PRONUMELE

I. PRONUMELE PERSONAL
1. Nu are niciodată valoare adjectivală.
2. Formele neaccentuate nu pot fi niciodată în cazurile N, G și V.
3. Formele ,,lui”, ,,ei” și ,,lor” sunt întotdeauna pronume personale și NU pronume posesive.
4. Formele ,,dânsa”, ,,dânsul”, ,,dânșii” și ,,dânsele” sunt întotdeauna pronume personale și NU
pronume de politețe.
5. Formele pronumelui personal la persoana I și II, sg./ pl. sunt împrumutate de pronumele
reflexiv. Din acest motiv este necesar a se verifica dacă pronumele și verbul au aceeași persoană
sau nu. Dacă au persoane diferite, pronumele va fi personal.
6. Funcțiile sintactice de la substantiv sunt valabile și pronumelui, deoarece pronumele este
partea de vorbire flexibilă care ține locul unui substantiv.
Formele pronumelui personal:

Nominativ eu noi tu voi el ea ei ele

Acuzativ – mine noi tine voi el ea ei ele

f. acc.
f. neacc. m(ă) ne te v(ă) î(l) o (î)i le
Genitiv - - - - lui ei lor lor
Dativ – mie nouă ție vouă lui ei lor lor
f. acc
f. neacc. (î)mi ne, ni (î)ți v(ă), vi (î)i (î)i le, li le/li
Vocativ - - tu voi - - - -

Funcțiile sintactice ale pronumelor personale.

- Subiect = El ne-a salvat viața.
- CD = Mă cunoaște din liceu.
- CI = I-am dat o bomboană.
- CPrep = Se teme de tine.
- NP = Studenta mea preferată este ea.
II. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE
Masculin: însumi, însuți, însuși, înșine, înșivă, înșiși
Feminin: însămi, însăți, însăși, însene, însevă, însele/înseși
* Persoanele I, II și III, gen feminin, nr. sg., au forme pentru Dativ: însemi, înseți,
înseși.
Adjectivul de întărire apare lângă un pronume personal (el însuși), pronume reflexiv (sie
însuși) sau lângă un substantiv (Maria însăși).
Băiatul însuși ne-a mărturisit acest lucru.  însuși = adj. pron. de întărire, pers. a III-a,
nr. sg., gen masculin, N2, atr. adj.
Însămi am ales culoarea mașinii.  însămi = pronume de întărire, pers. I, nr. sg, gen fem.,
N1, S
II. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV
Formele pronumelui posesiv: al meu/ a mea, al tău/ a ta, al lui/ al ei/ a lui/ a ei, al nostru/ a
noastră, al vostru/ a voastră, al lor/ a lor.
IMPORTANT! Aceste structuri cu ,,a, al, ai, ale” NU sunt articole fiindcă nu este
pronumele articulat. În analiză este furnizat de prima parte comună a posesorului, iar cea de-a
doua furnizează persoana.
Al nostru a venit.  al nostru = pronume posesiv, pers. I, nr. sg, gen masc., N1, s
IMPORTANT! În analiză nu se folosește întrebare pentru identificarea cazului, deoarece
tendința e a se pune întrebarea a/ al/ ai/ ale cui? Nu folosim întrebările niciodată!
Cartea mea – cartea cui/ a cui carte? GREȘIT.
Reguli:
1. Formele fără a, al, ai, ale sunt întotdeauna adjective pronominale posesive.
2. Există 2 situații în care adjectivul pronominal posesiv poate apărea însoțit de a/ al/ ai/ ale:
- când adjectivul este în fața substantivului:
Al meu copil a venit.  cod gimnazial = adj. pron. pos., gen masc., nr. sg., pers.
I, N2, atr. adj. ; cod universitar: al = pron. semi-ind. dublant, gen masc., nr. sg., N1, f.f.s. ; meu =
adj. pron. pos., gen masc., nr. sg, pers. I, N2, atr. adj.
- când între substantiv și forma posesivă cu ,,a, al, ai, ale” apare un alt cuvânt, de obicei
un adj. pron. dem.
Pe copilul acesta al meu îl iubesc.  cod gimnazial = adj. pron. pos., nr. sg., gen
masc., pers. I, Ac2, atr. adj. ; cod universitar: al = pron. semi-ind. dublant, gen masc., nr. sg, N1,
f.f.s ; meu = adj. pron. pos., nr. sg., gen masc., pers. I, Ac2, atr. adj.
OBSERVAȚII! Aceste situații în care în cod gimnazial adj. pron. pos. este însoțit de a/ al/ ai/ ale,
în cod universitar este situația în care vom discuta despre pronume posesive semi-independente
dublante. Pentru acestea, ca o soluție de compromis, se va stabili permanent cazul N și lipsa
funcției sintactice. În toate celelalte situații formele posesive însoțite de a/ al/ ai/ ale sunt
pronume posesive.
Al meu a venit.  cod gimnazial = pron. pos., pers. I, nr. sg, gen masc., N1, S ; cod
universitar: al = pron. semi-ind. dublant, gen masc., nr. sg., N1, S ; meu = adj. pron. pos., pers. I,
nr. sg., gen masc., N2, atr. adj.
3. Formele posesive fără a/ al/ ai/ ale, care sunt însoțite de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale
specifice cazului G, vor fi întotdeauna adj. pron pos. în Ac2+prep., iar f.s. va fi furnizată de
context!
1. El este contra mea.  adj. pron. pos., nr. sg., pers. I, Ac2+prep., NP
2. Nu te știam împotriva noastră.  adj. pron. pos., nr. pl., pers. I, Ac2+prep, EPS
3. Lupta împotriva voastră.  adj. pron. pos, nr. pl., pers. II, Ac2+prep., atr. pron. prep.
4. Dacă formele pronumelui personal, forme neacc. în D, sunt însoțite de prep. sau loc. prep.
specifice cazului G, în analiză pronumele se va analiza conform paradigmei. Cazul va fi D1 +
prep., iar f.s. va fi furnizată de context.
1. El este contra-i.  adj. pron. pos., pers. III, nr. sg., f. neacc., D1 + prep., NP
2. Nu te știam contra-i.  adj. pron. pos., pers. III, nr. sg, f. neacc, D1 + prep., EPS
3. Lupta contra-i nu are sens.  adj. pron. pos., pers. III, nr. sg., f. neacc, D1 + prep., atr.
pron. prepozițional
5. În situațiile în care sunt prezente formele pronominale lui/ ei/ lor pe lângă prepoziții, vom avea
G3 (prepoziția își îndeplinește rolul).
1. Voi sunteți împotriva lor.  adj. pron. pos., nr. pl., pers. III, f. acc., G3, NP
2. Nu te știam contra ei.  adj. pron. pos, nr. sg., pers. III, f. acc., G3, EPS
3. Lupta contra lor continuă.  adj. pron. pos., nr. pl., pers. III, f. acc., G3, atr. pron.
prep.

IV. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV

Formele pronumelui demonstrativ:
- de apropiere: acesta, aceasta, acesteia, acestora, aceștia, ăsta, asta, ăstuia, aștia etc.
- de depărtare: acela, aceea, aceleia, aceluia, ăla, aia, ăia etc.
- de identitate: același, aceeași, aceiași, acelorași, aceleiași etc.
 - de diferențiere: celălalt, ceilalți, cealaltă, celelalte, cestălalt, ceștilalți etc.

V. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

Formele pronumelui nehotărât: toți, toate, unul, altul, câțiva, oricât, vreunul, fiecare, fiece,
oricare, oricine, orice, oricui etc.
Toți aceștia au venit.  toți = adj. pron. nehot., gen masc., nr. sg., N2, atr. adj.

VI. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

Formele pronumelui negativ: nimic, niciunul, niciuna, niciunii, niciunele etc.

VII. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

Formele pronumelui negativ: care, cine, ce, câți, câte, cât

VIII. PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV

Formele pronumelui relativ: cine, ce, cât, care
IMPORTANT!
1. Spre deosebire de pronumele interogativ, pronumele relativ introduce subordonate.
2. De obicei este funcție de dreapta, în sensul că termenul său regent este situat în partea
dreaptă.
3. Analiza pronumelui relativ nu se poate face în mod corect dacă mai întâi nu se împarte
fraza în propoziții. Algoritmul de despărțire a frazei în propoziții:
- sublinierea predicatelor
- numerotarea predicatelor
- încercuirea cuvintelor subordonatoare
- în fața fiecărei subordonate se pune semnul [ care simbolizează începutul
subordonatei; la finalul subordonatei se va pune semnul ]
- propozițiile rămase sunt de obicei principale și se marchează grafic între bare
oblice /.../
/Întrebarea [care mă macină] este aceasta./  care = pron. relativ., N1, S
/Nu știu/ [cu ce condiție va veni]./  ce = adj. pron. rel., N2