SATUL CEHEI DE PE SĂLAJE, 1259-2019

Speranța privește cu credință spre viitor

 1. CEHEI, locație & istorie

Localitatea Cehei se află în nord - vestul judeţului Sălaj, pe malul Crasnei, la poalele masivului
"Măgura Şimleului", la 5 km de Șimleul-Silvaniei, de care aparţine administrativ. Istoria locurilor este cu
mult mai veche decât anul 1259, prima atestare documentară a acestei localităţi, sub numele terra
Chechy. În documentul din 1259 este amintit satul Chehytelek, cu o posibilă locație pe locul unde se află
rezervația naturală Tăul fără fund și pe dealul dinspre Baliță cu extindere Între Urât, proprietate a unei
singure familii, a Ghiurcoaii. Din sec XV această localitate este inexistentă în conscripțiile vremii. Există
dovezi arheologice de pe vatra veche a satului de pe Nove (Bonet), de pe Omanul dintre Urât și de pe
promontoriul Mesig (locația actuală a cimitirului). Satul Terra CHECHY, a avut o mulțime de nume: terra
Chechy (1259), poss. Schech (1319), Chechy (1351), Chhy (1400), Csehi, Csehy (1435), Cheh (1549),
Chechi (1550), Cseh (1567), Cseri, Csezi (1584), Shyreky (1590), Cziehy (1604), Solmlyo-Csehi (1681), Csih
(1733), Csesuj (1750), Somlyo Csehi (1760), Somly-Cseh (1795), Csehi, Cseheiu (1850), Solmlyo Csehi, Cehi
(1854), Cehei (1900). Fiind în drumul turcilor, tătarilor și a altor stihii istorice, satul Cehei aflat pe vatra
Nove (Bonet) a fost pustiit de mai de multe ori, locuitorii rămași cu zile au fost constrânși să se retragă
fie în pădurea Baliță, fie pe Măgură, pe Părăul Satului, al Mocanilor, acolo unde este așezată și acum
vatra și extensiile de tip cluster.
 Pe ulița de la Pietroc

