Modernismul

Încadrarea într-un curent literar.

Modernismul reprezintă un curent literar apărut în literatura
română în perioada interbelică, fiind promovat de Eugen
Lovinescu în cadrul revistei și al cenaclului „Sburătorul”.
Obiectivele modernismului Lovinescian au fost imprimarea unei
direcții moderniste literaturii române și promovarea tinerilor
scriitori.
Poezia „Testament” de Tudor Arghezi a apărut în anul 1927
în volumul „Cuvinte potrivite”. Poezia „Testament” promovează
estetica urâtului și puterea de materializare a cuvintelor, aceasta
făcând parte din colecția de arte poetice moderne a literaturii
române din perioada interbelică.
Discursul liric este grupat în strofe inegale, decanonizare
strofică. Aceasta prezintă cinci strofe, având: opt, patru,
optsprezece, treisprezece, opt versuri.
Este prezentă estetica urâtului. Sunt prezente cuvinte atât
poetice dar și nepoetice. Arghezi crede că orice cuvânt are
capacitatea de a devenii artistic dacă poetul are măiestria,
meșteșugul de al șlefui să-l aducă la rang de artă. Cuvintele așa-
zise „poetice” în poezie stau alături de regionalisme, arhaisme,
termeni populari, și cuvinte de la periferia limbii. „Din bube,
mucegai și noroi, Iscat-am frumuseți și prețuri noi.”
Sunt prezente motive specifice modernismului: motivul
poetului literar, motivul cărții identificate cu creația, motivul
țapului, al revoltei sau cel al metamorfozei unor unelte comune
în cele specifice creației poetice.
 Titlul însuși este un motiv, acesta având două semnificații
semantice: în primul rând sensul obișnuit, iar în al doilea rând
cel de scriere religioasă veche. Sensul obișnuit se referă la o
moștenire materială, pe când cel religios se referă la o moștenire
spirituală pentru toate generațiile viitoare.
În concluzie, în urma informațiilor menționate mai sus,
poezia „Testament” scrisă de către Tudor Arghezi și publicată în
anul 1927 aparține curentului literar numit modernism.
Imagini specifice pentru temă și viziunea despre lume:

Tema poeziei este creația literară în ipostaza de

meșteșug , creație ce are să fie lăsată unui fiu spiritual.