi îndeplinea activităţi de serviciu;
c) victima şi-a terminat activitatea de serviciu.

3. În cazul instigării la pruncucidere (art. 147 CP), instigatorul poartă răspundere

penală:
a) pentru pruncucidere;
b) pentru omor săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei;
c) pentru omor simplu.

4. Dacă moartea s-a produs pînă la expulzarea pruncului, ca urmare a unei fapte de
întrerupere a sarcinii mamei în condiţii ilegale suntem în prezenţa unei infracţiuni
de:
a) pruncucidere;
b) avort ilegal;
c) omor să vâ rşit profitâ nd de starea de neputinţă a victimei

5. Infracţiunea de vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a

sănătăţii, care a cauzat decesul victimei (art. 151 alin. 4 CP) poate fi comisă:
a) doar cu intenţie;
b) fie cu intenţie, fie cu două forme de vinovă ţie;
c) doar cu două forme de vinovăţie.

6. Infracţiunile de vătămare intenţionat grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii

(art. 151 alin. (1) CP) se deosebeşte de vătămarea intenţionat medie a integrităţii
corporale sau a sănătăţii (art. 152 alin. (1) CP) după semnele care caracterizează :
a) obiectul juridic;
b) latura obiectivă;
c) latura subiectivă .

7. Răpirea unei persoane este o infracţiune contra:

a) libertăţii persoanei;
b) cinstei persoanei;
c) demnităţii persoanei.

8. Victima traficului de fiinţe umane sau de copii (art. 165 şi 206 CP) pentru
infracţiunile săvârşite de ea în legătură cu această calitate procesuală:
a) se absolvă de răspunderea penală;
b) poate fi absolvită de pedeapsa penală ;
c) nu poate fi absolvită de ră spunderea penală

9. Infracţiunile de furt (art. 186 CP), de jaf (art. 187 CP), tâlhărie (art. 188 CP), şantaj
(art. 189 CP) şi escrocherie (art. 190 CP), se deosebesc unele de altele prin
semnele care caracterizează:
a) obiectul de atentare a lor;
b) latura obiectivă a lor şi obiectul de atentare a lor;
c) latura subiectivă.

10. Sustragerea nu se califică drept furt, ci jaf dacă a fost săvârşită în prezenţa
proprietarului sau a altor persoane:
a) însă pe neobservate pentru acestea;
b) care observă actul luă rii bunului, însă nu conştientizează caracterul infracţional a celor
comise;
c) cînd făptuitorul este conştient că persoanele prezente înţeleg caracterul ilegal al acţiunilor
lui.

11. Infracţiunea de banditism se consideră consumată din momentul:

a) din momentul realiză rii a cel puţin unui atac banditesc;
b) organiză rii bandei;
c) săvârșirii a oricărei dintre faptele incriminate.

12 . Ameninţarea cu omor sau cu vătămarea intenţonat gravă a integrităţii

corporale sau a sănătăţii este o componenţă:
a) formală;
b) materială ;
c) formal-redusă ;

13. Omorul comis pentru săvîrșirea unei alte infracțiuni reprezintă:

a) omor calificat;
b) concurs de infracțiuni între omor și o altă infracțiune ;
c) concurs de infractiuni între omor calificat și o altă infracțiune.

14 . Reprezintă omor în stare de afect, omorul săvîrsit:

 a)în public;
b) de doua sau mai multe persoane;
c) asupra victimei care a provocat acte ilegale, acte de violenţă faţă de
făptuitor.;

15. Speţa № 1. În timpul nopţii, X a aplicat numeroase lovituri cu cureaua concubinei

sale, de o deosebită intensitate şi pe tot corpul, ceea ce a produs multiple echimoze pe mai
mult de jumă tate din corpul victimei, precum şi fracturi şi dezarticulă ri ale coastelor. Vic-
tima a decedat ca urmare a şocului traumatic. Instanţa a menţinut încadrarea juridică dată
faptei în rechizitoriul procuraturii,adică art. 151 al 4 CP, motivind că obiectul cu care au
fost aplicate loviturile nu a fost apt de a ucide, iar inculpatul a încercat să salveze victima
atunci câ nd şi-a dat seama că aceasta se află în stare gravă în urma loviturilor primite.