2. Tezaurul dacic de pe Deluț

O dovadă antică a locuirii în spațiul Ceheiului este tezaurul dacic de argint de pe Deluţ,
descoperit la 25 aprilie 1986, alcătuit din trei brăţări, o fibulă şi un lanţ, toate din argint – de origine
dacică şi 552 de monede de argint – drahme greceşti (cosoni), cântărind în total 2.122 de grame, datând
de la sfârşitul sec. al II - lea î.Hr (100-80 î.Hr). Aceste dovezi pun în lumină existenţa unei puternice
aşezări dacice în zona Măgurii Șimleu, probabil antica Dacidava. Două dintre brățările dacice sunt
lucrate din bare rotunde de argint și cântăresc 83,74 g, respectiv 86,97 g. Au capetele aplatizate și
ornamentate cu incizii în formă de ace de brad. A treia brățară, tot dacică, cântărește 72,71 g și are
extremitățile modelate în formă de cap de șarpe și incizii ce imită solzii acestei reptile. Fibula cântărește
34,41 g și a fost lucrată dintr-o singură bucată de argint. Lanțul are greutatea de 70,57 g și lungimea de
92 cm, este lucrat din sârmă de argint împletită și pliată în forma cifrei 8 (octogonul – simbol al infinitului
și al coșciugului). Toate piesele sunt lucrate din argint de mare puritate (800 la mie). Cele 546 monede
găsite sunt drahme din orașul antic Dyrrhachium, precum și 6 imitații ale acestora (total 552). Ele includ
26 emisiuni cu numele diferiților magistrați ai acestui oraș. Bijuteriile dacice din tezaurul de la Cehei
prezintă similarități cu piesele descoperite în tezaurele geto-dace de la Moigrad, Sărmășag,
Marca (județul Sălaj), Cojocna, Mediaș, Poșaga, Sărăcsău (Transilvania) și Coada Malului, Poiana, Vedea
și Herăstrău (spațiul extracarpatic).
 3. Biserica de lemn, 1765, monument istoric și arhitectural
Ceea ce impresionează la acest monument este amplasamentul, eleganța discretă și armonia proporțiilor.
Asezată la poalele unui deal, ce va fi cimitirul vechi al satului, biserica se profilează ca o primă treapta spre cer,
dintre cele câteva măguri mai îndrăznețe: Băltuța, Dealu Lung, Chiroș, Măgurean, Făget. Edificiul este compus, ca
toate de acest gen, din pronaos, naos și altarul aflat într-o absidă poligonală. Prispa, aflată pe latura sudică se
remarcă printr-un șir de arcade, iar învelișul exterior al acoperisului, refăcut în 1974, dă senzația unei uriașe scoarțe
de copac, încadrând și mai bine locașul în natura înconjurătoare. În partea de vest, deasupra tindei femeilor, se afla
turnul cu coif ce domină galeria. La altarul bisericii de lemn din Cehei, cu Hramul Sfinții Arhangheli Mihail și
Gavril, s-a slujit permanent din anul construirii acesteia 1765, cu târnosirea în 1770 a picturii, realizată de zugravul
Nichita din Derșida, începând cu Popa Gavrilă Popu, întemeietor de vatră, preot, ctitor de biserică, dascăl, până în
anul 1948, când de preotul Greco-catolic Gh. Silvășan costruiește biserica de zid din centrul satului, care va fi
sfințită ca biserică ortodoxă cu același hram, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril . La muzeul protopopiatului ortodox
din Șimleul Silvaniei se află două Triodioane (1781,1800 și Apostolul 1802, toate tipărite la Blaj cu litere chirilice),
din care s-a slujit până la înlocuirea lor cu materiale cu litere latine.
Biserica de lemn în 1945
Alegeți fotografiile bisericii pe care le doriți!!!
4. Tăul fără fund (descriere, mituri, realități).
Poze (?)
Balta Cehei este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație
naturală de tip floristic și faunistic), situată în județul Sălaj, pe teritoriul administrativ al orașului Șimleu
Silvaniei, în satul Cehei.
 Povestea „adevărată” a Tăului fără fund
Spunea străbunica Maria Pușcaș, a lui Romi a Văsălichii cantorului Iuăn a Popii, stră-stră-strănepot
de-al lui Popa Găvrilă (Popu), o poveste adevărată-adevărată, pe care o știa de la bunica ei, Raveica, care
a preluat-o de la generațiile anterioare de bunici, ca o autentică zestre de aducere aminte. La sărbătoarea
de Înviere au mers la rudeniile din satul situat atunci dincolo de dealul Oman, spre Uileac, pe malul
Crasnei, pe locul unde este „Tăul fără fund din Cehei”. Acolo au ajuns seara târziu, obosite după cei zece
kilometri făcuţi pe jos din Pericei până în Ceheiul de atunci localizat acolo (Chechytelek). Au pornit spre
biserica din mijlocul satului pentru slujba de Înviere. Când au răsunat clopotele la miezul nopţii au simţit
că se cutremură casa şi un zgomot asurzitor s-a auzit în văzduh, un amestec de urlete şi ţipete disperate și
potopul de ape în fierbere, produs de șuvoaiele de apă ieșite din pământ, ridicându-se pe lângă turnul
bisericii de lemn, care se scufunda. Doar câteva persoane au reuşit să urce pe dealurile din jur (Omanu
dintre Urât, dealu de la Tău), pe restul înghiţindu-i apele.
Următoarele generaţii au creat legende, inclusiv despre existenţa în adâncuri a unui balaur uriaş care
se arată la suprafaţa tăului în nopţi cu lună plină. La fel de frecventă este legenda boului de baltă care
scoate un răget fioros la fiecare 7 ani. Acest zgomot, asemenea unui hurluit de ape a fost auzit în iulie
1953 pe vremea secerișului de vreo 3-4 ori, de către mai multe persoane, niciodată de atunci încoace.
Explicația științifică ar fi existența unui tunel subteran între acest loc, transformat în lac și un al lac de
mare volum și, prin pendularea periodică (7 ani?) a unei masive cantități de apă, s-a format o pompă
hidraulică de mare putere, care a bulversat deluțul pe care se afla biserica și a creat lacul, actualmente în
fază foarte avansată de colmatare. Zona este declarată rezervație naturală.

