Grigore Vieru a fost un mare om, un mare caracter. De ce spun asta?

Păi, el a reușit să facă

chestii pe care foarte puțini oameni au reușit: și-a transformat munca lui de o viață într-o
carte de vizită frumos decorată a neamului nostru. Este posibil ca cineva să nu mă creadă și
să nu fie de aceeași părere cu mine, iar din acest motiv am pregătit și un sir de argumente
plauzibile pentru a-mi susține ideea.

În primul rând, iubim la fel. Poeziile lui Vieru au fost o modalitate prin care autorul și-a
mărturisit cele mai aprigi și înflăcărate iubiri. Iubirea față de mamă, patrie, grai, copilărie și
creație sunt numai câteva iubiri abordate de autor, iubiri cu care a crescut el, ai crescut tu, am
crescut eu și a crescut fiecare om în care pulsează sânge din Moldova. Este evident că
împărțim aceeași dragoste, pentru că modul în care suntem educați și valorile promovate au
rămas la fel de sute de ani. Indiferent cât de mult nu ne-am fi certat cu a noastră mamă,
oricum o iubim; indiferent câte limbi nu am învăța, româna parcă sună mai bine; indiferent
de câte planete noi nu vom cuceri, oricum ne va fi dor de vița noastră de vie din Moldova.

În al doilea rând, am suferit la fel. Unele din poeziile vierene au fost, sunt și vor continua să
fie o descriere perfectă a durerilor prin care neamul a fost impus să treacă, însă prin care
puțini au trecut fără să fie traumatizați. Vrei să afli cum aveau loc deportările în Moldova?
Citește „Balada celor deportați”. Îți este interesant să vezi războiul prin ochii unei mame
îndurerate? Citește poezia „Războiul”. Poate vrei să știi cum era pe câmpul de luptă în cel
de-al Doilea Război Mondial? Citește poezia: „Alt cor al invalizilor de război”. Eu sunt sigur
că în timpul vieții, Grigore Vieru nici nu avea idee de faptul că urma să bifeze prin poeziile
lui cele mai mari dureri și frici al oricărui basarabean.

În cel de-al treilea și ultim motiv, poeziile vierene fac parte la momentul actual din viața
fiecăruia din colegii mei cu care împart acest cabinet, dar și din viața celor ce stau în pat
acasă. Copilul, jocul și copilăria sunt trei dimensiuni care trebuie luate în vedere pe parcursul
studierii poeziei pentru copii a poetului. Distracția, amuzamentul implicarea într-o acțiune,
situația-limită în care apare copilul dialogul dintre el și elementele naturii / viețuitoarele
universului mic sunt caracteristici ale liricii vierene pentru copii. Acum suntem toți mari, 17,
18, 19 ani fiecare, dar noi toți am învățat din același abecedar, am învățat aceleași poezii, am
crescut cu același poet, am crescut cu Grigore Vieru.

Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuși sufletul Basarabiei. Pentru poet
dispariția fizică nu înseamnă moarte, el trăiește prin poezia sa, prin frumosul semănat în
inimile copiilor. A fost, este și va rămâne Pilonul de rezistență a culturii naționale .Tot ce e
mai frumos astăzi poartă numele lui.