Dosarul nr.

1-19150591-05-1a-17022020 Judecătoria Cahul, sediul central

Judecător Bosîi Dumitru
D EC I Z I E
în numele Legii
11 martie 2020 mun. Cahul
Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul
Având în componența sa :
Președintele ședinței, judecător Movilă Vitalie,
Judecătorii Veleva Nina, Dvurecenschii
Evghenii,
Cu grefier: Tronciu Alina,
Cu participarea:
Procurorului: Tomița Mihail,
Avocatului: Gorlenco Oleg,
a judecat în ședința de judecată publică, apelul declarat de către avocatul
Gorlenco Oleg în interesele lui Prepeliță Mihai împotriva sentinței Judecătoriei
Cahul, sediul central din 29 ianuarie 2020, pronunțată în cauza penală de învinuire
a lui

Prepeliță Mihai *****,

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1) 16.09.2019 – 29.01.2020 (prima instanță)
2) 17.02.2020 – 11.03.2020 (instanța de apel)

Procedura de citare a părților a fost legal executată.

Avocatul și inculpatul au pledat pentru admiterea apelului depus.
Procurorul nu a susținut apelul și a solicitat respingerea acestuia.
Asupra apelurilor, în baza materialelor din dosar și a argumentelor prezentate în
ședință, colegiul judiciar

CONSTATĂ:

Prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul central din 29 ianuarie 2020

Prepeliță Mihai a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracţiunii prevăzute de
art. 2641 alin. (4) Cod penal, stabilindu-i în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod
de procedură penală, pedeapsa sub formă de arest pe un termen de 06 luni, cu
executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Prepeliță Mihai fiind luat sub
strajă imediat din sala de judecată. Termenul executării pedepsei fiind menționat că
este necesar de calculat începând cu data de 29 ianuarie 2020, ora 15:30.
Documentele mijloace de probă recunoscute prin ordonanța din 20.03.2019:
rezultatul alcooltestului „Drager” din 17 martie 2019, conform căruia concentrația
vaporilor de alcool în aerul expirat de către Prepeliţă Mihai constituie 0,70 mg/l și
un CD, care conține un fișier din 17 martie 2019, s-a hotărât de a se păstra în
dosarul penal pe tot termenul de păstrare a acestuia. Totodată, hotărându-se
încasarea de la Prepeliță Mihai în beneficiul statului, cheltuieli de judecată, legate
de instrumentarea cauzei penale, în cuantum de 23,24 lei.

Cauza a fost examinată de instanța de fond cu participarea inculpatului

Prepeliță Mihai, în procedură specială în baza art. 3641 alin. (8) Cod de procedură
penală.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Prepeliță Mihai la

17 martie 2019, aproximativ la ora 20:40, fiind privat de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 03 ani, prin sentința Judecătoriei Cahul,
sediul central, din 01 noiembrie 2018, acționând intenționat, ignorând rigorile art.
10 pct. 2), lit. a) și art. 14 lit. a) a Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.357 din 13.05.2009, conform cărora:
„persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede şi, la cererea polițistului,
polițistului de frontieră, ofițerului echipei mobile a Serviciului Vamal, este obligată
să înmâneze pentru control permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil
pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus, și
respectiv: conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de
ebrietate”, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, s-a urcat la volanul
autoturismului de model „Opel Astra” cu n/î *****, şi deplasându-se pe traseul
***** a fost stopat de către colaboratorii Batalionului de patrulare „Sud” a INP a
IGP al MAI. Fiind suspectat de consum de alcool, Prepeliţă Mihai a fost supus
testării alcoolscopice, în rezultat s-a constatat că concentrația vaporilor de alcool în
aerul expirat de el constituie 0,70 mg/l, care conform art. 13412 Cod penal al
Republicii Moldova, se consideră ca starea de ebrietate alcoolică cu „grad
avansat”.

