3/24/2009

Capitolul 1

CARACTERISTICI GENERALE ALE

INSTALAŢIILOR DE TRANSPORT
INDUSTRIAL

Transmiterea forţei de tracţiune

• Transmiterea forţei de tracţiune prin benzi elastice
• Transmiterea forţei de tracţiune prin cabluri elastice din
fire de oţel
• Transmiterea forţei de tracţiune prin lanţuri metalice
• Transmiterea forţei de tracţiune prin oscilaţii
• Transmiterea forţei de tracţiune prin medii de lucru

1
 3/24/2009

Transmiterea forţei de tracţiune prin oscilaţii

• deplasarea pe distanţe scurte a încărcăturii
v

Oscilaţii în plan orizontal, a ap
a
cu deplasarea încărcăturii G
în plan orizontal
v

Oscilaţii în plan înclinat, cu ap
m⋅
aa
deplasarea încărcăturii în aa
Gsin
Fα Gcos
plan înclinat f
α α

Oscilaţii în plan înclinat faţă N v

ap
de direcţia de deplasare a α Ff

materialului aa Fi G
α

Oscilaţii în plan orizontal, cu deplasarea

încărcăturii în plan orizontal

• acceleraţie identică pentru cursa activă şi

pentru cursa pasivă şi, coeficient de frecare
diferit în cele două sensuri

• coeficient de frecare identic în cele două

sensuri şi acceleraţie diferită

2
 3/24/2009

Oscilaţii în plan orizontal, cu deplasarea

încărcăturii în plan orizontal
• acceleraţie identică pentru cursa activă şi pentru cursa pasivă
şi, coeficient de frecare diferit în cele două sensuri
v

aa ap

• acceleraţiile în cursa activă şi în cursa pasivă sunt egale

aa = a p = a

• coeficient de frecare diferit în cele două sensuri

Oscilaţii în plan orizontal, cu deplasarea

încărcăturii în plan orizontal
• Prin cursa activă se înţelege cursa în care materialul este
transportat (se desprinde de suprafaţa oscilantă) iar prin cursă
pasivă, cursa în care materialul nu este transportat (nu se
desprinde).

coeficientul de frecare dezvoltat în cursa activă µa

a > µa ⋅ g
coeficientul de frecare dezvoltat în cursa pasivă µp
a < µp ⋅ g
• pentru asigurarea transportului, trebuie ca:
µa ⋅ g < a < µ p ⋅ g sau µa < µ p

3
 3/24/2009

Oscilaţii în plan orizontal, cu deplasarea

încărcăturii în plan orizontal

• Dacă suprafaţa transportatorului prezintă un

coeficient de frecare de alunecare constant în
toate direcţiile, trebuie ca a a ≠ a p

- în cursa activă: aa > µ ⋅ g

- în cursa pasivă: a p < µ ⋅ g

Oscilaţii în plan înclinat, cu deplasarea

încărcăturii în plan înclinat
v v
m ⋅ aa ap
ap Ff

aa aa Gsinα
Gsinα
Gcosα m ⋅ ap Gcosα
Ff
α α

• pentru cursa activă • pentru cursa pasivă

m ⋅ aa > G ⋅ sin α + F f = µ ⋅ GF=f >µ m
⋅ m⋅ a⋅ gp + G ⋅ sin α

aa > g ( sin α + µ ⋅ cos α ) a p < g ( µ ⋅ cos α − sin α )

4
 3/24/2009

Oscilaţii în plan înclinat faţă de direcţia de

deplasare a materialului

Presupune desprinderea particulei de material de

pe suprafaţa oscilantă, la fiecare ciclu de oscilaţie
realizându-se deplasarea particulei în sensul dorit
N N
v v Fi
ap
ap
Ff Ff α
α

aa α aa
Fi G G

mişcarea alternantă impusă suprafeţei portante are loc

după o direcţie care face un unghi α cu suprafaţa portantă

Oscilaţii în plan înclinat faţă de direcţia de

deplasare a materialului
N În timpul cursei pasive, particula de
v
ap material nu se desprinde de pe
Ff suprafaţa oscilantă
α
G
aa α Ff ≥ Fi ⋅ cos α Fi = ⋅ a p
Fi G g

