Producerea puieţilor portaltoi în şcoala de puieţi

Pregătirea terenului se face toamna devreme şi constă în: fertilizarea cu 20-30 t/ha îngrăşăminte
organice, 60-70 kg/ha P2O5 şi 40-50 kg/ha K2O; combaterea dăunătorilor din sol, efectuarea arăturii
adânci la 30-35 cm. În funcţie de durata de stratificare a seminţelor şi de data semănatului diferă şi
momentul efectuării arăturii.
Epoca de semănat – Drupaceele, nucul, măceşul se seamănă toamna, după o lună de stratificare,
iar pomaceele se seamănă primăvara devreme. Lucrarea se efectuează manual pe suprafeţe mici sau
mecanic, prin adaptarea semănătorilor pentru cereale şi legume.
Semănatul se face în rânduri simple, distanţe la 40 cm (60-70 cm la nuc) sau în benzi de 2
rânduri distanţate la 10-15 cm şi 70-80 cm între benzi.
Adâncimea de semănat este de 3-4 cm pentru cireş, vişin, mahaleb; 4-6 cm pentru prun şi cais,
piersic, migdal şi 6-8 cm la nuc, respectiv adâncimea de 3-5 ori mai mare decât diametrul seminţei.
Cantitatea de seminţe şi sâmburi pentru 1 ha şcoală de puieţi este de: 50-60 kg/ha la măr şi păr,
80-100 kg/ha la gutui, 400-500 kg/ha la corcoduş; 900-1100 kg/ha la prun franc, 400-600 kg/ha la cireş
şi vişin; 300-350 kg/ha la mahaleb; 1100-1300 kg/ha la zarzăr; 2000-3000 kg/ha la piersic, migdal şi
nuc (Liacu A., 1971; Parnia P., şi colab., 1992).
Seminţele se seamănă amestecate cu nisipul de la stratificare.
Speciile sâmburoase se separă de nisip prin cernere şi apoi se pun în recipiente de 100-200 l cu
soluţie de sare (NaCl) în concentraţie de 2-5%, în care se agită sâmburii, pentru separarea celor seci.
După aceasta, sâmburii se tratează cu soluţie de CuSO 4 în concentraţie de 1%.
După semănatul de toamnă, rândurile se bilonează, ridicând un bilon de 10-12 cm, pentru a
menţine temperatura şi umiditatea constantă pe timpul iernii. Acesta se împrăştie cu grebla primăvara
foarte devreme.
La semănatul de primăvară, rigolele nu se acoperă în întregime, se pune mraniţă sau seamănă
plante indicatoare (ovăz, ridiche de lună, salată), pentru marcarea rândurilor, în cazul efectuării unor
praşile oarbe înainte de răsărirea puieţilor, atunci când se formează crustă.

Lucrările de întreţinere
Prăşitul – se face de 6-8 ori pentru distrugerea buruienilor şi afânarea solului.
Fertilizarea suplimentară – se face în primul rând cu azot (60-70 kg/ha s.a.), aplicat în două
reprize în cursul lunii iunie.
Rărirea puieţilor – se face când aceştia au 3-4 frunze adevărate ,la distanţa de 2-3 cm la
drupacee, 4-5 cm la pomacee şi 6-7 cm la nuc şi castan.
Irigarea – este o lucrare obligatorie în perioadele secetoase (iulie, august) precum şi după
fertilizare, pentru a favoriza creşterea şi a evita formarea timpurie a mugurelui terminal.
 Eliminarea “impurităţilor” se efectuează în luna iulie.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor – în şcoala de puieţi se execută cca. 10-15 tratamente. La
toate speciile, cu 2-3 săptămâni înainte de scosul puieţilor se aplică un tratament cu un produs
organofosforic pentru combaterea păduchelui din San José, păduchele lânos, afidelor şi păianjenilor.
Dacă primele brume întârzie, se recomandă să se efectueze tratamente pentru defolierea puieţilor cu
Ethrel 0,15% + sulfat de cupru 1%, folosind 1000 litri soluţie la ha.

Scosul puieţilor – se face manual sau mecanic, în a II-a

jumătate a lunii octombrie, după căderea frunzelor.
Concomitent, se face şi clasarea pe categorii, se leagă în
pachete de câte 50 buc. şi se stratifică în şanţuri, rădăcina şi
12-15 cm din tulpină.
Producţia este de 200 000 – 300 000 puieţi /ha la drupacee şi
130 000 – 200000 puieţi /ha la seminţoase.

Fig. 8.3. Plugul de scos puieţi .