5. La pas pe Părăul Satului până pe coama Măgurii, prin Valea

Clocoțăilor, poposind la Fântâna Turcului și adăstând la Copacii Lejii

Valea Clocoțăilor (ghioceilor)

 Este situată între Dealu Strâmb și Făget pe cursul superior al Părăului Satului. Pe același traseu se află
Fântâna Turcului, iar la capătul drumului, pe culmea Măgureanului este locul unde odinioară erau
renumiții copacii Lejii, din care mai sunt doar câțiva.

Fântâna Turcului

Copacii Lejii.

6. Pe drumul suferințelor, peste Podul de fier din Cehei, cu oprire la

Acăstauă, meditând asupra sensului vieții la Lagărul (Ghetoul) evreilor
de la Fabrica de cărămidă Klein

A. Podul de fier
 Podul de fier din Cehei a fost mulți ani, până la construirea actualului pod peste râul Crasna, poarta de
acces spre Carei dinspre Cehei. El este fratele geamăn al Podului de Șimleu devenit și el istorie. Au
fost proiectate de către divizia Poduri din cadrul MinisteruluiRegal al Comerțului și construite în
1904. Ambele au scăpat neatinse de cele două războaie mondiale, având o istorie încărcată. Ambele
poduri sunt închise circulației rutiere, fiind considerate monumente istorice și de arhitectură, fără egal
în Sălaj, fiind un pod peste secole.

B. Acăstauăle

La ieșirea din Șimleu Silvaniei, peste podul de fier din Cehei, pe partea stângă, se profilează niște
stânci, cu o formă ciudată, având o poveste a lor, care vorbește despre vremurile tulburi ale secolului al
XIX-lea, când iobăgia apăsa greu asupra țăranilor din zonă. În anul 1848 românii iobagi s-au ridicat la
luptă împotriva opresorilor, mulți fiind spânzurați aici la Acastauă. Noi cei de acuma cinstim memoria
celor care au pătimit acolo, apărându-și dreptul de a trăi liber. Deși apare ca fiind părăginit, acest loc e
încărcat de o istorie plină de măreție. Pe același loc, în 1919, armata bolșevică a lui Bela Kun, care ocupa
orașul Șimleul-Silvaniei, l-a capturat pe Petre (Borzu) Borzescu, considerat inamic public al guvernării
Ungariei Sovietice, în vederea executării lui, fiind bătut cu sălbăticie. A fost salvat de către ceheienii
aflați la lucrul câmpului. Atașamentul lui față de cauza românismului ardelenesc s-a manifestat încă de pe
vremea când era calfă la tipografia Lazăr din Șimleu, făcând două drumuri peste Carpați, pe cărări
secrete, până la Vălenii de Munte unde l-a întâlnit personal pe Nicolae Iorga, de la care a primit cărți și
alte tipărituri pe care le-a adus în Sălaj, la Șimleu, mărind astfel zestrea de carte românească pe aceste
plaiuri. A fost prezent la Marea Adunare a românilor de la Alba Iulia din 1918 și la comemorarea a 50 de
ani de la Unire, în 1968.

C. Ghettoul de la fabrica de cărămidă

Evreii din județul Sălaj au fost concentrați în fabrica de cărămidă ”Klein” din Cehei, situată cam
la 5 km de Șimleu Silvaniei, într-o zonă mlăștinoasă și izolată, făcând din acest lagăr unul dintre cele mai
cumplite locuri de detenție destinate evreilor transilvăneni. În lagăr au fost concentrați aproximativ 8.500
de evrei din districtele Crasna, Cehu Silvaniei, Jibou, Supuru de Jos, Șimleu Silvaniei, Tășnad, Zalău,
aparținând județului Sălaj. Creștinii din Cehei, care încercau să ajute, erau împușcați. Cu toate acestea,
câțiva copii ai locuitorilor din Cehei s-au strecurat neobservați de paza lagărului și le-au aruncat
deținuților pachete cu alimente. Jandarmii i-au torturat cu brutalitate pe deținuți (spânzurare de mâini și
lovirea cu bastoane de cauciuc, lovire în testicule) și au violat multe femei, unele dintre acestea rămânând
gravide. Deportarea evreilor din lagărul din Cehei/Șimleu Silvaniei la Auschwitz a avut loc între 31 mai și
6 iunie 1944, în 3 transporturi. Ca urmare a torturilor, a hranei necorespunzătoare și a condițiilor
deplorabile din lagăr, evreii din Cehei/Șimleu Silvaniei au ajuns la Auschwitz epuizați fizic fiind selectați
în proporție de 70% pentru gazare. Familiile de evrei din Cehei au fost deportate în acest lagăr,
reprezentativă în acest sens fiind familia Weisz cu 4 feciori, care au locuit în casa unde stă familia Faina
Tiberiu, din care doar unul singur a supraviețuit holocaustului, emigrând în SUA.

