Evoluția economică a Basarabiei în cadrul României

Evoluția României în perioada interbelică a demonstrat că Marea Unire de la 1918, a

avut consecințe pozitive asupra întregii societăți și în toate sferele de activitate:
economic, social, politic, cultural.
După Marea Unire România va ocupa locul 10 după suprafață și locul 8 după
numărul de locuitori printre statele europene. Marea majoritate a populației o alcătuiau
românii (71,9%). 78,9% dintre locuitorii țării trăiau la sate și doar 21,1% - locuiau în
orașe. Cele mai mari orașe erau București, Cernăuți, Galați, Iași. 72,3% dintre
locuitorii țării munceau în agricultură. 
După primul război mondial situația economică a țării era destul de grea: inflația
atingea proporții maxime, scăzuse nivelul producției industriale, drumurile și căile
ferate erau distruse, scăzuse și suprafața terenurilor cultivate, România devenind țară
importatoare de produse agricole. Pentru a redresa situația, clasa politică românească
deși din punct de vedere a concepțiilor politicii economice aveau abordări diferite
(liberalii promovau politica prin noi înșine, adică dezvoltarea economică prin forțe
proprii, fără capitaluri străine, iar țărăniștii susțineau politica porților deschise, care
doreau o deschidere largă spre investițiile din exterior mai ales din partea Germaniei și
Austro-Ungare) au reușit să  implementeze mai multe reforme de succes.
În 1921, reforma agrară a limitat marea proprietatea funciară la 100 de hectare, au
fost împroprietărite mai mult de 1,4 milioane de familii. În Basarabia reforma a avut
un caracter mai radical, pentru că au fost expropriate și redistribuite pământurile
moșierești ocupate de țărani în urma revoluției bolșevice din 1917. Țăranii din
Basarabia au primit loturi mai mari (6-8 ha) decât în alte regiuni ale României (pentru
că clasa politică de la București era convinsă, deși greșit, că Basarabia este o regiune
doar cu potențial agrar). Pentru aplicarea legii agrare din 1921, în Basarabia a fost
creată instituția specială de Stat - Casa Noastră. 
În Transilvania, reforma agrară i-a afectat mai mult pe unguri, pentru că ei erau marii
proprietari funciari. Pădurile, apele și bogățiile subsolului au fost naționalizate. Drept
urmare: s-a îmbunătățit situația țăranilor, a condiționat prosperitatea economică a
României Mari și a fost redus numărul marilor moșieri funciari și respectiv a
sprijinului Partidului Conservator.
Începe să fie cultivat pe larg porumbul, România ocupând în 1929 - locu I la
producția de porumb și locul IV - la producția de grâu. În Basarabia este încurajată
cultivarea inului și cânepei. Un loc deosebit în economia Basarabiei îl avea cultivarea
viței-de-vie (mai ales în satele din valea Nistrului) și pomicultura.
Ritmuri înalte de dezvoltare, România le-a obținut și în domeniul industriei și anume:
textilă, siderurgică și petrolieră. În Basarabia, se dezvolta industria spirtului,
morăritului, zahărului, uleiului vegetal, postavului, pielăriei și a uneltelor agricole.
Comerțul a avut o stagnare mai lungă. Principalii parteneri comerciali externi erau
Anglia, Franța, Germania. Se practica și comerțul de tranzit. Basarabia era cea mai
mare exportatoare de fructe și struguri din țară.
În România interbelică s-a mărit și numărul de km de șosele și căi ferate. În
Basarabia au fost construite șosele naționale și regionale. Noile drumuri trebuiau să
lege Basarabia cu restul regiunilor țării. S-au deschis noi porturi ca Constanța, Brăila,
Galați. S-a dezvoltat transportul fluvial pe Dunăre, Prut și Nistru. S-au pus bazele
primei companii aeriene.
Marea criză economică mondială din 1919-1933, a atins și România. Primele
simptome au fost simțite deja la finele lui 1929. Mai multe întreprinderi s-au închis, iar
restul lucrau la capacitatea minimă. Singura ramură care și-a sporit producția era cea
petrolieră, dar pentru că prețurile pentru petrol erau foarte mici economia țării a avut
de suferit grav. În Chișinău au fost închise peste 160 de întreprinderi, volumul
producției industriale a Basarabiei din totalul producției industriale a României la 1937
era doar de 1,7%.
Pentru a ieși din criză, guvernul României a promovat o politică cu un pronunțat
caracter protecționist, încurajând producătorul local. În scurt timp în România vor fi
confecționate produse noi ca: tuburi de oțel, becuri, transformatoare, aparate radio.
România va produce vagoane pentru mărfuri, pasageri, cisterne și locomotive.
După 1936 România va ocupa locul VI în lume la producția de țiței și locul II la gaze
naturale.
Marea Unire a creat condiții extraordinare pentru dezvoltarea economică și socială a
României Mari. Situația se va schimba brusc în 1939 când s-a început cel de-al II-lea
Război Mondial.