2.

Tehnologia producerii materialului săditor şi înfiinţării

plantaţiilor viticole (2 ore)

2.1. Tehnologia producerii materialului

2.2. Tehnologia înfiinţării plantaţiilor viticole

2.3. Îngrijirea plantaţiilor viticole tinere şi pe rod

 Obligatorie
1. Perstniov N., Surugiu V., Moroşan E., Corobca V. Viticultură. Chişinău:
FEP „Tipografia Centrală”, 2000. – 503 p.
Adăugătoare
1. Perstniov N., Nicolaescu G., Ştirbu A. Tehnologia de cultivare a
soiurilor de struguri de masă. // Viticultura şi Vinificaţia оn Moldova.
2007, nr. 1, p. 10-13.
2. Gheorghe N., Panfil A., Nicolae P., Alexandru T. Ghid pentru
producătorii de struguri pentru masă., “Iunie Prim” SRL, Chișinău
2007.
3. Corobca V., Apruda P., Nicolaescu Gh. Afaceri în viticultură. – Chişinău:
ОSFEP „Tipografia Centrală”, 2004. -128 p.
4. Corobca V., Nicolaescu Gh. Tăierea şi formarea viţei de vie. – Chişinău:
ACSA, 2002
5. Corobca V. Tehnologia producerii viţelor altoite. Diverse scheme
tehnologice de întreținere a plantaţiilor viticole. – Chişinău: ACSA,
2002
 Căile de înmulţire la viţa-de-vie sunt:

1. Pe cale sexuată (prin organe

specializate – sămânţa);
 Acest fel de înmulţire nu este generalizată în practică datorită
faptului că plantele obţinute din seminţe prezintă caractere, de multe
ori, deosebite de ale părinţilor;
intră târziu pe rod (după 5-7 ani);
fructificarea este neuniformă, iar descendenţele soiurilor europene
sunt sensibile la filoxeră. Seminţele viţei-de-vie îşi păstrează
capacitatea germinativă timp de 3-4 ani.

Metoda este folosită în lucrările de ameliorare pentru obţinerea

soiurilor noi de viţă roditoare, de portaltoi şi a hibrizilor direct
producători.
2. Pe cale asexuată sau vegetativă (prin organe nespecializate,
prin porţiuni de plante:

Butăşire,

Marcotaj,

Altoire,

Culturi (în vitro).

După apariţia filoxerei în Europa (1863), altoirea a fost folosită
ca mijloc eficient de luptă împotriva acestui dăunător, devenind
metodă de bază pentru înmulţirea viţei-de-vie.

https://blancolexitimo.wordpress.com/2011/12/04/la-filoxera-en-galicia/
Introducerea altoirii în practica viticolă ca metodă de luptă
împotriva filoxerei şi-a făcut loc foarte greu;
pe de o parte exista prejudecata că viţele americane folosite ca portaltoi ar putea
transmite prin altoire gustul foxat al strugurilor la viţele europene,

iar pe de altă parte, altoirea necesită cunoştinţe tehnice noi, fiind o metodă mult
mai costisitoare de înmulţire a viţei-de-vie.
Producerea materialului săditor viticol se realizează în
unități de stat, particulare sau mixte, autorizate, purtând
denumirea de pepiniera viticola.

Pepiniera viticola este o unitate specializata care are

ca scop producerea vitelor altoite sau a vitelor nealtoite.
 Principalele sectoare ale pepinierei viticole sunt:
1. Plantația de portaltoi,
2. Plantația furnizoare de coarde altoi,
3. Școala de vite cu asolamentul respectiv,
4. Complexul de altoire și forțare
5. Sediul social - administrativ.
 Pentru diferite soiuri de portaltoi conţinutul maxim admisibil de
carbonaţi mobili din sol este diferit.