Fapte, care au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, conform
indicilor: „conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în
stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvîrşită de către o persoană care este
privată de dreptul de a conduce mijloace de transport”.
 Nefiind de acord cu sentința Judecătoriei Cahul, central din 29 ianuarie
2020, avocatul Gorlenco Oleg în interesele lui Prepeliță Mihai a contestat-o cu
apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și aplicarea unei pedepse sub
formă de muncă neremunerată în folosul comunității.
Cererea de apel fiind motivată, prin faptul că, instanța de fond ar fi
interpretat eronat circumstanțele și împrejurările cazului, ceea ce a dus la aplicarea
unei pedepse eronate, severitatea căreia nu este argumentată. Consideră partea
apărării că, sentința în cauză contravine totalmente normelor legale în acest sens,
iar potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrângere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se
aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit
infracțiuni, cauzând anumite lipsuri şi restricții drepturilor lor. La caz, consideră
că, de către instanța de fond nu au fost luate în considerare circumstanţele
atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal, cum ar fi: recunoașterea vinovăției şi
căința sinceră. De asemenea, nu a fost luată în considerație personalitatea
inculpatului, dat fiind faptul că dispune de un loc permanent de trai, se află în
concubinaj și are la întreținere un copil minor, este unicul întreținător al familiei
sale, nu se află la evidența medicilor narcolog și psihiatru.
Astfel, invocă că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond nu a acordat
deplină eficiență prevederilor art. 61 şi 75 Cod penal, fără a ține seama de criteriile
generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracţiunii săvârșite, de
influența pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării inculpatului, fără a oferi
posibilitate reală de a dovedi corectarea sa prin comportamentul corect şi
exemplar, nesăvârșind o nouă infracţiune, ceia ce va asigura atingerea scopului
pedepsei penale.
Menționându-se în apelul depus că, la caz, instanța dispunea de toate
temeiurile spre aplicarea față de Prepeliță Mihai a unei pedepse mai blânde, fără
privarea de libertate. Dar, în speță, instanța corect a examinat şi acceptat cererea lui
Prepeliţă Mihai privind judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, considerând că din probele administrate rezultă că fapta este
stabilită şi există suficiente date cu privire la personalitatea inculpatului pentru a
permite stabilirea unei pedepse penale, după cum o cer prevederile art. 3641 alin.
(4) Cod de procedură penală. Instanța de fond consideră partea apărării că, a
stabilit corect starea de fapt şi de drept, just a apreciat că din probele administrate
în cursul urmăririi penale rezultă faptele ce au avut loc şi au fost săvârșite de către
inculpat. La momentul judecării cauzei şi pronunțării sentinţei, instanța de fond
corect a calificat acţiunile inculpatului conform art. 2641 alin. (4) Cod penal.
 La caz, indicându-se în apelul depus că, calificarea acţiunilor inculpatului
nu se contestă, însă a fost exprimat dezacordul asupra individualizării pedepsei
penale stabilite de către instanța de fond, pe care o consideră prea severă, nefiind
acordată eficiență prevederilor art. 61 Cod penal.
În opinia apărăii, în urma unei analize mai profunde a tuturor
circumstanțelor şi împrejurărilor cazului şi a personalității inculpatului, instanța de
fond dispunea de motive legale, recunoscându-l vinovat de comiterea infracţiunii
imputate să aplice o pedeapsă mai blândă, în special sub formă de muncă
neremunerată în folosul comunității. Astfel, consideră că pentru comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, în mod echitabil putea fi
aplicată pedeapsa de 135 de ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar
argumentele instanței de fond cu privire aplicarea pedepsei de închisoare cu
executare, la caz, este exagerată.
Cererea de apel, în drept, este întemeiată pe prevederile art. 5 CEDO, ART.
7, art. 61, art. 75-77 Cod penal, art. 8, art. 68, art. 75, art. 93, art. 401-402, art. 405,
art. 414-415 Cod de procedură penală.

Procedura de citare în instanța de apel a fost executată integral.

Inculpatul Prepeliță Mihai și avocatul Gorlenco Oleg în ședința instanței
de apel au pledat întru admiterea apelului depus, în susținerea poziției fiind
reiterate argumentele menționate în cererea de apel înaintată.
Procurorul în Procuratura de Circumscripție Cahul – Tomița Mihail în
ședința instanței de apel a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței
contestate, care este întemeiată și motivată.

