DOZAREA UREEI SERICE (metoda enzimatica în UV)

Ureea este produsul final al metabolismului proteic avand următoarea formulă chimică:

Se sintetizează în ficat unde din amoniacul provenit din dezaminarea aminoacizilor, din
CO2 și cu ajutorul ATP-ului se formează carbamil fosfatul care intră în ciclul ureei. Cea mai
mare parte a ureei este eliminată prin filtrare glomerulara, 40-60% redifuzează în sange (prin
reabsorbție) în funcție de fluxul tubular și de hormonul antidiuretic ADH). Ureea reprezentind
principala cale de excreție a azotului, fiind compus netoxic, reprezintă principala formă de
eliminarea a amoniacului, compus toxic.

https://www.pinterest.com/summerbrunell/
Ureea din sange și urină variază în raport direct proporțional cu alimentația proteică și
invers proporțional cu anabolismul celular din cursul stărilor de creștere, graviditate,
convalescență. Niveluri persistent crescute ale ureei serice indica alterarea semnificativă a ratei
filtrarii glomerulare.
 Dozarea ureei serice este utilă în diagnosticul insuficienței renale; diferențierea intre
azotemia prerenală și postrenală pe baza raportului uree/creatinina; în insuficiența renală
terminală, monitorizarea succesului dietei hipoproteice în insuficiența renală cronică;
monitorizarea hemodialize.

Principiul metodei de dozare :

În prezenţa ureazei şi a apei ureea este hidrolizată, obţinîndu-se amoniac şi dioxid de
carbon. Amoniacul obţinut reacţionează cu α-oxoglutaratul şi NADH în prezenţa
glutamatdehidrogenazei (GLDH), formîndu-se L-glutamat şi NAD+. Se măsoară viteza de
diminuare a NADH pe măsura ce trece în NAD +, prin scăderea absorbantei în UV (340 nm),
aceasta este direct proporţională cu concentraţia de uree din ser.
Reactivi  (gata preparati):
1. Reactiv enzimatic preparat in tampon fosfat : conţine urează, glutamatdehidrogenaza
(GLDH),NADH, adenozin 5-difosfat, α-oxoglutaratul
2. Standard de uree 80 mg/dl.(13.3 mmmol/l)

Proba de analizat : ser recoltat pe  vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.
Nu sunt acceptate spre analiză seruri intens hemolizate / sange recoltat interprandial sau
seruri intens lipemice.
Mod de lucru :

Reactivi (µl) Standard (µl) Proba (µl)

ser - 10
standard 10 -
reactiv de lucru 500 500
H2O distilata - -

Se amestecă şi se citeşte absorbanţa la 1,2și 3 minute a probelor şi standardului faţă de

apă la340 nm.

Calculare:

ΔAp/ΔAs X conc.standard= mg/dl uree. (A1 –A3)/ (S1-S3 )

Factor de conversie: mg/dL x 0.166 = mmol/L
 Interval biologic de referinta:
Valorile pentru uree variaza cu virsta (copil→adult→vârstnic). In general valoarea de
referinta pentru adulti este de 10-40 mg/dl (fiecare laborator își va preciza propriile valori de
referință).
Limite si interferente:
• Variații fiziologice
In mod normal copiii prezintă valori mai scăzute ale ureei serice (catabolism proteic
scăzut legat de creștere).(ex interval biologic de referință 10- 35 mg/dl)
In ultima parte a sarcinii pot aparea valori scăzute ale ureei serice datorită hipervolemiei
fiziologice.
Creșterea valorii maxime a ureei la varstnici ca urmare a scăderii progresive a funcției
renale (pierdere de glomeruli și scăderea fluxului sangvin). (ex. interval de referință 35-50
mg/dl)
Activitate fizică intensă
• Factori legați de dieta
O dieta hipoproteică, dar cu un conținut crescut de carbohidrați, poate cauza scăderi ale
ureei serice. Ingestia recentă a unei mese bogate în proteine poate determina valori “borderline”
crescute ale ureei serice.
Aportul crescut de proteine care vor genera cantități crescute de aminoacizi vor
determina o intensificare a ciclului de sinteză al ureei și implicit o activitate o creștere a sintezei
de enzime implicate în ureeogeneză (>200 g/zi), în special daca se asociaza cu aport redus de
lichide, transpiratii excesive sau poliurie indusă de alcool, poate duce la creșterea nivelului seric
al ureei pana la 80 mg/dL.

Indicații pentru dozare:

 Pentru evaluarea funcției renale și hepatice

 Pentru evaluarea stării de hidratare și a aportului de proteine
 Monitorizarea tratamentelor cunoscute a fi nefro-sau hepatotoxice.

Interpretarea rezultatelor:

Aportul de proteine influențează valorile ureei serice ( un aport crescut de proteine

determină o sinteză crescută de uree ca și un deficit proteic care va determina mobilizarea
proeteinelor musculare cu creșterea concentrației de aminoacizi și implicit creșterea sintezei de
uree).
Anumite medicamente ca (cloramfenicol,metildopa, rifampicina, trimetroprimul,
tetraciclinele, neomicina , vancomicina, spironolactona) pot determina creșterea concentrației
serice de uree.

Afecțiuni ce determina ↑ nivelului seric al ureei (hiperuremie):

  Prerenale: (ischemică), datorită scaderii fluxului sanguin ce va determina
hipoperfuzie renală.
Hipoperfuzia renala se poate produce prin unul din urmatoarele mecanisme:

 scaderea volumului fluidelor extracelulare (hemoragii severe gastro-

intestinale, arsuri extinse,deshidratare)
 modificarea rezistenței vasculare (sepsis)
 scaderea debitului cardiac (insuficienta cardiaca)
 medicamente ce reduc perfuzia capilară glomerulară (inhibitori ai enzimei de
conversie)
 Renale (intrinseci): diminuarea funcției glomerulare (glomerulonefrite - ),
diminuarea rapidă și brutală a funcției renale potențial reversibilă (disfuncție renală acută,
DRA) sau deteriorarea progresivă și ireversibilă a funcției renale (insuficiența renală
cronică – un caz special de instalare a cesteia este diabetul zaharat).
 Postrenale (obstructive): obstrucția tractului urinar (litiaza, tumori)
Obs. În foamea prelungită ficatul este organul care menține nivelul glicemiei.
Aminoacizii din structura proteinelor vor constitui sursa majoră de atomi de carbon
din GNG, de aceea excreția de uree urinară crește în această stare.
Afecțiuni ce determina ↓ nivelului seric al ureei (hipouremie):
 Insuficiența hepatică (ca urmare a deficitului de sinteza)
 Hidratare în exces
 Malnutriție