De exemplu, pentru:
 Riparia x Rupestris 101 14 - 9%,
 Berlandieri x Riparia SO4 17%
 Berlandieri x Riparia Cober 5BB 23%,
 Chasselas x Berlandieri 41B 40%.
 Atelierul pentru altoire şi forţare.
Este compartimentul principal de producere a viţelor altoite prin altoirea la masă. Atelierul
este o construcţie capitală care trebuie să dispună de:
 subsol sau frigider pentru păstrarea viţelor altoite, butaşilor altoi şi portaltoi;
 sală pentru pregătirea butaşilor altoi şi portaltoi către altoire;
 cameră pentru umectarea butaşilor altoi şi portaltoi;
 sală pentru producerea butaşilor;
cameră pentru opărirea şi dezinfectarea rumeguşului;
sere pentru aclimatizarea butaşilor după forţare înainte de plantare în şcoala de
viţe;
vestiar, baia, sală pentru odihnă;
depozite pentru păstrare;
şoproane pentru aclimatizarea butaşilor altoiţi etc.
Pentru producerea 1 milion butaşi altoiţi sunt necesare:
50 t rumeguș din lemn de specii moi;
1400 lăzi pentru forțare, 1,5-2 t parafină.
0,5 t folie de polietilenă,
0,5 kg heteroauxină,
1,3 mln. butași portaltoi cu lungimea standard,
250 mii butași altoi cu lungimea de 6 ochi.
 PĂSTRAREA COARDELOR ALTOI ŞI PORTALTOI.
După recoltare coardele cu umiditatea mai joasă de 48% se umectează
4-10 ore. Coardele se păstrează fără segmentare:
portaltoiul - coarde cu 2-6 ochi lungimi standard;
altoi - coarde cu 8-12 ochi.
Pachetele se amplasează în saci de polietilenă. Cel mai bine se păstrează în
camere frigorifice la temperatura aerului de 1-2 °C. Coarde se aşează în stive
cu înălţimea de 1,5-2 m se acoperă cu folie.
 Coardele portaltoi se scot de la
păstrare cu 10-12 zile înainte de altoire.
Umiditatea 46%, se fasonează (se
segmentează) (38-40cm) cu grosimea 7-
13 mm, se calibrează în 3 grupe:

a) 10-13 mm,
b) 8-10 mm,
c) 7-8 mm.
 Coardele altoi se scot de la păstrare cu 2-3 zile
înainte de altoire. Viabilitatea ochiurilor - mai mare de 90%.
Coardele se fasonează, se înlătură copilii ciorchinii se
fragmentează în butaşi de 1 ochi, se calibrează în 3 grupe,
se umectează în apă moale 12-36 ore, până la umiditatea de
55-57%.
Altoirea butaşilor la masă.
 Termenul altoirii, începutul decada 3 a lunii martie şi terminat
30 aprilie. Se respectă succesiunea altoirii soiurilor.

Timpurie - Sauvignon, Muscat alb, Muscat de hamburg, Caraburnu,

Italia;

Medie - Chasselas, Pinot griş, Muscat ottonel;

