Adjectiv

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Flexibilă
• Adjectiv
• Articol
• Numeral
• Pronume
• Substantiv
• Verb
Neflexibilă
• Adverb
• Conjuncție
• Interjecție
• Prepoziție
• Locuțiune
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
În gramatică, adjectivul este o parte de vorbire a cărei caracteristică semantică
este raportarea la substantiv, fie exprimând calități și relații ale substantivului
(adjectiv calificativ și adjectiv relațional), fie asigurând actualizarea acestuia
în vorbire (adjectiv pronominal), și a cărei caracteristică sintactică este
subordonarea față de substantiv[1].

Există limbi, de pildă în Asia de Sud-Est, care nu au o clasă de cuvinte

corespunzătoare adjectivelor în sensul de mai sus, ci verbelor. De exemplu, cuvinte
ca roșu, tare, rece etc. exprimă nu numai proprietăți, ci și stări, precum verbe ca
a-i plăcea sau a-i fi teamă[2].

Cuprins
1 Clasificare
1.1 După proveniență
1.1.1 Adjective propriu-zise
1.1.2 Adjective pronominale
1.1.3 Locuțiuni adjectivale
1.2 După sens
2 Morfologia adjectivului
3 Sintaxa adjectivului
4 Note
5 Surse bibliografice
6 Vezi și
Clasificare
Adjectivele pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere.

După proveniență
Adjective propriu-zise
Adjectivele propriu-zise constituie o clasă deschisă. Unele sunt moștenite, în
cazul limbii române, din latină, ex. acru, bun, dulce, negru, verde. Se presupune
că altele sunt moștenite din substratul tracic: aprig, creț, searbăd etc.[3]

Alte asemenea adjective sunt împrumutate din alte limbi, ex. ro blajin (din slava
veche), gingaș (din maghiară), murdar (din turcă), ieftin (din neogreacă), actual
(din franceză) etc.[3]

Multe adjective sunt formate pe terenul propriu al limbii, prin derivare cu sufixe
specifice.

În română, cuvintele bază ale adjectivelor derivate sunt substantive, verbe sau
alte adjective. Sufixele cele mai productive sunt cele scrise cu carectere aldine
în exemplele de mai jos:

sufixe autohtone: ceresc, auriu, inimos, chinuitor[1], bunicel, sprintenel[3];

sufix împrumutat: locuibil[1].
În limbi ca BCMS[4] sunt și adjective derivate din alte categorii de substantive
decât în română, precum nume de materiale (ex. zlato „aur” → zlatni prsten „inel de
aur”) sau nume de posesori, inclusiv în sens larg: brat „frate” → bratov kaput
„paltonul fratelui”, majka „mamă” → majčino pismo „scrisoarea mamei”, koza „capră”
→ kozje mlijeko „lapte de capră”, benzin → benzinski motor „motor pe benzină”). În
aceste limbi sunt și adjective derivate de la adverbe de timp (sutra „mâine” →
sutrašnji „de mâine”) sau de loc: tamo „acolo” → tamošnji „de acolo”[5].

În limba maghiară se derivă adjective de la relativ multe categorii de substantive,

printre altele din nume proprii (ex. Bartók → bartóki „caracteristic lui Bartók”,
Afrika → afrikabeli „din interiorul Africii”) sau de unități de măsură: méter
„metru” → egy méternyi „de un metru”[6]. Și în această limbă sunt adjective
derivate de la adverbe, ex. közel „aproape” → közeli „de aproape”, hátul „în spate”
→ hátulsó „(cel) din spate”[7]. Mai există și adjective derivate din postpoziții:
mellett „lângă” → az áruház melletti parkoló „parcarea de lângă magazin”[8].

Compunerea furnizează de asemenea adjective, ex. binevoitor, nemaivăzut,

semifabricat, gri-închis[3].

Alte adjective rezultă prin conversiune. În română, unele sunt la origine adverbe
de mod (ex. asemenea reviste, așa casă), dar cele mai multe provin din forma de
participiu a verbelor (ex. vestit, liniștit)[3]. În limba literaturii relativ vechi
au intrat și câteva adjective provenite din gerunziu, sub influența limbii
franceze, ex. suferind, -ă[9], mână tremurândă, răni sângerânde[3].

Și în alte limbi sunt adjective provenite din participiu.

În gramatica franceză se deosebește un participiu trecut, corespunzător

participiului românesc (ex. Un homme averti en vaut deux literal „Un om avertizat
face cât doi”), și un participiu prezent, corespunzător parțial gerunziului
românesc. Acesta, folosit adjectival, își poate păstra valoarea verbală, rămânând
invariabil la forma de masculin singular (ex. Il connaît les collines environnant
la ville „Cunoaște dealurile care înconjoară orașul”) sau își pierde valoarea
verbală și devine variabil: les collines environnantes „dealurile înconjurătoare”.
În acest caz, în gramatica franceză se numește „adjectiv verbal”. Unele astfel de
adjective au și scrierea schimbată față de a participiului, dar majoritatea lor nu-
și schimbă și pronunțarea, ex. L’association compte des membres adhérents (adjectiv
verbal). Les personnes adhérant (participiu prezent folosit adjectival) à cette
association paient une cotisation „Asociația are membri aderenți. Persoanele care
aderă la această asociție plătesc o cotizație”[10].

În gramatica engleză se face aceeași distincție între participiu prezent și

participiu trecut, care pot fi folosite ca adjective, ex. This weather is
depressing (participiu prezent), isn't it? Don't you feel depressed (participiu
trecut) when it rains? „Vremea asta e deprimantă, nu-i așa? Nu te simți deprimat(ă)
când plouă?”[11]
În gramatica maghiară se iau în seamă participiul prezent, cel trecut și cel
viitor. Toate trei furnizează adjective: mosolygó gyerek „copil zâmbitor”
(prezent), selyembe öltözött nő „femeie îmbrăcată în mătăsuri” (trecut), teendő
munka „muncă de făcut” (viitor)[12].