Verbul este o parte de vorbire flexibilă care exprimă în general acțiuni ale

persoanelor/obiectelor (Mihai mănâncă. Ioana citește.). Celelalte verbe pot indica:

stări ale obiectelor (Mașina stă în parcare), posesia unui obiect de către alt
obiect (Vasile are o carte. Cartea are multe pagini.), necesitatea acțiunilor sau a
obiectelor (Trebuie să mănânc. Îmi trebuie o mașină.), posibilitatea de face
anumite acțiuni (Pot să cânt la pian.), voința sau dorința unei persoane de a face
o acțiune (Vreau să merg la film., Doresc o prăjitură.).

Atunci când se dorește numirea unui verb se folosește forma verbală, nepersonală a
acelui verb, numită infinitiv. Prin urmare se spune verbul a fi, a mânca, a fi, a
vedea, a merge etc.

CUPRINS

Clasificarea verbelor
Conjugările verbelor
Flexiunea verbului
Funcțiile sintactice ale verbelor
Schimbarea valorii gramaticale a verbului
Valorile stilistice ale verbului
Clasificarea verbelor
După capacitatea verbului de a forma singur predicatul, verbele se împart în: verbe
predicative – au înțeles de sine stătător și verbe nepredicative – nu au înțeles de
sine stătător. Verbele nepredicativ sunt de două feluri:verbe auxiliare și verbe
copulative.

În funcție de persoană verbele pot fi: verbe personale – prezintă forme pentru
toate persoanele și verbe impersonale – acțiunea nu poate fi atribuită unei
persoane.

După relația verb – complement direct, verbele pot fi: verbe tranzitive și verbe
intranzitive.

Expresii verbale impersonale

Conjugările verbelor
În funcție de sunetul sau grupul de sunete care alcătuiesc terminația verbului la
infinitiv, verbele pot fi: de conjugarea I, conjugarea a II-a, conjugarea a III-a,
conjugarea a IV-a.

CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA A IV-A

-a a mânca
a lucra
a alerga
a cânta -ea a tăcea
a ședea
a vedea
a plăcea -e a face
a crede
a duce
a pune -i, -î a citi
a veni
a hotărî
a coborî
! ATENȚIE ! Următoarele verbe sunt de conjugarea I: a crea, a procrea, a recrea, a
agrea, a veghea, a îngenunchea

Flexiunea verbului
Verbul își schimbă forma în funcție de următoarele categorii gramaticale: diateză,
mod, timp, persoană și număr. Categoriile gramaticale specifice verbului sunt:
diateza, modul și timpul.

În limba română verbul are trei diateze: activă, reflexivă și pasivă.

Modurile verbului se împart în moduri personale (predicative) și nepersonale

(nepredicative). Cele personale își schimbă forma după persoane și sunt patru la
număr: modul indicativ, modul conjunctiv, modul condițional-optativ, modul
imperativ. Modurile impersonale nu-și schimbă forma după persoane și sunt formate
din: modul infinitiv, modul participiu, modul gerunziu, modul supin.

Momentul în care se îndeplinește acțiunea este exprimat cu ajutorul timpurilor.

Atunci când acțiunea se petrece în momentul vorbirii verbul este la timpul prezent.
Când acțiunea se petrece înainte de momentul vorbirii, verbul este la timpul
trecut. Atunci când acțiunea se petrece după momentul vorbirii, verbul este la
timpul viitor.

Funcțiile sintactice ale verbelor

predicat, subiect, nume predicativ, atribut verbal, atribut adjectival, complement
direct, complement indirect, complement circumstanțial de timp, complement
circumstanțial de scop, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial
de ca