HELICHRYSUM BRACTEATUM Willd.

(sin. XERANTHEMUM BRACTEATUM Vent.)

-floare de pai-
Fam. Asteraceae
 Origine
Australia
 Etimologie, istoric
„helios” = soare
„chrysos”= aur
- adusă în Europa în 1799 şi cultivată ca
floare uscată
 Particularităţi morfologice

 Tulpina
- ramificată, glabră, rigidă, înălţimi 30-90 cm.
 Frunzele
- întregi, simple, lanceolate, glabre sau uşor pubescente
 Florile
- calatidii de 3-5 cm diametru, cu flori mici, galbene,
înconjurate de bractee membranoase, strălucitoare, oblong-
lanceolate şi diferit colorate (alb, galben, orange, roz, roşu,
cărămiziu)
- înfloreşte de la începutul verii până toamna la venirea
îngheţurilor.
 Fructul
- achenă tetramuchiată, uşor curbată, cu suprafaţa
netedă
 Cerinţe ecologice

 plante iubitoare de lumină şi căldură

 tolerează şi lumina indirectă, dar produce inflorescenţe mai
puţine şi mai mici
 pentru perioade scurte rezistă la temperaturi de 0-10 C.
 se dezvoltă bine pe soluri bine drenate, uşor alcaline şi cu
umiditate moderată
 Înfiinţarea culturilor

 producerea de răsad
- semănat în martie, fără a acoperi seminţele cu un
strat gros de pământ (lumina favorizează germinaţia)
- repicat (1)
- plantat la loc definitiv în luna mai
- distanţele de plantare 20-35 cm
 Lucrări de întreţinere

 se menţine terenul curat de buruieni şi se udă moderat,

evitându-se excesul de apă
 pe solurile sărace se fac fertilizări faziale la 4-6 săptămâni
 plantele tinere se ciupesc
 Utilizare
 Ornamentală
- una dintre cele mai populare imortele tipice
(recoltare în faza de boboc semideschis)
- folosită şi pentru flori tăiate în stare proaspătă
- soiurile pitice în amenajarea grădinilor (borduri,
vase ornamentale, platbande) sau ca plante la ghivece.
 IMPATIENS BALSAMINA L.
-bălsămele, copăcei-
Fam. Balsaminaceae

 Origine
Asia de sud-est (China, India)
 Etimologie, istoric
„impatiens“ = nerăbdător
(aluzie la fructele care se desfac uşor la cea mai mică atingere)
„balsamina” = utilizarea plantei ca balsam în vindecarea
rănilor
- introdusă în Europa de neguţătorii portughezi la sfârşitul
sec. al XVI-lea
 Particularităţi morfologice

 Tulpina
- suculentă, cu noduri umflate, înaltă de 25-80 cm
 Frunzele
- lanceolate, dinţate, verzi-gălbui, lucioase
- la partea inferioară a tulpinii opuse, către vârf dispuse
altern
 Florile
- axilare, simple sau duble, cu pedunculi scurţi
- sepala posterioară mai mare, pintenată
- albe, roz, roşii, crem, roşu, violet, panaşate
- înfloreşte de la începutul verii până toamna
 Fructul
- capsulă cărnoasă dehiscentă, prin atingere, se deschide
brusc în 5 valve
 Seminţele
- mărime mijlocie (100-110 sem/gram).
 Cerinţe ecologice

 soluri bine drenate, bogate în humus, cu pH uşor acid către

slab alcalin (6,1-7,2)
 terenuri adăpostite de vânt, însorite în regiunile mai reci,
eventual semiumbrite în regiunile calde, cu veri caniculare
 sensibilă la temperaturi scăzute
 nu suportă seceta
 Înfiinţarea culturilor

