Sunteți pe pagina 1din 4

RECUPERARE ÎN PATOLOGIE SPORTIVĂ

CONTROLUL MEDICAL

Controlul medical constituie un sistem unitar de metode și practici medicale prin care se
asigură recoltarea și integrarea datelor medicale, în vederea cunoașterii organismului individului
nesportiv pentru selecția inițială și a celui sportiv cu stare de antrenament diferită, a factorilor
interni și externi, care condiționează starea de sănătate pentru obținerea performanțelor.

Rolul controlului medico-sportiv


1. Stabilirea stării de sănătate, a stării funcționale și a capacității de efort în diferite etape de
pregătire sportivă; investigarea și tratamentul diverselor afecțiuni, deficiențe fizice, traumatisme.
2. Supravegherea dinamică a stării de sănătate și a capacității de efort prin investigare în condiții
de laborator (testare în efort standard) și pe terenul sportiv.
3. Optimizării stării de sănătate și a stării de antrenament prin urmărirea aplicării în practică de
către antrenor și sportiv a prescripțiilor medicale (indicații de susținere a efortului, refacere după
efort, regim alimentar), ca și respectarea măsurilor de recuperare în cazul unei îmbolnăviri sau
leziuni ale aparatului locomotor.
4. Rol de selecție, orientare și reorientare sportivă, în aprecierea rezervelor și estimarea
performanțelor.
5. Rol în susținerea efortului, refacerea post efort, recuperarea posttraumatică.
6. Stabilirea contraindicațiilor temporare și definitive ale efortului.

Sarcinile controlului medical constau în:


1. Supravegherea dinamică a stării de sănătate și a capacității de efort
- aceasta se investighează în condiții de laborator (testarea în efort standard) și pe terenul de
sport, prin culegerea datelor în timpul efortului specific din orele de educație fizică, lecția de
antrenament, competiție sau cantonament sportiv.
2. Controlul medico-pedagogic pentru urmărirea aplicării de către antrenor și sportiv a
prescripțiilor medicale, în scopul optimizării stării de sănătate și a stării de antrenament (indicații
de susținere a efortului și refacerii după efort), ca și respectarea măsurilor de recuperare, în cazul
unei îmbolnăviri sau leziuni ale aparatului locomotor, care permit continuarea procesului de
antrenament, în condițiile modificării regimului de efort ca volum, intensitate și complexitate.
O bună conlucrare medic sportiv – antrenor implică înțelegerea noțiunilor de susținere, de
refacere și de recuperare sau reabilitare.
Noțiunea de susținere a efortului se referă la măsurile medico-pedagogice menite să
asigure organismului resursele necesare prestării efortului și optimizarea acestora la nivelul cerut
de performanță.
Refacerea după efort, parte integrantă a procesului de antrenament include acele măsuri
medicale care urmăresc accelerarea procesului de restabilire a funcțiilor metabolice și sistemice
perturbate de efort.
Atît susținerea, cît și refacerea sînt procese care își ating scopul în măsura în care se
individualizează în raport cu natura efortului și cu perioada de pregătire sportivă, mijloacele
folosite avînd o anumită ierarhizare, prioritate în aplicarea lor.
Recuperarea medicală este un proces complex de măsuri, care se adresează sportivilor cu
anumite stări patologice induse de efort sau de alți factori perturbatori ai sănătății, în vederea
restabilirii cît mai grabnice și complete a funcțiilor perturbate.

Clasificarea controlului medical, în funcție de scopul urmărit:


1. Controlul medical inițial cînd se urmărește selecția primară și orientarea sportivă
2. Controlul medical periodic în funcție de planul calendaristic competițional.
- are caracter obligatoriu pentru toate ramurile de sport, în vederea participării la antrenamente și
competiții.
3. Controlul medical la cerere – din partea sportivilor sau a antrenorilor, în vederea stabilirii
stării de sănătate, a stării funcționale și a capacității de efort în diferite etape de pregătire
sportivă:
- la schimbarea ciclurilor de efort
- la intrarea și ieșirea din forma sportivă;
- pentru instituirea celor mai adecvate măsuri de susținere și refacere după efort;
- de la un ciclu de pregătire la altul;
- pentru urmărirea eficacității măsurilor de tratament, în cazul unor îmbolnăviri, în vederea
restabilirii capacității sportive.