Colegiul judiciar audiind părțile, judecând apelul în raport cu materialele

cauzei, analizând în complex argumentele invocate în apelul declarat și în limitele
acestuia, conclude asupra necesității respingerii apelului depus în interesele
inculpatului, cu menținerea sentinței contestate.
În sprijinul concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.
Conform art. 414 Cod de procedură penală, „(1) instanţa de apel, judecînd
apelul, verifică legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor
examinate de prima instanţă, conform materialelor din cauza penală, şi în baza
oricăror probe noi prezentate instanţei de apel. (2) Instanţa de apel verifică
declaraţiile şi probele materiale examinate de prima instanţă prin citirea lor în
şedinţa de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. (3) În cazul în care
declaraţiile persoanelor care au fost audiate în prima instanţă se contestă de către
părţi, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în instanţa
de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanţă.
(4) În vederea soluţionării apelului, instanţa de apel poate da o nouă apreciere
probelor. (5) Instanţa de apel se pronunţă asupra tuturor motivelor invocate în
apel. (6) Instanţa de apel nu este în drept să-şi întemeieze concluziile pe probele
cercetate de prima instanţă dacă ele nu au fost verificate în şedinţa de judecată a
instanţei de apel şi nu au fost consemnate în procesul-verbal. (7) În cazul sesizării
de către părţi a nerespectării termenului rezonabil de judecare a cauzei de către
prima instanţă, instanţa de apel se expune şi asupra nerespectării acestui termen”.
Potrivit art. 415 Cod de procedură penală, ”(1) instanţa de apel, judecînd
cauza în ordine de apel, adoptă una din următoarele decizii: 1) respinge apelul,
menţinînd hotărîrea atacată, dacă: c) apelul este nefondat”.
Este de menționat faptul că conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură
penală, ”instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se
manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decît
interesele legii”, iar potrivit art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală, ”sarcina
prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului”.
În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim
recunoscut și susținut de jurisprudența CEDO, sarcina probațiunii în ședințele de
judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat,
fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. CEDO, în hotărîrea
Capean vs. Belgia din 13.01.2005, a constatat că, în domeniul penal, problema
administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6
§2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.
Mai mult ca atât, este de menționat faptul că ignorarea jurisprudenței Curții
Europene a Drepturilor Omului și încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 din
Codul de procedură penală lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept
garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale. Astfel, probe noi la examinarea cauzei în instanța de apel nu au fost
administrate, și nici n-au fost audiate persoanele ce au dat declarații în prima
instanță așa cum, nu au fost contestate declarațiile acestora și părțile nu au formulat
astfel de cereri.
Potrivit art. 6 CEDO, prevede că ”orice persoană are dreptul la judecarea
în mod echitabil a cauzei sale. Dreptul la un proces echitabil vizează respectarea
principiului egalităţii armelor, adică că fiecare parte trebuie să obţină o
posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-
o situaţie net dezavantajoasă în raport cu adversul”. Dreptul la un proces echitabil
este garantat ca fiind efectiv dar nu iluzoriu (c. Engel și alții vs Olanda; Ozturk vs
Germania). Iar, într-un stat de drept este necesar respectarea normelor imperative
întru asigurarea unui proces penal echitabil. La art. 21 din Constituție, este
prevăzut că: ”orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până
când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public,
în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale”. Din
conținutul normei constituționale se deduc trei principii: prezumția nevinovăției,
caracterul public al procedurilor penale și posibilitatea persoanei de a utiliza toate
mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa. De toate aceste prevederi
ținându-se cont la emiterea sentinței contestate.
Verificând aspectele de drept, colegiul judiciar constată că la pronunțarea
sentinței, instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept și
just a făcut concluzia că fapta penală reținută și în culpa lui Prepeliță Mihai, care la
17 martie 2019, aproximativ la ora 20:40, fiind privat de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe un termen de 03 ani, prin sentința Judecătoriei Cahul,
sediul central, din 01 noiembrie 2018, acționând intenționat, ignorând rigorile art.
10 pct. 2), lit. a) și art. 14 lit. a) a Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.357 din 13.05.2009, conform cărora:
„persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede şi, la cererea polițistului,
polițistului de frontieră, ofițerului echipei mobile a Serviciului Vamal, este obligată
să înmâneze pentru control permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil
pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus, și
respectiv: conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de
ebrietate”, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, s-a urcat la volanul
autoturismului de model „Opel Astra” cu n/î *****, şi deplasându-se pe traseul
***** a fost stopat de către colaboratorii Batalionului de patrulare „Sud” a INP a
IGP al MAI. Fiind suspectat de consum de alcool, Prepeliţă Mihai a fost supus
testării alcoolscopice, în rezultat s-a constatat că concentrația vaporilor de alcool în
aerul expirat de el constituie 0,70 mg/l, care conform art. 13412 Cod penal al
Republicii Moldova, se consideră ca starea de ebrietate alcoolică cu „grad
avansat”.
Fapte, care just au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal,
conform indicilor: „conducerea mijlocului de transport de către o persoană care
se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvîrşită de către o
persoană care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport”.
aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe administrate în
cauza penală de instanța de fond și care au fost corect apreciate prin prisma
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu prin
coroborare, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, potrivit
căruia, „fiecare probă necesită să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu – din punct
de vedere al coroborării lor”.
 Colegiul judiciar notează că, prin apelul depus de către avocatul Gorlenco
Oleg în interesele lui Prepeliță Mihai, se desprinde că acesta nu contestă
circumstanțele de fapt constatate de instanța de fond și nici calificarea faptelor
imputate lui Prepeliță Mihai, dar este rezervat asupra soluției instanței de fond, cu
privire la stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, considerând pedeapsa dată
prea aspră.
Este de reținut că în instanța de fond cauza a fost examinată în baza art.
364 Cod de procedură penală așa cum, la 23.12.2019 până la începutul examinării
1

