Revoluția de la 1989-Semantica lozincilor

Revoluția din 1989 a reprezentat pentru poporul român, trecerea de la regimul communist
spre cel democratic, cu prilejul acestui eveniment, românii uniţi împotriva regimului ceauşist,
reușesc să găsească o portiță prin care aceștia își pot exprima liber nemulţumirile faţă de măsurile
luate de către comuniști, măsuri care nu erau deloc favorabile poporului. Primele scandări
împotriva regimului au avut loc pe data de 15 decembrie, în ce a doua parte a zilei, la Timişoara,
manifestaţie la care au participat în jur de cinci mii de protestatari. Acesta era doar începutul a ceea
ce avea să urmeze, mulţimea ieşită acum în stradă începe să câștige simpatie în rândul cetăţenilor,
iar în zilele ce urmează începe să se alăture din ce în ce mai mulți oameni, protestele devenind din
ce în ce mai zgomotoase. În prima zi de proteste din Timişoara, puteam auzii lozinci precum: ,,jos
dictatorul!”,,Jos Ceaușescu”.Se remarcă prin aceste două lozinci obiectivul acestei manifestaţii,
Șeful statului să fie înlăturat de pe fotoliul de președinte, datorită prostului tratament aplicat
poporului român. Alături de ura şi nemulţumirea prezentate în aceste două lozinci, am putea spune
ca poporul manifestă prin aceste lozinci, un anumit spirit justiţiar, datorită faptelor sale și a
tratamentului aplicat poporului român. Tot în această zi se scandeaza ,,Libertate!”, ceea ce
evidenţiază aspiraţia pe care națiunea română o avea în drumul spre aș câștiga libertatea, un ideal
cu care individul se naşte, iar comunismul il încălca urmărindu-i toate activităţile.

Începând cu data de 16 decembrie 1989, se constată o radicalizare a revoluţiei prin participarea

a unui număr din ce în ce mai ridicat de revoluţionari .Încep să scandeze lozinci, pe care ,,până
atunci îţi era frică să ţi le spui şi în gând”. 1 Asfel, 16 decembrie manifestaţiile împotriva
comuniștilor continuă, începând să fie din ce mai resimțite. ,,Libertate!” şi,, Democraţie!” fiind
principalele dorințe ale protestatarilor. Observăm că se reia ideea de libertate, idee ce o vom întâlni
pe tot parcursul manifestaţiilor, find tot accentuat scandată de revoluționari. Acum, la finalul unui
regim totalitar care a lasăt răni adânci în rândul poporului, acesta din urmă vede în democraţie un
regim ideal, menit să-i protejeje şi să le ofere tot ceea ce comunismul nu le a oferit. Se constată
aşadar o simpatie pentru democrație, o simpatie care ajunge în punctul său de apogeu chiar la
dorinţa implementării democraţiei în statul român. Tot acum, revoluţionarii vor cânta ,,Deşteaptă-
te române”2 cu scopul de a atrage de partea lor cetăţeni dornici de schimbare, pe care totodată vor

1 Reportaj cu sufletul la gura, pagina.34

2 Reportaj cu sufletul la gura, pagina 36
încerca să-i convingă că doar prin deşteptarea lor, adică prin participarea la proteste a cât mai
multor români, acţiunea începută la Timişoara va avea finalitatea pe care aceștia și-o doreau,adică
înlaturarea comuniștilor. Numărul revoluţionarilor creşte vizibil prin implicarea tinerilor convinşi
că ei sunt elementul principal ce poate sa încline balanţa în favoarea poporului. Lozincile scandate
acum sunt mult mai radicale decât cele precedente şi exprimă foamea îndurată de popor, de
exemplu: ,,Vrem pâine!” şi ,,Vrem carne!” . Aceste cerinţe sunt rostite pe fondul muncii
cetăţenilor care erau împinşi spre foamete deşi aceștia munceau peste purerile lor. Poporul se lupta
în special pentru copii patriei care sufereau cu miile de malnutriţie din cauza unei alimentaţii
proaste, în sprijinul acestora evocând lozinca: ,,Vrem mâncare la copii!”3.