Foto?
7. Școala din Cehei
Învățătorul Oiegar Ioan, directorul școlii confesionale românești de religie greco-catolică din Cehei,
acceptă în 1907 ca guvernul maghiar să construiască o școală de stat, evident cu limba de predare
maghiară. Vechea clădire, cu două încăperi acoperită cu stuf, era improprie pentru a funcționa ca școală
în condițiile creșterii numărului de copii, băieți și fete. Construcția începe în 1906 și se termină în 1910,
astfel că până în 1919, la instalarea administrației românești, limba de predare va fi maghiara. Vechea
clădire se extinde cu două săli de clasă spre est, în anul 1968/1969 pe vremea când director era Vasile
(Țica) Rad. Actualmente în această clădire funcționează o grădiniță, copiii de vârstă școlară fiind
transportați la școlile din Șimleul-Silvaniei. În afara celor doi directori amintiți se cuvine aduse în
memoria colectivă a istoriei Școlii din Cehei câteva personalități marcante, astfel îl amintim pe preotul și
dascălul Popa Găvrilă Popu (1733-??), ctitor de sat și de biserică, Ioan Hendea (1877-1880), un renumit
luptător pentru școlile românești, fam Fânățeanu, care au înființat un cor la biserica greco-catolică din
Cehei, fam Ioan și Elisabeta Sochircă (1950-1976?), pe vremea căruia, în anul 1959, s-a deschis ciclul
elementar obligatoriu V-VIII.
Clădirea școlii în structura din 1910, cu apartamentul directorului și 2 săli de clasă.

Învățătorul Ioan Sochircă

Clădirea școlii extinsă în 1966-1969

 Absolvenții Școlii elementare Cehei promoția 1966 împreună cu profesorul Rad Vasile
(Țica)

8. Monumentul Eroilor, Centenarul Marii Uniri 1918-2018

9. Biserica Ortodoxă cu Hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril

A fost construită în 1947 de preotul Gh. Silvășan printr-o activitate neobosită cu corul Bisericii pentru
obținerea de materiale de construcție, greu de procurat în vremurile de restriște de atunci. Din 1948, anul
sfințirii ca biserică ortodoxă, până în prezent, s-au adus îmbunătățiri majore, s-au schimbat clopotele
(1970), (pr Iosif Ivașcău), s-au făcut modificări în interior, s-a introdus încălzirea centrală, s-a pictat
interiorul bisericii și cei doi Arhangheli, Mihail și Gavril, deoparte și de alta a intrării în biserică, s-a
construit noua casă parohială (pr. paroh Adrian Vancea, 2002-prezent). Aici, în Cehei, a slujit preotul
Victor Cupcea, un om deosebit, un autentic slujitor al Evangheliei, un apărător al unui spirit ecumenic de
înaltă expresie spirituală.
 Clădirea bisericii ortodoxe iluminată feeric

Interiorul Bisericii ortodoxe Cehei

Sărbătorirea Nașterii Mântuitorului cu copiii din parohie sub îndrumarea spirituală a

preotului paroh Adrian Vancea și a doamnei învățătoare Sorina Vancea
 Biserica Ortodoxă din Pustă cu Hramul...(nu am găsit încă nimic, poate
mă ajutați Dvs)