 semănat direct
- sfârşitul lunii aprilie – începutul lunii mai

 răsad
- sfârşitul lunii martie–începutul lunii aprilie
- germinează în 3-5 zile (20-21 C)
- 1 repicat (eventual la ghivece) sau se seamănă rar, fără
să se mai repice
- răsadurile se ţin la temperaturi moderate (max. 16 C),
pentru a evita alungirea excesivă a plantelor
 Lucrări de întreţinere

 se udă constant, fără să fie lăsat pământul să se usuce

 fertilizări la 4-6 săptămâni
 răsadurile se ciupesc deasupra a câteva noduri
 Utilizare
 Ornamentală
- decorarea parcurilor şi grădinilor (platbande, ronduri, grupuri, vase
decorative)
- soiurile înalte ca flori tăiate pentru buchete
-soiurile pitice pentru cultura la ghivece
 Medicinală
- rădăcina conţine naftochinone (cu efect în tratarea dermatitelor),
spinasterol (anticancerigen şi în scăderea colesterolului) şi derivaţi de
cumarina (sedativ)
- seminţele bogate în cisteină, cu proprietăţi antimicrobiene
- florile au acţiune antibiotică, diuretică şi laxativă
- pasta preparată din flori vindecă rănile şi reface pielea după arsuri
 Alte utilizări
- speciile de Impatiens sunt foarte bune plante melifere
- în Asia considerată plantă sacră, folosită ca plantă de cult
 IPOMOEA PURPUREA Roth.
(sin. CONVOLVULUS PURPUREUS L., PHARBITIS
PURPUREA (L.) Voight)
-zorele, bună dimineaţa-
Fam. Convolvulaceae

 Origine
America tropicală
 Etimologie, istoric
„ipos“ = râmă
„amoios“ = asemănător (aspectul tulpinilor volubile)
„purpurea“- culoarea roşie-purpurie a florilor
- adusă în Europa în sec. XVI-XVII şi prezentată în
Franţa de Guyot şi Gibassier în 1629
 Particularităţi morfologice

 Tulpina
-lungime 4-5 m (volubilă, necesită suporţi)
-ramificată de la bază, pubescentă, creştere rapidă
 Frunzele
- alterne, peţiolate, întregi, cordiforme, pubescente.
 Florile
- mari, dispuse în raceme, se deschid numai dimineaţa şi
durează câteva ore
- corola cu aspect de pâlnie, cu diametrul la deschidere
completă de 4-6 cm
- culoarea florilor este roşie-purpurie, dar sunt soiuri în
alte culori (alb, violet, roşu)
- înfloreşte abundent din iunie până toamna târziu.
 Fructul este o capsulă cu 1-2 seminţe.
 Seminţele sunt mari, negricioase (50 sem./gram)
 Cerinţe ecologice

 orice sol de grădină, bine lucrat şi drenat, cu fertilitate

moderată şi pH 6,8-7,2
 locuri însorite şi adăpostite
 planta este distrusă de temperaturile negative, dar
seminţele prezintă rezistenţă mare
 Înfiinţarea culturilor

 semănat direct în câmp

- aprilie-mai
- distanţe de 30-50 cm

 semănat la ghivece
- sere sau răsadniţe
- martie-aprilie
- câte 1-2 seminţe/ghiveci
- răsadurile nu se repică
 Lucrări de întreţinere

 asigurarea suportului pentru susţinerea tulpinilor

 se udă constant, mai ales în perioadele secetoase
 fertilizările faziale nu sunt necesare
 Utilizare
 Ornamentală
- decor pe verticală (îmbrăcarea pergolelor, chioşcurilor,
arcadelor, coloanelor, zidurilor şi gardurilor, mascarea locurilor
inestetice)
- în vase şi jardiniere, dirijată pe suporţi verticali, creează
paravane pentru balcoane şi terase.

 Alte utilizări
- seminţele conţin mici cantităţi de substanţe halucinogene
(folosite pentru tratarea unor boli mintale)
- aztecii o considerau plantă religioasă (seminţele îi ajută să
comunice cu Regele Soare)