G G  G
N = Fi ⋅ sin α + G = ⋅ a p ⋅ sin α + G µ  ⋅ ap ⋅ sin α + G  ≥ ⋅ ap ⋅ cosα
g g  g
Ff = µ ⋅ N

Ff ≥ Fi ⋅ cos α µ⋅g
ap ≤
cos α − µ ⋅ sin α

5
 3/24/2009

Oscilaţii în plan înclinat faţă de direcţia de

deplasare a materialului
N În timpul cursei active, pentru
v Fi desprinderea particulei de pe
ap α suprafaţa oscilantă trebuie ca:
Ff
N ≥ G − Fi ⋅ sin α
aa
G G
Fi = ⋅ aa
g
Ff − Fi ⋅ cos α = 0 1
Fi ⋅ cos α ≥ G − Fi ⋅ sin α
Ff = µ ⋅ N µ
N ≥ G − Fi ⋅ sin α 1 G G
⋅ ⋅ aa ⋅ cos α ≥ G − ⋅ aa ⋅ cos α
µ g g

Transmiterea forŃei de tracŃiune prin medii de lucru

• Forţa de tracţiune este transmisă prin intermediul unui

mediu de lucru (aer sau apă) care, în amestec cu materialul
de transportat, circulă printr-o reţea de conducte pe baza
energiei preluate de la sistemul de acţionare (pompe
hidraulice sau pompe pneumatice, ventilatoare, ş.a)
• Parametru principal îl constituie concentraţia amestecului
care exprimă raportul dintre debitul masic al materialului
transportat şi debitul masic al curentului de fluid:
Qm
µ=
Qf
• În funcţie de valoarea concentraţiei amestecului şi de
debitul masic al materialului de transportat se poate
determina debitul masic al fluidului

6
 3/24/2009

 Transportul prin medii de lucru comportă trei faze:

• realizarea amestecului fluid – material:
• transportul propriu-zis;
• separarea celor două componente, fluid şi material

 Particula de material să fie antrenată în mişcare, cu o

anumită viteză de deplasare prin conducta de transport.

 Sub viteza critică, transportul nu mai poate fi realizat

deoarece există posibilitatea ca particulele de material să
se depună pe peretele conductei

• Pentru a determina vitezei critice de deplasare prin

conductă, se consideră o particulă de material care se
deplasează prin conductă sub acţiunea unui curent de
fluid.
• În transportul prin medii de lucru, regimul de curgere a
curentului de fluid este turbulent, caracterizat prin
numere Reynolds Re ≈ 104 ÷106
• forţa dezvoltată de un curent de fluid aflat în curgere
turbulentă asupra unei particule de material este
F = k ⋅ ρ0 ⋅ ( v − u ) ⋅ d 2
2

k – coeficientul rezistenţei hidraulice corespunzătoare regimului turbulent;

ρ0 – densitatea fluidului;
v – viteza curentului de fluid;
u – viteza particulei de material;
d – diametrul echivalent al particulei de material

7
 3/24/2009

• Diametrul echivalent al particulei de material este

definit ca fiind diametrul sferei al cărei volum este egal
cu volumul particulei.
Ecuaţia de mişcare a particulei de material prin
conducta de transport se poate obţine scriind
F FA ecuaţia de echilibru dinamic al forţelor care
acţionează asupra particulei de material în cazul
curgerii de regim (u=ct; v=ct)
G v
G − F − FA = 0
π ⋅d3
G= ⋅γ - greutatea particulei de material
6
π ⋅d3
FA = ⋅ γ 0 - forţa arhimedică
6
γ - greutatea specifică a particulei
γ0- greutatea specifică a fluidului

• Notez v − u = u0 viteza relativă a particulei

faţă de curentul de aer

π ⋅d3
G= ⋅γ
6

F = k ⋅ ρ0 ⋅ ( v − u ) ⋅ d 2
2
G − F − FA = 0

π ⋅d3
FA = ⋅γ 0
6 π ⋅d3 γ0 π ⋅d3
⋅γ − k ⋅ ⋅ v02 ⋅ d 2 − ⋅γ 0 = 0
6 g 6

valoarea teoretică la care este posibilă π ⋅ d ⋅ g ⋅ (γ − γ 0 )

deplasarea unei particule de material u0 =
plasată într-un curent de fluid 6k ⋅ ρ 0

