Verbul 

este o parte de vorbire flexibilă care exprimă în general acțiuni ale

persoanelor/obiectelor (Mihai mănâncă. Ioana citește.).
Celelalte verbe pot indica: stări ale obiectelor (Mașina stă în parcare), posesia
unui obiect de către alt obiect (Vasile are o carte. Cartea are multe pagini.),
necesitatea acțiunilor sau a obiectelor (Trebuie să mănânc. Îmi trebuie o
mașină.), posibilitatea de face anumite acțiuni (Pot să cânt la pian.), voința
sau dorința unei persoane de a face o acțiune (Vreau să merg la
film., Doresc o prăjitură.).

Atunci când se dorește numirea unui verb se folosește forma verbală,

nepersonală a acelui verb, numită infinitiv. Prin urmare se spune verbul a fi, a
mânca, a fi, a vedea, a merge etc.
CUPRINS
Clasificarea verbelor
După capacitatea verbului de a forma singur predicatul, verbele se împart
în: verbe predicative – au înțeles de sine stătător și verbe nepredicative – nu au
înțeles de sine stătător.

Verbele nepredicative sunt de două feluri:verbe auxiliare și verbe copulative.

În funcție de persoană verbele pot fi: verbe personale – prezintă forme pentru

toate persoanele și verbe impersonale – acțiunea nu poate fi atribuită unei
persoane.

După relația verb – complement direct, verbele pot fi: verbe tranzitive și verbe

intranzitive.

 Expresii verbale impersonale

Conjugările verbelor
În funcție de sunetul sau grupul de sunete care alcătuiesc terminația verbului la
infinitiv, verbele pot fi: de conjugarea I, conjugarea a II-a, conjugarea a III-a,
conjugarea a IV-a.
CONJUGAREA I CONJUGAREA A II-A CONJUGAREA A III-A CONJUGAREA IV-
A
-a a mânca -ea a tăcea -e a face -i, -î a citi
a lucra a ședea a crede a veni
a alerga a vedea a duce a hotărî
 a cânta a plăcea a pune a coborî
! ATENȚIE ! Următoarele verbe sunt de conjugarea I: a crea, a procrea, a
recrea, a agrea, a veghea, a îngenunchea

Flexiunea verbului
Verbul își schimbă forma în funcție de următoarele categorii gramaticale:
diateză, mod, timp, persoană și număr.

Categoriile gramaticale specifice verbului sunt: diateza, modul și timpul.

În limba română verbul are trei diateze: activă, reflexivă și pasivă.

Modurile verbului se împart în moduri personale (predicative)

și nepersonale (nepredicative).

Cele personale își schimbă forma după persoane și sunt patru la număr: modul
indicativ, modul conjunctiv, modul condițional-optativ, modul imperativ.

Modurile impersonale nu-și schimbă forma după persoane și sunt formate

din: modul infinitiv, modul participiu, modul gerunziu, modul supin.

Momentul în care se îndeplinește acțiunea este exprimat cu ajutorul timpurilor.

Atunci când acțiunea se petrece în momentul vorbirii verbul este la timpul
prezent.

Când acțiunea se petrece înainte de momentul vorbirii, verbul este la timpul

trecut.

Atunci când acțiunea se petrece după momentul vorbirii, verbul este la

timpul viitor.

Funcțiile sintactice ale verbelor

predicat, subiect, nume predicativ, atribut verbal, atribut adjectival,
complement direct, complement indirect, complement circumstanțial de timp,
complement circumstanțial de scop, complement circumstanțial de mod,
complement circumstanțial de cauză

Schimbarea valorii gramaticale a verbului

substantiv, valoare adjectivală, valoare substantivală, valoare adverbială,
adjectiv