judiciare, inculpatul Prepeliță Mihai a depus cerere prin care a indicat că

recunoaște vina în acuzarea înaintată și au cerut efectuarea examinării judiciare în
baza probelor administrate în faza de urmărire penală (f.d.101). Instanța de
judecată prin încheiere din 23.12.2019 a admis cererea inculpatului privind
examinarea judiciară în baza probelor administrate în faza de urmărire penală
(f.d.103-106).
Conform art. 3641 Cod de procedură penală ”(1) pînă la începerea
cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara, personal prin înscris autentic,
că recunoaşte săvîrşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi solicită ca judecata să
se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. (2) Judecata nu
poate avea loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, decît
dacă inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele indicate în rechizitoriu
şi nu solicită administrarea de noi probe. (3) În cadrul şedinţei preliminare sau
pînă la începerea cercetării judecătoreşti, instanţa îl întreabă pe inculpat dacă
solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire
penală, pe care le cunoaşte şi asupra cărora nu are obiecţii, apoi acordă cuvîntul
procurorului, părţii vătămate şi celorlalte părţi asupra cererii formulate. (4)
Instanţa de judecată admite, prin încheiere, cererea dacă din probele administrate
rezultă că faptele inculpatului sînt stabilite şi dacă sînt suficiente date cu privire la
persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse şi procedează la audierea
inculpatului potrivit regulilor de audiere a martorului. (5) În caz de admitere a
cererii, preşedintele explică persoanei vătămate dreptul de a deveni parte civilă şi
întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă dacă propun administrarea
de probe, după care instanţa procedează la dezbateri judiciare. Dezbaterile
judiciare se compun din discursurile procurorului, apărătorului şi inculpatului,
care pot lua încă o dată cuvîntul în formă de replică. Dacă în şedinţă participă
partea vătămată, partea civilă şi partea civilmente responsabilă, cuvânt în
dezbateri li se oferă şi acestora. (6) În caz de admitere a cererii privind judecarea
cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sentinţa se
adoptă în condiţiile prevăzute de prezentul cod, cu derogările din prezentul articol.
(7) În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea prevederilor alin.(1), dispoziţiile
art.382–398 se aplică în mod corespunzător. Partea introductivă a sentinţei
conţine, pe lîngă datele expuse la art.393, menţiunea despre judecarea cauzei pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală. (8) Inculpatul care a
recunoscut săvîrşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să
se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de
reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei
cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunităţii şi de reducerea cu o
pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa
închisorii de 30 de ani. (9) În caz de respingere a cererii, instanţa dispune
judecarea cauzei în procedură generală”.
Colegiul judiciar a constatat că la judecarea cauzei instanța de fond corect a
examinat și acceptat cererea inculpatului privind judecarea cauzei în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, considerând că din probele administrate
rezultă că, fapta inculpatului este stabilită și există suficiente date cu privire la
persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, după cum o cer
prevederile art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală. Just a apreciat prima
instanță că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că, fapta a
avut loc și a fost săvârșită de către inculpatul Prepeliță Mihai în circumstanțele
descrise mai sus. La momentul judecării cauzei și pronunțării sentinței de către
instanța de fond, acțiunile lui Prepeliță Mihai corect au fost calificate în baza art.
2641 alin. (4) Cod penal. Mai mult ca atât, și la stabilirea și individualizarea
pedepsei pentru inculpatul Prepeliță Mihai, prima instanță nu a admis abateri de la
criteriile de individualizare a pedepsei. Este de menționat faptul că prima instanță
la emiterea sentinței corect a stabilit pedeapsa inculpatului, fiind respectate în acest
sens și prevederile art. 61 Cod penal, ”(1) pedeapsa penală este o măsură de
constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se
