8.

EVALUARE GRAVITAȚII DEFECTELOR DE TIP DISCONTINUITATI IN MATERIALUL TUBULAR AL

CONDUCTELOR

8.1. Procedura generală și metodele de evaluare a anomaliilor de tip fisura

Evaluarea efectelor produse de anomalii de tip fisură în tubulatura conductelor pentru transportul gazelor naturale este
o problemă importantă, calitatea rezolvării ei determinând exploatarea conductelor în condiții de deplină securitate
tehnică și programarea rațională a lucrărilor de mentenanță. Evaluară gravitații anomaliilor de tip discontinuitate in
materialul tubular al conductelor trebuie sa tina cont de condițiile tehnice de funcționare ale acestora (presiune,
temperatură, calitatea gazelor vehiculate etc.), caracteristicile mecanice ale otelurilor, poziția, forma și dimensiunile
anomaliei, utilizând conceptele și criteriile din mecanica ruperii adecvate circumstanțelor corespunzătoare variantei
analizate. Pentru aceasta se pot considera nivelurile de evaluare recomandate de API 579-1 FFS:
Nivelul 1 – Procedurile de evaluare incluse în acest nivel au ca scop asigurarea unor criterii de monitorizare
conservative care pot fi utilizate cu un volum minim de inspecții sau informații referitoare la conducta analizată. Ele pot
fi implementate de personalul tehnic al utilizatorului.
Nivelul 2 – Procedurile de evaluare incluse în acest nivel sunt destinate asigurării unei evaluări mai detaliate, care
conduce la rezultate mai precise în comparație cu nivelul 1 de evaluare. În cadrul acestui nivel, informațiile din inspecții
sunt aceleași cu cele prevăzute pentru nivelul 1, însă se utilizează calcule mai laborioase la interpretarea acestora.
Nivelul 2 de evaluare trebuie realizat în mod normal de către personal tehnic cu experiență în domeniul evaluărilor de
acest tip.
Procedurile de evaluare de Nivel 1 și 2 se aplică numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
 Criteriile inițiale de proiectare au fost in conformitate cu un cod sau o norma recunoscuta;
 Efectele sarcinilor dinamice nu sunt semnificative (ex. cutremur, impact, etc.).
 Anomalia asemănătoare unei fisuri este expus la condiții de sarcini și / sau in mediu care nu au ca rezultat
creșterea fisurii. Dacă se anticipă că o anomalie va crește in timpul funcționării conductei, acesta trebuie evaluat
cu ajutorul unei evaluări de Nivel 3, efectuându-se si o evaluare a duratei ramase.
 R / s ≥ 5, unde R reprezintă raza internă a conductei, iar s este grosimea peretelui conductei.
 Grosimea peretelui conductei s in locația defectului, este mai mică de 38 mm .
 Lungimea maximă permisă a fisurii L este de 200 mm (8 in).
 Defectul de tip fisura este orientat in direcția axială (perpendicular pe direcția tensiunii principale) sau in cea
circumferenţială și este localizat la o distanta mai mare sau egală cu Lmsd ≥ 1,8√𝐷𝑠 de orice discontinuitate
structurală a conductei.
 solicitările mecanice ale conductei determină dezvoltarea unor tensiuni mecanice, pe direcția normală defectului
(planul fisurii), cu intensitatea σ şi atingerea unui nivel critic KIC al factorului de intensitate a tensiunilor la vârful
defectului;
 Limita minimă extinsa de curgere pentru materialul de bază este egală cu Rt0,5 ˃276 MPa, rezistența minimă la
rupere pentru materialul de bază este egală cu Rm ≥ 483 MPa, iar sudurile sunt făcute cu un electrod compatibil
cu materialul de bază.
Procedura de evaluare de Nivelul 2 oferă o estimare mai bună a integrității structurale a conductei decât o evaluare de
Nivel 1 pentru o conducta cu defect asemănător fisurii. In această procedură se aplică variabile independente (adică
dimensiunea defectului, rezistența la rupere a materialului și tensiunea), coeficienții de siguranță parțiali pentru a
justifica incertitudinile. Procedura se bazează pe construcția şi utilizarea diagramei de analiză a ruperii – FAD (Failure
Assesement Diagram). Principiul general de evaluare a integrității utilizat de această metodă constă în
compararea mărimilor ce caracterizează starea de solicitare mecanică de la vârful defectelor de tip fisură
existente în material, cu mărimile ce caracterizează rezistența la cedare a oțelului din care este realizată
conducta.