În urma acestei hotă râ ri, ră masă definitivă prin respingerea recursului inculpatului,
s-a declarat recurs extraordinar, apreciindu-se că s-a comis o încă lcare esenţială a legii în
ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei.
În ce texte ale legii penale se încadrează fapta inculpatului?
a) concurs de infracțiuni art.145 al 1 și art. 151 al 1 CP; (concurs de infracțiuni
dintre Omorul intenționat al 1 și Vă tă mare intenționată gravă a integrită ții
corporale sau a să nă tă ții)
b) art. 151 al 4 CP; (Vă tă mare intenționată gravă a integrită ții corporale sau a
să nă tă ții care a dus la decesul persoanei al 4)
c) art. 145 alin 2 lit. j) C.P . (Omorul intenționat săvârșit cu deosebită cruzime)

16. Speţa № 2. Inculpatul A. C. a mers la locuinţa numitei D. C. unde, prin forţarea uşii
cu umă rul, a reuşit să intre în casă . După pă trunderea în încă perea acesteia, a întreţinut cu
victima un raport sexual, contrar voinţei victimei. Înfrâ ngâ nd opunerea victimei, inculpatul
a acţionat violent, întreţinâ nd relaţii sexuale cu aceasta şi cauzâ ndu-i vă tă mă ri şi fracturi de
oase, fapt care a condus în scurt timp la cauzarea decesului victimei.

Din raportul medico-legal rezulta că moartea victimei s-a datorat unui mecanism de
strangulare şi fracturile costale care au fost produse prin comprimare.
În a că ror texte de lege urmează a fi condamnat inculpatul?
a) concurs de infracțiuni art.145 al 1 și art. 171 al 1 CP; (concurs de infracțiuni
dintre Omorul intenționat al 1 și Viol al 1)
b) art. 171 al 3 lit. e) CP; (Violul care a cauzat din imprudență decesul victimei)
c) concurs de infracțiuni art. 179 al 1, 145 al 1, art 171 al 1 CP.

17. Speţa № 3. Inculpatul a fost surprins de victimă în timp ce fura roşii din
plantaţia acesteia. A încercat să-i aplice o lovitură cu furca în cap, însă, fiind orbit de
lumina lanternei din mâna victimei, a lovit-o doar în mână. Imediat a vrut să dea o
altă lovitură cu furca, însă partea vătămată se afla prea aproape şi apoi mai
intervenise şi sora victimei şi iarăşi nu a reuşit să aplice lovitura.
Prima instanţă 1-a condamnat pe inculpat pentru tentativă la infracţiunea de
tâlhărie, prevăzută de art. 27 raportat la art. 188 C.P. al R.M., luând în considerare şi
faptul că partea vătămată a prezentat doar o plagă superficială la cap.
 Care este încadrarea juridică a faptei ?
a) concurs de infracțiuni art. 27 și 186, art 188 CP; (concurs de infracțiuni
dintre tentativă de furt și tâlhărie)
b) art. 188 CP; (Tâlhărie)
c) art. 27 și art 187 CP. (tentativă de Jaf)

18. Speţa № 4. Inculpatul, conducă tor auto la o unitate de transport cu capital privat
a sustras în repetate râ nduri diferite piese auto de la alte vehicule, parcate în garajul
unită ţii, pe care le-a montat la maşina pe care lucra. Prima instanţă l-a condamnat pe
inculpat pentru să vâ rşirea infracţiunii de delapidare art. 191 alin. 2, lit. d C.P. al R.M.
Care este calificarea juridică a faptei?
a) art. 191 CP; (Delapidarea averii stră ine)
b) art. 186 CP; (Furt)
c) art. 187 CP. (Jaf)

19. Speţa № 5. Ionescu era căsătorit cu Silvia cu care avea doi copii. El consuma
în mod sistematic băuturi alcoolice, din care cauză se certau deseori. Ionescu îşi
bătea soţia, o insulta. În timpul unei cerţi, Silvia, nu a mai suportat jignirile soţului, a
fugit la bucătărie şi a băut esenţă de oţet. Viaţa ei a fost salvată, datorită ajutorului
medical acordat. Ionescu a fost tras la răspundere conform art. 150 CP.
Calificaţi faptele lui Ionescu.
a) art. 145 al 1 CP; (Omorul intenționat)
b) art. 151 CP al 1; (Vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a
sănătății)
c) art. 150 al 2 lit. b) CP (Determinarea la sinucidere săvârșită asupra unei
persoane care se află într-o dependență materială sau altă dependență față de
făptuitor)

Grila de notare:

Pentru întrebări teoretice – 1 punct pentru o întrebare.

Pentru speță (problemă) – 3 puncte pentru o problemă

Nota 1-4 5 6 7 8 9 10
puncte 1-5 6 7-8 9-10 11-13 14 -15 16