După ce, în data de 18 decembrie 1989, armata începe să deschidă focul asupra populației,
omorând zeci de tineri care manifestau pe treptele catedralei din Timişoara, sub lozinca, sugestivă
pentru acest grup de varstă, ,,Noi suntem poporul!”.Mulţimea se va adresa armatei prin cuvinte
precum: ,Şi voi sunteţi români!”, ,,Noi suntem poporul, voi pe cine aparaţi?”4, ,,Militari să nu
uitaţi/ Că aveţi copii şi fraţi!” şi ,,Fără violenţă5!”. Aici se remarcă sentimentele de frică, panică,
dezamăgire şi deznădejde, românii văzându-se practic învinşi,fiind conviși că nu aveau nicio
şansă, în faţa soldaţilor obligaţi de către Ceaușescu să tragă în oricine care rosteşte cuvinte
nepotrivite la adresa regimului şi implicit la adresa sa. Revoluţionarii se rugau de armată să nu mai
tragă în ei, încercând să evoce motive de natură sentimentală, de iubire faţă de conaţionali şi faţă
de apartenenţa familială. Cu alte cuvinte doreau prin cuvintele scandate să convingă armata că ar
trebui sa li se alature lor, sa o îmblânzească, dat fiind faptul că sunt cu toţii români sau cel puţin
dacă această alăturare nu ar putea să fie posibilă, măcar să înceteze să mai deschidă focul asupra
lor, să înceteze să-şi mai ucidă conaţionalii care luptau pentru o Românie liberă şi asta în favoarea
tuturor cetățenilor. În momentul în care observă că armata nu renunţă să mai tragă în populație,
revoluţionarii încep să scandeaze împotriva soldaţilor lipsiţi de sentiment patriotic. Deşi sunt
conştienţi de consecinţe, aceştia scandează destul de siguri pe ei, ilustând cuvinte precum: ,,Afară
armata din oraş!”. Prin aceasta se observă încă odată faptul că revoluţionari conştientizează că
atâta timp cât se lovesc de forţele armate obiectivele lor sunt departe de a fi atinse.

3 Reportaj cu sufletul la gura, pagina 90

4 Reportaj cu sufletul la gura, pagina 64
5 Reportaj cu sufletul la gura, pagina 71
 Dupa cum se ştie statul comunist priva cetăţenii, pe lângă cele enumerate în rândurile
de mai sus,statul îi mai priva şi de căldură şi apă caldă. Este evident că într-o asemenea împrejurare
cetăţenii nu s-au sfiit să-şi expună şi aceste nemulţumiri, ,,Vrem căldură!”, ,,Vrem apă caldă!”
fiind expresiile unui popor dornic să beneficieze de igienă şi în special de caldură, mulţi dintre
cetăţeni având probleme grave de sănătate, generate de frigul îndurat în iernile geroase în
apartamentele neîncălzite.

Cei ieşiţi în stradă simt nevoia de a atrage în jurul lor cât mai mulţi protestatari ai
regimului comunist, iar pentru a realiza asta au scandat următoarele:,,Veniţi cu noi!”, ,,Vreţi
libertate? ,,Azi în Timişoara, mâine în toată ţara!”. Pe lângă dorinţa de adunare a cât mai multă
populație, dar şi materiale care să militeze alături de cele implicate deja în vederea obţinerii
succesului, revoluţionarii doreau şi generalizarea, extinderea acestei revoluţii în toată ţara în
aspiraţia spre victorie. Toată această mobilizare de forţe, precum şi generalizarea revoluţiei are la
baza ideea de liberate mult dorită de către cetăţeni, ori pentru că poporul român să acceadă la acest
ideal este nevoie de implicare.

Poporul find acuzat de huliganism, răspunde imediat autorităţilor apărându-şi poziţia cu

lozincile ,,Nu suntem huligani!” şi ,,Nu lucram sub arme!”6. Alături de autoapărare, în cea dea
doua lozincă citată este încetăţentă consideraţia conform căreia spre deosebire de stat care prin
intermediul armatei trece la reprimarea înverşunaţilor, poporul nu recuge la forţa armelor, nu ucide
pentru a-şi atinge ţelurile, lucrând astfel în legitimitate.