138
La definirea conceptului FAD pentru o conductă sub presiune se consideră următoarele circumstanțe, precizate de
procedura CEGB R6 pentru o conductă sub presiune:
 Tubulatura conductei conține un defect (real sau convențional) de tip fisură, cu forma, dimensiunile și poziția
cunoscute;
 In condițiile de solicitare mecanică considerate pentru conducta sub presiune, materialul metalic (otelul) din care
este confecționată aceasta are caracteristicile de rezistentă mecanică Rt0,5 , Rm, σc = σY (limita de curgere
efectivă a materialului din zona vârfului defectului) si coeficientul critic de intensitate de la vârful fisurii KIc
cunoscute;
 Cedarea conductei se produce la atingerea unei combinații critice a factorilor ce descriu două stări limită de
solicitare mecanică a acesteia:
I. starea limită corespunzătoare deformării plastice generalizate a materialului din secțiunea ce conține
planul defectului tip fisură, care se atinge dacă, σref = σy sau ;

 ref
Lr  1 (8.1)
c

II. starea limită corespunzătoare ruperii fragile, prin inițierea procesului de propagare instabilă a fisurii
existente pe tubulatura conductei, care se atinge dacă, KI = KIc sau;

K1
Kr  1 (8.2)
K1C

În aceste circumstanțe, curba caracteristică a FAD reprezintă locul geometric al punctelor având coordonatele (Lr, Kr),
corespunzătoare combinațiilor critice de solicitări pentru conducta supuse analizei. Ecuația acestei curbe este conform
procedurii CEGB R6:
Lr
Kr  ( 8.3)
8    
   2 r  
ln sec L

Fig. 8.1 Diagrame FAD pentru evaluarea defecte de tip fisură

Curba caracteristică de evaluare a defectelor de tip fisura - FAD delimitează în spațiul două domenii: un domeniu de
siguranță şi un domeniu de cedare. O conductă sub presiune se consideră că funcționează în siguranță, dacă
punctele de coordonate (Lr, Kr, ) corespunzătoare stărilor de solicitare de la vârful defectelor pe care le conține se

139
situează în domeniul de siguranță şi este susceptibilă de cedare, dacă punctele având coordonatele (Lr, Kr) se situează
în domeniul de cedare, figura 8.1 [65]. Se poate observa că utilizarea FAD pentru evaluarea defectelor de tip fisură
este similară cu cea corespunzătoare utilizării DAD pentru evaluarea defectelor superficiale locale de tip lipsă de
material.

Nivelul 3 – Procedurile de evaluare incluse de acest nivel au ca scop asigurarea celor mai precise evaluări, care conduc
la rezultate mai precise comparativ cu nivelul 2 de evaluare. În cadrul acestui nivel sunt necesare informații detaliate
despre defect, obținute prin tehnici speciale de inspecții ale conductei iar evaluările bazate pe tehnici numerice, cum
este metoda elementului finit, sau pe tehnici experimentale. Este prevăzut ca evaluările de acest nivel să fie realizate
numai de specialiști cu experiență și competență dovedite în astfel de evaluări. O Evaluare de Nivel 3 presupune
următoarele condiții.
 Utilizarea unor tehnici avansate de analiză a tensiunii pentru a defini starea de tensiunii la locația defectului, din
cauza particularităților geometrice complicate și / sau a condițiilor de sarcină.
 Defectul este determinat sau anticipat ca fiind într-o fază activă de creștere subcritică sau are potențialul de a fi
activ din cauza condițiilor de sarcină (ex. tensiuni ciclice) și / sau condițiilor de mediu și este necesară o evaluare
a vieții de funcționare rămase sau o monitorizare in timpul funcționării componentei.
 Gradienții mari ai tensiunii (principale sau secundare), rezistența la rupere a materialului sau limita de curgere a
materialului și / sau tensiunea la limita de curgere există într-o componentă la locația defectului (ex. nepotrivire
intre sudură și metalul de bază).
 Curba caracteristică a FAD reprezintă locul geometric al punctelor având coordonatele (Lr, Kr), corespunzătoare
combinațiilor critice de solicitări pentru conducta supuse analizei este conform procedurii CEGB R6 ( figura 8.1):