Selecția inițială – prepubertară este dominanta de starea de sănătate, de motivația copilului și a


familiei pentru sport, de profilul morfologic, funcțional și neuropsihic al părinților și de aspectul
dezvoltării fizice a copilului, care trebuie să se situeze la nivelul indicatorilor medii pe țară.
Adevărata selecție sportivă are loc la pubertate (selecția secundară), cînd parametrii
morfo-funcționali tind să se stabilizeze. Modelul biologic al performerului este adaptat vîrstei,
genului și cerințelor de performanță.
Pentru o selecție bună și operantă trebuie cunoscute caracteristicile fiziologice ale
efortului (aerob, anaerob, mixt) din fiecare ramura sportivă.
În afara selecției, controlul medical sportiv are ca scop și orientarea medico-sportivă.
Aceasta se realizează de obicei la selecția secundară cînd datele medicale pot ajuta antrenorul la
stabilirea probei sportive unde sportivul are cele mai bune șanse de afirmare. De asemenea pot
exista situații cînd apare plafonarea sau cînd starea de sănătate constituie un factor limitativ
pentru proba în care s-a consacrat și atunci se impune reorientarea sportivă spre o probă care
nu afectează starea de sănătate, cu alt tip de solicitare funcțională și biomecanică.
Toate aceste considerente medico-sportive impun obligativitatea efectuării controlului
medical sportiv inițial și periodic ori de cîte ori situația o impune, cu precizarea ca datele alese
nu trebuie să rămînă consemnate numai în fișa medicală a sportivului, ci să ofere antrenorului o
bază de date operante pentru coordonarea performanței sportive.
Etapele selecției medico-sportive

Etapa Indici Observații


Sanogeneza
Genetici
Dezvoltarea fizică și psihică
PRIMARĂ
Antecedentele familiei (tata, mama Criteriul sanogenezei este eliminatoriu
(inițială)
etc)
Socio-economici
Factorii organizatorici
Dezvoltarea fizică și funcțională
Dezvoltarea psihică Se selectează indicii care realizează „micro-
SECUNDARĂ
Capacitatea de efort modelul biologic al performerului” –
(pubertară)
Motivația și factorii voliționali contrar se aplică orientarea medico-sportivă
Factorii organizatorici
Indicii funcționali Deși performanța sportivă se impune la
Indicii capacității de efort acest nivel de selecție, profilul biologic și
FINALĂ Calitățile motrice psihic de moment, pot influența alegerea
(de performanță) Profilul psihic și rezistența la stres titularului din 2-3 candidați, mai ales în
Randamentul sportiv condiții variate de mediu (altitudine, fus
Sanogeneza orar, temperatură etc)

Instrumente medicale utilizate în procesul de antrenament


1. Examenul medico-sportiv finalizat prin eliberarea avizului medico-sportiv (realizat de
medic).
Exceptînd examenul medico-sportiv inițial (care are un caracter de selecție) toate
celelalte examene medico-sportive, fie că se efectuează la 6 luni – pentru majoritatea sportivilor
legitimați, fie la 4 luni (micro sau macro circuite) pentru componenții loturilor naționale și
olimpice – sînt examene periodice.
Un asemenea examen oferă datele medico-biologice de referință, de la care se pleacă, iar
planul de antrenament trebuie să-și propună atingerea modelului biologic și a formei sportive ca
o consecință a pregătirii sportive.
Acest examen cuprinde:
- anamneza medico-sportivă;
- examene clinice pe aparate, însoțit de examene de specialitate;
- examene paraclinice;
- evaluarea dezvoltării fizice;
- somatoscopie pentru evaluarea stării de nutriție;
- evaluarea funcțională și a capacității de efort.
Pe baza acestor date se alcătuiește avizul medico-sportiv ce cuprinde:
- diagnosticul stării de sănătate, de nutriție și dezvoltare fizică și a stării funcționale și al
capacității de efort (partea I);
- indicații și contraindicații medicale, medico-sportive, medico-pedagogice privind
alimentația, medicația și refacerea, calitățile motrice și psihice ce ar trebui perfecționate
prin antrenament (partea A II-a).
Avizul se încheie cu o prognoză privind performanța biologică și implicit performanța sportivă.
2. Jurnalul de autocontrol
- realizat de sportiv și interpretat de medic sau kinetoterapeut

3. Observația medico-pedagogică
- realizată de medicul echipei, kinetoterapeut, antrenor
Terminologia utilizată este extrem de variață:
- observație medico-sportivă;
- supraveghere medicală a antrenamentului;
- investigație de efort specific.
Scopul investigației rămîne același controlul eficient și concret medico-biologic al
antrenamentului. Acesta va permite sprijinirea antrenorului în dirijarea antrenamentului prin
furnizarea unor date obiective pe care acesta le poate integra în planul de antrenament.

S-ar putea să vă placă și