Ce este riscul?

Riscul - măsura probabilităţii şi a consecinţelor de a nu atinge un obiectiv al proiectului;implică

noţiunea de incertitudine şi are întotdeauna asociat un cost.
Riscurile se concretizează cel mai frecvent prin:
- nerespectarea termenelor
- depăşirea bugetului aprobat
- neîncadrarea în parametri (cantitativi sau calitativi) de performanţă şi calitate stabiliţi.
Componentele principale ale unui risc sunt:
 evenimentul nedorit şi cauzele care determină apariţia acestuia
 probabilitatea apariţiei acelui eveniment
 efectul pe care îl are evenimentul asupra derulării proiectului.
Probabilitatea de apariţie a unui risc şi efectul pe care îl produce în cazul în care riscul este
prezent sunt variabile independente. Astfel, există:
- riscuri cu impact mare şi cu probabilitate mare
- riscuri cu impact mare şi cu probabilitate mică
- riscuri cu impact mic şi cu probabilitate mare,
Sursele majore de risc pentru un proiect sunt cel mai adesea:
a) planul proiectului:
- obiective nefezabile
- inexistenţa unui plan detaliat care să ia în considerare toate cele 4 elemente caracteristice
unui proiect (timp, buget, calitate, aşteptările participanţilor)
- nu există planuri de contingenţă (acţiunile care vor fi întreprinse în cazul de manifestare a
unor evenimente nedorite)
- nu este specificat bugetul pentru fiecare activitate
b) echipa de proiect
Efectul nedorit
- lipsa unor abilităţi personale şi profesionale ale membrilor echipei pentru buna desfăşurare a
proiectului
- lipsa unei motivaţii suficiente
- lipsa unei informări corespunzătoare în legătură cu scopul, obiectivele, responsabilitatea şi
rolul fiecărui membru în cadrul proiectului
- lipsa unei comunicări eficiente între membri participanţi la proiect
c) organizarea
- alocarea nejudicioasă a resurselor necesare pentru diferite activităţi
- inexistenţa unor controale şi evaluări riguroase pe parcursul derulării proiectului
- insuficienta definire a metodelor de lucru dorite în proiect
d) clientul
- nu s-a făcut analiza nevoilor clientului
- specificaţiile dorite nu sunt clare
- clientul este ţinut în afara fluxului informaţional
e) suportul managerial
- managerii de top nu susţin proiectul
- este încurajată munca individuală, nu cea în echipă
- nu au fost definite clar priorităţile organizaţiei

Rolul unui manager de proiect în ceea ce priveşte managementul riscurilor

este:
• Analiza, identificarea şi evaluarea riscurilor.
• Găsirea metodelor de diminuare a riscurilor sau a acţiunilor care trebuie realizate
pentru ca proiectul să poată fi derulat în continuare.
Identificarea și analiza
Riscul este o caracteristică inerentă şi inevitabilă a unui proiect, deşi gradul de risc poate varia
foarte mult. Definiţia riscului, ca o probabilitate de a se realiza o situaţie favorabilă sau o
pierdere, este o definiţie foarte generală. Cum putem recunoaşte un risc când planificăm si
estimăm un proiect?
Pentru identificarea riscurilor, orice manager de proiect trebuie să îşi pună următoarele
întrebări:
 ce reprezintă riscul pentru proiectul în curs?
 ce reprezintă riscul pentru o anumită activitate a proiectului?
 care sunt riscurile care pot apărea?
 care este probabilitatea lor de manifestare?
Un proiect este sensibil la risc este considerat dacă atunci când în cazul producerii riscului
respectiv pot fi periclitate aspectele esenţiale ale proiectului.
Modalităţile de identificare a riscurilor depind într-o mare parte de caracteristicile specifice
proiectului în derulare, ca şi de cerinţele finanţatorului, a celorlalţi participanţila proiect, a
clientului.
Identificarea riscurilor oferă o imagine de ansamblu asupra probabilităţii de manifestare a lor, a
activităţilor care trebuie să fie realizate, a impactului acestora asupra bugetului, a programării
activităţilor proiectului.
Orice risc trebuie analizat şi prevăzut, iar în situaţia în care impactul pe care l-ar avea
manifestarea unui eveniment nedorit este mare, trebuie luate măsuri suplimentare.
Evaluarea riscurilor
Evaluarea riscurilor înseamnă definirea clară a acestora, inclusiv stabilirea importanţei riscului
pentru proiect, cât de severă ar deveni situaţia dacă s-ar produce, cât de sensibil este proiectul
şi probabilitatea materializării lor. Prin urmare, evaluareariscului presupune:
- identificarea riscurilor ;
- analiza riscurilor în ceea ce priveşte impactul lor asupra performanţelor, costurilor,
programării lucrărilor şi a calităţii lucrărilor ;
- estimarea probabilităţii producerii riscului în timpul desfăşurării proiectului, adică ceea ce se
numeşte gradul de expunere a proiectului;
- stabilirea ordinii de priorităţi a riscurilor, în funcţie de gradul de expunere, efectul potenţial şi
problemele asociate riscurilor proiectului.