   
K r  1  0,14 L2r 0, 3  0, 7 exp 0, 65 L6r  (8.4)

8.2. Evaluare defectelor de tip fisura de suprafața

Metoda de evaluare a aptitudinii de funcționare a conductelor cu anomalii (imperfecțiuni sau defecte) locale de tip fisura
de suprafața, semieliptica, orientata longitudinal, propusă API- 579 pentru Nivelul 1 si Nivelul 2 de evaluare, se aplica
pentru cazul fisurilor superficiale semieliptica cu dispunere axială, singure caracterizate prin următoarele dimensiuni:
lungimea (2c), adâncimea (a), orientarea fisurii (θ) conform figura 8.2. care sunt anomaliile de maximă gravitate (cu
efectele cele mai defavorabile asupra rezistenței mecanice reziduale şi duratei de viață remanente ale conductelor de
transport) din clasa „anomalii de tip fisură sau fractură”.

Fig.8.2. Dimensiunile caracteristice echivalente pentru o fisura de

suprafața, semieliptica, orientata longitudinal

140
Pentru alte tipuri de fisuri depistate cu ocazia unor operații de diagnosticare in standardele de specialitate sunt
prezentate scheme cu caracteristici echivalente si metodele necesare efectuării evaluărilor [42].

 Evaluarea de Nivel 1 cu metoda API- 579

Etapa 1, Se determina presiunea maxima de operare Pop = MOP si temperatura de evaluare T,

Etapa 2, Se determina lungimea 2c şi adâncimea a defectului de tip fisura, grosimea materialului tubular s obținute in
urma unor măsurători US,

Etapa 3, Se caracterizează defectului de tip fisură si se alege din API 579 Secțiunea 9 diagrama de evaluare in care
se încadrează cel mai bine, figura 8.3,

Etapa 4, Din diagrama de evaluare stabilita in etapa III se alege curbe de evaluare care se va utiliza ținând cont de
următoarele,
 daca s ≤ 25 mm (1 inch), si a ≤ s/4 se utiliza curba de evaluare ¼ - s,
 daca s ≤ 25 mm (1 inch), si a ≥ s/4 se utiliza curba de evaluare 1- s
 dacă adâncimea defectului poate fi determinată cu precizie cu ajutorul unei procedurilor NDE, atunci poate fi
utilizată in evaluare curba ¼ - s, in caz contrar se va utiliza curba 1- s.
 locația fisurii: in materialul de baza (MB) sau in cusătura (CUS) tratata termic sau netratata termic (PWHT)
 daca locația fisurii se afla la o distanta mai mica decât de doua ori grosimea țevii fata de o sudura atunci ea se
considera ca se afla in sudura.