10. Biserica Baptistă Cehei

S-a constituit ca biserică în 1915. În 1928 s-au cumpărat instrumente de fanfară, formația
instrumentală cântând neîntrerupt de 90 de ani. Clădirea actuală a fost construită în 1955 în doar 3 luni în
condiții miraculoase, în plină teroare comunistă. Locuitorii satului, indiferent de confesiune, au contribuit
la crearea unei comuniuni de înaltă ținută spiritual-comunitară. Comunitatea de credincioși s-a implicat,
prin Ioan (Nașu) Lobonț la integrarea comunitară prin Evanghelie a romilor de Pe Vale, unde s-a construit
o clădire pentru adunarea credincioșilor, cu o grădiniță, actualmente aici existând și o școală. Din 1969,
fără întrerupere, dirijorul fanfarei este Ioan I. Pop.

Fanfara bisericii baptiste Cehei în în 1943 la un botez în râul Crasna

Prima pagină din Biblia în traducerea Nițulescu, editată la Iași în 1874, cu caractere latine, aflată
în biblioteca lui Daniel Bulzan, pastor baptist, fiul pastorului Andrei Bulzan, care a păstorit nu
doar biserica din Cehei, ci încă 10 biserici de țară din raionul Șimleu timp de peste 25 de ani, în
condiții de prigoană a bisericii. A fost un reper moral-spiritual pentru generațiile tinere, din care
s-au ridicat pastori, misionari, dirijori de cor și fanfară, medici, profesori, economiști, tehnicieni,
meseriași de mare expertiză în domeniile lor, dar mai ales cu o probitate morală pe măsura celui
ce a fost Andrei Bulzan.

10. Monumentul Centenar Baptist din cimitirul vechi și de pe Mesâg

 11. Biserica Greco-catolică unită cu Roma de pe Drumul Pustii, cu Hramul
Sfinții Apostoli Petru și Pavel
Biserica Greco-Catolică de la Cehei reînvie după marea prigoană comunistă în anul 2003 prin
numirea preotului Vasile-Mircea Ardelean, prin donația de către Cherecheș Gregoriu a propriei case
împreună cu terenul aferent din Pusta, nr. 71. Astfel, prin construirea în 2007 a bisericii din cărămidă în
formă de cruce cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, se produce în parte repararea abuzului produs
prin decretul din 1948 de desființare a bisericii greco-catolice și scoaterea ei în afara legii. Sfințirea
bisericii a avut loc pe data de 09 octombrie 2011, fiind oficiată de Preasfinția Sa dr. Virgil Bercea, cu
participarea unui sobor de 29 de preoți peste 700 de credincioși, în prezența autorităților locale,
liturghia fiind animată de corul greco-catolic Te Laudamus din Șimleu Silvaniei.

Sfințirea Bisericii la 11 oct,. 2014

Interiorul Bisericii Greco-catolice Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Coordonator și realizator CNIPT Șimleul Silvaniei, cu sprijinul
Primăriei și al Consiliului Local al Orașului Șimleul-Silvaniei.
La realizarea materialului au contribuit Preot Vasile-Romul Pop-
scriitor, Prof. Univ. Dr. Ioan G. Pop, Prof. Viorica Belei (Todoran), elev
Gabriel Pop, tehnician dentar Ioan I. Pop, prof. Ileana (Pușcaș)
Voiculescu.
Pag 5 Monumentul eroilor, monument cimitir baptist
Pag 6 Biserica ortodoxă, poză exterioară + poza de interior, Biserica ortodoxă
Pustă (inclusiv o scurtă istorie a așezării)
Biserica de zid cu hramul Sfinții Arhangneli Mihail și Gavril din Cehei a fost costruită în 1947 sub îndrumarea
preotului Gh Silvășan, ea devenind ortodoxă în urma decretului de desființare a bisericii greco-catolice din
octombrie 1948. Au fost făcute lucrări de amenajare interioară și exterioară, inclusiv shimbarea clopotelor, a
picturii interioare, construindu-se o nouă casă parohială.
Pag 7 Biserica Baptistă Cehei + Biserica baptistă a romilor și școala din Pusta Vale
Pag 8 Biserica Greco-Catolică Drumu Pustii (scurtă istorie a bisericii greco-catolice
din Cehei),