Cum se gestionează riscurile

Iată trucurile speciale pe care managerii de proiect le utilizează pentru a gestiona riscurile
proiectului.
Evitarea riscului
• Dacă o activitate de proiect duce la consecințe grave, evitarea este o bună politică. De
exemplu, folosirea unui proces de producție în același timp pentru două produse finale poate
pune în pericol calendarul proiectului. În schimb, un manager de proiect poate evita riscul
utilizând procesul de producție secvențial.
Atenuarea riscului

• Găsirea modalităților de a reduce probabilitatea unui risc. De exemplu, s-a decis de

utilizat un proces de producție simplificat și bineînțeles, că instalarea unuia mai inovator și
costisitor va lua prea mult timp.
Transferul riscului
• Controlarea riscului transferându-l unui furnizor extern. De exemplu, dacă documentația
unui subsistem de computere are o întindere prea mare pentru ca să fie finalizate la timp de
către resursele interne, este posibilă atribuirea acestei porțiuni unui furnizor extern.
Învățarea din risc
• Nu toate riscurile sunt rele. Riscul poate, de asemenea, să deschidă o poartă către
oportunități noi. De exemplu, dacă după explorarea riscurilor din proiect, este evident că un
subsistem software dezvoltat ca parte a unui proces mai mare de fabricație este vandabil în
sine, este posibil de reatribuit cei mai buni ingineri la dezvoltarea ulterioară a subsistemului.
Eliminarea inginerilor cu experiență de la un proiect creează un risc suplimentar în proiect, dar
în acest caz ar putea fi compensat de oportunitatea câștigată.

Iată câteva activități și evenimente tipice care pot crește riscul într-un proiect.
Activități critice
• Atenția trebuie concentrată pe activitățile care sunt pe calea critică. Ele implică un risc
mai mare, deoarece au cel mai mare impact asupra datei de sfârșit a proiectului.
Activități ale furnizorului
• La încheierea contractului cu un furnizor, rapoartele de progres trebuie solicitate mai
frecvent sau șă fie mai detaliate decât cele cerute de la membrii echipei.
• Activitățile de furnizor care au loc la sfârșitul unui proiect au mai mult risc decât
activitățile furnizorului în alte momente. Vânzătorii includ atât persoane contractante din afara
firmei, cât și angajați din alte zone ale firmei. Deoarece ambele sunt mai departe de controlul
managerului de proiect decât persoanele din echipă acestuia, ambele trebuie tratate la fel în
termeni de risc pentru un rezultat al proiectului.
Membri ai echipei neexperimentați
• Atribuirea de lucrători lipsiți de experiență pentru a lucra la sfârșitul proiectului
periclitează data de sfârșit a proiectului, deoarece ei ar putea avea nevoie de mai mult timp
pentru a demara. Acest risc poate I minimalizat prin programarea de suficient timp de
demarare pentru lucrători.
Proiecte care durează mai mult de un an
• Proiectele care durează mai mult de un an au mai multe necunoscute și, prin urmare,
implică un risc mai mare care rezultă din disponibilitatea resurselor, modificările tehnologice,
modificările de piață și așa mai departe.
Prea multe activități care au loc în același timp
• Căutarea unui număr excesiv de activități programate în același timp . Chiar dacă aceste
activități sunt efectuate de diferite persoane, când prea multe au loc în același timp, creează un
risc în proiect, mai ales spre sfârșitul proiectului.
Proiectarea unei planificări în ordinea corectă
• Managerii de proiect începători fac greșeala de a lega activitatea înainte de conturarea
ei. Acest lucru poate duce la confuzie și la o mulțime de reveniri. Atunci când se începe un nou
proiect, activitățile trebuie mai înti listate și grupate, astfel încât să se poată vedea întreaga
întindere a proiectului și produsele sale finite. Apoi, se poate începe legarea activităților pentru
a ajunge la programul ideal.
Ignorarea trecutului
• Dacă nu se înregistrează greșelile din proiect, acestea vor fi repetate la proiectele
viitoare. Proiectele se finalizează de multe ori prin documente de închidere, cu scopul de a
minimiza repetarea riscurilor în proiectele viitoare.