Etapa 5, Se determina temperatura de referință utilizând API 579 Secțiunea 3. Se poate utiliza o temperatura de
referința: Tref = 38ºC (100 º F),

Etapa 6, Se determina lungimea maximă admisă a defectului de tip fisura 2cI, utilizând figura 8.3 aleasa in etapa III cu
temperatura de evaluare şi temperatura de referință determinate la etapele I şi V,

Fig.8.3 Diagrama de evaluare Nivel 1 – API 579 a defectelor de tip fisura de suprafaţa

141
Etapa 7, Evaluarea rezultatele – Daca: 2c ˂ 2cI defectul este accepta iar daca 2c ˂ 2cI - defectul nu este acceptat
si trebuie avute in vedere următoarele acțiuni sau o combinație a acestora:
 Datele utilizate in analiză pot fi reconsiderate, iar evaluarea de Nivel 1 poate fi repetată (adică reconsiderarea
datelor prin măsurători suplimentare pentru a caracteriza mai bine dimensiunile defectului și determinarea
precisă a condițiilor de funcționare).
 Se redefinește temperatura,
 Se repara, se înlocuiește sau se scoate din funcțiune conducta
 Se realizează o Evaluare de Nivel 2.
 Evaluarea de Nivel 2 cu metoda API- 579

Etapa 1, Se precizează datele inițiale privind evaluarea anomaliei.:

 Presiunea maxima de operare Pop,
 Dimensiunile caracteristice ale materialului tubular în zona defectului: diametrul exterior De si grosimea peretelui
conductei t,
 Dimensiunile şi amplasarea defectului: adâncimea defectului a, lungimea defectului 2c si distanta de la defect
până la cea mai apropiată discontinuitate structurală Lmsd (de exemplu distanța până la un robinet de secționare
, curba sau teu al conductei);
 Caracteristicile mecanice ale materialului tubulaturii: limita de extensie convențională Rt0.5, rezistența la rupere
σuts = Rm,

Etapa 2, Se determina valorile caracteristicilor c și K1c

 Valoarea coeficientului critic de intensitate a tensiunilor KIC pentru oțelul din care sunt realizate țevile conductei,
necesare la evaluarea gravități anomaliei de tip fisura; dacă nu se dispune de valorile determinate experimental
ale acestuia, se pot estima acoperitor cu ajutorul corelației, [69] [65], in care K1c rezulta in MPa m , dacă KV
este în J.
K1c  min 14, 60 KV ;8, 47 KV 
0,63
(8.5)

Din cercetările efectuate [1] tubulaturile conductelor realizate din oțelurile X42, X52 şi X60 au caracteristicile de
tenacitate KV la temperatura de referință t0 = 00 C superioare unei energiei de rupere minime KVopr pe care
trebuie să o asigure materialul tubular al conductelor pentru ca acesta să prezinte capacitatea de a opri (a inhiba)
propagarea eventualelor micro fisurii amorsate în cursul exploatării acesteia. Valorile KVopr în J, se determină cu
formula recomandată de API Spec. 5L:

KVopr  0, 000362 a  a De (8.6)

în care σa este rezistența admisibilă a oțelului din care este realizată tubulatura conductei, în MPa, σa = R t0,5 /cs
, cs fiind coeficientul de siguranță considerat la proiectarea conductei (v. tabelul 2.5), iar De în mm, este diametrul
exterior al tubulaturii conductei. Pentru a putea verifica respectarea condiției KV > KVopr în figura 8.4 [1] se
prezintă, pentru oțelurile X42, X52 şi X60, curbele de variație KVopr = g(De ).