Un alt tur de nemulţumiri împotriva acţiunilor întreprinse de regimul comunist şi de

exprimare a sentimentelor nutrite în special pentru cei care în tumultul protestelor au cazut sub
ploaia de gloanţe a armatei naţionale se poate observa în următoarele lozinci: ,,Unde-s deţinuţii?”,
,,Unde ne sunt banii?”, ,,Unde ne sunt morţii?”. Putem constata astfel că cele enumerate mai sus
nu sunt altceva decât întrebări,al căror răspuns se caută de către revoluţionari în sânul autorităţilor
şi a reprezentanţilor regimului, care deţineau puterea supremă, putând să facă orice le dicta tiranul
din fruntea statului. Aceste lozinci ne prezintă sentimente de insecuritate, de dezamagire. Cel mai
profund sentiment expus aici este fără îndoială sentimentul de tristeţe, de durere căci familiile care
tocmai şi-au pierdut membri nu puteau să îi înmormânteze pentru că trupurile neînsuflețite erau

6 Reportaj cu sufletul la gura, pagina 105

culese de pe stradă şi erau duse la morgă de unde acestea dispăreau fără urmă .Tot mai des şi mai
apăsat se aud acum pe strazile din întreaga ţară lozinci precum: ,,Ucigaşii!,,Jos ucigaşul!”,
,,Criminal de Scorniceşti pentru morţi ai să plăteşti! 7”. Dacă la început vedem că vina pentru
uciderea cetăţenilor este atribuită la mod general, adică este pusă pe seama regimului cu tot ceea
ce însemna el, mai apoi această vină este aruncată pe umerii lui Ceaușescu, se remarcă fatpul că în
loc sa protejeze dreptul cetăţenilor la viaţă, drept natural dealtfel, îl interzice. Aceste cuvinte
exprimă în cel mai serios mod ura pe care o avea poporul şi încă odată spiritul justiţiar al acestuia,
fiind convins că dictatorul avea să plătească scump pentru sângele vărsat şi pentru vieţile luate.
Acelaţi spirit justiţiar este manifestat şi în lozinca: ,,Să fie judecat, aicea în Banat!”.8 Se observă
deasemenea aici şi faptul că poporul dorea judecarea dictatorului întocmai în mijlocul acestora, în
Banat unde au căzut cei mai mulţi dintre revoluţionarii care au luptat pentru libertate şi care nu au
mai reușit să bucure de sacrificiul depus. Sentimentul de răzbunare este foarte bine identificat aici,
poporul dorind să-şi răzbune morţii prin judecarea celui care a cauzat dispariţia acestora. Spre a
evidenţia caracterul josnic al dictatorului care cândva a facut şi el parte din patura de jos a societăţii
şi care acum s-a întors împotriva sa neacceptând ideea de a-şi părăsi funcţia la cererea norodului
şi în plus de asta recurgând la omucidere, poporul scandează: ,,Jos păpucarul!”9.

Undeva aproape de ceea ce la început numeam punctul culminant al Revoluţiei de la

1989, opozanţii regimului mult mai siguri pe ei şi chiar având o speranță de reusită, de victorie
pun în scenă lozinci precum: “Noi de-aicea nu plecăm!”, “Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă!”,
“Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!”, “Armata e cu noi!”. Toate acestea exprimă sentimentul de
siguranţă, de bucurie că sunt atât de aproape de victorie şi de recunoştinţă pentru cei decedaţi care
chiar dacă au fost conştienţi că ies în stradă întocmai cu preţul vieţii, nu au ezitat să o facă, iar cei
ajunşi aici foarte aproape de răsturnarea regimului totalitar nu au voie să renuţe acuma pentru
nimic, ci trebuie să se asigure că moartea celor împuşcaţi nu a fost în zadar.