aplică de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrşit
infracţiuni, cauzînd anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor”.
Instanța de apel menționează că prima instanță stabilindu-i inculpatului
pedeapsă cu închisoare a ținut cont și de faptul că instanța de judecată stabilește
pedeapsa echitabilă în conformitate cu principiul individualizării pedepsei (art. 7
Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei
inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă luând în
considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și
scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei
prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se
cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
 Astfel, se desprinde că pedeapsa aplicată inculpatului este proporțională cu
gravitatea infracțiunii săvârșite și va fi suficientă pentru restabilirea echității
sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin
infracțiune și va contribui la realizarea scopului de corectare a inculpatului, de
prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat cât și de către alte
persoane. Or, restabilirea echității sociale reprezintă o valoare supremă în societate
și este garantată de art. 1 alin. (3) din Constituția Republicii Moldova.
Instanța de apel reține că, la stabilirea pedepsei trebuie să se țină cont de
faptul că, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să
înjosească demnitatea persoanei condamnate. Astfel, raționamentul de aplicare a
pedepsei cu închisoare are la origine persoana și comportamentul acesteia până la
săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele
de urmărire penală și de judecare a cauzei, față de cele comise, cum vinovatul își
apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, cum ar fi:
conduita infractorului. În consecință instanța de apel consideră că just prima
instanță a conchis aplicabilitatea la caz anume a acestei pedepse, concluzie
îndreptată spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât și de alte
persoane, pedeapsă care se manifestă a fi corectă, echitabilă și legală, ținându-se
cont și de prevederile art. 61 Cod penal. Așa cum, corectarea și reeducarea acestuia
este posibilă numai prin aplicarea pedepsei cu închisoarea, deoarece inculpatul nu
este pentru prima dată la o abatere de acest gen. Prin sentința din 01 noiembrie
2018, emisă de Judecătoria Cahul, sediul central, Prepeliţă Mihai a fost recunoscut
vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, şi i-a
fost stabilită pedeapsa în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în
mărime de 160 ore, precum şi privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 3 ani (f. d.73-78). Astfel, se desprinde că, la 17 martie
2019, aproximativ la ora 20:40, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 03 ani, prin sentința Judecătoriei Cahul, sediul central,
din 01 noiembrie 2018, iarăși comite infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4)
Cod penal, deci aceiași infracțiune. Mai mult ca atât, potrivit cazierului
contravențional în privința lui Prepeliță Mihai în perioada 01.01.2008 –
19.03.2019, au fost înregistrate 11 contravenții (f.d.39). Inculpatul Prepeliță Mihai
nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru (f.d.43, 45), la locul de trai,
potrivit caracteristicii eliberate de primarul satului Tătărești, raionul Cahul, se
caracterizează pozitiv (f.d.38).
La fel, este de notat că, circumstanţe atenuante conform art. 76 Cod penal,
nu au fost stabilite, iar circumstanțe agravante, conform art. 77 Cod penal, s-a
identificat a fi săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost
condamnată pentru infracțiune similară.
Este de notat că, instanța de fond corect a stabilit că, acțiunile prevăzute la
art. 2641 alin. (4) Cod penal sunt pedepsite cu muncă neremunerată în folosul
comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 01 an. Însă, nu se
poate trece cu vederea faptul că, inculpatul nu este la prima abatere de acest gen,
anterior i-a fost aplicată pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității în
mărime de 160 ore, dar acesta careva concluzii nu și-a format așa cum, la scurt
timp iarăși comite asemenea infracțiune. Deci, inculpatul nu a pășit pe calea
corijării, fapt ce a dus ca la 29.01.2020 să-i fie stabilită pedeapsa cu închisoare, și
nu muncă neremunerată în folosul comunității cum a invocat partea apărării,