142
 Fig. 8 .4. Curbele de variație a energiei de rupere necesare pentru oprirea propagării fisurilor KVopr

 Limita de curgere efectivă a materialului din zona vârfului defectului σc = σY pentru oțelul din care sunt realizate
țevile conductei, necesare la evaluarea gravități anomaliei de tip fisura; dacă nu se dispune de valorile
determinate experimental ale acestuia, se pot estima acoperitor cu ajutorul corelației [69] [65], in care σc rezulta
in MPa daca Rt0,5 și Rm se introduc în MPa:
 R  Rt 0,5 
 c   Y  min 1,1Rt 0,5 ; Rt 0,5  70; m  (8.7)
 2 
Etapa 3, Se calculează valorile parametrilor adimensionali de caracterizare a anomaliei (mărimii, configurației și
poziției):
2c0 a D  t De
kc  ; kt  0 ; kR  e   0,5 ; (8.8)
a0 t 2t 2t
Etapa 4, Se stabilesc caracteristicile stării de solicitare a tubulaturii conductei în zona care conține anomalia de tip
fisură corespunzătoare deformării plastice de încărcare, Lr [42]:
 Tensiunea circumferenţială generată în peretele tubulaturii în condițiile absenței anomaliei: σ =MOP kR ,
 Tensiunea de referință  = ref:
g P  g c2 Pb2  9M s2 Pm2 (1   c ) 4
 ref  c b , (8.9)
3 (1   c ) 2
în care
kt 3
c  ; g c  1  20 0,c75 ; (8.10)
2 k
1 c
kt kc
1 kt
Ms  ; M t  1  0,48452c ; c  0,909k c ; (8.11)
 1  kR
1  k t 1  
 Mt 
Pm     MOPkR ; MOP  3 1 9 1 
Pb  1   ; (8.12)
2  2 k R 5 k R2 
 Se stabileste starea limita, corespunzătoare deformării plastice de rupere Lr :
 ref
Lr  (8.13)
c
Etapa 5, Se stabilesc caracteristicile stării de solicitare a tubulaturii conductei în zona care conține anomalia de tip
fisură corespunzătoare ruperii fragile, 𝑲𝒓 [42]:

143
  Factorul de intensitate a tensiunilor la vârful anomaliei de tip fisură K1,

K1  Fk   a0 , (8.14)
în care:

kt k2  k k 2  (20  k R ) 2
1,12  0,053  0,0055 t2  1  0,02 t  0,01912 t2 
kc kc  kc k c  1400
Fk  ; (8.15)
4,595
1  1,65
kc
 Se stabilește starea limita, corespunzătoare ruperii fragile Kr,
K1
Kr  (8.16)
K1C
Etapa 6, se construiec dagramele de acceptare a fisurii - FAD, figura 8.5 [65], utilizând ecuațiile (8.3),(8.4) și se
reprezintă în câmpul acestora punctul caracteristic al anomaliei caracteriazat de adincimea initiala a0 acare se cu
coordonatele P  Lr ,a ; K r ,a  În funcție de poziția pe FAD a punctului P se iau următoarele decizii:
0 o

 Dacă punctul caracteristic se află în domeniul de siguranță, anomalia este calificată ca fiind o imperfecțiune, care
se poate menține pe elementul de conductă fără ca parametrii de operare proiectați pentru acesta să fie afectați
(se poate opera elementul de conductă la presiuni până la nivelul MOP);
 Dacă punctul caracteristic se află în domeniul de cedare, anomalia este calificată ca fiind un defect şi trebuie
luate măsuri urgente de recondiționare a conductei, până la aplicarea acestora fiind necesară reducerea presiunii
de operare la un nivel MAOP < MOP, a cărei valoare rezultă ca rădăcină a ecuației (8.3), dacă în formulele
aferente definirii parametrilor Lr și Kr se face înlocuirea MOP → MAOP.

Fig. 8.5. Diagrama de evaluare a defectelor de tip fisura – FAD

a) evaluarea integritatii, b) evaluarea severitatii

 
P Lr , a0 ; K r , ao , figura 8.5. situat în domeniul de siguranță, se poate considera o creștere stabilă, (presupunând
mărirea adâncimii la diferite valori a > a0), pina cind punctul caracteristic cu coordonatele P  Lr ,a ; K r ,a  intersecteaza
1 1

curba caracterristica a FAD, locul geometric al acestor puncte fiind denumit dreapata de evoluții a defectului - D.
Punctul de intersecție dintre curba de evoluție a defectului de tip fisură şi curba caracteristică a FAD, corespunde
adâncimii maxime amax până la care defectul se poate extinde fără a deveni periculos din punctul de vedere al
funcționării în siguranță a conductei. Cunoscând adâncimea caracteristică inițială a fisurii a0, adâncimea maximă
acceptată a acestui defect amax şi viteze de creștere a defectului vcf, se poate stabili durata disponibilă de menținerea

