omplement

De la Wikipedia wa daw da, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Gramatică
Mosubordonată
Propoziție circumstanțială

Termenul complement (din cuvântul latinesc complementum, cu sensul general „ceea

cesa sad as dase adaugă la ceva pentru a-l întregi”[1]) folosit în sintaxă
denumește o parte din părțile de propoziție subordonate altora.

das sda
Cuprins
1
Tipuri de complemente
În sintaxa tradițională a limbii române, termenul desem dsad sa danează părți dsa
das das
În gramaticile tradiționale ale limbii române se găsesc patru tipuri de
complemente. În funcție de natura relației sintactice și sem dsad as dad antice
dintre ele și regent, se clasifică în necircumstanțiale (primele trei de mai jos)
și circumstanțiale[2].

Complementul direct (CD) exprimă dsad asdaființa sau lucrul implicat în acțiunea
exprimată de un dsa dasd ad verb tranzitiv la diateza activă, ca obiect asupra
căruia se exercită acea acțiune, sau lucrul rezultat din acea acțiune[3][4][5][6]
[7]. Exemplu : Citesc un articol[8].

Unele verbe intranzitive pot primi uneori un CD din sfera semantică a verbului,
numit „CD int dasd sa dasern”: a dormi somn greu[8].
das das
Complementul indirect dsa ad a sda(CI) are mai multe definiții, niciuna suficient
de cuprinzătoare, având un caracter eterogen din punctul de vedere al formei și al
conținutului[9]. Una din definițiile sale generale este prin contrast cu cea a
complementului direct. Pe când acesta este implicat în acțiune ca obiect asupra
căruia se efectuează aceasta, complementul indirect este și el implicat în acțiune,
dar ca obiect în legătură cu care se efectuează aceasta[10]. Exemplu: Părinții le-
au interzis copiilor să plece în călătorie[11].
dsad a
Complementul de agent exprimă autorul real al unei acțiuni, fără să fie subiectul
gramatical sau, din punct de vedere pragmatic, tema propoziției. Este calificat în
mod tradițional ca „subiect logic”, în opoziție cu „subiect gramatical”[12][3][13]
[14][15]. Exemplu: Era o carte citită de toată lumea[16]. Acest tip de complement
are o frecvență mai redusă în limbi ca cele din diasistemul slav de centru-sud
(bosniacă, croată, muntenegreană, sârbă, prescurtat BCMS), în raport cu româna, de
exemplu. Gramaticile lor nici nu-l delimitează ca atare[17].

Complementul circumstanțialaxa tradițională a limbii române, termenul desem dsad sa

danează părți dsa das das
În gramaticile tradiționale ale limbii române se găsesc patru tipuri de
complemente. În funcție de natura relației sintactice și sem dsad as dad antice
dintre ele și regent, se clasifică în necircumstanțiale (primele trei de mai jos)
și circumstanțiale[2].

Complementul direct (CD) exprimă dsad asdaființa sau lucrul implicat în acțiunea
exprimată de un dsa dasd ad verb tranzitiv la diateza activă, ca obiect asupra
căruia se exercită acea acțiune, sau lucrul rezultat din acea acțiune[3][4][5][6]
[7]. Exemplu : Citesc un articol[8].

Unele verbe intranzitive pot primi uneori un CD din sfera semantică a verbului,
numit „CD int dasd sa dasern”: a dormi somn greu[8].
das das w das wa daw das este o specie de complemeormat dintr-un ansamblu eterogen
de subspecii definite în primul rând semantic[18]. Conform definiției tradiționale,
acestea exprimă diferite circumstanțe (împrejurări) de realizare a acțiunii, de
producere a stării sau a calității: loc, timp, mod, cauză, scop etc.[19] Numărul de
tipuri de complement circumstanțial poate fi diferit de la un autor la altul, în
funcție de gradul de detaliere a descrierii semantice[18]