În 22 decembrie ,protestarii pun stăpânire pe clădirea Radio-Televiziunii Române, de

unde începând cu orele 10:51 a rulat o emisiune dedicată revoluţiei, având menirea de a înştiinţa

7 Reportaj cu sufletul la gura, pagina 209

8 Reportaj cu sufletul la gura, pagina 209
9 Reportaj cu sufletul la gura, pagina 203
toată România asupra a ceea ce se întâmplă, cum decurgeau lucrurile şi mai ales pentru ai sprijini
pe revoluţionari, dându-le totodată şi câteva motive în plus să continuie lupta împotriva regimului.
Chiar la începutul transmisiei de la Bucureşti, pe fundal au apărut revoluţionarii strânşi în fata
clădirii. Aceştia în momentul în care sunt rugaţi să facă linişte încep să strige: ,,Suntem români!10”,
evidenţiind astfel că sunt un popor unit care luptă pentru libertatea sa în spirit naţionalist şi nu doar
nişte simpli cetăţeni care cer răsturnarea unui regim. Deasemenea, ridică în faţa camerelor de filmat
pancarde pe care se afla notată urmatoarea lozincă: ,Dreptatea e cu noi. Să fim uniţi!”, scoţând
astfel în evidenţă faptul că doar unitatea poporului îi va aduce victoria, care era incontestabilă,
dreptatea aflându-se în mâinile sale. Cei prezenţi la TVR păstrează un moment de reculegere în
memoria celor căzuţi până atunci pentru libertatea ţării, în acest context se scandează “Pentru
Timişoara!”, trașmițând admiraţia pentru oraşul care a deschis calea spre libertate. O altă lozincă
este: “Asasinii!... Asasinii vor fi pedepsiţi de popor!!... Asasinii vor fi judecaţi şi pedepsiţi de
popor!”, din aceste fraze reiese faptul că, deşi poporul s-a lovit de armata regimului care au ucis
fără resentimente inclusiv copii, revoluţionarii îşi păstrează speranţa şi chiar pun în evidenţă
principiul de suveranitate al poporului, acesta luându-şi dreptul de a-i pedepsi la rândul său, pentru
victimele produse.

O alta lozincă este următoarea: “Jos cu dinastia Ceauşescu!”, care exprimă nemulţumirea c
faţă de familia care a privat poporul de drepturile cuvenite, care la rândul lui vrea să o vadă în
cenuşă, adică doborâtă de la conducere. Această lozincă este acompaniaăa imediat de un “Uuo!”
îndrăzneţ şi de o exclamaţie a unui craiovean “Jos cu hoţii!”. Acestea, la fel ca cea de mai sus,
exprimă dezgustul românilor faţă de Ceauşescu şi de regimul reprezentat de el, care a furat de pe
masa românilor lăsându-i în mizerie. “Să fie judecat!”, poporul asuprit de regim doreşte la rândul
său ca cei care l-a condus să de-a socoteală de faptele sale, doresc răzbunare împotriva dictaturii
române care este o dictatură criminală. Va intra în direct un reprezentant al armatei române care
îndeamna mulţimea să nu mai recurgă la distrugeri şi anunță faptil că Armata, Ministerul de Interne
şi cel al Apărării Naţionale au ucis deoarece au fost siliţi să ia această atitudine. În momentul în
care mulţimea este înştiinţată că nu se va mai trage asupra ei dacă va da dovadă de răbdare şi nu
va mai continua să vandalizeze România, vocile strigă: “Trăiască România!”, reieşind de aici
simpatia pentru propria ţară şi spiritul naţionalist. “Ceauşescu judecat pentru sângele vărsat!” este
lozinca care evidenţiază şi mai mult faptul că poporul nu doreşte să treacă cu vederea faptul că
însuşi conducatorul ţării a dat ordin pentru împuşcarea cetăţenilor, văzând în asta un merit şi o
dovadă de solidaritate şi recunoştinţă pentru cei care au fost ucişi pentru această măreaţă cauză
naţională. Mulţimea se adresează aviaţiei militare spunând răspicat: “…Să nu permită trădătorului

10
să plece din ţară!”, deoarece, atâta timp cât poporul a răbdat măsurile drastice impuse de dictator,
ar fi de demnitatea lui să rămână și să dea socoteală pentru faptele sale, iar dacă această demnitate
îi lipseşte, atunci, poporul se vede nevoit să forţeze barierele şi să impună acest lucru.

La TVR rulau, cântece patriotice precum: “Deşteapă-te române”, “Trei culori”, “Hora
unirii”,dar şi mesaje simbolice: ,,Cetăţeni apăraţi ţara!”, “Romăni aparaţi ţara!, ,,Noi suntem
poporul!”11, ,,TVR, inima României noi!”, ,,Jos cu tiranul! Libertate!”, ,,Ceauşescu judecat!”, toate
venite în sprijinul moral al revoluţionarilor.