144
în exploatare a conductei fisurate până la planificarea unei intervenții / lucrări de mentenanţă corectivă. In lucrarea [65]
este prezentat un produs informatic EVFISTR in mediu MatthCAD pentru construire diagramelor de acceptare a
defectelor de tip fisura - FAD

8.3. Procedura generală și metodele de evaluare a anomaliilor de tip laminare

In general laminările (exfolierile) nu afectează prea mult integritatea conductelor cu condiția ca defectele să fie localizate
în zona mediană a peretelui și să fie paralele cu suprafața conductei. Conform [42] exfolierile care sunt paralele cu
suprafaţa conductei sunt acceptate, cu condiția ca distanta dintre marginea exfolierii și cea mai apropiată sudură să
depășească 25,4 mm (1 inch) sau să fie dublul grosimii nominale a peretelui, oricare dintre acestea ar fi mai mare.
Pentru exfolieri care nu sunt paralele cu suprafaţa conductei, se recomandă ca defectele să fie evaluate ca defecte
similare fisurilor. Metoda de evaluare a aptitudinii de funcționare a conductelor cu anomalii (imperfecțiuni sau defecte)
locale de tip laminare (exfoliere), orientata longitudinal, propusă API- 579 pentru Nivelul 1 si Nivelul 2, se aplica pentru
defecte singure caracterizate prin următoarele dimensiuni caracteristice: lungimea orientata axial (s), lățimea orientata
circumferintial (C), adâncimea (Lh), orientarea fisurii (θ) conform figura 8.6. Pentru alte tipuri de laminari (exfolieri) cu
ocazia unor operații de diagnosticare in standardele de specialitate sunt prezentate scheme cu caracteristici echivalente
si metodele necesare efectuării evaluărilor, Anexa 3.1. [42].

Fig. 8.6. Dimensiunile caracteristice echivalente pentru o laminare de adâncime orientata longitudinal

 Analiză calitativă a laminarilor (exfolierilor)

A fost dezvoltată o schemă de clasificare calitativă a exfolierilor funcție de geometria și localizarea exfolierilor precum
și de mediul în care acestea se află. Laminările sunt grupate într-una din cele trei categorii, tabelul 8.2. [70]
Categoria A:
Laminari fără defecte majore – nu este necesară o evaluare ulterioară
Această categorie cuprinde incluziunile și exfolierile care sunt paralele cu suprafața conductei și nu sunt asociate cu
puncte de sudură sau alte defecte. În absența unei surse de hidrogen, aceste defecte nu afectează integritatea
conductei și, prin urmare, nu sunt necesare alte măsuri de remediere. Cu toate acestea, într-un mediu umed cu H2S,
defectele din Categoria A trebuie monitorizate permanent prin intermediul unor inspecții programate în scopul
identificării modificărilor importante de la nivelul exfolierilor.
Categoria B:
Laminari cu defecte semnificative – este necesară o evaluare ulterioară
Acest tip de laminare este caracterizat fie de dimensiuni critice, o extindere neparalelă / înclinată, contactul cu suprafaţa,
umflare sau interacțiunea cu alte defecte sau suduri. Este necesară o analiză cantitativă mai detaliată pentru a putea
evalua gravitatea acestor defecte.
Categoria C:
Laminari cu defecte grave – sunt necesare investigații și eventuale reparații

145
Defectele din această categorie vor afecta integritatea conductei și trebuie verificate imediat. Acestea pot fi
caracterizate cu ajutorul următoarelor criterii:
 Exfolieri înclinate intrând în contact cu alte defecte
 Exfolieri care conduc la fisurarea stratului de suprafață, localizate foarte aproape de suduri sau alte defecte
 Exfolieri manifestate prin plesnire
Tab 8.2 Tipuri de defecte de laminare

