Efectul Dunning-Kruger – iluzia

superiorităţii

Poţi oare să-ţi identifici corect capacitățile și competențele sale într-un anumit domeniu?

Să ne imaginăm o situaţie:

Sunteţi la curs, lecţia este plictisitoare, şi aţi hotărît să jucaţi o partidă de bilot cu colegii. Aţi
jucat tot cursul, de fiecare dată aţi fost învingător, vă s-a făcut impresia că sunteţi un adevărat
profesionist şi puteţi învinge pe oricine. Astfel, seara participaţi la un turneu în cămin, iar
oponenţii, mai pregătiţi şi experimentaţi, v-au făcut praf, şi aţi pierdut toţi banii. Tot acest timp
aţi crezut că sunteţi specialist în domeniu, dar rezultă că sunteţi doar un amator. Acest fenomen
este numit efectul Dunning-Kruger, şi este o parte integrantă a naturii umane.

Efectul Dunning-Kruger – un defect cognitiv care constă în faptul, că persoanele cu un nivel

scăzut de calificare, fac concluzii eronate, iar din motivul incompetenţei sale, nu sunt capabili să-
şi conştientizeze greșelile.

Ideea este că persoanele incompetente îşi supraestimează abilităţile sale, calificîndu-le mult peste
medii, mult mai bune decît sunt în realitate, în timp ce oamenii cu adevărat calificați îşi
subevaluează constant abilităţile. Astfel se ajunge la situaţia în care incompetenţii se văd mai
competenţi decît cei pregătiţi suficient.

Astfel, se poate explica de ce studenţii bine pregătiţi se tem de rezultate slabe înainte de un
examen, sau, de ce avînd un bagaj de cunoştinţe şi experienţă, sunt plini de îndoieli în luarea
unor decizii.

Această ipoteză a fost înainatată de Justin Kruger şi David Dunning, doi cercetători americani
de la Universitatea Cornell. În 1999 aceştia au efectuat următorul experiment: ei au cerut
studenţilor universităţii Cornell să treacă un test de gramatică și logică. După ce li s-au arătat
reuzultatele testelor, subiectii au fost rugaţi să-şi estimeze poziţia în ordinea descrescatoare a
notelor. Cei cu rezultate bune s-au estimat corect, cei cu rezultate slabe şi-au supraestimat
constant poziţia. Totodată, cei ce aveau cunoştinţe solide tindeau să se subestimeze relativ,
deoarece lor li se păreau testele prea uşoare, s-au gîndit că şi pentru ceilalţi sunt uşoare.

Astfel, Kruger şi Dunning au formulat 4 ipoteze în care incompetenţii:

1. Tind să-şi supraaprecieze propriul lor nivel de pricepere.
2. Nu reuşesc să recunoască priceperea adevarată la alţii.
3. Nu pot recunoaşte caracterul extrem al lipsei lor de cunoştinţe.
4. Recunosc şi acceptă lipsa abilităţilor, dacă sunt instruiţi şi învăţaţi astfel ca să-şi
îmbunătăţească în mod substanţial nivelul de pricepere.
Efectul Dunning-Kruger se manifestă peste tot, în politică, în medicină, la televiziune, pe
internet, chiar şi noi toţi, din cînd în cînd, observăm acest fenomen la noi înşişi. Evident, aici nu
e vorba numai de lipsa de cunoştinţe, ci mai ales de refuzul de a recunoaşte greşelile şi imensul
egocentrism al purtatorului.

Justin Kruger şi David Dunning au reuşit pentru formularea acestei teorii să primească premiu Ig
Nobel în psihologie (rus. Шнобелевская премия) în 2000.

Bertrand Russell, filosof, matematician, istoric și critic social britanic: