DATIV POSESIV/ ADJECTIV POSESIV

Mai termină cu poveștile-ți! = pron. pos. în D. posesiv

Mai termină cu poveștile tale! = adjectiv pos. în Ac

Pronumele personale neaccentuate în Dativ (formele de bază: îmi, îți, îi, ne, vă, le) și variantele
condiționate fonetic (-mi, -ți, mi-, ți- etc.), apar pe lângă un verb, îl determină și devin
complemente indirecte:
Îmi place muzica. (Cui îi place muzica? Mie îmi.)

Abaterea. Dativul posesiv adnominal (pe lângă un substantiv) și adverbal (pe lângă un verb).
1. Dativul posesiv adnominal = pronume personale neaccentuate stau postpuse pe lângă un
substantiv, fiind legate de acesta prin cratimă (forme conjuncte)
Nu asta era intenția-mi.
-mi = pronume personal, formă neaccentuată, pers. I, nr. sg., D1 posesiv adnominal, atribut
pronominal datival
2. Dativul posesiv adverbal = pronume personale neaccentuate stau în apropierea vreunul verb
Îmi spăl pantofii. (Spăl pantofii mei)
Îmi = pronume reflexiv, formă neaccentuată, pers. I, nr. sg., D1 posesiv adverbal, atribut
pronominal adverbal

IMPORTANT! Pronume în Dativ posesiv va avea întotdeauna funcția sintactică de ATRIBUT

PRONOMINAL DATIVAL.

Exersează!
1. Copiii-i sunt deja mari.
2. Ne trimit părinții pachet săptămânal.
3. I s-au pierdut ochelarii.
4. Nu ți-s ochii obosiți?
5. Du-te în treaba-ți, omule și nu mai sta în calea-mi!