 Evaluarea cu metoda API- 579

Etapa 1, Se verifica daca in zona laminarii sunt prezente orice forma de anomalie de tip bombare sau umflături. Daca
suprafața prezintă astfel de anomali evaluarea defectului se va face utilizând Nivelul 2 - Blester and hydrogen damage
associated with HIC and SOHIC, daca nu se trece la etapa următoare,
Etapa 2, Se precizează datele inițiale privind evaluarea defectului de tip laminare:
 Dimensiunile caracteristice ale tubulaturii conductei în zona defectului: diametrul exterior al conductei De,
grosimea materialului tubular t,
 Condițiile tehnice de operate ale conductei: presiunea de proiectate a conductei Pc, presiunea de operare( lucru)
a conductei Pop,
 Caracteristicile mecanice ale materialului tubulaturii în zona defectelor: limita de extensie convențională
decurgere Rt0.5, rezistența la rupere, Rm, energia de rupere la temperatura minima de operare (tenacitatea), KV,

146
  Dimensiunile și amplasarea defectului: grosimea maximă a laminarii, Lh, lungimea (extinderea) în direcția axei
longitudinale a țevii sau circumferențiare, s, c, adâncimea minim măsurata fata de suprafața exterioara, tmm,
distanta de la defect până la cea mai apropiată discontinuitate structurală, Lmsd (de exemplu distanta până la un
robinet de secționare , curba sau teu al conductei), distanta pina la cea mai apropiata îmbinare sudata, Lw.
Etapa 3, Daca se identifica doua sau mai multe laminari, in același plan cu grosimi egale satisfăcând egalitate (Ls ≤
2t) ele pot fi combinate evaluarea făcându-se pentru o singura laminare lărgita (v figura 3.7 si tabelul 3.2); daca ele nu
sunt in același plan, au grosimi diferite dar satisfac condiția (Ls ≤ 2t) vor fi evaluate prin Nivelul 2- Blester and hydrogen
damage associated with HIC and SOHIC.
Etapa4, Daca grosimea maxima a laminarii Lh satisface ecuația Lh < 0,09 max(c,s) defectul se evaluează ca laminare
si se trece la următoare etapa, daca nu, defectul se evaluează ca defect de tip fisura cu dimensiunile caracteristice
conform tabelului 3.2.
Etapa 5, Se determina valoare grosimea efectiva a materialului tubular utilizând ecuația:
tc = t – Lh - FCA (8.17)
unde: FCA - micșorarea admisibilă prin coroziune (în perioada de operare viitoare a conductei) a
grosimii peretelui , mm
Etapa 6, Se verifica următoarele condiții
 daca in zona laminarii nu este străpunsa suprafața materialului,
 adâncimea minim măsurata fata de o suprafața : tmm ≥ 0,1 tc,
 distanta pina la cea mai apropiata sudura circulara ; Lw ≥ max( 2 tc ,2,5mm)
 distanta pina la cea mai majora discontinuitate : Lmsd ≥ 1.8 √𝑫𝒆 𝒕
Daca sunt îndeplinite se trece la următoarea etapa, daca un, se reverifica dimensiunile caracteristice
Etapa 7, Se determina presiunea maxima admisibila de operare, MAWP ținând cont de grosimea efectiva a materialului
tubular tc, determinata in Etapa V.
2 R F t
MAWP  t 0,5 b c (8.18)
Di  0,6tc
unde: Di - diametrul interior al tubulaturii,

Daca MAWP ≥ Pc defectul de laminate este acceptat, si conducta poate fi utilizata in continuare, daca nu atunci trebuie
avute in vedere următoarele acțiuni sau o combinație a acestora:
 datele utilizate in analiză pot fi reconsiderate, iar evaluarea de Nivel 2 poate fi repetată (adică reconsiderarea
datelor implică realizarea unor măsurători suplimentare pentru a caracteriza mai bine dimensiunile defectului și
determinarea precisă a condițiilor viitoare de funcționare),
 se repara, se înlocuiește sau se scoate din funcțiune conducta,
 se realizează o Evaluare de Nivel 3.
Laminările înclinate de la nivelul median al peretelui conductei, cu adâncimi diferite, cu extindere spre
suprafața materialului tubular si care nu îndeplinesc condițiile cerute in Etapa 6 Nivel 2 de evaluare sunt
considerate defecte de tip fisura si vor fi evaluate pe baza diagramei de evaluare a defectelor (FAD) în
conformitate cu API 579.

 Evaluarea defectelor de laminare ca defecte de tip fisura

Deoarece forma unui defect de tip laminare poate fi complexă, este necesară mai întâi o simplificarea (într-o manieră
conservatoare) a formei geometrice prin măsurători suplimentare efectuate cu un echipament US de inspectare. Daca
un defect de laminare poate fi asimilat cu un defect de tip fisur semieliptica avind adincimea a =Lh/2 si lungimea 2c =
max(s,c) [42], aflat pe suprafața exterioare si orientat longitudinal, se poate utiliza metoda de evaluare a fisurilor de

147
suprafața descrisa anterior unde valoarea tensiunile secundare de încovoiere din tubulatura conductei Pb, sunt
considerate nule. In aceste condiții etapele de evaluare sunt:

Etapa 1, Se stabilesc caracteristicile stării de solicitare a tubulaturii conductei în zona care conține anomalia de tip
fisură corespunzătoare deformării plastice de încărcare, Lr [42]:
 Tensiunea circumferenţială generată în peretele tubulaturii în condițiile absenței anomaliei: σ = MOP kR,
 Tensiunea de referință  = ref:
3M s Pm 1   c 
2

 ref  (8.19)
3 1   c 
2

în care
kt kt
c  ; Ms 
1 ; M t  1  0,48452c ; c  0,909k c ; (8.20)
2  1  kR
1 1  k t 1  
kt kc
 Mt 
Pm     MOPk R ; (8.21)
Etapa 2, Definirea starea limită corespunzătoare deformării plastice generalizate a materialului din secțiunea defectului
de tip fisură, Lr cu relația:
 ref
Lr  (8.22)
c
Etapa 3, Se stabilesc caracteristicile stării de solicitare a tubulaturii conductei în zona care conține anomalia de tip
fisură corespunzătoare ruperii fragile, 𝑲𝒓 [42]:
 Factorul de intensitate a tensiunilor la vârful anomaliei de tip fisură K1,

K1  Fk   a0 , (8.23)
în care:

kt k2  k k 2  (20  k R ) 2
1,12  0,053  0,0055 t2  1  0,02 t  0,01912 t2 
kc kc  kc k c  1400
Fk  ; (8.24)
4,595
1  1,65
kc
 Se stabilește starea limita, corespunzătoare ruperii fragile Kr,
K1
Kr  (8.25)
K1C
Etapa 4, se construiește FAD,( conform 8.5), utilizând ecuația (8.3) pentru curba caracteristică și se reprezintă în
câmpul acesteia punctul caracteristic al anomaliei care se evaluează P, cu coordonatele P(Lr ; Kr ). În funcție de poziția
pe FAD a punctului P se iau următoarele decizii:
 Dacă punctul caracteristic se află în domeniul de siguranță, anomalia este calificată ca fiind o imperfecțiune, care
se poate menține pe elementul de conductă fără ca parametrii de operare proiectați pentru acesta să fie afectați
(se poate opera elementul de conductă la presiuni până la nivelul MOP);
 Dacă punctul caracteristic se află în domeniul de cedare, anomalia este calificată ca fiind un defect şi trebuie
luate măsuri urgente de recondiționare a conductei, până la aplicarea acestora fiind necesară reducerea presiunii
de operare la un nivel MAOP < MOP, a cărei valoare rezultă ca rădăcină a ecuației (8.3), dacă în formulele
aferente definirii parametrilor Lr și Kr se face înlocuirea MOP → MAOP.

148