,,Noi suntem poporul! Noi suntem poporul! Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te!, de aici ne dăm
seama despre dorinţa cuprinzătoare de eliberare a întregului popor de sub dictatura comunistă.
Libertatea este cea mai mult exprimată idee pe parcursul întregii revoluţii, observându-se clar că
poporul doreşte o eliberare, simţindu-se prizonier în propria ţară, fără drepturi şi fără libertăţi, fiind
astfel doar o marionetă în mâinile statului care se foloseşte de resursele sale şi de munca sa pentru
a împlini idealurile doctrine comuniste.

Mulţimea se exprimă evlavios atunci când Dumitru Mazilu vine în sprijinul poporului
cu variante bine trasate în detrimentul regimului comunist, şi anume: ,Să respectăm ţăranii! Să
reorganizăm învăţământul şi începând de astăzi să se dea la o parte marxism-leninismul… Să se
elimine minciuna şi impostura… Presa, radioul şi televiziunea să treacă în mâinile poporului şi
niciodată să nu mai aparţină unei familii sau unui clan… Să se respecte drepturile tutuor
cetăţenilor, fără deosebire de naţionalitate… Întreaga politică externă şi comerţul exterior să
servească interesele poporului… Să se pună capăt începând de astăzi oricărui transfer de alimente.
Să nu mai flamânzească ţara... Obiectivul nostru principal să fie OMUL.”12 În urma acestor acțiuni,
mulţimea se arată profund deacord şi scandeaza: ,,Ro-mâ-ni-a! Ro-mâ-ni-a! Ro-mâ-ni-a!”, dat
fiind faptul că cetăţenii îşi iubeau ţara, iar comunismul schimbase radical imaginea ei. Românii îşi
doreau ca românia să fie liberă, să le ofere oportuniăţi, libertăţi şi drepturi, nu o ţară care pe lângă
faptul că îi privează de acestea îi şi infometează, pentru simplul fapt că ”dinastia” conducătoare
urmărea împlinirea propriilor ţeluri fără să ţină seama de nevoile poporului. ,,Trăiască România
Mare!”, ,,Trăiască România liberă!” sunt alte lozinci care evidenţiază sentimentul naţional şi

11 Revolutia romana in direct, ed. TVR, pagina 63

12 Revolutia romana in direct, ed. TVR, pagina 69
iubirea revoluţionarilor faţă de ţară, dar şi obiectivul principal vizat de revoluţie, adică libertatea
ţării.

Lozinca,, Armata e cu noi! Uraa!” exprimă siguranţa, încrederea, protecţia şi bucuria

mulţimii că acest corp atât de important în stat s-a alăturat ei pentru a sprijini cauza naţională.
Revoluţionarii au izbucnit, atunci când Ion Iliesu aduce în discuţie faptul că soţii Ceauşescu au
fugit cu un elicopter, din capitală, şi expune ştirea conform căreia ar fi fost prins de forţele armate
în jurul Târgoviştei, scandând: ,,A-sa-si-nii, a-sa-si-nii! Şi pe EA! Şi pe EA! Şi pe EA!”, acuzându-
i pe Nicolae şi Elena Ceauşescu de crimele pe care armata le a făcut în rândul revoluţionarilor.
Poporul cere deasemenea, şi judecarea soţiei dictatorului alături de el. Observăm că spiritul acesta
justiţiar al poporului se repetă, sub diferite forme, acest fapt scoate în evidenţă dorinţa acută de
răzbunare a poporului în faţa dictatorului.

Asfel, revoluția din 1989 a reprezentat pentru poporul român, trecerea de la tirania comunistă
la democrație,din punctul meu de vedere regimul communist a avut atât puncta tari cât și puncte
slabe, dar un regim politic perfect încă nu a fost inventat,Nicolae Ceașescu cu calițățile și defectele
sale a încercat să pună România pe harta tărilor europene, dacă acesta își dădea seama că
concepțiile sale sunt totalitare, poate cursul istoriei ar fi fost altul.

Bibliografie:

“Reportaj cu sufletul la gura

“Romania in direct”