deoarece altă pedeapsă la caz, nu ar fi echitabilă. Astfel, la 29.01.2020, instanța
stabilindu-i pedeapsa cu închisoarea a ținut cont de toate aceste circumstanțe,
punând accent și pe faptul că lui Prepeliță Mihai anterior i s-a dat posibilitatea de a
se corecta, dar acesta a continuat să comită fapta imputată.
Deci, cât privește pedeapsa stabilită inculpatului Prepeliță Mihai, colegiul
judiciar reține că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și
75 Cod penal, ținându-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei,
de gravitatea infracțiunii săvârșite, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării acestuia, că infracțiunea comisă de inculpat face
parte din categoria celor intenționate, pentru care legea penală prevede închisoare,
stabilindu-i pedeapsă cu închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de
procedură penală. Este de menționat că, instanța de fond a pus accent pe
restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii
de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât și de alte persoane, aplicându-i o
pedeapsă corectă, echitabilă și legală. Astfel, instanța de apel conchide că, instanța
de fond întemeiat a concluzionat că este posibil și necesar de a aplica în privința lui
Prepeliță Mihai doar pedeapsa sub formă de închisoare, corectarea și reeducarea
acestuia fiind posibil doar în condițiile izolării lui de societate, cu ispășirea
pedepsei în conformitate cu art. 72 Cod penal într-un penitenciar de tip semiînchis.
Această concluzie fiind întemeiată pe prevederile legislației naționale și cele
internaționale, cu acordarea eficienței prevederilor art. 61 Cod penal, așa cum,
inculpatul chiar de se căiește sincer de cele comise, acest fapt a fost luat în
considerație la stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de
procedură penală.
În asemenea circumstanțe, instanța de apel notează că, la emiterea sentinței
contestate s-a pus acordat eficiență prevederilor art. 61, art. 75 Cod penal așa cum,
s-a pus accent pe criteriile generale de individualizare a pedepsei, pe gravitatea
infracțiunii săvârșite, pe influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
inculpatului. Astfel, nu pot fi reținute ca întemeiate argumentele invocate în
cererea de apel, în acest sens, chiar de se invocă că ar fi necesar de aplicat o
pedeapsă mai blândă decât cea cu închisoarea, se trece cu vederea faptul că,
anterior acestuia i s-a acordat posibilitatea corectării, cu aplicarea pedepsei mai
blânde ca închisoarea, dar careva învățături din aceasta, inculpatul nu a luat.
Astfel, instanța de apel conchide că prima instanță întemeiat a concluzionat
că este posibil și necesar de a aplica în privința inculpatului doar pedeapsa sub
formă de închisoare, corectarea și reeducarea acestuia fiind posibil numai în
condițiile izolării lui de societate, cu ispășirea pedepsei în conformitate cu art. 72
Cod penal într-un penitenciar de tip semiînchis. Pedeapsa aplicată de instanța de
fond fiind una proporțională cu gravitatea infracțiunii săvârșite și va fi suficientă
pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și
întregii societăți, perturbate prin infracțiune și va contribui la realizarea scopului de
corectare a inculpatului, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât de către
inculpat cât și de către alte persoane.
Prin urmare, apelul declarat de către avocatul Gorlenco Oleg în interesele
lui Prepeliță Mihai este vădit nefondat, iar sentința atacată este legală, întemeiată și
motivată, care urmează a fi menținută fără modificări.
Conducându-se de art. 413 - 414, art. 415 alin. (1), pct. 1), lit. c) și alin. (3)
Cod de procedură penală, colegiul judiciar

D E C I D E :

Se respinge ca nefondat apelul declarat de către avocatul Gorlenco Oleg în

interesele lui Prepeliță Mihai.
Se menține sentința Judecătoriei Cahul, sediul central din 29 ianuarie 2020,
pronunțată în cauza penală privindu-l pe Prepeliță Mihai învinuit de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal.
Decizia este susceptibilă de a fi pusă în executare, însă poate fi contestată
cu recurs la Curtea Supremă de Justiție în termen de 30 zile de la data pronunțării
deciziei integrale.
Dispozitivul deciziei integrale pronunțat în ședință publică la 08 aprilie
2020, ora 1405.

Preşedintele şedinţei de judecată,

Judecător Movilă Vitalie

Judecătorii: Veleva Nina

Dvurecenschii Evghenii