Târzie - Regina viilor, Muscat de perlă de Csaba, Coarna neagră,

Traminer, feteasca.
 La volumul mic de butaşi - altoirea
manuală.
La polul superior şi cel inferior al
portaloiurilor se fac tăieturi oblice, iar între
ele - limbi. Lungimea secţiunilor este egală
cu 1,5 din diametrul butaşilor, penele - cu
1/3 din lungimea secţiunii oblice.
Altoiul şi portaltoiul trebuie să aibă aceiaşi
grosime.
La volum mare - maşina UPV-1 sau
DPA-j pus în funcţiune cu picioru.
Altoirea prin copulaţie ameliorată se unesc prin intermediul
limbilor. Limbile contribuie la fortnarea calusului.
 Înainte de forţare butaşii altoiţi se
parafinează la temperatura de 100-105
°C. Înainte de parafmare, butaşii se ţin 2-
4 secunde în apă. Se parafînează punctul
de altoire cu lungimea de 12-15 cm.
Melanjul de parafmare: parafină 93%,
smoală 3% şi sacâz 3%.
 Forţarea butaşilor altoiţi.
Metode de forţare:
 Forţarea butaşilor altoiţi în condiţii de stratificare (rumeguş, perlit, muşchi, nisip,
paralon, mraniţă etc.)
 Forţarea butaşilor altoiţi fară stratificare (forţarea deschisă) inclusiv pe apă, pe perlit în
camere climatizate.
 Ulterior butaşii se umectează 36-72 ore în
apă moale la temperatura de 17-20 C. Pachetele
de butaşi se amplasează vertical pe un strat de
rumeguş (8-10 cm), acoperindu-se cu un alt strat
de rumeguş umed (3-4 cm). Se pune element de
încălzire, peste care un alt strat de rumeguş (8-10
cm).
Regimul de temperatură:
polul inferior 10-12 °C,
superior 24-26 °C,
umiditatea 66%.
 Preforţarea în camere cu încălzire totală -
coardele în stive de 1,6-1,8 m înălţime, lăţimea - două
pachete, se acoperă cu folie, temperatura 24-26 °C timp
de 6-8 zile.
Butașii parafinați se amplasează în lăzi speciale cu folie la fund pentru
menținerea apei, se pun în jgheaburi cu un strat de 3-5 cm de apă. La 2-3
zile se schimbă, temperatura aerului 28-30 °C. La a 8-10 zi se îndepărtează
folia de pe lăzi, iluminând artificial timp de 14-16 ore cu 25-30 mii lucşi.
 Aclimatizarea (călirea) butaşilor altoiţi după forţare.
Se face prin metoda stratificării (cu reducerea treptată a
temperaturii, lăturându-se rumeguşul deasupra butaşilor,
ulterior lăzile se scot în solarii, şoproane sau aer deschis.
Aclimatizarea durează 20-30 zile.
Aclimatizarea deschisă, cu butaşii parafinaţi se pun în lăzi, În
camere de aclimatizare, unde temperatura se reduce treptat
până la 13-14 °C, iar umiditatea relativă a aerului până la 55-
65% Durata- 5-15 zile.
 9.3. Şcoala de vite
Alegerea terenului.
Terenul trebuie să fie plan, protejat de vânturi reci cu
sol fertil, compoziţie mecanică uşoară şi să dispună de sistem
de irigare.
Asolamentul.
Asolamente speciale 4-6 sole. Ca premergători:
culturi timpurii, ce nu au boli şi vătămători cu viţa de vie:
ierburi perene, dovleac, castraveţi, ridichea,ceapa.
Pregătirea solului.
Butașii se plantează pe teren bilonat. După recoltarea
premergătorului se administrează 40-60 t/ha gunoi de grajd,
fosfor 120-150 kg/ha şi potasiu 150-200 kg/ha, arându-se la 50-
60 cm. Ulterior terenul se nivelează, solul se aşează 2-2,5 luni,
se bilonează (toamna cu PRVN- 39000). Distanţa dintre biloane
l,2-l,3 m în rânduri simple şi 1,5-1,6 m în rânduri dube în bilon.
 Pe teren nebilonat se administrează îngrăşăminte şi se ară la 50-60 cm. Primăvara
terenul se nivelează prin cultivare.
Plantarea butaşilor altoiţi. Se plantează primăvara temperatura solului la 25-30 cm
de 12-13 °C (sfârşitul lunii aprilie - 10 mai).
Pe teren bilonat prin centrul bilonului se face o
fisură la adâncimea de 35-37 cm, se udă cu 10-
15 1/m liniar (câte 100-120 g NPK la 100 1 apă).
Butaşii se introduc imediat după trecerea
agregatului, plantându-se la aceiaşi înălţime şi
distanţa de 5-6 cm. Ulterior se acoperă cu un
strat de sol (4-5 cm de asupra butaşului). La 1 ha
se plantează 120-130 mii butaşi altoiţi..
Pe teren nebilonat se fac fisuri fa
adâncimea de 20-25 cm, peste fiecare 1,1 -1,2 m.
Solul se umectează bine, butaşii se introduc la
distanţa de 5-6 cm, înălţimea punctului de altoire
să fie la 12-15 cm deasupra solului.
 Cârnitul.
Se face în anii ploioşi (în a doua jumătate a lunii septembrie) înlăturându-se ultimele
4-5 internoduri.
Marcarea impurităților.
Se face în iulie-august. Plantele nerecunoscute se marchează.
 Recoltarea.
Se face în prima jumătate a lunii noiembrie, după căderea frunzelor, când
temperatura aerului este de 4-5 °C. La necesitate frunzele se defoliază cu clorat de magneziu
(1,5%).
Viţele standard trebuie să corespund următoarelor cerinţe:
 sudura circulară şi dură;
 cordiţa şi lemnul bine maturattf de cel puţin 20 cm lungime, grosimea cordiţei între
ochiul 2 şi 3 de cel puţin 5 mm;
 portaltoiul să fie drept, fară vătămări cu lungimea de 33-35 cm;
 la bază să fîe cel puţin 3 rădăcini de cel puţin 2 mm grosime şi 12 cm lungime.
 9.4. Infiintarea plantatiilor viticole pentru struguri şi îngrijirea lor în primii ani
Pregătirea solului pentru plantare include:
1. Recoltarea premergătorului - realizată, de obicei, prin luna august, cu scopul de a reuşi până la
sporirea primelor îngheţuri, să se efectueze şi restul lucrărilor de pregătire a solului către
plantare;
2. Dezmiriştirea solului se face imediat după recoltarea premergătorului, cu scopul minimalizării
deshidratării solului şi provocării în creştere a seminţelor buruienilor;
3. Administrarea îngrăşămintelor - se face la 12-15 zile mai târziu de grăparea solului.
4. Desfundarea - aratul adânc la 60-80 cm.
5. Nivelarea desfundării - pe sectoarele plane se face până la îngheţuri, iar pe sectoarele în pantă - primăvara.
6. Pichetarea terenuiui Constă în marcarea (cu picheţi din stuf, mlajă, segmente de coarde) locului de plantare a
fîecărui butuc.
5. Alegerea desimii butucilor la o unitate de suprafaţă, adică alegerea distanţei dintre rânduri şi între butuci este un lucru
destul de complicat şi responsabil şi depinde de mai mulţi factori. În ultimii ani, în ţară se înfiinţează plantaţii viticole
cu 3500-5000 butuci la 1 ha.
 Pregătirea vitelor
Înainte de plantare, viţele se pregătesc, timp de
2-3 zile în felul următor:
se fasonează - rădăcinile se scurtează la 10-12 cm, iar
lăstarul altoiului se lasă numai unul şi se
scurtează la 2-3 ochi;
se umectează - se ţine sub apă timp d e 1-2
zile;
se parafinează - 1/3 a părţii superioare a viţei
(la temperatura de 100-105 °C), cu un amestec din
94% parafină tehnică, 3% sacâz şi 3% smoală.
 Plantarea vitelor
În ţara noastră, viţa de vie poate fi plantată în 3 perioade:
primăvara - în lunile martie-aprilie imediat cum apare posibilitatea de ieşit
în cîmp, poate fi practicat pe tot teritoriul.
vara - 15 mai - 15 iunie, se plantează materialul săditor vegetant; poate fi
practicat pe tot teritoriul republicii;
toamna - în luna noiembrie (până la îngheţarea solului), imediat cu
materialul săditor viticol a fost scos din şcoala de viţe şi sortat; poate fi
practicat la sudul ţării, unde iemile sunt mai calde; materialul săditor nu
trebuie să fie afectat de necroza pătată.
 Adăncimea plantării.
Se determină după adâncimea amplasării rădăcinilor bazale ale viţei,
punctul de altoire fiind la nivelul solului. Prin urmare, în republică viţa de vie se
plantează:
pe terenurile plane - la adâncimea de 33-35 cm,
pe pante - 38-41 cm (adică punctul de altoire a viţei se va amplasa cu 5-6 cm
mai jos de nivelul solului),
iar în locurile unde solul se poate acumula în urma spălării lui de pe pante de
către ploi - la 28-30 cm (punctul de altoire a viţei se va amplasa cu 5-6 cm mai
sus de nivelul solului).
 Tehnica plantării.
Sunt cunoscute 3 metode de plantare a viţei de vie:
manuală,
mecanizată
semi-mecanizată.
În republică viţa de vie se plantează manual şi semi-mecanizat.
Ingrijirea plantatiilor viticole tinere
De faptul cum vor fi îngrijite plantaţiile
viticole tinere (în primii 3-4 ani după plantare) va
depinde prinderea viţelor, timpul intrării în
fructificare a butucilor, longevitatea plantelor şi
durata exploatării viei, productivitatea unui ha de
vie şi stabilitatea acesteia, precum şi calitatea
strugurilor.
În primii 3-4 ani după plantare se
instalează spalierul şi se formează butucii
(formele de butuci indicate pentru RM) în
consecutivitatea: tulpinile, braţele, punţile de rod
şi, în sfârşit, verigile de rod.
 Primul an după plantare
Lucrarea solului - 3-4 afânări ale solului la adâncimea de 8-12 cm, iar toamna se ară la
adâncimea de 18-22 cm.
Verificarea primderii vitelor - în a 3 decadă a lunii mai, viţele care nu s-au prins se
completează cu altele (din fondul de rezervă) sau se completează în anul viitor.
Copcitul (cotorătul) - este o măsură agrotehnică de înlăturare a rădăcinilor
superficiale şi a vlăstarelor.
Se face de 2 ori: prima dată - 55-60 zile după plantare, a doua oară - 30-35 zile după primul
copcit.
Udatul vitelor - numai în anii secetoşi.
Combaterea bolilor și dăunătorilor - 3-4 tratări contra manei, făinării şi unor
dăunători.
Musuroitul butucilor - toamna, după căderea frunzelor, se muşuroiesc cu scopul
protejării, de temperaturile negative ale iemii, a 4-5 ochi de la baza cordiţei.
 Anul 2 după plantare
Se repetă toate procesele agrotehnice din primul an, cu excepţia
cotorâtului care se va face o singură dată (primăvara, până la dezmugurire),
se va instala în mod obligatoriu spalerul.
Anul 3 după plantare.
Se repetă toate procesele agrotehnice din anul 2, continuă lucrările de
formare a butucilor.
Anul 4 după plantare.
Se repetă procedeele agrotehnice din anul 3, în plantaţii se obţine 2-4
t/ha de struguri (dacă strugurii se arată mai mulţi, aceştia trebuie înlăturaţi de
pe butuci cu 1-2 săptămâni înainte de începerea maturării).
 Lucrul individual
I. Alegerea teritoriului în vederea înfiintării plantatiilor viticole
II.Organizarea teritoriului plantatiilor viticole
III.Stabilirea sortimentului şi amplasarea soiurilor în teren