Producerea puieţilor portaltoi la ghivece

Această metodă este indicată, atunci când nu există puieţi portaltoi, pentru înfiinţarea câmpului
I, pentru completarea golurilor în câmpul I sau pentru producerea portaltoilor de cireş, vişin şi păr, care
se prind bine la altoirea pe lemnul din anul respectiv. Prin folosirea acestei metode se reduce cantitatea
de sămânţă şi timpul de producere a materialului săditor cu un an, sistemul radicular creşte ramificat,
iar altoirea se poate face într-un interval mai mare de timp.
Durata de postmaturaţie a seminţelor este prezentată în tabelul 8.4.
Cu 7-8 zile înainte de semănat sămânţa sau sâmburii se scot de la stratificare, se separă de nisip
şi se pun la încolţit, în camere cu temperatură constantă de 18-20°C, pe prelate, acoperite cu pânză
umedă, la întuneric sau lumină difuză.
Puieţii portaltoi se produc în sere, solarii sau tunele, pardosite cu folie de polietilienă, prevăzute
cu instalaţie de irigare cu pulverizare fină, care să permită şi fertilizarea extraradiculară.
Epoca de semănat este în perioada 20 februarie – 15 martie, când pericolul temperaturilor de –5 -
-8°C a trecut, în funcţie zona climatică.
Semănatul se face în ghivece de plastic, cu diametrul de 8 cm la partea superioară, pungi de
polietilenă cu înălţimea de 10 cm şi lăţimea de 7-8 cm, ambele perforate la partea inferioară sau cuburi
nutritive.
 Tabelul 8.4.
Perioada şi durata de stratificare a seminţelor destinate
producerii puieţilor portaltoi la ghivece

Perioada când se pun

Durata Temperaturile optime
Specia seminţele la stratificat
post. sem., pentru postmaturaţia
Portaltoiul pentru însămânţare în
zile seminţelor
ghivece
Măr franc 90 15.XI – 1.XII 1 - 3°C
Păr franc 90 15.XI – 1.XII 1 - 3°C
Gutui franc 60 15.XII – 30.XII 1 - 3°C
După extragere, uscare
4-5°C în primele 3 luni
Corcoduş 160 şi condiţionare se
1-3°C în perioada umătoare
prestratifică
Prun franc 120 Idem Idem
După extragere, uscare
4-5°C în primele 3 luni
Vişin franc 160 şi condiţionare se
1-3°C în perioada umătoare
prestratifică
După extragere, uscare
4-5°C în primele 3 luni
Cireş 160 şi condiţionare se
1-3°C în perioada umătoare
prestratifică
După extragere, uscare
4-5°C în primele 3 luni
Mahaleb 150 şi condiţionare se
1-3°C în perioada umătoare
prestratifică
După extragere, uscare
4-5°C în primele 3 luni
Piersic 150 şi condiţionare se
1-3 °C în perioada umătoare
prestratifică

Amestecul de pământ din ghivece se compune dintr-o parte mraniţă, o parte pământ de ţelină şi o
parte nisip, la care se adaugă 1 kg azotat de amoniu, 2 kg superfosfat şi 1 kg sare potasică, la fiecare
metru cub amestec. Amestecul se dezinfectează termic sau chimic. Într-un ghiveci se pun câte 2
seminţe la adâncimea de 2-3 cm.
Lucrările de întreţinere constau în:
-dirijarea temperaturii, 18-20°C până la răsărire, apoi 12-15°C;
-combaterea bolilor şi dăunătorilor;
-fertilizarea extraradiculară odată cu irigarea, cu 100g azotat de amoniu, 100g sulfat de potasiu,
200g superfosfat, 100g sulfat de magneziu, 4g borax, 4g sulfat de cupru şi 4g sulfat de mangan, pentru
100 l soluţie, care este aplicată în trei reprize la 100 de ghivece;
-plivirea buruienilor de câte ori este nevoie;
-călirea puieţilor, când au 4-5 frunze, prin deschiderea treptată a geamurilor iar în final, prin
scoaterea puieţilor afară.
Plantarea – se face în luna mai-iunie, când puieţii au înălţimea minimă de 6 cm pomacee şi 10
cm la drupacee. După plantare se bilonează uşor, iar operaţia continuă pe măsură ce puieţii cresc,
pentru a-i menţine drepţi, până la 12-15 cm.
O altă lucrare este eliminarea unuia dintre puieţi din ghivece, prin tăieri sau dacă este cazul se
completează golurile. Celelalte lucrări sunt identice cu cele din câmpul I al şcolii de pomi.