8
 3/24/2009

I II III IV
100
amestec de aer şi material
curent de aer fără material
75
Căderea de presiune

50
A

25

0 5 10 15 20 25 30 35 u[ m s]
• zona I, pentru viteze la care, în timpul transportului, materialul se separă
de aer şi, prin depunere, generează un strat filtrant staţionar;
• zona II, pentru care, la viteze mai mari, stratul de material depus la partea
inferioară a conductei se deplasează sub formă de strat fluidizat;
• zona III, zona vitezei critice, la care se poate realiza transportul de
material. La vitezele corespunzătoare acestei zone, se pot înregistra
depuneri de material, motiv pentru care trebuie evitate în cazuri practice;
• zona IV, care corespunde vitezelor optime de transport, cu consum minim
de energie (cădere minimală de presiune)

Sisteme de acţionare a instalaţiilor

de transport
• Forţele de rezistenţă la înaintare sunt învinse prin energia
produsă de către sistemul de acţionare, compus din motor
şi transmisie.
• Motoarele utilizate pot fi electrice, pneumatice, hidraulice,
cu ardere internă
• Transmisiile pot fi cu elemente rigide (angrenaje cu roţi
dinţate, angrenaje cu lanţ, ş.a.) cu elemente elastice
(bandă, curele, cablu), cu fricţiune, hidrodinamice, ş.a

I CV T ML
M

M – motor de acŃionare; I – inversor de sens; CV – cutie de viteze;

T – transmisie; ML – mecanism de lucru

9
 3/24/2009

Puterea motorului de antrenare se determină în

funcţie de modul de încărcare a mecanismului
de lucru:
• dacă mecanismul de lucru trebuie să învingă forţa de
rezistenţă Fr [ N ] :
Fr ⋅ vL
Pm = [ kW ]
103
• dacă mecanismul de lucru trebuie să învingă cuplul
rezistent M r [ N ⋅ m] :
M r ⋅ nL
Pm = [ kW ]
9550

vL [ m s ] şi nL [ rot min ] sunt viteza respectiv turaţia mecanismului de lucru

• În funcţionarea motoarelor, în mod particular a

motoarelor electrice, se disting trei regimuri: de
demarare, de funcţionare stabilă şi de fânare.
• Definiţia regimurilor de funcţionare poate fi
realizată analizând ecuaţia de mişcare:
dω
I⋅ = M − MS
dt
M – cuplul motorului, în N ⋅ m
Ms – cuplul static rezistent, în N ⋅ m, pe care trebuie să îl învingă motorul;
ω – viteza unghiulară a arborelui motorului de antrenare;
I – momentul de inerţie masic al maselor de rotaţie, cu viteza unghiulară ω, în
kg ⋅ m 2

2π ⋅ n I dn
Deoarece ω = ⋅ = M − MS
60
9,55 dt

10
 3/24/2009

I dn
⋅ = M − MS
9,55 dt

• În timpul funcţionării statice, momentul motor

echilibrează momentul rezistent, astfel că M = M S
şi dn = 0 , de unde rezultă că turaţia n este
dt constantă.

• În faza de pornire (demarare), dn > 0 , turaţia

tinde să crească M − M S > 0 dt şi deci M > M S

• În faza de oprire (frânare), dn < 0 , turaţia tinde să

scadă M − M S < 0 şi deci dt M < M S

INSTALAŢII DE TRANSPORT CU
ACŢIUNE CONTINUĂ

Instalaţiile de transport cu acţiune continuă sunt

de o mare diversitate şi asigură productivităţi de
transport ridicate şi pot fi grupate în două mari
categorii:
• cu organ flexibil;
• fără organ flexibil.

11
 3/24/2009

InstalaŃii de transport cu acŃiune continuă cu

organ de transmitere a forŃei de tracŃiune

Acest tip de instalaţii utilizează ca organ flexibil

banda de cauciuc, cabluri metalice sau lanţuri cu
zale. Principalele tipuri sunt:
• transportoare cu bandă elastică;
• transportoare cu plăci;
• transportoare cu racleţi;
• transportoare cu cupe;
• transportoare suspendate;
• transportoare cu suporţi.

12